Jump to content
Vesperala Forum

illudere

Stars
  • Content Count

    6,907
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

0 Neutral

About illudere

  • Rank
    StarGazer
  • Birthday June 11
  1. Gabriela Debehogne Bondarul Či viespea Cu câtÄ auritÄ aroganČÄ Či lipsÄ de modestie Ne sfideazÄ de ieri floarea asta de pÄpÄdie ! Tremurând de dezgust zise firul de iarbÄ ; Pare frumoasÄ ĂŽn dantelÄriile ei lÄptoase, amare, Când ĂŽČi spalÄ obrazul cu rouÄ Či raze de soare⌠Hahaha. RÄspunse viespea râzându-Či ĂŽn barbÄ Lustruindu-Či cu dibÄcie acul. Pe mine nu mÄ pÄcÄleČte Cu aerele astea princiare, nu mÄ ademeneČte Ca pe albinÄ. Doar proletara asta tâmpitÄ poate gÄsi vreun har Unei gÄlbinicioase Či puturoase fâsâitÄ de cal. PânÄ Či genitoarea ČigÄncii o minte cum cÄ-i plantÄ medicinalÄ Si sluga ĂŽnfometatÄ-i adunÄ polenul, perpetuând o venalÄ. Din cauza ei atâtea, aČa zisele, minunate flori de câmp An de an ĂŽČi fac umbrÄ, biet amic verzui Či plÄpând . BunÄ ziua, le zise-un bondar. ĂncÄlČat ĂŽn a cucului ciuboČicÄ Cu traista ciobanului ĂŽn spinare, mirosind a levÄnČicÄ. StaČi la sfat ? Satana insectelor vreo coadÄ de Čoricel Či-o fi bÄgat Ăntre tine Či albinoasa reginÄ ? Ai nevoie de vreun bÄrbat ĂnvÄČat ? Superdotat cu multe chestii folositoare ? Posed mÄselariČÄ Či ale popii bÄlÄngÄnitoare Din care la nevoie pot face ghiulele. Sau preferi coada calului ? Viespea roČind ĂŽngânÄ cÄ mai degrabÄ sângele voinicului Ar fi indicat, are antene pretenČioase Či oricum pregÄteČte mÄcel Insecticid, nu idile. CÄci neam de neam de ierbos firicel N-a vieČuit pânÄ-acum fÄrÄ viguroasÄ luminÄ. De soaČÄ mÄ vrei ? SÄ stârpeČti o albinÄ, SÄ spargi gura leului, sÄ-nČepi napii porceČti, Cu miros de ghizdei sÄ nu te-ameČesti Ca orice vulgar asmÄČui de gradinÄ. Bondarul gânditor, cÄlÄrind o fÄloasÄ sulfinÄ Amorul propiu fiindu-i rÄnit, scoase acul Si trimise Či iarba Či viespea la dracul.
