Narcisa Posted February 16, 2008 Report Posted February 16, 2008 Dar nu-i nimeni Mircea Micu Sade mama si vegheaza pe un scaun langa foc si oftand rememoreaza viata ei fara noroc. Cum se mai scrumira anii, zilele cum s-au mai dus, insotind in golul zarii zborul berzelor pe sus. Stele stralucesc departe tremurand pe bolta vasta. Prins de grea singuratate bate visinu-n fereastra. Se ridica iute mama si deschide usa larg. Dar nu-i nimeni. In fantana pica stele si se sparg. Quote
Orpheus Posted February 16, 2008 Report Posted February 16, 2008 Am sa alerg Livia Bataiosu Am sa alerg spre tine, Ca un uragan dezlantuit. Poate asa vei intelege, Intr-un tarziu ce simt. Te-oi bate cu ploi multe, Cu picuri reci pe frunte. Poate te-or trezi din somn Si ai sa auzi al meu indemn. Am sa alerg ca vijelia, Sa-mi intelegi tristetea si furia. Te voi lovi cu vanturi grele, Sa intelegi a mea durere. Si te voi smulge de pamant, Sa te inalt in cerul cel inalt. In vartejuri mult ametitoare, Sa simti iubirea mea cea mare. Voi alerga si voi ajunge, Cu tine-n ceruri si in ploi Si poate, asa vei intelege Ce simt acum, ce simtim noi. Quote
blue eyes Posted February 17, 2008 Report Posted February 17, 2008 MIHAI EMINESCU Cu mâine zilele-ţi adaogi... Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua de azi. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. Quote
Orpheus Posted February 17, 2008 Report Posted February 17, 2008 Tarziu in noapte Livia Bataiosu Tarziu in noapte, sub o salcie pletoasa, Ce umbreste lacul in care stelele se sting, O copila-si plange iubirea nemiloasa Si o scalda-n lacrimi si doruri ce-o cuprind. Isi ridica ochii inspre luna calda, Cu suspine adanci, in genunchi o roaga, Sa ii ia durerea, sa i-o duca-n vant, S-o duca departe, sa i-o ia din trup. Se apleaca apoi, atingand cu mana, Apa cristalina ce-o inviora. Cu lacrimi siroaie lacului ii spune: -Ia-mi durerea mare, scapa-ma de ea. Stelelor le spune c-a pierdut iubirea, Care-n nopti si zile mult o fericea. Sufletul i-a frant cand a parasit-o Si cu doruri grele cum a doborat-o. Sufletu-i fragil, de vanturi pustiit, Cade-n deznadejde, de durere frant. Pe salcie o roaga, sa o infasoare In frunzele verzi, cu ramuri plangatoare. Asa plangea copila sub salcia pletoasa, Cu durere-n piept si inima arsa. Lacrimi in siraguri se scurgeau in lacul, Ce-l ruga copila sa-i inece amarul. Quote
Felix Posted February 17, 2008 Report Posted February 17, 2008 ..................... De-ai fi tu pară de Anjou M-aş îneca în zeama ta, De câte ori din tine cu Nebună patim-aş muşca, Şi cât de mult te-aş dezmierda, În palme doar, fără să ştii, Până de tot te-aş dezbrăca De puf, gutuie dac-ai fi, Iar de-ai fi tu ascunsă-n vii Bobiţă dulce de ceasla, M-aş face teasc şi te-aş găsi Şi-o lacrimă din tine-aş bea, Ori, de-ai fi prună brumărea M-aş face ţie alambic, Să mă îmbeţi dac-ai putea Curgând prin mine pic cu pic ; De-ai fi tu dudă, nu mai zic (!) Sau măr, aş pune de peltea, Căci bună, nu eşti de nimic, Necoaptă, acră corcodea. Valeriu Cercel Quote
blue eyes Posted February 18, 2008 Report Posted February 18, 2008 Albăstrelele Veronica Micle Printre galbenele spice albăstele mândre cresc Şi`n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc; Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor, Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor. Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări! Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere; Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere, Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele, Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele. Quote
