Floarea Soarelui Posted February 5, 2008 Report Share Posted February 5, 2008 Erik Maria Rilke - Cântec de adormit Vei putea s-adormi tu oare fără să te-acopăr blând Şi ca frunza şoptitoare să te-alint şi să-ţi încânt? Fără să m-aţin aproape şi cuvinte să-ţi aştern, ori pe ochii-ţi dragi, pe pleoape, ori pe fruntea ta, etern? Fără să te chem prealin, să te las cu tine-n somn o grădină cu-n răsplin doar de crini şi anason? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted February 6, 2008 Report Share Posted February 6, 2008 Moartea visurilor Stefan Petica Păunii verzi plecară în noaptea solitară Cu strigăte de jale ca nota care trece Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară. Şi palidele trupuri de roze s-adunară Pe marginea-n ruină încet să se aplece Murind ca nişte albe columbe-n noaptea rece. O, visele, poema de vise-n noaptea clară! Şi noaptea cea muiată în aurul de lună Părea apoteoza fantastică şi vagă Căzând pe frunţi de ceară în taina lor nebună. Poeme dulci de vise, poeme de petale, Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă! Departe trec păunii cu strigăte de jale. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
blue eyes Posted February 6, 2008 Report Share Posted February 6, 2008 O LACRIMA De-ar fi sa-ti impartesti odata Tu bogatiile ce ai, Din toate darurile tale, ti-as cere-o lacrima sa-mi dai. Mi-ai da atunci un strop de suflet, Ce din adancuri imi rasare, Caci numai din adancul marii Se pescuiesc margaritare... OCTAVIAN GOGA Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
rubens Posted February 6, 2008 Report Share Posted February 6, 2008 Anton PANN Povestea vorbii Despre cusururi sau urâciuni Spun c-a fost odată un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El îşi vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gândea cum că poate i să pare. Supuşii şi alţii, carii întrebase, Că îi şade bine îl încredinţase. Căci cine-ndrăzneşte la unul mai mare Să-i spuie de faţă cusurul ce-l are? Tot pe acea vreme ş-în acea cetate Era ş-o cocoană gheboasă în spate, Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintâie rază, Cu poezii, versuri o încorunase Ş-a se ţine zână o înfumurase. Aceasta se duse la craiul odată, Cu alt oarecine având judecată, Şi văzând că craiul hatâr ei nu-i face Să vorbească-n parte-i după cum îi place, Prerumpând cuvântul, zise cu mirare: - Va-a-ai de mine, ce nas ai mare! Pe craiul cu astă vorbă îl împunse, Dar deocamdată nimic nu răspunse. Ea însă părându-i că nu auzise Între alte vorbe iară îi mai zise. Craiul şi aceasta o-nghiţi cu noduri, Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri Şi mai zise iarăşi: - Ce ciudat îmi pare! N-am mai văzut încă astfel de nas mare! Se înăspri craiul şi zise: - Cocoană! Ştii că eşti cu totul ciudată persoană! Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare Şi nu-ţi vezi cocoaşa ce-o porţi în spinare? Cusurul ce mare nu ţi-l simţi din spate Şi-l judeci p-al altui, el ţ-e greutate. Plecând ea să meargă şi ieşind în tindă, Zise craiul iară, privind în oglindă: - Nu a fost minciună ce a zis neştine Că greu se cunoaşte cineva pe sine! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
BigDefender Posted February 6, 2008 Report Share Posted February 6, 2008 A darui iubirea... ...A darui iubirea este o experienta reala, frumoasa, deoarece in acest caz esti rege. A primi iubirea este o experienta nesemnificativa, ca aceea a unui cersetor. Nu fiti cersetori. Macar in ceea ce priveste iubirea, fiti regi, deoarece iubirea este o calitate inepuizabila; puteti sa daruiti cit de mult doriti. Nu va fie teama ca se va epuiza si ca va veti spune intr-o buna zi: "Dumnezeule! Nu mai am nici un pic de iubire de daruit." Iubirea nu este ceva cantitativ, ci calitativ; ea are calitatea de a creste atunci cind daruiti si de a se diminua atunci cind o tineti doar pentru voi. Daca ramine numai in voi, moare. Daruiti deci cit puteti. Nu trebuie sa va pese. O minte zgircita isi spune: "Imi voi darui iubirea numai anumitor persoane, care au anumite calitati". Voi nu intelegeti faptul ca aveti in voi atit de mult... sunteti la fel ca un nor gata sa-si reverse ploaia. Norului nu ii pasa daca se