Jump to content
Vesperala Forum

O poezie pe zi


vesperala

Recommended Posts

Plang norii....

 

 

Livia Bataiosu

 

 

Plang norii oadata cu mine.

Inima-mi e scaldata-n suspine.

Stropii ma ard, cad peste mine,

Imi ascund fata si dorul de tine.

 

Plang norii cu atata jale,

S-au saturat de a mea chemare.

Cu picuri ei imi stau in cale,

Sa-mi stearga lacrimile amare.

 

De-ai ridica a ta privire

Un pic la nori , apoi la mine,

Ai intelege, Tu Iubire,

Ca-i goala viata fara tine.

 

Si daca plangi si tu ca mine,

Vom plange sub un cer cu nori.

Vor plange norii peste noi,

Cu lacrimi grele si suspine.

 

Norii-nlacrimati de-i vom zari,

Atunci vom fi si mai uniti,

Caci ei ne plang in departari,

Ei stiu ca suntem chinuiti.

 

Cu-n chin dulce-amarui,

Am fost si vom ramane.

Noi suntem doi ai nimanui.

Vor plange norii peste mine…

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 1.2k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Cu-amândouă mânile…..........Mircea Cărtărescu, Mihai Eminescu

 

Cu-amândouă mânile

Inima o ţii

Şi îi simţi bătăile

Repezi, dulci şi vii.

 

Ochii-n trup se sperie

Şi revarsă foc.

Ai visat vrodată tu

Astfel de noroc?

 

Un noroc asemenea

Blând şi dureros!

Tu iubeşti, copila mea,

Fără chiar să ştii.

Link to comment
Share on other sites

Ca astăzi… - Micle

Autor : Veronica Micle

 

Ca astăzi nu mai sunt stăpână

Pe mine, pe sufletul meu,

numai c-o strângere de mână

îndeajuns ţi-am spus-o eu.

 

Şi ca o slaba jucărie

Sunt astăzi înaintea ta,

privirea mea ţi-ar spunea-o ţie

în ochii mei de vei căta.

 

Şi c-a mea singură dorinţă

E roaba ca să-ţi fiu în veci,

ţi-o spune `ntreaga mea fiinţă

când tu pe lângă mine treci.

 

Însă tu treci cum trece-o rază

Din soare, pe un biet pribeag,

Ce-i pasă ei că-l luminează…

Ce-ţi pasă ţie că-mi eşti drag!

Link to comment
Share on other sites

Un pitic tufis

Mihai Beniuc

 

Un pitic tufis de viorele

Ochii violeti si i-a deschis

Si-a privit la soare, cer si stele:

" Uite primavara iar! " a zis.

 

Nu gandeste, nu filozofeaza,

Vin albine-n vizita la el,

Ii surade fiecare raza,

El isi este sie insusi tel.

 

Numai omu-i fara de odihna

Cat mai are suflet pe pamant

Si nu vrea ragaz, si nu vrea tihna-

Parca se grabeste spre mormant.

Link to comment
Share on other sites

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

 

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi.

 

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El şi răsare undeva.

 

Se pare cum că alte valuri

Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamnă,

Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

 

Naintea nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcii dimineţi;

Chiar moartea însăşi e-o părere

Şi un vistiernic de vieţi.

 

Din orice clipă trecătoare

Ăst adevăr îl înţeleg,

Că sprijină vecia-ntreagă

Şi-nvârte universu-ntreg.

 

De-aceea zboare anu-acesta

Şi se cufunde în trecut,

Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut.

 

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi,

Având cu toate astea-n faţă

De-a purure ziua de azi.

 

Priveliştile sclipitoare,

Ce-n repezi şiruri se diştern,

Repaosă nestrămutate

Sub raza gândului etern.

 

 

Mihai Eminescu

Link to comment
Share on other sites

George Bacovia

 

Nervi de primăvară

 

Primăvară...

O pictură parfumată cu vibrări de violet.

În vitrine, versuri de un nou poet,

În oras, suspină un vals de fanfară.

 

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

 

O lungă desertare zvoneste împrejur,

E clar si numai soare.