Orpheus Posted February 18, 2008 Report Posted February 18, 2008 Tristete Livia Bataiosu Un voal subtire de matase Imbraca ochii tristi ce plang. Tristetea lacrimi fine tese, Siroaie pe obraji se scurg. Pe gura care sta sa cada, Voalul pluteste-n rugaminti, Spuse de buze ce framanta, Suspine dese si fierbinti. Matasea fina, intunecata, Aluneca pe inima infranta, O tine ascunsa de lumina Si cu tristete o alinta. Sufletul canta triste versuri, E prizonier in negre ganduri. Se afunda-n rauri de tristete, Tesute-n lacrimi de matase Quote
florin7franky Posted February 18, 2008 Report Posted February 18, 2008 Crăiasa din poveşti Mihai Eminescu Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. Quote
blue eyes Posted February 19, 2008 Report Posted February 19, 2008 Ce e amorul? Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Cãci mii de lacrimi nu-i ajung Si tot mai multe cere. De-un semn în treacat de la ea El sufletul ti-l leaga, Incit sã n-o mai poti uita Viata ta intreaga. Dar inca de te-asteapta-n prag In umbra de unghere, De se-ntilneste drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar si cerul si pãmânt Si pieptul tau se bate, Si totu-atirna de-un cuvint Soptit pe jumatate. Te urmareste saptamini Un pas fãcut alene, O dulce stringere de mini, Un tremurat de gene. Te urmaresc luminatori Ca soarele si luna, Si peste zi de-atitea ori Si noaptea totdeauna. Cãci scris a fost ca viata ta De doru-i sã nu-ncapa, Cãci te-a cuprins asemenea Lianelor din apa. MIHAI EMINESCU Quote
Orpheus Posted February 19, 2008 Report Posted February 19, 2008 Aleea cu tei Livia Bataiosu Pe aleea teilor, Se plimba singur dorul meu. Se plimba cu mireasma lor, Visand la tine si la eu. Te cauta in floarea lor, Poate-o zari ceva din tine Si asculta vantul ce adie, Soptind cuvinte dulci de dor. Te cauta in frunza ce fosneste, Viseaza cum te intalneste Si il cuprinzi cu al tau dor, In gingasia florilor. Te cauta in umbra deasa, Pe aleea strajuita, De a teilor mireasma, Ca pe-o umbra ratacita. Si umbla singur pe sub tei, Pe-o alee nestiuta. Ar vrea sa fie acum in doi, Cu dorul tau care-l alinta. E singur dorul meu cu teii, Intr-o tristete fara margini. El umbla pe aleea vietii, Printre miresme si in lacrimi. Quote
Floarea Soarelui Posted February 19, 2008 Report Posted February 19, 2008 Ana Blandiana -Oul Ţi-aduci aminte cât de bine Era în oul de pe ape Unde eram zidiţi de-a pururi Făptură singură, deplină În care universu-ncape Şi-şi este suficientă sieşi, Plutind lumină în lumină? Ţi-aduci aminte cum pluteam? Iubire fără dor de nimeni Şi oglindindu-se pe sine, Izvorul fericit şi mut Durerea nu se născocise, Singurătatea era plină, Cuvântul nu era născut. Cine-a greşit şi până când? Oul perfect, tăiat în două, S-a rupt în cer şi în pământ Însingurând deodat o lume Ţi-aduci aminte cât de nouă? Iar lama străbătu prin mijloc, Reinventându-ne pe rând. Ţi-aduci aminte despărţirea Celulelor de ele înseşi Şi spaima sângelui voind Să curgă într-un singur trup? Pământul se-ntindea prin arbori Şi cerul se-ncleşta în crengi, Să nu se vadă, goală, rana Pe locul căreia s-au rupt. Ţi-aduci aminte ce risipă De sentimente şi de vorbe, De animale şi de plante Curgând spre-acelaşi ţărm pierdut Şi aşteptând sfârşitul lumii Din care, poate, se va naşte Un ou perfect plutind pe ape În liniştea dintru-nceput. Quote
florin7franky Posted February 19, 2008 Report Posted February 19, 2008 Dorinţa Mihai Eminescu Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Şi în braţele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ţi desprind din creştet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei şedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ţi cadă flori de tei. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braţ încet s-o culci, Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri Quote
