Jump to content
Vesperala Forum

O poezie pe zi


vesperala

Recommended Posts

Maria Simion

 

Ai o măicuță undeva?

 

''În pragul casei te aștept

Uitându-mă de vii ori ba...

Ești, la oraș, un om deștept,

Nu mai ai timp de mama ta.

 

Privirea s-a-mpăienjenit

Și nici auzul nu mi-e bun,

Dar am un câine pripășit

Ce-și căuta, mai ieri, stăpân.

 

Îi dau din brumă mea de pâine

Un colț și este mulțumit.

Mă apără ca orice câine

Și mă iubește nesfârșit.

 

Am și-o găină iubitoare

Care îmi ține de urât.

E blândă și e ouătoare

Îmi dă o hrană,orișicât.

 

Mi-e bătrânețea foarte grea...

De tine mi-este dor mereu.

Te-aștept să vii când vei putea

Să te mai strâng la pieptul meu.''

 

Ai o măicuța undeva

Ce te așteptă să revii?

Pe gânduri nu mai aștepta!

Mergi cât e, încă, printre vii.

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 1.2k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Ion Pillat

 

 

Târziu de toamnă

 

 

Pe drum mergeam alături. A toamnei melodie

Tăcută se lăsase cu seara peste vie;

Prin codrul de rugină, pe pajiştea pustie,

Simţeam acelaşi freamăt în suflete că-nvie.

Era un vaier dulce şi dureros, un cânt

Ce-n inimi se născuse şi-n ele ni s-a frânt.

Apropiaţi deodată şi fără un cuvânt,

Am stat să ne petreacă prin toamnă rece vânt.

Cu vocea ta sub ramuri sunând a părăsire,

Mi-ai spus: - Să ne rămână trecutul nălucire,

Când clipa veşniciei mi-o dai cu o privire…

De ce în umbră glasul părea o amintire?

 

 

pictor: Augusto Peixoto

 

 

post-108-1473609732_thumb.png

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Dimitrie Anghel

 

Curcubeul

 

Ce schimbatoare e la munte

Lumina; cât ai scapara,

Un curcubeu a-ntins o punte

Din casa mea pân’la a ta.

 

Si-un gând, un gând nebun îmi vine!

- Asa-s poetii uneori –

Sa ma avânt pâna la tine

Pe puntea asta de culori.

 

Cu fruntea de lumini brazdata

Sa urc tariile ceresti

Si, când nici nu te-astepti, deodata

Sa-ti bat cu degetu-n feresti...

 

Dar când sa urc, frumoasa punte

S-a darâmat, - s-acuma norii

Au tras perdeaua catra munte:

Nebuni sunt, Doamne, visatorii!

 

pictor: Rafal Olbinski

 

post-108-1474394337_thumb.jpg

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

Ilarie Voronca

 

PÄsÄri ĂŽmpart somnul ĂŽn ĂŽnÄlĹŁime

 

Codrul ĂŽn odÄjdii de amurg se aratÄ

frunĹŁile ca lemnele putrezite lumineazÄ

pahare stelele pe masa cerului curatÄ

amforÄ glasul precum mÄrile se ĂŽnspumeazÄ

 

sunÄ clopotele cireĹilor ĂŽn privire,

sub formÄ de cascade izbucnesc nopĹŁile,

ca buruienile Ĺoaptele sunt plivite,

sufletul ca un ornic ĂŽĹi ĂŽntoarce roĹŁile

 

ce amazoanÄ inima pe Ĺesul pieptului

prin deĹertul ceasului cenuĹa vrÄbiilor

buciumul urcÄ ĂŽn suvenir rÄcoarea brÄdetului

mulgi laptele ecoului ĂŽn Ĺiparul vÄilor

 

toamna ĂŽĹi ĂŽncearcÄ flautul ĂŽn vegetale

conturnul norilor lasÄ ĂŽn minut semne

ca lupoaice umbrele se târÄsc ĂŽn metale

de mÄrÄcinele singurÄtÄĹŁii ochiul tÄu se teme

 

pictor: Alia Qunhua

 

post-108-1474801446_thumb.jpg

 

Link to comment
Share on other sites

T.S. Eliot

Rapsodie Într-o noapte cu vânt

Ora douÄsprezece.

Pe toatÄ ĂŽntinderea acestei strÄzi

Acum suspendatÄ ĂŽntr-o sintezÄ lunarÄ,

IncantaĹŁiile Ĺoptitoare ale lunii

DizolvÄ planurile amintirii

Cu toate legÄturile ei limpezi,

Cu toate diviziunile Ĺi preciziile ei.

Ĺi fiecare felinar sub care trec ĂŽn drumul meu

PulseazÄ ca o tobÄ resemnatÄ,

IarÄ prin spaĹŁiile ĂŽntunecimii

Miezul de noapte zgâlţâie amintirea

AĹa cum un nebun zgâlţâie o muĹcatÄ uscatÄ.