  2. Nostalgiile cuvintelor (32) de Gabriela Mimi Boroianu 11.05.2017 jumÄtate zi jumÄtate noapte la mijloc primÄvara ĂŽntre ochiul care râde Či cel care plânge ĂŽntodeauna stÄ cuvântul am trecut ČanČul sÄ prind rÄsÄritul erai deja acolo numÄrând anii jumÄtate tu jumÄtate eu timpul nu se ĂŽmparte la doi nici iubirea viermele invidiei muČcase mÄrul cunoaČterii cineva agÄČase o pânzÄ neagrÄ ĂŽn gard semn cÄ Dumnezeu adormise nimeni nu pÄrea cÄ ascultÄ vântul trecea prin ulucile albite spre suflete pustii aprinsesem focul doi greierii ĂŽmi cântau ĂŽn ureche jumatate ieri jumÄtate azi nu existÄ cale de mijloc tu cu arÄtatorul ĂŽntins acuzator niciodatÄ n-ai Čtiut ce vrei ĂŽn colČul celÄlalt al camerei uitarea ĂŽČi torcea firul jumÄtate luminÄ jumÄtate ĂŽntuneric nu scormoni jarul te vor arde buzele de dorul sÄrutului ĂŽn colČul gurii ĂŽncÄ sângerÄ locul unde a murit surâsul jumÄtate cald jumÄtate frig ĂŽmbrÄČiČÄri de suflet peste timp un ghiveci sprijinea pervazul zgâindu-se pe geam rândunicile se ĂŽntorc mereu ca amintirile numai tinereČea nu se ĂŽntoarce niciodatÄ
  3. Mircea Demetriade Pianistul VibrÄri adânci, sonore, Ĺi pline de mâhnire Sub degete nervoase pe clape-alunecau... Se rÄspândeau ĂŽn juru-i ĂŽn lungÄ hohotire De plânsete ce-n suflet adânc ĂŽl pÄtrundeau. De plânsete ce-n suflet adânc ĂŽl pÄtrundeau, Accente disperate de-apusÄ fericire, - Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau Scotea ca bun tovarÄĹ l-a lui nenorocire. Scotea, ca bun tovarÄĹ l-a lui nenorocire, Suspinuri prelungite, ce pieptu-i nÄbuĹeau; MustrÄri acelei care uitÄ a lui iubire... Reamintiri de-acele ce-odatÄ ĂŽi zâmbeau. VibrÄri adânci, sonore Ĺi pline de mâhnire, De plânsete ce-n suflet adânc ĂŽl pÄtrundeau... Scotea ca bun tovarÄĹ l-a lui nenorocire... Reamintiri de-acele ce-odatÄ ĂŽi zâmbeau Reamintiri de-acele ce-odatÄ ĂŽi zâmbeau, FermecÄtor pianul Ĺi-n dulce suvenire Scotea ca bun tovarÄĹ l-a lui nenorocire. Scotea ca bun tovarÄĹ l-a lui nenoricire, Ĺoptirile ce-odatÄ cu drag ĂŽl mângâiau De plânsete ce-n suflet adânc ĂŽl pÄtrundeau. De plânsete ce-n suflet adânc ĂŽl pÄtrundeau, Aproape-n neĹtiinĹŁÄ porni ĂŽn aiurire VibrÄri adânci, sonore, Ĺi pline de mâhnire. Aproape-n neĹtiinĹŁÄ porni ĂŽn aiurire, Ĺoptirile ce-odatÄ cu drag ĂŽl mângâiau, FermecÄtor pianul Ĺi-n dulce suvenire. pictor: Alessandro Gatto
  4. Giuseppe Ungaretti Amintirile Amintirile, un inutil infinit Singure, ĂŽnsÄ, Ĺi limpezi pe marea neatinsÄ Ăn mijlocul mugetelor nesfârĹite... Marea, Glas al unei mÄreĹŁii libere, Dar nevinovÄĹŁie potrivnicÄ amintirilor, GrÄbitÄ sÄ ĹteargÄ dulcile urme Ale unui gând credincios... Marea, dezmierdÄrile-i indiferente, Atât de sÄlbatice Ĺi atât de mult aĹteptate, Ĺi-n agonia lor, Mereu prezentÄ, mereu ĂŽnnoitÄ, Ăn treazul gând agonia... Amintirile, ZadarnicÄ revÄrsare De nisip miĹcÄtor, Ce nisipul n-apasÄ Ecouri scurte necontenite, Mute ecouri ale rÄmasului bun De la clipele ce fericite pÄreau... pictor: Jim Warren