revarsa asupra stincilor, gradinilor sau oceanului - acest lucru nu are nici o importanta. El vrea sa se elibereze, si acea eliberare ii da o senzatie extraordinara. Primul secret este: Nu cereti niciodata sa fiti iubiti. Nu asteptati iubirea, gindindu-va ca o veti darui numai atunci cind vi se va cere acest lucru. OSHO Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Floarea Soarelui Posted February 6, 2008 Report Share Posted February 6, 2008 Friedrich Holderlin - Când eram copil Când eram copil De multe ori un zeu mă scăpa De stigătul şi dojana oamenilor; Şi mă jucam Cu florile crângului Iar adierile cereşti Se jucau cu mine. Şi astfel cum tu înveseleşti Inima plantelor Când ele către tine Îşi ridică braţele plăpânde, Tot astfel ei îmi înveseleau inima, Helios, Endimion... Am fost alintatul tău, Singuratică Lună! O, voi, Prieteni zei! Dac-aţi şti voi Cît de mult vă iubeşte sufletul meu! Uneori Nu vă chemam pe nume, şi nici voi Nu-mi dădeaţi un nume, aşa cum îşi dau oamenii între ei Ca şi cum ar fi obiecte. Eu vă ştiu cu inima mai bine Decât am ştiut vreodată un om. Pricep tăcerea cerului, Vorbele oamenilor nu le-am priceput niciodată. De mine a avut grijă lumina Crângului plin de freamăt, Şi am învăţat să iubesc Printre flori. În braţele zeilor am crescut. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 Cand cortina cade Livia Bataiosu In valuri curmezise curge lin cortina Peste mizere ganduri si deceptii, Mascand durerea, ingropand lumina, O falsa frumusete inchinata vietii. Catifelata moliciune ce ascunde-n falduri Singuratatea noptilor pustii, tarzii, Cand sufletul arunca ale fetei farduri Ce l-au ascuns privirii peste zi. Gol, stand in fata lui privind la voaluri Ce n-au putere sa-l ascunda iara, Suspina, aruncandu-se in valuri, Cortina insa cade sub greaua lui povara. Falsa stralucire, morman de catifea, Dantela fina cazuta pe podea, Calcata in picioare de asprul adevar Iesit din intuneric, tragand cortina iar. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
rubens Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 RAPSODII DE PRIMAVARA Sus prin crangul adormit, A trecut in taina mare, De cu noapte, risipind Siruri de margaritare Din panere de argint, Stol balai De ingerasi Cu alai De toporasi. Primavara, cui le dai? Primavara, cui le lasi? Se-nalta abur moale din gradina. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperisuri vestede-n lumina Intind spre cer ogeacuri fara fum. Pe langa garduri s-a zvantat pamantul Si ies gandacii-Domnului pe zid. Ferestre amortite se deschid Sa intre-n casa soarele si vantul. De prin balcoane Si coridoare Albe tulpane Falfaie-n soare. Ies gospodinele Iuti ca albinele, Parul le flutura, Toate dau zor. Unele matura, Altele scutura Colbul din patura Si din covor. Un zarzar mic, in mijlocul gradinii, Si-a rasfirat crengutele ca spinii De frica sa nu-i cada la picioare, Din crestet, valul subtirel de floare. Ca s-a trezit asa de dimineata Cu ramuri albe µ si se poate spune Ca-i pentru-ntaia oara in viata Cand i se-ntampla-asemenea minune. Un nor sihastru Si-aduna-n poala Argintul tot. Cerul e-albastru Ca o petala De miozot. Soare crud in liliac, Zbor subtire de gandac, Glasuri mici De randunici, Viorele si urzici... Primavara, din ce rai Nevisat de pamanteni Vii cu mandrul tau alai Peste cranguri si poieni? Pogorata pe pamant In matasuri lungi de vant, Lasi in urma, pe campii, Galbeni vii De papadii, Balti albastre si-nsorite De omat topit abia, Si pe dealuri mucezite Araturi de catifea. Si pornesti departe-n sus Dupa iarna ce s-a dus, Dupa trena-i de ninsori Asternuta pe colini... Drumuri nalte de cocori, Calauzii cei straini, Iti indreapta an cu an Pasul tainic si te mint Spre tinutul diafan Al campiilor de-argint. Iar acolo te opresti Si doar pasul tau usor, In omat stralucitor, Lasa urme viorii De conduri imparatesti Peste albele stihii... Primavara, unde esti? George Toparceanu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Euridice Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 CASA AMINTIRII E casa amintirii o casa cu pridvor, Cu brane si chilimuri pe incaperi zidite, In drumul catre dansa tin straja dreapta plopii, Si in pereti icoane de