Unu Ĺi jumÄtate,

Felinarul scuipând Înecându-se,

Felinarul mormÄind,

Felinarul spunând, ďż˝PriveĹte la femeia aceea

Cum ĹovÄie ĂŽnspre tine ĂŽn lumina uĹii

DeschisÄ asupra ei ca un rânjet.

Vezi, tivul rochiei ĂŽi e

Ĺi sfâĹiat Ĺi pÄtat de nisip,

Ĺi vezi cum colĹŁul ochiului

I s-a strâmbat ca un ac rÄsucitďż˝.

Amintirea aruncÄ ĂŽn sus ĂŽnaltÄ Ĺi uscatÄ

O-adunÄturÄ de lucruri strâmbate,

O creangÄ frântÄ undeva pe plajÄ

MâncatÄ pânÄ la lemn, Ĺi lustruitÄ

Ca Ĺi cum lumea ĂŽntreagÄ Ĺi-ar fi divulgat

Taina scheletului,

ŢeapÄn Ĺi alb.

Un arc plesnit ĂŽn curtea unei fabrici,

Rugina agÄţându-se de forma pÄrÄsitÄ de putere

DurÄ, contorsionatÄ, gata sÄ plesneascÄ.

DouÄ Ĺi jumÄtate,

Felinarul spunând,

ďż˝ObservÄ cum pisica se chirceĹte ĂŽn rigolÄ,

Ĺi ĂŽĹi strecoarÄ limba afarÄ

Ĺi devoreazÄ o bucatÄ de unt râncedďż˝.

Tot astfel mâna copilului, În gest automat,

S-a ĂŽntins furiĹe Ĺi a strecurat ĂŽn buzunar o jucÄrie care aluneca pe chei.

Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil.

Am vÄzut ochi ĂŽn stradÄ

Cum ĂŽncercau sÄ spioneze prin obloane luminate,

Ĺi ĂŽntr-o dupÄ-amiazÄ un crab ĂŽntr-o bÄltoacÄ,

Un crab bÄtrân cu ochelari pe spinare,

S-a ĂŽncleĹtat de capÄtul bÄĹŁului pe care eu i l-am ĂŽntins.

Trei Ĺi jumÄtate,

Felinarul scuipând,

Felinarul mormÄind ĂŽn ĂŽntuneric.

Felinarul fredonând,

ďż˝PriveĹte luna,

La lune ne garde aucune rancune,

ĂĹŁi face semn dintr-un ochi fÄrÄ putere,

Ĺi mai surâde ĂŽn colĹŁuri.

Ĺi netezeĹte pÄrul ierburilor.

Luna Ĺi-a pierdut memoria,

Ĺi un vÄrsat de vânt decolorat ĂŽi cojeĹte faĹŁa,

Mâna ei rÄsuceĹte un trandafir de hârtie,

Care miroase a praf Ĺi a apÄ de colonie,

E singurÄ

Cu toate mirosurile vechi nocturne

Care-o strÄbat Ĺi i se ĂŽncruciĹeazÄ ĂŽn capďż˝.

Ĺi vine o reminiscenĹŁÄ

A unor muĹcate uscate, fÄrÄ soare

Ĺi a prafului prin crÄpÄturi,

Mireasma castanilor ĂŽn strÄzi,

Mirosurile femeieĹti ĂŽn camerele oblonite,

Ĺi ale ĹŁigaretelor pe coridoare

Mirosurile cocteilurilor ĂŽn baruri.

Felinarul spunând,

�Ora patru,

Uite numÄrul pe uĹÄ.

Amintire !

Ai cheia,

Becul acesta slab ĂŽĹi desface un inel pe scarÄ.

UrcÄ.

Patu-i fÄcut ; periuĹŁa de dinĹŁi ĹŁi-atârnÄ pe perete,

LasÄ-ĹŁi pantofii la uĹÄ, dormi, pregÄteĹte-te pentru viaĹŁÄďż˝.

Ultima rÄsucire a pumnalului.

 

pictor: Augusto Peixoto

 

post-108-1474885876_thumb.png

Link to comment
Share on other sites

George Bacovia

 

SingurÄtate, nu te-am voit

 

Cumplit

E golul singurÄtÄĹŁii!

Sunt ucisul ei...

SingurÄtatea?

Povara tÄcerilor

SfÄĹiate de suspine...

SingurÄtatea...

Ochiul tÄu

PriveĹte ĂŽngheĹŁat

Ăn ochiul gândului

NeĂŽmpÄrtÄĹit...

SingurÄtate,

Nu te-am voit!

ViaĹŁa â hainÄ â

M-a dÄruit ĹŁie.

Tu m-ai cerut

VieĹŁii

- Prizonierul tÄu â

SingurÄtate...

Oamenii...

Cum i-am iubit...

Dar ei

Nu m-au voit.

Din singurÄtatea

VieĹŁii

Ăn singurÄtatea

MorĹŁii, Ĺi nimeni

Nu ĂŽnĹŁelege

Acest adânc...

PoeĹŁi, evitaĹŁi

SingurÄtatea.