  5. Marcel BreslaĹu Da, eČti batrân ... Da, eČti batrân ... Či totuČi gustÄ priveliČtea â atâta câtÄ-ncape ĂŽn ochii tÄi cu ostenite pleoape â E drept, iČi este zarea mai ĂŽngustÄ, dar Či-e Či cerul mai aproape. Da, eČti bÄtrân ... Či totuČi cantÄ gura fetitei care te sarutÄ, cum ai cântat Či-ai sÄrutat o sutÄ, batrânule poet. E drept cÄ sângele mai greu se ĂŽnfierbântÄ, dar se Či rÄcoreČte mai ĂŽncet. Da, eČti bÄtrân ... Či totuČi oare nimica nu-Či mai poartÄ lira-n pântec? Ti-a odraslit si cel din urma cantec? Či-a spus durerea pânÄ-n varf si pânÄ-n fund? E drept, Či-e mâna mai tremurÄtoare, dar freamatÄ Či struna mai rotund. Da, eČti bÄtrân ... Či totuČi, du-te pe vechiul drum, la crâČma de-altadatÄ. IubeČte, crede, cântÄ Či te-mbatÄ la nesfârČit, de la-nceput. E drept, iluziile se pierd mai iute, dar ai Či mai puČine de pierdut. pictor: Oleg Shuplyak
  6. Gânduri de ziua plecării Adam Mickiewicz M-a şi cuprins regretul! Ce-i oare? Sunt în prag, Mă-ntorc iar în lăcaşul pustiu şi-atât de drag, Parc-am uitat ceva; iar ochii-mi rătăciţi Tot vor să mai salute aceşti păreţi iubiţi Ce-atâtea dimineţi şi nopţi atât de multe Suspinele-mi deşarte ştiură să le-asculte. În geamul ăsta, seara, adeseori am stat Privind, făr? să ştiu bine la ce m-oi fi uitat, Apoi plecam, sătul de-acelaşi peisaj. Trezind din nou ecouri cu solitarii-mi paşi, Eu, fără rost, din uşă în uşă trec pe rând, Ai ornicului paşi metalici numărând Sau ale unei gâze opriri, când lin îşi poartă Încetul mers, de parcă stă la iubita-n poartă. Vin zorii. Cărăuşii nesuferiţi au tras. Luaţi aste cărţi şi lucruri puţine, ce-au rămas. Să mergem! Cum sosit-am, ne?ntâmpinat de nime, La fel plec: nici drum bun să-mi spună, n-are cine. Ce-i dacă plec, ce-i dacă dispar din ochii mei Localnicii, ce-n suflet nu m-au simţit cu ei?... Plecarea-mi nimănuia nu va stârni amar Şi-o lacrimă în urmă nu vreau să las măcar. Ca-n pajiştea-nflorită-n culori, pe care zboară O floare ca şi firul paingului, uşoară, De pe-o uscată creangă, suflată ca un strai ? Şi care dând de-o roză, o-mbrăţişează-n mai, Prinzându-se de dânsa-n popas, cu fire moarte, Iar vântul o desprinde, gonind-o mai departe ? La fel şi eu, un nume şi-o faţă, lor străine, Purtai prin aste pieţe şi străzi de lume pline, Unde femei frumoase în roiuri întâlneam. De ce să mă cunoască? Doar un străin eream! Fug ţâncii după-un flutur doar cât sclipeşte-n soare, De-l prind, privesc la dânsul şi-l zvârle iar, să zboare! Să zbori! Din