La geamul unei fabrici o pală lucrătoare

Aruncă o privire în zarea de azur.

 

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

 

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,

În infinit pământul se simte tresăltând :

Vor fi acum de toate cum este orisicând,

Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

 

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ..

Link to comment
Share on other sites

N-ai incercat

 

Livia Bataiosu

 

 

Nici macar n-ai incercat,

Cumva sa ma-ntelegi.

Sa treci de mine si sa vezi,

Cine sunt eu cu adevarat.

 

Ce-i in adancul cel adanc,

In sufletul ascuns in mine,

Nu pot prin vorbe sa m-aduc,

La suprafata pentru tine.

 

N-ai incercat sa stii ce simt.

Sa simti in trupu-mi frematarea.

Sa imi patrunzi adanc in gand,

Sa vezi lumina si iubirea.

 

Sa te apropii cu iubire,

De-a mea raceala ce e-n mine.

Sa ma acoperi cu rabdare,

Caci sunt aici, chiar langa tine.

 

N-ai incercat sa simti bataia

Inimii ce abia steapta,

Sa o descoperi, ca-i curata

Ea te iubeste dar, n-arata.

 

Era prea greu sa-ncerci,

Ai preferat sa nu-ntelegi.

Eu m-am retras, tu ai fugit,

Suntem un cuplu multumit.

Link to comment
Share on other sites

Povestea vorbii

 

Spun c-a fost odată un crai oarecare

Ce avea din fire un nas foarte mare;

El îşi vedea bine cusurul ce-l are,

Dar tot gândea cum că poate i să pare.

Supuşii şi alţii, carii întrebase,

Că îi şade bine îl încredinţase.

Căci cine-ndrăzneşte la unul mai mare

Să-i spuie de faţă cusurul ce-l are?

Tot pe acea vreme ş-în acea cetate

Era ş-o cocoană gheboasă în spate,

Ce o amăgise lingăii să crează

Că ea e în lume cea dintâie rază,

Cu poezii, versuri o încorunase

Ş-a se ţine zână o înfumurase.

Aceasta se duse la craiul odată,

Cu alt oarecine având judecată,

Şi văzând că craiul hatâr ei nu-i face

Să vorbească-n parte-i după cum îi place,

Prerumpând cuvântul, zise cu mirare:

- Va-a-ai de mine, ce nas ai mare!

Pe craiul cu astă vorbă îl împunse,

Dar deocamdată nimic nu răspunse.

Ea însă părându-i că nu auzise

Între alte vorbe iară îi mai zise.

Craiul şi aceasta o-nghiţi cu noduri,

Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri

Şi mai zise iarăşi: - Ce ciudat îmi pare!

N-am mai văzut încă astfel de nas mare!

Se înăspri craiul şi zise: - Cocoană!

Ştii că eşti cu totul ciudată persoană!

Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare

Şi nu-ţi vezi cocoaşa ce-o porţi în spinare?

Cusurul ce mare nu ţi-l simţi din spate

Şi-l judeci p-al altui, el ţ-e greutate.

Plecând ea să meargă şi ieşind în tindă,

Zise craiul iară, privind în oglindă:

- Nu a fost minciună ce a zis neştine

Că greu se cunoaşte cineva pe sine!

 

 

 

ANTON PANN

Link to comment
Share on other sites

Oricine iubeste o floare

 

Oricine iubeste o floare

e-aproape de-un sacru mister.

Oricine se-opreste-n carare

s-asculte un glas de izvoare

e-aproape,

aproape de cer ...

 

Oricine iubeste seninul,

cind soarele urca-n eter,

oricine-si inalta suspinul,

cind licare-n mare rubinul,

e-aproape,

aproape de cer ...

 

Oricine pe muntii albastri

priveste granitul sever,

oricine pe cai de sihastri,

strabate paduri de jugastri,

e-aproape,

aproape de cer ...

 

Dar cine-a primit indurarea

din ranile blindului Miel,

acela e frate cu floare,

cu riul, cu muntii, cu marea,

si-orunde il duce cararea,

tot cerul,

tot cerul e-n el.