Ăntre oameni

E viata.

Link to comment
Share on other sites

Mihail SÄulescu

 

Ăntuneric

 

Cât de 'ntuneric este ĂŽn serile de toamnÄ

Ĺi strÄzile sunt triste, tÄcute Ĺi pustii,

Iar fiecare clipÄ ĂŽn suflet ĂŽĹi ĂŽnseamnÄ

CÄrarea unei grele Ĺi vagi melancolii...

Un vis ĹŁesut ĂŽn varÄ se stinge 'n toamna tristÄ

Ĺi inima-i bolnavÄ Ĺi sufletul e gol...

Departe, zdrenĹŁuitÄ, se fluturÄ-o batistÄ,

Cum trece singuratec, neliniĹtit, un stol...

Ĺi ĹŁie ĹŁi se pare cÄ pleacÄ de la tine

Aceste cÄlÄtoare spre alte zÄri mereu,

Spre alte ĹŁÄri, cu soare, spre varÄ, spre mai bine, -

Ĺi toamna asta tristÄ te-apasÄ tot mai greu...

Ĺi ĹŁie ĹŁi se pare cÄ duc cu ele varÄ,

CÄ duc cu ele visul, cÄ duc cu ele tot,

Aceste cÄlÄtoare tÄcute ce se luarÄ

Cu dorul lor de ducÄ, Ĺi-a se opri nu pot...

Ĺi ĹŁie ĹŁi se pare cÄ n'o sÄ mai revie

Nici stolul care trece, nici vara ce-a trecut,

Nici visul care nu e â Ĺi 'n camera pustie

RÄmâi cu gându-aiurea, rÄmâi mereu tÄcut...

De te deĹteaptÄ-o clipÄ un pas pela fereastrÄ,

Ridici cu teamÄ capul, te uiĹŁi Ĺi nici nu Ĺtii

Ăn suflet când coboarÄ, c'un dor de zare-albastrÄ,

Refrenul unei triste Ĺi vagi melancolii..

Link to comment
Share on other sites

Gabriela Debehogne (rubens)

 

 

Pledoarie

 

 

Ăn sala tribunalului e-o liniČte de mormânt.

Corbul pledeazÄ .

- Stimate domnule cer Či onoratÄ doamnÄ toamnÄ,

Pârâta de faČÄ

Numesc aici vicleana iarnÄ

Nu se dovedeČte demnÄ de vânt.

CÄci vÄzându-l plÄpând

L-a sedus cu câČiva fulgi mÄrunČi, ca o hoaČÄ.

Pe mama-i soacrÄ furtuna, cu ochi reci o sfideazÄ.

Cu pÄru-ncâlcit de nori albi Či râzând

De câČiva ani buni ploaia o-nvaČÄ

SÄ aibÄ capricii, sÄ vinÄ pe pofte sÄ ne ude

SÄ nu creadÄ-n Čtiinta ci doar ĂŽn paparude.

SÄ nu-Či scoatÄ atributele plângÄcioase la vedere

Decât În luna lui septembrie.

Či cand vrea sÄ facÄ dragoste cu tunetele pofticioase,

De vrea plÄcere,

SÄ invite Či fulgerul la aČa cereascÄ orgie .

AČa au asasinat nucii bogaČi Či viile rodoase

Či au alungat rândunelele ĂŽn pribegie

Prea din timp ; dÊjà in octombrie

Pârâta de faČÄ

Numesc aici nebuna Či vicioasa iarnÄ

Visa cum sa vÄ dÄuneze, sÄ vÄ strice frumuseČea

StimatÄ Či onoratÄ doamnÄ toamnÄ.

ToatÄ familia mea corbeascÄ pledeazÄ

Pentru pedeapsa cu goliciunea si tristeČea.

SÄ fie dezbracatÄ de hainele de zapadÄ, moi si pufoase,

SÄ fie desparČitÄ de CrÄciun , de acele bradului verzi Či lucioase,

De sarbatoarea de sfârČit de an Či de aprigul ger,

SÄ-i fie sentinČa grea pâna dupa boboteazÄ

Stimate domn Či prea onorat cer !

Ăn sala plinÄ de fructe, legume Či alte vieČuitoare, sÄniile Či schiurile ofteazÄ.

Iarna e vinovatÄ Či basta, din plin sÄ plÄteascÄ, sÄ moarÄ-n februarie !

AČa terminÄ corbul pledoaria lui, neagrÄ Či croncÄnitoare .

Dar omul, omul cu toate inventiile lui, nu uitase oare ?

 

 

pictor: Monika Luniak

 

post-108-1476107186_thumb.jpg

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

Zaharia Stancu - Cantec soptit

 

 

Odata am ucis o vrabie,

Am tras cu prastia-n ea si am lovit-o.

Pe urma o zi

Si-o noapte ĂŽntreaga

Am tot plâns-o si am tot jelit-o.

