Jump to content
Vesperala Forum

Recommended Posts

Posted

Tarziu

 

Mircea Micu

 

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,

Ca tot ce naste vesnic vietuieste,

Radeam de oamenii batrani prosteste,

Dispretuind melancolia lor.

 

Mi se parea ca sunt nemuritor,

Ca n-o sa ma atinga niciodata

Timpul cu bisturiul lui de vata

Abia simtit insa distrugator.

 

Ce panica tarzie ma cuprinde

Noaptea cand sunt apatic si fragil

Si-mi pun in fata poza de copil

Care ma inspaimanta si ma minte.

 

In ceas de taina si de renuntare

Viata mea e pulbere si scrum.

Sa ma primeasca nu am nici o zare,

Sa ma intorc, nu mai exista drum.

  • Replies 1.2k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Posted

Învaţă-mă să ard întunecat---------Ana Blandiana

 

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,

În lumina feroce

Învaţă-mă să ard întunecat,

Modelează după forma aripilor

Flacăra mea

Şi purific-o de orice culoare.

Sau,

Şi mai bine,

Dă-mi o sămânţă de întuneric,

S-o îngrop în pământ

Şi-nvârte mai repede anotimpurile

Să crească,

S-o seamăn din nou.

În lumina feroce

Ar fi atunci păduri şi lanuri,

Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.

O beznă tandră

În care am putea muri oricând am vrea,

Un întuneric în care

N-am mai fi frumoşi, nici buni,

Ci doar singuri,

Şi nemaitrebuind să privim,

Închizând ochii, am putea vedea.

Posted

Magda Isanos - Eu nu regret

 

Eu nu regret povestea de iubire,

dar e nespus de trist si de ciudat

sa simti c-asemeni unui fir subtire

ceva frumos din tine s-a sfarmat.

 

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,

caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut

de-ti vine sa pornesti, de altii intreband

de-au fost aievea cele ce-au trecut.

Posted

Renastere

 

Eugen Jebeleanu

 

Pana la urma fiecare ramane singur dupa- Aceea

care poate fi dupa iubire sau despartirea pentru un timp

sau pentru totdeauna.

Totul este destinat despartirii

Numai amagirea,fata pierduta,ne da tarcoale

legandu-ne ochii cu o naframa de violete

curand destramata.

 

Cu cat esti mai fericit si mai mult timp

cu atat traznetul te pandeste cu mai multa incordare

ca sa-ti despice fruntea.

Toate lucrurile au un rost sau niciunul.

Gandeste-te sau,poate, mai bine simte

sau,si mai bine,cine stie,nu mai gandi deloc.

 

Cel mai fericit lucru este sa te urci pe o scara

destul de inalta,sa intri in subtioara podului,

sa-i adulmeci fanul care nu minte niciodata,

si de acolo sa sari in noapte

cu o umbrela,ca in vremea copilariei

si sa simti ca esti mic si ca n-ai vrea sa mai devii

niciodata mare

si umbrela sa siroaie pana jos de stele

si cand ai atins pamantul

sa fii mic de tot

 

si sa chemi mama sa te ajute sa te ridici...

Posted

Iar o femeie ce-si tinea bebelusul in brate, zise : Vorbeste-ne despre copii.

Si el zise :

Copii vostri nu sunt copii vostri.

Ei sunt fiii si fiicele apelului Vietii catre viata.

Ei vin prin voi dar nu din voi.

Si chiar daca sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

Puteti sa le dati dragostea, dar nu si gindurile voastre.

Caci ei au propriile lor ginduri.

Le puteti gazdui trupurile dar nu si sufletele.

Caci sufletele lor locuiesc in casa lui miine, pe care nu o puteti vizita, nici macar in vis.

Va puteti stradui sa fiti ca ei dar nu incercati sa-i creati dupa propria voastra imagine.

Caci viata nu merge de-a indaratelea, nici nu se intirzie cu ieri.

Voi sunteti arcul din care copii vostri sunt propulsati, ca niste sageti vii.

Arcasul vizeaza tinta pe drumul Infinitului, iar EL trage cu Puterea Sa pentru ca Sagetile

Sale sa zboare repede si departe.

Fie ca puterea pe care o dati prin mina arcasului sa vizeze fericirea.

Caci in aceeasi masura in care iubeste sageata care zboara, EL iubeste la fel si arcul care nu tremura.

 

KHALIL GIBRAN

« Profetul « publicat in 1923

 

P.S. posibil ca traducerea sa fie aproximativa, pun deci si versiunea in franceza ...

 

Et une femme qui tenait un bébé contre son sein dit, Parlez-nous des Enfants.

Et il dit :

Vos enfants ne sont pas vos enfants.