 

 

Costache Ioanid

Link to comment
Share on other sites

Ana Blandiana

 

Rugă

 

Ajută-mă să plâng şi să mă rog,

Să îmi privesc destinul inorog

Cu steaua-n frunte răsucită corn

Spre care-n vis mulţimile se-ntorn;

 

Ajută-mă să plâng şi să îndur

Dispreţul laudei ce creşte-n jur

În ochii lacomi, fără de noroc;

Ajută-mă să plâng şi să mă rog,

 

Ajută-mă să blestem şi să plâng

Lumea supusă ochiului meu stâng,

Ajută-mă să plâng şi să accept

Lumea ascunsă ochiului meu drept;

 

Ajută-mă să plâng şi să suport

Catapeteasma ochiului tău mort

Şi nemaidesluşitul paradis

Strivit în ochiul tău închis.

Link to comment
Share on other sites

Bobul de roua....

 

 

Livia Bataiosu

 

 

Un bob de roua se rastea,

La o petala ce-i spunea,

Sa plece ca e cam racita,

Ca-i este frig, nu-i invelita.

 

El o priveste cam piezis

Si ii spune printre dinti:

-Nu esti intraga, draga mea!

Unde as putea pleca?

 

Ea raspunse ragusita

Si cu gura tuguiata:

-Du-te pe o alta floare,

Nu vezi ca am febra mare?

 

Bobul putin intristat,

Coboara incet pe-o frunza

Dar si ea l-a alungat,

Ca e rece si-o patrunde.

 

A cazut incetisor,

Pe un firicel de iarba.

La primit, el binisor,

Ca-i lipsea un strop de apa.

 

Bobul se uita in sus,

La floarea ce-l alungase

Si ii spuse in angoase:

-Cand va fi caldura mare,

Vom vedea! Care pe care!

Link to comment
Share on other sites

Steluţa

 

Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie,

Stea dulce şi iubită a sufletului meu!

Şi care-odinioară luceai atât de vie

Pe când eram în lume tu singură şi eu!

 

O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină!

În veci printre steluţe te cată al meu dor,

Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină,

Pe plaiul nemuririi se naltă c-un lung zbor.

 

Trecut-au ani de lacrimi, şi mulţi vor trece încă

Din ora de urgie în care te-am pierdut!

Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă

Ca trista vecinicie e fără de trecut!

 

Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!

Simpri! măreţe visuri de falnic viitor!

V-aţi stins într-o clipală ca stele trecătoare

Ce las-un întuneric adânc în urma lor.

 

V-aţi stins! şi de atunce în cruda-mi rătăcire

N-am altă mângâiere mai vie pe pământ

Decât să-nalţ la tine duioasa mea gândire,

Stelută zâmbitoare dincolo de mormânt!

 

Căci mult, ah! mult în viaţă eu te-am iubit pe tine,

O, dulce dezmierdare a sufletului meu!

Şi multă fericire ai revărsat în mine

Pe când eram în lume tu singură şi eu!

 

Frumoasă îngerelă cu albe aripioare!

Precum un vis de aur în viaţă-mi ai lucit,

Şi-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,

Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.

 

Un suvenir, comoară de visuri fericite,

De scumpe, şi fierbinte, şi dulce sărutări,

De zile luminoase şi îndumnezeite,

De nopţi veneţiane şi pline de-ncântări.

 

Un suvenir poetic, coroana vieţii mele,

Ce mângâie şi-nvie duioasă-inima mea,

Şi care se uneşte cu harpele din stele

Când mă închin la tine, o! dragă, lină stea!

 

Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,

Ai deşteptat în mine poetice simţiri,

Primeşte-n altă lume aceste lăcrimioare

Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri

 

Vasile Alecsandri

Link to comment
Share on other sites

Catrene

 

de George Toparceanu

 

,,N-o mai iubesc'', zisese

Biata-mi inima naiva.

Dar vazandu-te pe tine,

A cazut in recidiva.

 

Supararile iubirii

Sunt ca ploile cu soare:

Repezi, dar cu cat mai repezi

Cu atat mai trecatoare.