 

Nu m-a batut mama, nu m-a certat

Ăn mâna tineam o bucata de pâine,

Degeaba mi-a spus:

Degeaba mai plângi,

Ce-ai omorât , omorât ramâne...

 

Mai târziu am crescut flacaiandru

Si m-am ĂŽndragostit nebuneste de-o fata.

Dar nu stiu de ce,

Ăntr-o zi a murit

Si-n alta zi a fost ĂŽngropata.

 

Demult nu mai trag cu prastia-n vrabii,

Demult nu mai merg la nici o-ngropare

Când soarele-apune

Dupa niste maguri

Si rasare ĂŽn flacari din mare.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Ultima poezie a lui Marin Sorescu

 

ScarÄ la cer

 

Un fir de pÄianjen

AtârnÄ de tavan.

Exact deasupra patului meu.

 

Ăn fiecare zi observ

Cum se lasÄ tot mai jos.

Mi se trimite Ĺi

Scara la cer â zic,

Mi se aruncÄ de sus.

 

DeĹi am slÄbit ĂŽngrozitor de mult,

Sunt doar fantoma celui ce am fost,

MÄ gândesc cÄ trupul meu

Este totuĹi prea greu

Pentru scara asta delicatÄ.

 

- Suflete, ia-o tu ĂŽnainte.

PâĹ! PâĹ!

Link to comment
Share on other sites

BOB DYLAN

 

Fata din ĹŁinutul de nord

 

tradus de Mircea CÄrtÄrescu

 

DacÄ vreodatÄ spre târgul din nord te avânĹŁi

Unde pe graniĹŁÄ vântul urlÄ-n neĹtire

VorbeĹte-i de mine cuiva ce trÄieĹte ĂŽn munĹŁi

Cândva mi-a fost cea mai curatÄ iubire

DacÄ ajungi cu fulgii de zÄpadÄ-n furtunÄ

Când râurile ĂŽngheaĹŁÄ Ĺi nu mai e soare

Vezi dacÄ are o hainÄ groasÄ Ĺi bunÄ

S-o apere de vânturile vuitoare

Vezi dacÄ mai poartÄ pÄrul ca pe atunci

Curgându-i pân-la piept În bucle line

Vezi dacÄ tot mai poartÄ pletele lungi

CÄci aĹa mi-o amintesc cel mai bine

MÄ-ntreb dacÄ mÄ ĹŁine minte mÄcar

De multe ori sÄ-Ĺi aminteascÄ m-am rugat

Ăn ĂŽntunericul nopĹŁilor mele de jar

Ăn strÄlucirea zilelor mele, neĂŽncetat

Deci de vreodatÄ spre târgul din nord te avânĹŁi

Unde pe graniĹŁÄ vântul urlÄ-n neĹtire

VorbeĹte-i de mine cuiva ce trÄieĹte ĂŽn munĹŁi

Cândva mi-a fost cea mai curatÄ iubire.

 

 

pictor: Michael Whelan

 

post-108-1477488187_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

VIOREL RÄSCOL

 

 

Dincolo...

Dincolo de zare,

mai existÄ mare,

mai existÄ val?

Dincolo de soare,

mai apare, oare,

Luna cu-al sÄu voal?

Dincolo de timp,

nu e anotimp,

totul e pustiu...

Dincolo de vreme,

de ce m-aČ mai teme,

cÄ e prea târziu?

Dincolo de clipÄ,

dincolo de-aripÄ,

zborul este frânt,

Dincolo de noapte,

nu existÄ Čoapte,

nu existÄ cânt...

Dincolo de lume

cine poate spune,

ce ne este scris?

Dincolo de soartÄ

ca o frunzÄ moartÄ

visul mi-e ucis!

Dincolo de mine,

dincolo de tine,

dincolo de noi,

Este toamna udÄ,

vine iarna crudÄ,

cu ninsori Či ploi...

Dincolo de viaČÄ,

cine mÄ ĂŽnvaČÄ,

ce aČ vrea sÄ Čtiu?

Dincolo de moarte

este prea departe,

este prea târziu...

Link to comment
Share on other sites

VIOREL RÄSCOL

 

:o: :o: :o: :o: Ce frumusete de poezie!

Deci , asa: colegul Rascol! Ca e inteligent, stiam. Ca are suflet sensibil , de poet, si asta stiam. Dar ca este , ca poate fi poet in adevaratul inteles al cuvantului, nu stiam.

Da, este adevarat ce se spune, ca, pentru a fi poet, trebuie sa treci mai intai prin purgatoriu...

Din pacate, totul se intampla aici . Tot ce-am gresit altora si noua, tot ce-am risipit cu mentalitate de nabab- tinerete, sentimente, bani, adica mult suflet, multa truda - raman bun pierdute. Parintii ne-au invatat si ei una - alta, profesorii cate si mai cate, dar nimeni nu ne-a invatat cum sa nu pierdem. Sau , macar, cum sa pastram putinul care ne ajuta sa respiram ...Cu certitudine, nici ei n-au stiut... Nici cei care vin dupa noi nu vor sti.