Ils sont les fils et les filles de l'appel de la Vie à la Vie.

Ils viennent à travers vous mais non de vous.

Et bien qu'ils soient avec vous, ils ne sont pas à vous.

Vous pouvez leur donner votre amour, mais pas vos pensées.

Car ils ont leurs propres pensées.

Vous pouvez héberger leurs corps, mais pas leurs âmes.

Car leurs âmes résident dans la maison de demain que vous ne pouvez visiter, pas même dans vos rêves.

Vous pouvez vous efforcer d'être comme eux, mais ne cherchez pas à les faire à votre image.

Car la vie ne marche pas à reculons, ni ne s'attarde avec hier.

Vous êtes les arcs desquels vos enfants sont propulsés, tels des flèches vivantes.

L'Archer vise la cible sur le chemin de l'Infini, et Il vous tend de Sa puissance afin que Ses flèches volent vite et loin.

Que la tension que vous donnez par la main de l'Archer vise la joie.

Car de même qu'Il aime la flèche qui vole, Il aime également l'arc qui est stable.

Posted

ALB

 

de Mihai LEONTE

 

Presăraţi alb mult,

Preluat din prezent

Amintiri din trecut.

---

Culegeţi alb imaculat

Trimiteţi albul curat

Priviţi alb neîncetat.

---

Puneţi alb

În tot ce aveţi,

Albul e fericire

Albul e nemurire.

---

Albul din flori,

Albul din ninsori,

Albul din nuferi

Să nu te superi

---

Plecăm în alb înalt

Pe tărâmul celalalt.

post-6-1201632151_thumb.jpg

Posted

:vespe: Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază...

 

Emil Brumaru

 

 

 

 

 

Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază.

Să nu fugi, surîzîndu-mi ferit,

Prin tuneluri adînci de amiază

Către-amurgul căzut ca un zid

 

Între noi şi copacul din raiul

Tot mai plin de ciuperci şi de melci

Şi de şerpi lunecînd pe pospaiul

Scoarţei rupte a vechilor crengi,

 

Ce-aveau fluturi dospiţi lin la bază

Şi moi mlaştini cleioase-n lichid.

Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază;

Să nu fugi, surîzîndu-mi smerit...

 

:flowers:

Posted

Aceasta bogatie

 

Eugen Jebeleanu

 

 

Nimeni nu mai are ce sa-mi fure,

Nici macar o ruga,nici macar un cui,

decat o bratara din oasele mele pure

ce se clatina'n mana vazduhului. :flowers:

Posted

Marin Sorescu

--------------------------------------------------------------------------------

Muntele

 

Tin locul unei pietre de pavaj,

Am ajuns aici

Printr-o regreatabila confuzie.

 

Au trecut peste mine

Masini mici,

Autocamioane,

Tancuri

Si tot felul de picioare.

 

Am simtit soarele pana la

Si luna

Pe la miezul noptii.

 

Norii ma apasa cu umbra lor,

De evenimente grele

Si importante

Am facut bataturi.

 

Si cu toate ca-mi port

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit

Cateodata ma pomenesc urland:

 

Circulati numai pe partea carosabila

A sufletului meu,

Barbarilor!

 

 

--------------------------------------------------------------------------------

Posted

KHALIL GIBRAN

Profetul

 

Iar o femeie zise : Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete .

Iar Profetul raspunse :

Bucuria voastra este tristetea voastra fara masca.

Si acelasi put de unde va tisneste risul a fost adesea umplut de lacrimi.

Cum ar putea fi altfel ?

Cu cit e mai profunda taietura facuta in voi de tristete, cu atit mai mare bucuria ce o puteti adaposti.

Cupa care contine vinul vostru nu este aceeasi cu cea pe care olarul o ardea in cuptor ?

Vioara care va consoleaza sufletul nu este din acelasi lemn cu cel scobit de cutite ?

Cind sunteti bucurosi, cautati-va in inima si veti descoperi ca ceea ce va da bucuria nu este altceva decit ceea ce va cauza tristetea.

Cind sunteti tristi, examinati-va din nou inima . Veti vedea ca de fapt plingeti ceea ce v-a fost placere.

Unii dintre voi va spun : ‘’Bucuria este mai mare decit tristetea’’, iar altii spun : ’’Nu, tristetea este cea mai mare’’.

Dar eu va spun ca ele sunt inseparabile.

Ele vin impreuna, si daca una este asezata cu voi la masa, amintiti-va ca cealalta este adormita in patul vostru.

Adevarul este ca sunteti suspendati, ca o balanta, intre tristete si bucurie.

Ar trebui sa fiti goi ca sa ramineti imobili si in echilibru.