 

Musafiri la mine-acasa,

Fara sa-i poftesc vreodata,

Am un soarec, doi painjini

Si, din cand in cand, o fata.

 

La fereastra ta-mi zambira

Toate florile din glastra,

Numai floarea cea mai dulce

A fugit de la fereastra.

 

Cum pierzi noaptea cu cetitul!

Am trecut din intamplare

Si-mi venea, asa, sa intru

Si sa suflu-n lumanare...

 

Zici ca la razboi, iubito,

Vii cu mine fara preget...

O, dar cum plangeai aseara,

Cand te-ai intepat la deget!

 

Greu mi-i, draga, fara tine

Si te chem de-atatea ori,-

Nu din zori si pana-n sara,

Cat din sara pana-n zori...

 

Multe-i spun cand nu m-asculta,

Dar tresar si tac din gura

Cand, c-un zambet, isi ridica

Ochii de pe cusatura.

 

Ochii negri, fata alba,

Par intunecat si mare,

Inima- un sloi de gheata.

Alte semnalmente: n-are.

 

Draga mea, fara cuvinte,

Doar din ochi pricepe toate.

Numai cand ma uit la dansa

Si-mi raspunde: Nu se poate!

 

,,Toate-s vechi'', a zis poetul...

Chiar si cantecul acesta

A mai fost, odinioara,

Publicat in Zend Avesta.

Link to comment
Share on other sites

Viata ma arunca

 

Livia Bataiosu

 

 

 

Viata ma arunca,

Ca pe-o frunza-n vant.

In ceruri ma ridica

Apoi iar la pamant.

 

Ma arunca-n mreje,

Pline de durere.

Sufletu-mi zdrobeste

Dar rabd in tacere.

 

Tot ea ma descurca

Si-mi da bucurie.

Chiar daca-i putina,

Ard de fericire.

 

Ma arunca-n vise,

Ma trezesc plangand,

Unele-s frumoase,

Le primesc razand.

 

Viata ma zdrobeste,

Nimic nu o opreste.

Face doar ce vrea,

Cu inima mea.

Link to comment
Share on other sites

ZDREANTA

 

de Tudor Arghezi

 

L-ati vazut cumva pe Zdreanta,

Cel cu ochii de faianta?

E un câine zdrenturos

De flocos, dar e frumos.

Parca-i strâns din petice,

Ca sa-l tot împiedice,

Ferfenitele-i atârna

Si pe ochi, pe nara cârna,

Si se-ncurca si descurca,

Parca-i scos din calti pe furca.

Are însa o ureche

De pungas fara pareche.

Da târcoale la cotet,

Ciufulit si-asa laiet,

Asteptând un ceas si doua

O gaina sa se oua,

Care cânta cotcodace,

Proaspat oul când si-l face.

De când e-n gospodarie

Multe a-nvatat si stie,

Si, pe brânci, târâs, grabis,

Se strecoara pe furis.

Pune laba, ia cu botul

Si-nghite oul cu totul.- “Unde-i oul? a-ntrebat

Gospodina. - “L-a mâncat!”

“Stai nitel, ca te dezvat

Fara matura si bat.

Te învata mama minte.”

Si i-a dat un ou fierbinte.

Dar decum l-a îmbucat,

Zdreanta l-a si lepadat

Si-a-njurat cu un latrat.

 

Când se uita la gaina,

Cu culcusul lui, vecina,

Zice Zdreanta-n gândul lui

“S-a facut a dracului!”

Link to comment
Share on other sites

Prietenul

 

Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale

Uniti fiind în toate, cu umar linga umar.

Tin minte, intr-o noapte ploua si urla vintul

Când ai venit în goana să mă previi de-un rau

Simteam ca eu, ca tine, as rascoli pamintul

Dear fi cindva-n pericol un fir din parul tau

Iar viata-si urma cursul. Trecuram dintr-o tara

In alta, ce nisipul cu greu l-a inflorit,

N-a fost usor, adesea viata ne-a fost amara

Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta si-am razbit

Plimbarea-i pe sfirsite, amurgul vietii vine,

Privit-am iara viata în orele tirzii,

Prietene-ti string mâna, stiindu-te cu mine

Senin privesc la toate ce inca vor veni.