Intr-adevar:

 

Dincolo de moarte

este prea departe,

este prea târziu...

 

Plecaciune pentru acest profesor-poet :flowers: ! Multumim , illu! :bighug:

Link to comment
Share on other sites

Daniel-Dumitru Darie

 

PuČinÄ e lumina... Či plouÄ ĂŽn neČtire

Či ploaia-i tot mai tristÄ Či tristÄ-i viaČa noastrÄ,

E cert cÄ lumea-i altfel, lipsitÄ de iubire,

Nici DunÄrea din cântec, nu-i, cum s-a spus, albastrÄ...

 

Tot mai sÄracÄ-i Čara Či traiul tot mai greu

Či chipul ei de-o vreme ĂŽn tot mai rÄu se schimbÄ,

VândutÄ-i Či-mpÄrČitÄ, mereu Či tot mereu,

CÄ mÄ Či mir cÄ ĂŽncÄ vorbim aceeaČi limbÄ.

 

Ăn satele câmpiei nu prea mai sunt ČÄrani

Či mulČi ĂŽČi vând pÄmântul striviČi de sÄrÄcie

Prea prinČi de febra lumii, ce-n goana dupÄ bani,

A cam uitat cÄ munca aduce bogÄČie.

 

S-au pustiit cam toate, Či toate s-au vândut,

Mormane de gunoaie sunt marile uzine,

SperanČa de mai bine e gândul absolut

Ce ĂŽn trÄirea vieČii pe cei mai mulČi ĂŽi Čine.

 

Falsificând firescul, normalu-i anormal

Cozi de topor bat toaca ce cheamÄ la-nchinare,

Či cei dintâi aleargÄ, ĂŽn mod paradoxal,

BogaČii, cu dorinČa renumelui mai mare.

 

Dezordinea e cruntÄ, speranČa gând mÄrunt,

Cei tineri n-au repere ci doar un gând de ducÄ,

Nici nu mai Čtim strÄmoČii ce-au fost, pe unde sunt,

Istoria-i uitatÄ Či, decretat, caducÄ.

Link to comment
Share on other sites

Sefule Asimetric, :blush-1: ! Cine cauita, gaseste!

 

Colectiv

ScrisÄ de Mihai Gavrilescu on Noi 1st, 2015 in OraĹul unde plouÄ

 

SÄ nu crezi vreodatÄ cÄ nu le place sÄ te vadÄ ĂŽn agonie.

Tragedia ta e pentru ei un podium

Se urcÄ pe el cÄlcându-te ĂŽn picioare pentru a oferi mulĹŁimii doza necesarÄ de opium

Ăn discursuri caĹŁavencice ĂŽn care tot tu eĹti gÄsit vinovat

Ĺi ei se bat, fiecare mai tare, ĂŽn piept care a fÄcut mai multe pentru a te fi salvat.

E ultimul episod din telenovela ĂŽn care actorii aĹtia proĹti joacÄ viaĹŁa ta.

DupÄ ce se scuipÄ puĹŁin se retrag departe de ochii proĹtilor pe canapele de catifea

ĂĹi dau mâna prieteneĹte Ĺi se bucurÄ cÄ oameni liberi, ca tine, mor

au mai scÄpat de unul care ar fi putut spune ceva ĂŽmpotriva lor.

 

SÄ nu crezi vreodatÄ cÄ nu le place sÄ te vadÄ ĂŽn agonie.

Fac transmisiuni ĂŽn direct, prime-time, de la faĹŁa locului

De parcÄ ar putea sÄ intre vreodatÄ ĂŽn tine

De parcÄ ar putea sÄ-ĹŁi deschidÄ sufletul Ĺi sÄ relateze de acolo

De parcÄ cu ochelarii lor de cal ar putea vedea vreodatÄ dincolo

De partea cealaltÄ a baricadei.

Nici nu Ĺtiau cine eĹti pânÄ azi Ĺi acum toĹŁi sunt experĹŁi ĂŽn viaĹŁa ta.

DupÄ ce o viaĹŁÄ ĂŽntreagÄ tu ai ĂŽncercat sÄ deschizi ochi Ĺi inimi Ĺi sÄ dÄruieĹti ceva

Cu pensula, cu peniĹŁa, cu chitara, cu vocea, cu aparatul de fotografiat

Ei au promovat doar curve Ĺi nerozi Ĺi pe tine te-au ignorat.

Tragedia ta e bucuria lor de a doua zi

Când ĂŽĹi vor freca mâinile vÄzându-Ĺi ratingurile Ĺi tu nu vei mai fi.

 

SÄ nu crezi vreodatÄ cÄ nu le place sÄ te vadÄ ĂŽn agonie.