Cind paznicul comorii va ridica pentru a- si cintari aurul si argintul in platourile balantei, bucuria voastra sau tristetea se inalta sau coboara.

Posted (edited)

MINUNE-I SI MOAREA

 

Nu mai faceam minuni, sistematic,

Imi placeau minunile ocazionale.

Ajutam o zebra sa-si intre in dungi,

Indreptam un batran de sale.

 

Unii credeau ca-mi pierdusem puterea

Aceea grozava si minunata

Si ma incercau cu invierea,

Omorandu-ma scurt, dintr-o bucata.

 

Dar cum o minune-i si moartea,

Lor nu le iesea decat pe jumatate.

Chiar umbra mea imi tinea atunci partea

Cea vatamata si pe vindecate.

 

Si regeneram ca o oaza,

Ce rasare mereu in acelasi chip

Si, luand de mana o raza,

Ma indepartam cu pasi de nisip.

 

 

 

 

Autor: Marin Sorescu

Edited by vesperala
corectare
Posted

SUFLETUL

 

Sufletul e ceva in noi

Care nu poate exista in afara.

De câte ori nu mi s-a intamplat

Sa descopar

Suflete goale in iarba tragand sa moara...

Le luam cu grija in palma,

Dar niciodata

Nu gaseam destul de repede pe cineva

Sa le primeasca în sine,

Simteam causul palmei gol

Si-un abur, neatins de frunze, trecea

Banuitor prin trupul meu.

Sufletul se-adaposteste în noi

De Dumnezeu?

 

Ana Blandiana

Posted

Argument final

 

Eugen Jebeleanu

 

Acum e ora cand eroul

alt merit neavand decat

de-a fi-nfruntat singuratatea,

se strange , singur,el, de gat.

 

O face fara intristare

si fara bucurie,doar

cu sila,fara resemnare,

ca totul a fost in zadar.

 

A incercat sa'nalte ganduri

si-a suferit si el un pic,

vazand cum viermii

randuri,randuri

din viata fauresc nimic.

 

Ramana viermii,el se duce

ne'nfricosat de ei,si strans

de mana-i ce-a ramas curata,

de ploi spalata si de plans.

Posted

Walter de la Mer - Argint

 

 

Zâmbind sfios, în noaptea-ntunecată

Pluteşte luna-n toga-i argintată

 

Duios presoară stele printre nori

La pomi de-argint cu argintate flori

 

Şi rând pe rând în geamuri se alint

Sclipirile-i din streşini de argint.

 

Luciri de gând, şi-un vis fugar s-ascunde

În zări de-argint din argintate unde...

Posted

Firesc

 

Eugen Jebeleanu

 

Ceea ce s-a dus,s-a dus.

Priveste spre Miazazi,priveste spre

Miazanoapte,

priveste spre Rasarit si spre Apus

si nu striga,-vorbeste in soapte.

 

E lamurit.Multi am vrut sa fie bine

nu pentru noi, ci pentru toti,

si altii au vrut sa aiba vietile line

doar pentru ei, pe patru aurite roti.

 

Totul este atat de firesc

incat ma mir de ce mai si scriu

aceste litere pe care ar trebui sa le gandesc

melodios doar in vioara-sicriu.

Posted

Daca...

 

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea

In jurul tau si spun ca-I vina ta;

De crezi in tine chiar cand omenirea

Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

 

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,

Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;

Daca privit cu ura nu te razbuni urand

Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

 

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura

Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;

De nu raspunzi la ura tot cu ura

Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

 

Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare

Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;

De poti visa dar nu-ti faci visul astru;

De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

 

De poti sa nu cazi prada disperarii

Succesul si dezastrul privindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine

Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

 

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic

Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

 

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere

Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata

Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

 

Dusman,om drag,rani sa nu te poata;

De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare

Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

 

Daca ajungi sa umpli minutul trecator

Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,

Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor

Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

 

Rudyard Kippling

Posted (edited)

Furtuna

 

G. Toparceanu

 

Nimeni n-a ramas in strada.

Norii negri vin gramada.

Zboara frunzele uscate

In vazduh imprastiate

Si salcamii stau sa cada:

Bate vantul,bate...

 

A iesit de la rascruce

O femeie care duce

Un copil de mana...Suna

Porti izbite de furtuna

Si femeia-si face cruce:

Fulgera si tuna.

 

Dar a norilor naframa

Se sfasie...Biata mama,

Cu puterile scazute,

Vrea copilul sa-si ajute

Si cu glas pierdut il cheama:

-Hai cu mama,iute!

 

L-a luat acum in brate

Ploaia o izbeste in fata.

Bolta parca-i sparta-n doua...

Cu manutele-amandoua

El de gatul ei se-agata:

-Ploua,mama,ploua!

Edited by Narcis
Posted
:vespe: Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază...