Narcisa Posted February 20, 2008 Report Posted February 20, 2008 Perspectiva Mircea Albulescu Sus ajuns pe streasina fiintei mele singur pasesc pe marginea celui din urma cerc al spiralei. Incerc sa ma aliniez punctului de pornire cel mai de jos, cautandu-mi reperele intermediare. Adunate pe aceeasi catare se pare ca totul n-a fost decat o singura rasturnare. Din tot drumul meu n-am ramas decat cu un pumn de sare, fosta mea sudoare, adunata-ntr-un semn de intrebare! Quote
blue eyes Posted February 20, 2008 Report Posted February 20, 2008 (edited) G.TOPARCEANU Prefatã Prin ce tinuturi rãtãcesti Pribeagã? In care grotã din povesti Ai hibernat — o varã-ntreagã? O, Muza mea cu nasul mic si coapse fine, Abia sculptate din nimic, De ce te-ai dus de lângã mine?... ti-am prins în pãrul inelat Vreo floare artificialã? Te-am ofensat Cu vreo metaforã banalã? Ori mi-ai bãtut vreodatã-n geam si, spionând perdeaua trasã, Te-ai supãrat cã nu eram Acasã?... Vrei poate macii din livezi Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi? Sau te distrezi Cu pãlãria dupã fluturi? N-ai adormit cumva pe-afarã si te-ai trezit sub un umbrar, Îndrãgostitã de-un mãgar Ca-n Visul unei nopti de varã? Cu Demonul lui Lermontof Te-i fi-ntâlnit si ti-a fost fricã?... Nu ti-a intrat cumva-n pantof O pietricicã? (De-aceea-mi iese schiop si mic Un vers, în fiecare stanþã... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distantã!) Ori m-ai zãrit vreodatã stând Cu Muza altuia? Se poate. Le-am spus cuvinte dulci, pe rând, La toate... Dar n-am fãcut-o pe furis Cum fac confratii mei cu tine, Ci pe afis Mi-am spus pãcatul la oricine, Si confidentele, tu stii, Le-am dat pe fatã, tale-guale, Într-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Sã placã stihurile mele, Las mãrturie tuturor Cã n-ai colaborat la ele. Cã singur m-ai lãsat sã scriu O carte-ntreagã fãrã tine... Si dacã totusi mai târziu Te vei întoarce lângã mine, Nici nu te-alung, nici nu te-mpac, Ci-n fundul cãlimãrii crunte Muind un deget, am sã-ti fac Un benghi în frunte! Edited February 20, 2008 by blue eyes Quote
Orpheus Posted February 20, 2008 Report Posted February 20, 2008 Oftez......ma doare In tine era.... Livia bataiosu In tine am vazut speranta Lumina multa si dorinta. In lumea ta plina de vise, Eram minunea ce venise. In ochii tai citeam visare, Pe care o aveam si eu. Simteam in ei dulce chemare. Eram scanteia lor mereu. O inima aveai in tine, Ce parca nu-ti mai ajungea Cu ea sa ma iubesti pe mine Si doar cu a mea se intregea. In tine era sufletul pe care, L-am cautat in ani la rand. Ce m-a iubit cu-nflacarare, Eram ceva nepretuit. Eram a ta dulce iubire Si nu puteai sa ma compari. Aveai atata daruire, De multe ori ma copleseai In tine am gasit si deznadejdea Si lacrimi triste insiruite In multe zile iar durerea, Ma macina pe nesimtite. In tine era universul Pe care atat l-am cautat In tine am gasit sfarsitul, Acelei lumi de neuitat. Eram minunea ce sfarsise, In visul din care a venit. Si poate se va naste-n vise, In alte vieti cu un alt chip. Quote
florin7franky Posted February 20, 2008 Report Posted February 20, 2008 Amorul unei marmure Mihai Eminescu Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată, Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian, Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată Gemândul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere Zdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc, Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere O piatră să ador. Murindului speranţa, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. Nimica, doar icoana-ţi, care mă învenină, Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin, Nimic decât o rază din faţa ta senină, Din ochiul tău senin. Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie Un ocean de foc. Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire, De-ar tremura la sânu-mi gingaşul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie, Aş pune lege lumii râzândul tău delir, Aş face al tău zâmbet un secol de orgie, Şi lacrimile-ţi mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie Icoana ce-a iubit. Quote