Unii dintre oamenii care se ĂŽnchinÄ la fiecare bisericÄ când merg pe stradÄ

de la care te-ai fi aĹteptat sÄ se roage pentru tine Ĺi sÄ nu ia parte la paradÄ

au sufletele pline de arsuri de grad 3 Ĺi nu mai Ĺtiu sÄ ĂŽntoarcÄ celÄlalt obraz

Pentru preĹŁul potrivit oferit de fariseii ilieĹti devin ocnaĹi

ĂĹi schimbÄ numele ĂŽn Iuda când ies din mina lor interioarÄ Ĺi exclamÄ ĂŽntregii lumi cu extaz

Cât ai fost tu de rÄu

Ĺi cum au gÄsit âdroguri, armament, muniĹŁie, maĹinÄ de scris automata, tiparniĹŁÄ de baniâ

ĂŽn sufletul tÄu.

 

SÄ nu crezi vreodatÄ cÄ nu le place sÄ te vadÄ ĂŽn agonie,

Prietene, frate, mamÄ, tatÄ, fiule, eroule necunoscut, nu mai fi naiv!

Chiar nu vezi cÄ Ĺi tu eĹti una dintre victimele din Colectiv?

Link to comment
Share on other sites

 

 

ĹTEFAN BÄNULESCU: HAINA

 

De m-ai vedea bÄtrân, mamÄ,

Am ĂŽmbÄtrânit c-o hainÄ.

Haina mea, minune mare,

PleacÄ singurÄ sÄ are

ĂndoitÄ de spinare.

ArÄ haina fÄrÄ mine,

Printre boi abia se Čine.

O bate vântu-ntre boi

Ĺi-o ĂŽntoarce ĂŽnapoi.

 

Vine haina ĂŽnspre mine

SÄ-mbrace oase strÄine.

 

Caut haina-n buzunare,

Dau de grÄunČe Ĺi soare.

De m-ai vedea bÄtrân, mamÄ,

Imi creĹte grâul ĂŽn hainÄ.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Gabriela Debehogne

 

(rubens)

 

A(na)rachne

 

Precum femela pÄianjen, mai puČin trei perechi de ochi, Ana

A contemplat gânduri juvenile Či vise strÄvezii prin aceastÄ clepsidrÄ

PreČ de o jumÄtate de viaČÄ.

Ăn timpul acesta,

Fericirea zburda zumzÄind un cântec de dragoste

Ăn care un el Či o ea, strÄbateau paradisul pe o petalÄ de rozÄ

Culegeau libelule Či asfinČeau ĂŽmpreunÄ .

Precum femela pÄianjen, mai puČin picioarele lungi , Ana

A distilat Či colorat venin cu flori de myozotis, albastre.

A Česut diafan aripi de zile, a vânat frenetic spasme de nopČi

PreČ de o jumâtate de viaČÄ.

Čn timpul acesta,

Fericirea desena un zâmbet de dragoste roČu- carmin

Ăn care un el Či o ea, gustau interzisul dintr-un bob de rouÄ

Gângureau plÄceri Či rÄsÄreau ĂŽmpreunÄ.

Precum femela pÄianjen, mai puČin calmul dinaintea ĂŽmperecherii, Ana

A imbÄlsÄmat coconi din mÄtase Či coČmar de vÄduva neagrÄ

PreČ de o jumÄtate de viaČÄ.

Ăn timpul acesta,

Ura sorbea crisalide Či mastica o poveste de dragoste

Dulce furtunÄ, ĂŽn care un el Či o ea, valsau nupČial

Peste ĂŽnceput Či sfârČit mistuiau seva nefastului ĂŽmpreunÄ .

Ăn aceastÄ clepsidrÄ, Ana a prÄfuit conČtiincios jumÄtate de viaČÄ.

Va Čese apoi cu rÄbdare,

Precum,

Tot acest timp care a mai rÄmas.

 

imagine : internet

 

post-108-1478934551_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

LecĹŁie de istorie

Radu Pietreanu

 

Mi-a rÄmas sÄpat ĂŽn minte de pe când copil eram

CÄ sunt Om, cÄ am o ŢarÄ Ĺi o LimbÄ Ĺi un Neam

CÄ-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moĹii mei

CÄ din ei rÄsare pâinea Ĺi prin mine trÄiesc ei

Valuri tulburi de uitare peste morĹŁii mei se-aĹeazÄ

Limba nu ne mai e limbÄ, ĹŁara nu mai este treazÄ

Azi ne-nvaĹŁÄ imbecilii intereselor perfide

Cum sÄ ne uitÄm eroii Ĺi sÄ venerÄm partide

Cum sÄ cântÄrim istoria Ĺi s-o vindem pe bucÄĹŁi

Cum sÄ facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetÄĹŁi

Pe Vlad ŢepeĹ cum sÄ-l facem personaj de film de groazÄ

Capul lui Mihai Viteazul ĂŽn dolari cât valoreazÄ

Ne ĂŽnvaĹŁÄ idioĹŁii cÄ BÄlcescu a fost laĹ

Si cÄ Decebal batrânul a fost un sinucigaĹ

Cum de s-a ajuns aicea ca sÄ vinÄ fiii ploii

NesimĹŁiĹŁi cât sÄ-Ĺi permitÄ a ne ponegri eroii?