 

Emil Brumaru

 

 

 

 

 

Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază.

Să nu fugi, surîzîndu-mi ferit,

Prin tuneluri adînci de amiază

Către-amurgul căzut ca un zid

 

Între noi şi copacul din raiul

Tot mai plin de ciuperci şi de melci

Şi de şerpi lunecînd pe pospaiul

Scoarţei rupte a vechilor crengi,

 

Ce-aveau fluturi dospiţi lin la bază

Şi moi mlaştini cleioase-n lichid.

Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază;

Să nu fugi, surîzîndu-mi smerit...

 

:flowers:

Si continuarea

 

 

 

 

Mă-ngrozeam să-ţi fiu înger de pază

 

 

Mă-ngrozeam să-ţi fiu înger de pază.

Cine ştie-n ce iad mai cobori

Cu subţirele vînt de amiază

Prins în părul de la subsuori.

 

Şi-ncercam să-ţi leg umbra de iarbă,

Măcar dînsa să-mi fie iubită

Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă

Roua-n cercuri albastre de plită.

 

Şi lumina s-o pipăi la rază

Şi s-o şterg cu dulci miezuri de flori.

Mă-ngrozeam să-ţi fiu înger de pază.

Cine ştie-n ce iad mai cobori...

Posted (edited)

Octavian Paler

 

 

 

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;

cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si

ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa

ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme

când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta

cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai

multe informatii, sa produca mai multe copii ca

niciodata, dar comunicam din ce în ce mai

putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei

încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar

mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice

stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în care

poti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,

fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te

veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va

pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de

lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe

care o poti oferi cu inima si nu te

costa

nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si

persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci

când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa

pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea

persoana nu va mai fi lânga tine.

ai.

 

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le

ai.

Edited by blue_eyed
Posted

MIHAI EMINESCU

 

 

De ce în al meu suflet

 

De ce în al meu suflet

De ani eu moartea port,

De ce mi-e vorba sacă,

De ce mi-e ochiul mort?

 

De ce pustiu mi-e capul,

Viata într-un fel?

Şi tu... tu esti aceea

Ce mă întrebi astfel?

Posted

VOI, CAILOR!...by Florin Molnar

 

 

Caii dorm

Fiindcă n-au somn.

Dorm călare,

În picioare,

Înhămaţi la car de Soare!

Caii trec

Şi se petrec…

Trec pe drum,

Cu şa de fum,

Păsări Phoenix

Fără scrum!

Posted

IoanaM14

 

 

 

O inima

 

Pe vene rani mi-au mai ramas,

Pe unde-l port de-atata-n sange;

O seva-amara le tot spala

Cu lacrimile unei inimi care plange.

 

O inima de neguri dese-nvaluita

Ce-atata timp iubise o naluca

Se mai framanta noaptea-n vise,

In amintiri si doruri ce-o mananca.

 

Acum, si viata-n ea....... pierise.

Un soare vested, ce nu mai rasarea

Din marea calda a viselor,....din vise

Candva, odat', cu raze blande-o mangaia..

Posted

Cu timpul ...

 

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre

a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu

inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim

cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...

 

 

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si

asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg

deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in

astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru

a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante

care se opresc insa la jumatatea drumului...

 

 

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea

datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si

planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc

sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar

poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si

omul invata si invata ... si cu fiece zi invata...

 

 

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un

viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te

intorci la trecut...

 

 

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu

defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata

fericirea pe care ti-o doresti...

 

 

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar

pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa

nu mai vrei sa o vezi...

 

 

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si

ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea

inconjurat doar de false prietenii...

 

 

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot

continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit...

 

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a

ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari...

 

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil

ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate...

 

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,

intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece...

 

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de

fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata...

 

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o

fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte

si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat...

 

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta

va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai...

 

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul,

ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment...

 

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt

imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum

s-au dus si nu mai sunt...

 

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa

spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca

vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens...

 

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul..."

 

Jorge Luis Borges

Posted

Casa parinteasca

 

Florin Costinescu

 

Casa parinteasca n-are nume

sunt peretii subrezi-patru sfinti.

casa parinteasca e cladita

chiar in trupul bunilor parinti,

 

Cand se duc uitand sa se intoarca,

casa este-o urma a lor

cu ferestre-n care bate vantul,

cu zavor,cu usa si pridvor,

 

Unele adorm in lemnul moale

amintindu-si de-o padure, hat,

s-ar uita-napoi sa-si vada trupul

ingropat de-a pururi in omat,

 

Unele se-ntorc a amagire

in culcusul lutului batran,

pleaca toate casele din lume

doar acelea parintesti raman.

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...