Christina_Whisperwind Posted February 20, 2008 Report Posted February 20, 2008 La Argeş Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine, Un corb bătrân şi-ntinde puternic negrul zbor, Şi-n liniştea adâncă, din când în când uşor, Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line. Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine Domniţa să privească, din 'naltul foişor, Cum soarele-asfinţeşte, împurpurând de dor Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline, Când se oglindă-n ape murindele văpăi, Şi blând văzduhul cerne cenuşă peste văi - De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii? - Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit De taină-îmbălsămată şi florile uitării Îi troienescc posace mormântul părăsit. (mateiu caragiale) Quote
Orpheus Posted February 21, 2008 Report Posted February 21, 2008 (edited) Voi supravietui Livia Bataiosu Nu am regrete Si nici nu murdaresc, Clipele trecute Ce le-am trait intens. N-am sa le uit nicicand. Au fost deosebite. Le voi pastra in gand Si-n inima pe toate. Nu am remuscari, Chiar daca am gresit. Am luat decizii, Asa cum am stiut. Pe toate le-am facut, Sa iasa cat mai bine, Chiar daca n-am tinut, Cont uneori de mine. Voi supravietui, Voi merge mai departe. Clipe vor mai fi, Le voi trai pe toate. Chiar si pe cele grele, Ce ma vor dobori, Voi trece peste peste ele. Voi supravietui! Edited March 2, 2008 by Orpheus Quote
blue eyes Posted February 21, 2008 Report Posted February 21, 2008 Rondelul meu Alexandru Macedonski Cand am fost ura am fost mare, Dar, astazi, cu desavarsire Sunt mare, caci ma simt iubire, Sunt mare, caci ma simt uitare. Esti mare cand n-ai indurare, Dar te ridici mai sus de fire Cand ti-este inima iubire, Cand ti-este sufletul iertare. Stiu: toate sunt o-ndurare, Prin viata trecem in nestire, Dar mangaierea e-n iubire, De-ar fi restristea cat de mare, Si inaltarea e-n iertare. Quote
Mithras Posted February 21, 2008 Report Posted February 21, 2008 Razleata Mircea Micu Ce sa vorbim in seara asta, doamna, cand toamna s-a trecut si n-a fost iarna? Sunt gol pe dinauntru si in mine stiletul vremii sangera rasine. Stii bine ca n-am somn si-n noaptea casta un cerb ciudat imi bate la fereastra. Ma cheama undeva, spre nu stiu unde si cand il strig dispare si se-ascunde. Stii bine ca ma tem , de la o vreme, de moarte, cum de nastere m-as teme. Quote
florin7franky Posted February 21, 2008 Report Posted February 21, 2008 Singurătate Cu perdelele lăsate, Şed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Ţârâiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Şi se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a ţesut păinjeniş Şi prin cărţile în vravuri Umblă şoarecii furiş. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Şi ascult cum învelişul De la cărţi ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cui Şi un capăt poeziei Şi pustiului să pui; Dar atuncea greieri, şoareci, Cu uşor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deşarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieţii-mi E-o icoană de lumină. Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau şoptind cu draga Mână-n mână, gură-n gură Mihai Eminescu Quote