NiĹte dascÄli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate

Si ni le aruncÄ-n faĹŁÄ ca pe legi adevÄrate

BieĹŁi defÄimÄtori de stirpe, lacomi si periculoĹi

Ce-am fi noi fÄrÄ istorie? Ce-ar fi ei fÄrÄ strÄmoĹi?

Link to comment
Share on other sites

DE-MI SPUIâŚ

de Alexandru Macedonski

 

 

 

De-mi spui cine-a dat viaţa Întâiului atom,

De-mi spui de unde vine pe lume Întâiul om,

De-mi spui unde sÄ aflÄ fiinĹŁa prea putinte

Ce lumea a creat-o zicând douÄ cuvinte,

De-mi spui de ce e lumea Ĺi care-i ĹŁinta sa,

De ce se miĹcÄ totul Ĺi-n veci se va miĹca,

De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc Ĺi eu

SÄ-ĹŁi spun cam unde este Ĺi cum e Dumnezeu.

Link to comment
Share on other sites

Pe urmele copilÄriei

LicuČa Pântia

 

SÄrut mâna mamÄ, sÄrut mâna tatÄ,

Am ajuns acasÄ , nimeni nu-i la poartÄ,

E ograda goalÄ, goalÄ-i Ĺi cÄsuČa,

Unde eĹti mÄicuČÄ, unde e tÄicuČa?

 

Am venit din lume dup' atâta drum,

Cine sÄ m-asculte, dorul cui sÄ-l spun?

Cine sÄ-mi dea sfaturi Ĺi sÄ mÄ ĂŽndrepte,

Cine sÄ mÄ certe, cine sÄ mÄ ierte?

 

V-am adus de toate , ĂŽnsÄ aČi plecat

Unde ĂŽngeri cântÄ ĂŽn ceresc palat.

Ĺi privesc uimitÄ tot ce a rÄmas,

Urma muncii voastre e la orice pas.

 

AČi muncit cu trudÄ, aČi muncit cu drag,

Ĺi de dorul vostru lacrimi curg Ĺirag,

AČi luat vecinii Ĺi-aČi plecat cu toČi,

Doar copii se joacÄ singuri pe la porČi,

 

Voi mai sta o vreme sub bÄtrânul nuc,

Apoi iar ĂŽn lume drumul am s' apuc;

Cu speranČa-n suflet cÄ-ntr-o zi , cândva,

Mi-oi gÄsi odihna tot ĂŽn Čara mea!

 

Ăn cÄsuČa-n care am crescut odatÄ...

SÄrut mâna mamÄ, sÄrut mâna tatÄ...

 

 

Link to comment
Share on other sites

Lorena Craia

 

La margini de searÄ, cânta o vioarÄ

 

PriveĹte cum fluturii zboarÄ ĂŽn roi,

PriveĹte-nainte, priveĹte-napoi,

Ăn mine, ĂŽn tine Ĺi ĂŽn noi amândoi

Revine o iarnÄ cu umerii goi.

Rotesc nebunesc â cÄrarea amarÄ

De frunze Ĺi flori, trecute de-o varÄ,

Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboarÄ â

Ăn mine nu-i noapte, este doar searÄ.

Se poate s-ating ce nu pot sÄ visez?

Se poate sÄ sting de pe buze un crez,

Care totuĹi ne leagÄ de unicul miez

Ĺi la care mÄ rog când ĂŽngenunchez?

LuceĹte pe ceruri, singurÄ, noaptea,

Stelele, luna, ĂŽi ĹŁin mereu partea

Ĺi-apoi ne deschide, precum deschizi cartea

Ăn care se luptÄ viaĹŁa cu moartea.

PriveĹte cum fluturii zboarÄ, zboarÄ!

Roiuri de frunze privirea-mi doboarÄ...

Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboarÄ â

Miezul de soare, vÄzut prima oarÄ.

 

pictor: Vladimir Kush

 

 

post-108-1480069506_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

ExistÄ dureri

 

Fernando Pessoa

 

 

 

ExistÄ dureri mai grele decât durerile,

Dureri ce nu dor, nici mÄcar ĂŽn suflet,

DeČi sunt mai dureroase ca altele.

Sunt angoase visate mult mai reale

Decât cele pe care le-aduce viaĹŁa, senzaČii

SimČite doar cu imaginaČia, proprii

VieČii noastre chiar mai mult decât viaĹŁa noastrÄ

Lucruri nenumÄrate care, neexistând

ExistÄ, existÄ cu ĂŽncÄpÄČânare,

Sunt ale noastre, cu ĂŽncÄpÄČânare, Či suntem noi...

Ăn cupa cea verde a fluviului maiestuos

Se regÄseČte strÄlucirea albilor pescÄruČi...

Iar peste suflet inutilÄ trece o alinare

Din ceva care nu existÄ, Či nici nu poate, Či este totul.

Mai daČi-mi vin, cÄci viaĹŁa nu e nimic.