fericire, aripi ne-au mai rămas... Să zbori! Nicicând în zboru-mi prea jos n-am să mă las! Îmi amintesc când, tânăr, din locuri dragi plecam, De lânga buni prietini şi fata ce-o iubeam; Atuncea, printre arbori, în urmă am privit: Strigând şi fluturându-şi batiste i-am zărit; Am plâns. Duioase lacrimi din ani de patimi, dor! De ce-aş mai plânge astăzi, bătrân, nepăsător? Uşor e să mori tânăr. Nimic necunoscând, Crezi că soţie, frate, amici te poartă-n gând; Dar când, bătrân, smulgi vieţii făţarnicul veşmânt, Lumeşti sau nelumeşti minuni nemaisperând, Ştii bine că vecia te-nchide în mormânt... Oraş străin, de-aceea plec trist din tine-acum! Pornim! Nu poate nimeni opri sicriu-n drum, Nici chiar cu o privire un om nu-l va conduce Şi-o lacrimă-ntorcându-se-acasă nu-i va curge Când la poştalionul ce trece pe şosea, Suna-vor clopoţeii, vestind plecarea mea. Traducere de Miron Radu Paraschivescu
  7. ExistÄ dureri Fernando Pessoa ExistÄ dureri mai grele decât durerile, Dureri ce nu dor, nici mÄcar ĂŽn suflet, DeČi sunt mai dureroase ca altele. Sunt angoase visate mult mai reale Decât cele pe care le-aduce viaĹŁa, senzaČii SimČite doar cu imaginaČia, proprii VieČii noastre chiar mai mult decât viaĹŁa noastrÄ Lucruri nenumÄrate care, neexistând ExistÄ, existÄ cu ĂŽncÄpÄČânare, Sunt ale noastre, cu ĂŽncÄpÄČânare, Či suntem noi... Ăn cupa cea verde a fluviului maiestuos Se regÄseČte strÄlucirea albilor pescÄruČi... Iar peste suflet inutilÄ trece o alinare Din ceva care nu existÄ, Či nici nu poate, Či este totul. Mai daČi-mi vin, cÄci viaĹŁa nu e nimic. pictor: Adriaen Brouwer
  8. Lorena Craia La margini de searÄ, cânta o vioarÄ PriveĹte cum fluturii zboarÄ ĂŽn roi, PriveĹte-nainte, priveĹte-napoi, Ăn mine, ĂŽn tine Ĺi ĂŽn noi amândoi Revine o iarnÄ cu umerii goi. Rotesc nebunesc â cÄrarea amarÄ De frunze Ĺi flori, trecute de-o varÄ, Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboarÄ â Ăn mine nu-i noapte, este doar searÄ. Se poate s-ating ce nu pot sÄ visez? Se poate sÄ sting de pe buze un crez, Care totuĹi ne leagÄ de unicul miez Ĺi la care mÄ rog când ĂŽngenunchez? LuceĹte pe ceruri, singurÄ, noaptea, Stelele, luna, ĂŽi ĹŁin mereu partea Ĺi-apoi ne deschide, precum deschizi cartea Ăn care se luptÄ viaĹŁa cu moartea. PriveĹte cum fluturii zboarÄ, zboarÄ! Roiuri de frunze privirea-mi doboarÄ... Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboarÄ â Miezul de soare, vÄzut prima oarÄ. pictor: Vladimir Kush