morti batrani vegheaza: Stramosi din alta vreme de cari, uitand de jocuri, Copii, ne-apropiaram privind cu ce sfiala La fetele lor sterse de sfinti in manastiri. In casa amintirii nu-i astazi si nu-i ieri, Caci orologiul vremii a incetat sa bata, Si clipa netraita a inghetat pe el. Dar prin iatac adesea te-apuca si te fura Miresmele cosite cu florile de fan Pastrate sub racoarea panzetului de in. Si, seara, pe divane in linistite-odai Tot mai pogoara cantec si zumzanit de struna Ca de pe alauta plapandelor visari, Cand, in apus de soare si rasarit de luna, Simtim zadarnicia intailor uitari. Raman aceleasi toate, si somnul fara zbucium Il dorm sub coperisul aceluiasi trecut. Stafie, trece gandul prin casa mea straveche Sub raza calauza a visului tacut... Si inchizand in urma odaile straine, M-am dus, m-am dus in lume, cu-atatia morti in mine. Autor: Ion Pillat Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Felix Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 Enigma Domnule, am auzit in tinerete o ghicitoare Si i-am uitat raspunsul. ,,Tenghelita, Menghelita, De carcee, Tombolita. Ghici, ce e?" De vreo patruzeci de ani ma tot chinui S-o dezleg, Sau sa-mi aduc aminte raspunsul. M-am dus in satul in care-am auzit-o, Am intrebat din om in om: Nimeni nu stia, O ghicitoare care-a disparut. Maica Mare, Maria Radulescu Falcoianu Numita maica Rica, din comuna Redea, Romanati, I-a spus in 1919 lui neica lonescu, Din Redea, ghicitoarea asta. Cand si-a dat el seama c-a uitat raspunsul, Maica Rica murise. Si de-atunci il tot chinuie. Daca ar fi ca in povesti, ar fi trebuit sa i se taie Capul. ca nu poate dezlega enigma. Dar nici ghicitoarea nu se mai poate dezlega singura Si se foloseste de el, ca sa-si aduca aminte Raspunsul. Toate au avut un sens pe vremuri, Si au disparut, fie sensul, fie cuvintele acestui sens. ,,Tenghelita, Menghelita, De carcee Tombolita. Ghici ce e?" Nu cred c-o sa ghicesc pana mor, Spune batranul, si la coltul ochilor i se Increteste un zambet al ochilor, subtire. Da, uite ti-o spun si eu dumitale. Vezi dumneata ca si zicerile astea Sunt ca niste fantani, care, daca nu mai sunt sleite, Se infunda, cad ghizdurile si creste rogoz si Ardelul broastei din ele. Am vazut odata niste oameni Se uitau la o fantana, care se cam invechise. Cumpana se cam usurase. Unul a zis: - De coinace trebuie sa mai punem Un fier de plug, Sa atarne bine. Sa se cumpaneasca bine, asa. Fierul vechi de plug Atarnand de cumpene, Arand prin aer de cate ori Se afunda galeata Si iarasi coborand cu brazda lui de cer... Daca ma-ntrebi unde s-au dus, toate, cum de-au disparut Nu stiu ce sa-ti raspund. Ca ,,Tenghelita, menghelita" aceea. Ghici ce e? Autor: Marin Sorescu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 Privighetorile E. Jebeleanu Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii nu lupii,nu raufacatorii. Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult cei care stiu sa cante si sa ne-ncante sa ne descante ne-au scos ochii,crezand ca sunt seminte, prietenele noastre,stralucitoarele noastre prietene, cele care ne-au iubit mai mult, stelele cu pliscuri de lumina, si au facut-o totdeauna ciripind ca ne fac bine. Erau de-ale noastre. Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor despre piscurile sunetelor despre vaidenoi si despre Ossana eternitatii. Ne-au iubit si sarutandu-ne ne-au scos ochii. Orbi acum,-sa ne dam mainile, trecand clatinandu-ne podul tenebrelor... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
florin7franky Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 Tristetea. Ai privit vreodata copiii Intr-o "invartitoare" ? Ai ascultat zgomotul ploii Cand cade pe pamant? Ai urmarit vreodata zborul neregulat al unui fluture? Ai observat apusul soarelui? Ai face bine sa incetinesti. Nu dansa asa de repede. Timpul e scurt. Muzica nu dureaza mult. Iti trece fiecare zi in zbor? Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?" Asculti raspunsul? Cand ziua se sfarseste Te intinzi in pat Cu sute de intrebari succesive Ce iti trec prin cap? Ai face bine sa incetinesti. Nu dansa asa de repede. Timpul este scurt. Muzica nu dureaza mult. I-ai spus vreodata copilului tau, O sa facem maine asta? Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui, pentru ca erai grabit/a? Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a incetat Pentru ca tu nu aveai niciodata timp Sa suni si sa spui "Buna"? Ai face bine sa incetinesti. Nu dansa asa de repede. Timpul este scurt. Muzica nu dureaza mult. Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva Pierzi jumatate din placerea de a merge. Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua, Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat. Viata nu este o cursa. Sa o iei mai incet... Asculta muzica Inainte sa se termine cantecul. Nu este creatie proprie si nu cunosc autorul. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 MA DOARE! Stancu Nick Am inima frîntă şi sufletul plumb Mă zbat fără şansă ca peşti-n uscat Încerc să-nţeleg cum drumul scălâmb La alte popoare e drept şi curat. Mă doare să văd cum bătrânii cuminţi Stau zile-n picioare să ia două pâini Cum tremură-n iarnă ai noştrii părinţi Sau stau prin spitale uitaţi ca pe câini. Mă doare să văd cum departe-n străini Copiii cresc singuri şi-nvaţ’ alfabet. Cum uită geneza şi-a lor rădăcini Sau numele ţării il ţine secret. Mă doare să văd nostalgii de trecut Sau oameni săraci alegând prin gunoi. Vreau drumul curat, vreau nou început Condus cu speranţa de tineri eroi. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
blue eyes Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 George Bacovia In fericire Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze Frumoase poveşti ca visuri de roze… Momente când toate le am. Iată, sunt clipe când toate le am… Viaţa se duce-n şir de cuvinte Un cântec de mult… înainte… Momente când toate le am… Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
delia Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 Dumnezeu Oamenii bogati au facut icoane, catapitezme-aurite si strane, insa Dumnezeu n-a venit in locul astfel ingradit. Bogatii stateau grosi, impovarati si se uitau la sfintii frumos imbracati. In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci, facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci, cerindu-le mamaliga si ceapa. Era cind cimpie verde, cind apa. Alteori se facea mic si s-ascundea in floarea de finic, ori s-apuca sa creasca-n papusoaie, s-ajute furnicile la musuroaie, sa dea pamintului mana si ploaie. Avea atitea de facut Dumnezeu, si oamenii il plictiseau mereu, cerind unul pentru altul rau. Ii auzea strigind: "Pamintul meu..." Ii vedea punind semn de hotar, ciopirtind, impartind minunatul dar. Atunci se supara. Pornea furtuna. Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare si-nfricosat, ca muntele cu paduri imbracat. Pina venea o pasare la el. Codobatura, sau un porumbel, si spunea: "Doamne, mi-a cazut puiul jos. Zi sa se faca iara frumos, sa rasara soarele si sa-l gasesc..." "Faca-se voia ta, sol pasaresc..." Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca si s-apuca alte lucruri sa faca. Magda Isanos Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mithras Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 Pentru copilul din fiecare Fulgul de zapada , Florin Costinescu Intr-o palma fulgul cade, o inchid si se topeste, cin-se crede si ce vrea de dispare,asa, hoteste? Eu am vrut sa il pastrez, sa-l sarut, sa-l desenez, dar, cum vad, s-a speriat si doar urma si-a lasat. Cat o lacrima-atata! Cat il asteptai stiut-a? Cred ca nici nu s-a gandit altfel nu s-ar fi topit! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
BigDefender Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 Alege! Daca… De poti fi calm cand toti se pierd cu firea In jurul tau si spun ca-I vina ta; De crezi in tine chiar cand omenirea Nu crede dar s-o crezi ar vrea; Daca de asteptare nu ostenesti nicicand , Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept; Daca privit cu ura nu te razbuni urand Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept; Daca astepti dar nu cu sufletul la gura Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept; De nu raspunzi la ura tot cu ura Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept; Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti; De