Orpheus Posted February 22, 2008 Report Posted February 22, 2008 Pace in sufletul tau Livia Bataiosu Linistea ti-o trimit intr-o ramura de maslin, Dar divin dat sufletelor nelinistite, Uita trecutul, nimic nu-i etern, In zbucium traiesti zile si nopti nesfarsite. Pacea in sufletul tau acum se strecoara Printre lacrimi , deznadejde si teama, Nu lasa speranta sa moara, O ramura de maslin la pace te-ndeamna. Nu ti-a pasat cand ai tradat Suavul trandafir care ti-a adus iubirea, Gingasa flore te-a iubit dar, ai uitat Sa-i dai caldura, apa si lumina. Miresme dulci, atingeri matasoase Ti-a daruit cu suflet si din suflet, Acum e ofilita si cu frunze arse Doar spinul a ramas in al ei cuget. O ramura micuta de maslin Iti intinde mana, da-i al tau suspin, Ea iti poate aduce pacea, insa-n schimb Va trebui sa uiti suavul trandafir. Quote
Orpheus Posted February 23, 2008 Report Posted February 23, 2008 (edited) De ce nu-s... Livia Bataiosu De ce sunt om si nu-s un gand? Sa ma inalt cu stelele zburand. De ce nu-s floare inflorind? Sa incant ochiul lacrimand. De ce nu-s vis tarziu in noapte? Sa ma strecor in mintea celor chinuiti, Sa-i mangai cu ale mele blande soapte, Sa dau speranta ochilor pierduti. De ce sunt om si nu sunt vant? Sa zbor in cele patru zari. Cu trupul nevazut eu sa cuprind, Intreg pamantu-n departari. De ce nu-s zambet sa m-asez Pe toate gurile din univers? Cu fericire as umple triste inimi, Ce-s chinuite de prea multe patimi. De ce sunt om si nu-s un rau? As curge printre muntii cei stancosi. Iar pestii mei flamanzi, alunecosi, Se vor hrani cu tot ce este rau. De ce sunt om si imi doresc, Sa fiu mereu altcineva? Menirea mea o s-o gasesc? Sau cat traiesc voi cauta? Edited March 2, 2008 by Orpheus Quote
blue eyes Posted February 23, 2008 Report Posted February 23, 2008 Daruri Magda Isanos Tu eşti în inima mea ca un dar neaşteptat şi mult prea scump, pe care il cercetez mirată iar şi iar, cu-aceeaşi nesecată desfătare. Eşti tainica-mi putere şi mîndrie, de cînd te ştiu mi-i cerul mai aproape şi nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape. Tu mi-ai făcut ţărîna mai uşoară şi inima aşa de dulce grea, ca ramura ce toamna se-mpovară de greutatea roadei de pe ea. Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai răsfrînt în suflet ca-ntr-un lac, şi-adînci de-atuncea-s gîndurile mele, de aur glodul inimii, sărac. Aceste toate să ţi le plătesc nu voi putea, ci lasă-mă măcar, risiptorul meu, să te iubesc, din darurile tale dîndu-ţi dar. Quote
florin7franky Posted February 23, 2008 Report Posted February 23, 2008 (edited) Celei mai aproape De ce-ţi sunt ochii verzi - Coloarea wagnerianelor motive - Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare? De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare? Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare Din Babilon, Şi din Ninive? De ce, când plângi, În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale De trandafiri, De chiparoase, De nuferi albi Şi crizanteme?... De ce, când plângi, Cu tine plânge tristeţea blondelor opale, Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?... De ce, când cânţi, Cu tine cântă un infinit de armonii Ce năvălesc tumultoase Din golul zărilor, Din astre, Din zborul păsărilor albe, Din fundul mărilor albastre, Din lumea morţilor, Din lumea părerilor de rău târzii? Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii - poeţi Ce-ţi cântă ochii, Părul Şi buzele - Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse, Când in penumbra violetă a trioletelor apuse Pui într-o cumpănă Minciuna Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul, De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi, Şi-i strângi cu sete În palme capul, Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge, Şi dinţii tăi De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive Asiriene, Din poemul trăit de sfintele poete În noaptea-altarelor păgâne Din Babilon Şi din Ninive?... Ion Minulescu Edited February 23, 2008 by florin7franky Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.