  9. Gabriela Debehogne (rubens) A(na)rachne Precum femela pÄianjen, mai puČin trei perechi de ochi, Ana A contemplat gânduri juvenile Či vise strÄvezii prin aceastÄ clepsidrÄ PreČ de o jumÄtate de viaČÄ. Ăn timpul acesta, Fericirea zburda zumzÄind un cântec de dragoste Ăn care un el Či o ea, strÄbateau paradisul pe o petalÄ de rozÄ Culegeau libelule Či asfinČeau ĂŽmpreunÄ . Precum femela pÄianjen, mai puČin picioarele lungi , Ana A distilat Či colorat venin cu flori de myozotis, albastre. A Česut diafan aripi de zile, a vânat frenetic spasme de nopČi PreČ de o jumâtate de viaČÄ. Čn timpul acesta, Fericirea desena un zâmbet de dragoste roČu- carmin Ăn care un el Či o ea, gustau interzisul dintr-un bob de rouÄ Gângureau plÄceri Či rÄsÄreau ĂŽmpreunÄ. Precum femela pÄianjen, mai puČin calmul dinaintea ĂŽmperecherii, Ana A imbÄlsÄmat coconi din mÄtase Či coČmar de vÄduva neagrÄ PreČ de o jumÄtate de viaČÄ. Ăn timpul acesta, Ura sorbea crisalide Či mastica o poveste de dragoste Dulce furtunÄ, ĂŽn care un el Či o ea, valsau nupČial Peste ĂŽnceput Či sfârČit mistuiau seva nefastului ĂŽmpreunÄ . Ăn aceastÄ clepsidrÄ, Ana a prÄfuit conČtiincios jumÄtate de viaČÄ. Va Čese apoi cu rÄbdare, Precum, Tot acest timp care a mai rÄmas. imagine : internet
  10. VIOREL RÄSCOL Dincolo... Dincolo de zare, mai existÄ mare, mai existÄ val? Dincolo de soare, mai apare, oare, Luna cu-al sÄu voal? Dincolo de timp, nu e anotimp, totul e pustiu... Dincolo de vreme, de ce m-aČ mai teme, cÄ e prea târziu? Dincolo de clipÄ, dincolo de-aripÄ, zborul este frânt, Dincolo de noapte, nu existÄ Čoapte, nu existÄ cânt... Dincolo de lume cine poate spune, ce ne este scris? Dincolo de soartÄ ca o frunzÄ moartÄ visul mi-e ucis! Dincolo de mine, dincolo de tine, dincolo de noi, Este toamna udÄ, vine iarna crudÄ, cu ninsori Či ploi... Dincolo de viaČÄ, cine mÄ ĂŽnvaČÄ, ce aČ vrea sÄ Čtiu? Dincolo de moarte este prea departe, este prea târziu...
  11. BOB DYLAN Fata din ĹŁinutul de nord tradus de Mircea CÄrtÄrescu DacÄ vreodatÄ spre târgul din nord te avânĹŁi Unde pe graniĹŁÄ vântul urlÄ-n neĹtire VorbeĹte-i de mine cuiva ce trÄieĹte ĂŽn munĹŁi Cândva mi-a fost cea mai curatÄ iubire DacÄ ajungi cu fulgii de zÄpadÄ-n furtunÄ Când râurile ĂŽngheaĹŁÄ Ĺi nu mai e soare Vezi dacÄ are o hainÄ groasÄ Ĺi bunÄ S-o apere de vânturile vuitoare Vezi dacÄ mai poartÄ pÄrul ca pe atunci Curgându-i pân-la piept ĂŽn bucle line Vezi dacÄ tot mai poartÄ pletele lungi CÄci aĹa mi-o amintesc cel mai bine MÄ-ntreb dacÄ mÄ ĹŁine minte mÄcar De multe ori sÄ-Ĺi aminteascÄ m-am rugat Ăn ĂŽntunericul nopĹŁilor mele de jar Ăn strÄlucirea zilelor mele, neĂŽncetat Deci de vreodatÄ spre târgul din nord te avânĹŁi Unde pe graniĹŁÄ vântul urlÄ-n neĹtire VorbeĹte-i de mine cuiva ce trÄieĹte ĂŽn munĹŁi Cândva mi-a fost cea mai curatÄ iubire. pictor: Michael Whelan