poti visa dar nu-ti faci visul astru; De poti gandi,dar nu-ti faci gandul tel; De poti sa nu cazi prada disperarii Succesul si dezastrul privindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut; De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut; De poti risca pe-o carte intreaga ta avere Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut Si-atunci fara a scoate o vorba de durere Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ; De poti ramane tu in marea gloata Cu regi tot tu, dar nu strain de ea; Dusman,om drag,rani sa nu te poata; De toti sa-ti pese dar de nimeni prea; De poti prin clipa cea neiertatoare Sa treci si s-o intreci gonind mereu; Daca ajungi sa umpli minutul trecator Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu, Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor Si mai presus de toate ,un OM,iubitul meu. (Rudyard Kippling) Anti-daca.... De poti sa faci pe prostul cand altul te repede- Facand-o pe desteptul-si c-un cuvant nu-l certi; De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede; De-ti poti ierta pacatul,dar altora nu-l ierti; De nu amai o clipa un rau sa-l implinesti Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept; De-ti place in iubire cu ura sa izbesti Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept; De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul Si numai interesul il sui la rang de tel; De parasesti invinsul si treci cu –nvingatorul Si-I vinzi,fara sfiala ,pe amandoi la fel ; De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa ,talmacite Drept adevar,sa-nsele multimea oarba si Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite, Tu dandu-le la d*cu,poti altele scorni; De poti sa faci intr-una dintr-un castig,o mie Si patria pe-o catre s-o vinzi la primul semn; De nu-ti platesti banutul luat ca datorie, Dar tu sa fii platitul gasesti ca-I drept si demn; De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii, Imbatranite-n rele,sa faca rele noi Si sub nehotarare plecandu-te ca servii, Cand toti striga :”nainte!” doar tu sa strigi :”napoi!”; Daca stand in multime te-mpaunezi semet, Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic Si pe dusmani sau prieteni,tratandu-I cu dispret, Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic; Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom, Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau; Vei fi intre Domni,Intaiul,dar niciodata OM (Kostas Varnalis) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Floarea Soarelui Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 Erik Maria Rilke - Tăcerea Mâinile de mi le ridic, iubito, auzi tu, auzi cum foşneşte tăcerea... Pentru stele şi vise orice umbră chiar de-i numai o şoaptă, nu-i oare în toate lucrurile mărunte de aici, aproape, de acolo, de niciunde? Auzi cum pleoapele alene închid, şi chiar şi acesta-i un foşnet plutind uşor pân la tine. Auzi cum încet, din nou le deschid şi-mi pare c-ai fi lângă mine... Cel mai neînsemnat dintre gândurile mele în mătasea tăcerii, pecetea şi-o lasă. şi-n năframa întinsă a zării cea mai plăpândă înfiorare îşi scrie urma neştearsă. Răsuflarea mea ca un leagăn înalţă stelele şi-apoi lin coboară. Luminile ce-n juru-mi plutesc fruntea ca un văl îmi mustră răcoritoare ca un izvor, iar în catifeaua albastr-a-nnoptării zăresc cum adie uşor mâini străvezii de îngeri, departe, departe. Şi numai pe tine, cea care-ţi ai sălaşul în adâncul adâncului inimii mele te aflu în juru-mi. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
florin7franky Posted February 8, 2008 Report Share Posted February 8, 2008 UN VIS SE PIERDE-N ASFINTIT E AL VIETI MELE VIS CE A MURIT SUB SOARELE ALB CE A APUS ATAT DE REPEDE-N AMURG IN DEPARTARE DOAR O RAZA BLANDA SE MAI INTREVEDE PRINTR NORII ALBI PLAPANZI E LUNA NOPTII CE A AJUNS SA LUMINEZE CARAREA TINPULUI CE SA PIERDUT FUGIND DESCULT PRINTRE STELE IN DEPARTARII SENINE ATAT DE SCURTA SI TRISTA E STRALUCIREA NOASTRA PE PAMINT SI CA NORI DUSI DE VANT NE PIERDEM IMUABIL IN VESNICA UITARE SI TOT CE-N LUMEA ASTA VA RAMANE VA FI O STROFA STEARSA DE POEZIE FARA INTELES SI ALBA UITATA SUS IN CIMITIR PE FRONTSPICIUL GRI AL UNI MORMANT RECE DE MARMURA UN VIS INCA MAI TRAIESTE SI FUGE PRIN IARBA ZAMBITOR SPRE LUMEA CE AM LASAT-O IN URMA CACI NU REGRET NIMIC DIN CE A FOST PLEC LASANDU-VA IN DAR SI VISE SI SPERANTE SI SPER CA UITARII VOI SA DATI CA AM FOST SI EU ODATA UN OM IN LUMEA VOASTRA Imi pare rau , dar nu stiu autorul. Promit ca data viitoare pun si autorul. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