 

 

Jan Lulu Stern

Link to comment
Share on other sites

Dumnezeu numara lacrimile femeilor

 

 

Livia Bataiosu

 

 

Lacrima cu lacrima e numarata,

Din ochiul femeii care plange.

Candva ea va fi intoarsa,

Celui care i-o aduce.

 

Dumnezeu numara lacrimile femeilor,

Femeilor indurerate si napastuie.

Aduceti zambetul pe gura lor,

Caci lacrimile sunt si cantarite.

 

Veti primi inzecit durerea adusa,

Prin lacrimi varsate-n tristete.

Nu chinuiti femeia supusa,

Pe mame, neveste si fice.

 

Cinstiti femeia ce de-a lungul vietii,

Va-nconjoara cu dragoste si daruire.

Nu inlacrimati, nu aduceti tristete.

Mangaiati-le ochii cu multa iubire

Link to comment
Share on other sites

Ploaie în luna lui Marte

 

Ploua infernal,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau în luna lui Marte.

 

Pereţii odaii erau

neliniştiţi, sub desene în cretă.

Sufletele noastre dansau

nevăzute-ntr-o lume concretă.

 

O să te plouă pe aripi, spuneai,

plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.

Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,

mie-mi plouă zborul, cu pene.

 

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi

lăsasem în lume odaia.

Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,

cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

 

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

N-aş mai fi vrut să se sfârşească

niciodată-acea lună-a lui Marte.

 

 

Nichita Stanescu

Link to comment
Share on other sites

Mamei

 

 

"Dragostea unei mame determina

Felul in care ii vom iubi pe ceilalti si pe noi insine.

Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata

Care sa nu fie aprins de prima dragoste.

 

Privat de dragoste, universul

Ne-ar innebuni de durere

Dar suntem nascuti intr-o lume

Care intampina strigatele noastre cu bucurie.

 

Cat de mult iti datorez pentru sarutul

Care mi-a spus cine sunt!

Cel mai mare cadou - o iubire de-o viata

Care se intinde razand in ochii tai.

 

Datorita tie lumea mea inca are

Delicatetea fina a zambetului tau;

Si fiecare vant al norocului, poarta

Parfumul imbratisarilor tale."

Link to comment
Share on other sites

Stea adusă de vânt

 

 

De la început ai fost adusă de vânt

Ca o sămânţă.

Am şi glumit: "Cine-a mai văzut

Stea adusă de vânt?"

Dar mai târziu,

Când mi te-ai aşezat pe frunte

Şi-ai început să-ncolţeşti

Am înţeles că eşti o sămânţă.

Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,

Cu raze aspre închipuind rădăcini,

Eşti o sămânţă.

Ce păcat

Că planta pe care,

Lumină din lumină, o naşti

Nu se poate vedea

Decât după ce

Mă voi fi întunecat.

 

Ana Blandiana

Link to comment
Share on other sites

Mihai Eminescu

 

Numai poetul

 

Lumea toată-i trecătoare,

Oamenii se trec şi mor

Ca şi miile de unde,

Ca un suflet le pătrunde,

Treierând necontenit

Sânul mării infinit.

Numai poetul,

Ca păsări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului:

În ramurile gândului,

În sfintele lunci,

Unde păsări ca el

Se-ntrec în cântări.

Link to comment
Share on other sites

Magda Isanos

 

 

Sarută-mă

 

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,

Doar sarutarea ta ar fi în stare

Să stinga focul rău ce i-a cuprins,

Să-i umple de iubire si de soare.

 

Saruta-mi gura, buzele-nclestate

Ce vorba si surâsul si-au pierdut.

Iti vor zambi din nou inseninate

Si-ndragostite ca si la-nceput.

 

Saruta-mi fruntea, gândurile rele

Si toate indoielile-or să moara,

In loc vor naste visurile mele

De viata noua si de primavara.

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...