  12. Gabriela Debehogne (rubens) Pledoarie Ăn sala tribunalului e-o liniČte de mormânt. Corbul pledeazÄ . - Stimate domnule cer Či onoratÄ doamnÄ toamnÄ, Pârâta de faČÄ Numesc aici vicleana iarnÄ Nu se dovedeČte demnÄ de vânt. CÄci vÄzându-l plÄpând L-a sedus cu câČiva fulgi mÄrunČi, ca o hoaČÄ. Pe mama-i soacrÄ furtuna, cu ochi reci o sfideazÄ. Cu pÄru-ncâlcit de nori albi Či râzând De câČiva ani buni ploaia o-nvaČÄ SÄ aibÄ capricii, sÄ vinÄ pe pofte sÄ ne ude SÄ nu creadÄ-n Čtiinta ci doar ĂŽn paparude. SÄ nu-Či scoatÄ atributele plângÄcioase la vedere Decât ĂŽn luna lui septembrie. Či cand vrea sÄ facÄ dragoste cu tunetele pofticioase, De vrea plÄcere, SÄ invite Či fulgerul la aČa cereascÄ orgie . AČa au asasinat nucii bogaČi Či viile rodoase Či au alungat rândunelele ĂŽn pribegie Prea din timp ; dĂŠjĂ in octombrie Pârâta de faČÄ Numesc aici nebuna Či vicioasa iarnÄ Visa cum sa vÄ dÄuneze, sÄ vÄ strice frumuseČea StimatÄ Či onoratÄ doamnÄ toamnÄ. ToatÄ familia mea corbeascÄ pledeazÄ Pentru pedeapsa cu goliciunea si tristeČea. SÄ fie dezbracatÄ de hainele de zapadÄ, moi si pufoase, SÄ fie desparČitÄ de CrÄciun , de acele bradului verzi Či lucioase, De sarbatoarea de sfârČit de an Či de aprigul ger, SÄ-i fie sentinČa grea pâna dupa boboteazÄ Stimate domn Či prea onorat cer ! Ăn sala plinÄ de fructe, legume Či alte vieČuitoare, sÄniile Či schiurile ofteazÄ. Iarna e vinovatÄ Či basta, din plin sÄ plÄteascÄ, sÄ moarÄ-n februarie ! AČa terminÄ corbul pledoaria lui, neagrÄ Či croncÄnitoare . Dar omul, omul cu toate inventiile lui, nu uitase oare ? pictor: Monika Luniak
  13. T.S. Eliot Rapsodie ĂŽntr-o noapte cu vânt Ora douÄsprezece. Pe toatÄ ĂŽntinderea acestei strÄzi Acum suspendatÄ ĂŽntr-o sintezÄ lunarÄ, IncantaĹŁiile Ĺoptitoare ale lunii DizolvÄ planurile amintirii Cu toate legÄturile ei limpezi, Cu toate diviziunile Ĺi preciziile ei. Ĺi fiecare felinar sub care trec ĂŽn drumul meu PulseazÄ ca o tobÄ resemnatÄ, IarÄ prin spaĹŁiile ĂŽntunecimii Miezul de noapte zgâlţâie amintirea AĹa cum un nebun zgâlţâie o muĹcatÄ uscatÄ. Unu Ĺi jumÄtate, Felinarul scuipând ĂŽnecându-se, Felinarul mormÄind, Felinarul spunând, ďż˝PriveĹte la femeia aceea Cum ĹovÄie ĂŽnspre tine ĂŽn lumina uĹii DeschisÄ asupra ei ca un rânjet. Vezi, tivul rochiei ĂŽi e Ĺi sfâĹiat Ĺi pÄtat de nisip, Ĺi vezi cum colĹŁul ochiului I s-a strâmbat ca un ac rÄsucitďż˝. Amintirea aruncÄ ĂŽn sus ĂŽnaltÄ Ĺi uscatÄ O-adunÄturÄ de lucruri strâmbate, O creangÄ frântÄ undeva pe plajÄ MâncatÄ pânÄ la lemn, Ĺi lustruitÄ Ca Ĺi cum lumea ĂŽntreagÄ Ĺi-ar fi divulgat Taina scheletului, ŢeapÄn Ĺi alb. Un arc plesnit ĂŽn curtea unei fabrici, Rugina agÄţându-se de forma pÄrÄsitÄ de putere DurÄ, contorsionatÄ, gata sÄ plesneascÄ. DouÄ Ĺi jumÄtate, Felinarul spunând, ďż˝ObservÄ cum pisica se chirceĹte ĂŽn rigolÄ, Ĺi ĂŽĹi strecoarÄ limba afarÄ Ĺi devoreazÄ o bucatÄ de unt râncedďż˝. Tot astfel mâna copilului, ĂŽn gest automat, S-a ĂŽntins furiĹe Ĺi a strecurat ĂŽn buzunar o jucÄrie care aluneca pe chei. Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil. Am vÄzut ochi ĂŽn stradÄ Cum ĂŽncercau sÄ spioneze prin obloane luminate, Ĺi ĂŽntr-o dupÄ-amiazÄ un crab ĂŽntr-o bÄltoacÄ, Un crab bÄtrân cu ochelari pe spinare, S-a ĂŽncleĹtat de capÄtul bÄĹŁului pe care eu i l-am ĂŽntins. Trei Ĺi jumÄtate, Felinarul scuipând, Felinarul mormÄind ĂŽn ĂŽntuneric. Felinarul fredonând, ďż˝PriveĹte luna, La lune ne garde aucune rancune, ĂĹŁi face semn dintr-un ochi fÄrÄ putere, Ĺi mai surâde ĂŽn colĹŁuri. Ĺi netezeĹte pÄrul ierburilor. Luna Ĺi-a pierdut memoria, Ĺi un vÄrsat de vânt decolorat ĂŽi cojeĹte faĹŁa, Mâna ei rÄsuceĹte un trandafir de hârtie, Care miroase a praf Ĺi a apÄ de colonie, E singurÄ Cu toate mirosurile vechi nocturne Care-o strÄbat Ĺi i se ĂŽncruciĹeazÄ ĂŽn capďż˝. Ĺi vine o reminiscenĹŁÄ A unor muĹcate uscate, fÄrÄ soare Ĺi a prafului prin crÄpÄturi, Mireasma castanilor ĂŽn strÄzi, Mirosurile femeieĹti ĂŽn camerele oblonite, Ĺi ale ĹŁigaretelor pe coridoare Mirosurile cocteilurilor ĂŽn baruri. Felinarul spunând, ďż˝Ora patru, Uite numÄrul pe uĹÄ. Amintire ! Ai cheia, Becul acesta slab ĂŽĹi desface un inel pe scarÄ. UrcÄ. Patu-i fÄcut ; periuĹŁa de dinĹŁi ĹŁi-atârnÄ pe perete, LasÄ-ĹŁi pantofii la uĹÄ, dormi, pregÄteĹte-te pentru viaĹŁÄďż˝. Ultima rÄsucire a pumnalului. pictor: Augusto Peixoto
  14. Ilarie Voronca PÄsÄri ĂŽmpart somnul ĂŽn ĂŽnÄlĹŁime Codrul ĂŽn odÄjdii de amurg se aratÄ frunĹŁile ca lemnele putrezite lumineazÄ pahare stelele pe masa cerului curatÄ amforÄ glasul precum mÄrile se ĂŽnspumeazÄ sunÄ clopotele cireĹilor ĂŽn privire, sub formÄ de cascade izbucnesc nopĹŁile, ca buruienile Ĺoaptele sunt plivite, sufletul ca un ornic ĂŽĹi ĂŽntoarce roĹŁile ce amazoanÄ inima pe Ĺesul pieptului prin deĹertul ceasului cenuĹa vrÄbiilor buciumul urcÄ ĂŽn suvenir rÄcoarea brÄdetului mulgi laptele ecoului ĂŽn Ĺiparul vÄilor toamna ĂŽĹi ĂŽncearcÄ flautul ĂŽn vegetale conturnul norilor lasÄ ĂŽn minut semne ca lupoaice umbrele se târÄsc ĂŽn metale de mÄrÄcinele singurÄtÄĹŁii ochiul tÄu se teme pictor: Alia Qunhua
  15. Dimitrie Anghel Curcubeul Ce schimbatoare e la munte Lumina; cât ai scapara, Un curcubeu a-ntins o punte Din casa mea pân’la a ta. Si-un gând, un gând nebun îmi vine! - Asa-s poetii uneori – Sa ma avânt pâna la tine Pe puntea asta de culori. Cu fruntea de lumini brazdata Sa urc tariile ceresti Si, când nici nu te-astepti, deodata Sa-ti bat cu degetu-n feresti... Dar când sa urc, frumoasa punte S-a darâmat, - s-acuma norii Au tras perdeaua catra munte: Nebuni sunt, Doamne, visatorii! pictor: Rafal Olbinski
×
×
  • Create New...