blue eyes Posted February 9, 2008 Report Share Posted February 9, 2008 Vesperală Femeia care mi-a vorbit aseară De constelaţii fixe Şi stele căzătoare Avea figura lungă şi verde ca o pară Şi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare... Femeia care mi-a vorbit aseară De lucruri mici şi fără importanţă Avea în glas căldura soarelui de vară Şi-n gând accentuate propuneri de-alianţă... Femeia care mi-a vorbit aseară Avea idei frumoase, dar bizare... Spunea că "plopii fără soţ" sunt vorbe de ocară, Şi toţi Luceferii din cărţi sunt stele căzătoare... Femeia care mi-a vorbit aseară (Şi care-o să-mi vorbească viaţa toată) A fost o dată Mamă, Dar a rămas Fecioară... Şi Fiul ei nici astăzi n-are Tată!... Ion Minulescu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted February 9, 2008 Report Share Posted February 9, 2008 Reala Fericire Livia Bataiosu Mi-am pierdut tristetea-n drumul catre cer, Zambet mi-am luat din stele, Acolo...unde lacrimile pier Si suferinta dorurilor grele. Suspinu-i ratacit in vantul ce adie Lasandu-mi chip voios si luminos, Zbor liber ca un puf de papadie Pe aripile unui vis frumos. Noaptea mi-am pierdut-o in lumina zilei Si cosmaru-n fantezie, In reala fericire Ma desfat cu bucurie. Gandul negru, nepatruns, S-a ascuns, in lume-i dus, N-are loc acum in mine Ca-s izvor de ganduri bune. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted February 9, 2008 Report Share Posted February 9, 2008 (edited) Atat E. Jebeleanu Ce sa mai spun... Ce poate sa spuna un om care vorbeste cu el insusi de teama sa nu devina altul si sa nu faca rau nimanui? Ca sa vorbesti trebuie sa fii si ascultat sau, cel putin,auzit. Sa te puna cineva la ureche (de-ar fi la inima...) ca pe o scoica macar ca pe o scoica. Atunci ar auzi ceva, sufletul i s-ar umple de culoarea durerii sau a nedumeririi. Ar vedea plaji moarte, piscuri si ochiul abisului. Cunoastem atat de putin... Suntem atat de grabiti... Nu-mi priviti fata, este-a unui om surpat cam devreme. Atat. Ei, si? Chiar asta voiam sa spun. Edited February 9, 2008 by Narcisa Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Floarea Soarelui Posted February 9, 2008 Report Share Posted February 9, 2008 Rainer Maria Rilke - Amurg în Skania Castelu-i sus. Ca dintr-un foişor din umbra dulce se cobor şi ies în şes şi în amurg şi-n vânt apele clare tainic cuvântând. Priveşte: acesta e un singur cer? Cu limpede, albastră nesfârşire pe care aleargă nouri străvezii şi-n zare tonu-acela cenuşiu, subţire pe fondul roz al serii ondulând şi peste toate calma strălucire a soarelui care apune. Ce stranie alcătuire în sine zbuciumată şi sprijinită-n sine cu aripi uriaşe, chipuri şi cortine şi munţi în faţa celor dintâi stele, şi-o poartă-n depărtări adânci, pe unde doar visele dacă mai pot pătrunde... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted February 9, 2008 Author Report Share Posted February 9, 2008 Un cer mai viu - Bujor Voinea Ocupi un cer mai viu decît Albastrul din albastrul cer În care stelele-s atît De-nlăcrimate de eter. Blîndă lumină de-nceput, Lasă-mi obrazul să coboare În miezul cel necunoscut Şi de mireasmă şi de floare, Care te-nvăluie subtil Cum aripi pasărea subţire Cu suflet candid de copil Alunecînd prin fericire. Lasă lumina să respire, Pulsul pe mare să plutească Ca o corabie grecească Spre-ndepărtatele Epire. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
florin7franky Posted February 9, 2008 Report Share Posted February 9, 2008 Tudor Arghezi Ceasul de-apoi În cer, Bate ora de bronz şi de fier. Într-o stea Bătu ora de catifea. Ora de pâslă bate În turla din cetate. În ora de lână Se-aude vremea bătrână Şi se sfâşie Ora de hârtie. Lângă domnescul epitaf Bate glasul orei de praf. Aznoapte, soră, N-a mai bătut nici-o oră. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.