 

pictor: Adriaen Brouwer

 

post-108-1480442250_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

Gânduri de ziua plecării

 

Adam Mickiewicz

 

M-a şi cuprins regretul! Ce-i oare? Sunt în prag,

Mă-ntorc iar în lăcaşul pustiu şi-atât de drag,

Parc-am uitat ceva; iar ochii-mi rătăciţi

Tot vor să mai salute aceşti păreţi iubiţi

Ce-atâtea dimineţi şi nopţi atât de multe

Suspinele-mi deşarte ştiură să le-asculte.

În geamul ăsta, seara, adeseori am stat

Privind, făr? să ştiu bine la ce m-oi fi uitat,

Apoi plecam, sătul de-acelaşi peisaj.

Trezind din nou ecouri cu solitarii-mi paşi,

Eu, fără rost, din uşă în uşă trec pe rând,

Ai ornicului paşi metalici numărând

Sau ale unei gâze opriri, când lin îşi poartă

Încetul mers, de parcă stă la iubita-n poartă.

Vin zorii. Cărăuşii nesuferiţi au tras.

Luaţi aste cărţi şi lucruri puţine, ce-au rămas.

Să mergem! Cum sosit-am, ne?ntâmpinat de nime,

La fel plec: nici drum bun să-mi spună, n-are cine.

Ce-i dacă plec, ce-i dacă dispar din ochii mei

Localnicii, ce-n suflet nu m-au simţit cu ei?...

Plecarea-mi nimănuia nu va stârni amar

Şi-o lacrimă în urmă nu vreau să las măcar.

Ca-n pajiştea-nflorită-n culori, pe care zboară

O floare ca şi firul paingului, uşoară,

De pe-o uscată creangă, suflată ca un strai ?

Şi care dând de-o roză, o-mbrăţişează-n mai,

Prinzându-se de dânsa-n popas, cu fire moarte,

Iar vântul o desprinde, gonind-o mai departe ?

La fel şi eu, un nume şi-o faţă, lor străine,

Purtai prin aste pieţe şi străzi de lume pline,

Unde femei frumoase în roiuri întâlneam.

De ce să mă cunoască? Doar un străin eream!

Fug ţâncii după-un flutur doar cât sclipeşte-n soare,

De-l prind, privesc la dânsul şi-l zvârle iar, să zboare!

Să zbori! Din fericire, aripi ne-au mai rămas...

Să zbori! Nicicând în zboru-mi prea jos n-am să mă las!

Îmi amintesc când, tânăr, din locuri dragi plecam,

De lânga buni prietini şi fata ce-o iubeam;

Atuncea, printre arbori, în urmă am privit:

Strigând şi fluturându-şi batiste i-am zărit;

Am plâns. Duioase lacrimi din ani de patimi, dor!

De ce-aş mai plânge astăzi, bătrân, nepăsător?

Uşor e să mori tânăr. Nimic necunoscând,

Crezi că soţie, frate, amici te poartă-n gând;

Dar când, bătrân, smulgi vieţii făţarnicul veşmânt,

Lumeşti sau nelumeşti minuni nemaisperând,

Ştii bine că vecia te-nchide în mormânt...

Oraş străin, de-aceea plec trist din tine-acum!

Pornim! Nu poate nimeni opri sicriu-n drum,

Nici chiar cu o privire un om nu-l va conduce

Şi-o lacrimă-ntorcându-se-acasă nu-i va curge

Când la poştalionul ce trece pe şosea,

Suna-vor clopoţeii, vestind plecarea mea.

 

 

Traducere de Miron Radu Paraschivescu

post-108-1480700723_thumb.jpg

Edited by illudere
Link to comment
Share on other sites

 

Sonet fÄrÄ somn

 

CiudatÄ starea asta de melancolie.

S-a rÄsturnat carul cu dor ĂŽn mine,

cÄ mor de dor Ĺi n-am habar de cine.

De s-ar mai duce dorul pe pustie.

 

Iar noaptea parcÄ da sÄ se ĂŽncline

mai ĂŽnspre luna cea portocalie

Ĺi tot mai albÄ e Ĺi tot mai vie;

Nici ea nici dimineaĹŁa nu mai vine.

 

Ăncerc sÄ numÄr oi, ca altÄdatÄ,

sÄ-mi vinÄ somnul, dar de somn nici gând,

Ĺi uite-aĹa se duce noaptea toatÄ.

 

Mai iau o carte, mai citesc un rând,

CiudatÄ starea asta, prea ciudatÄ,

sÄ simĹŁi cÄ pierzi ce n-ai avut nicicând.

 

VIOREL BOLDIS

Link to comment
Share on other sites

TESTAMENT

Viorel Rascol

 

Te rog sÄ ĂŽmi prescrii un tratament

De tine sÄ mÄ vindec, de-al tÄu dor,

AlungÄ-mi de pe frunte orice nor

Sau lasÄ-mi gura ta, prin testament...

 

Či te mai rog, de nu ĂŽČi cer prea mult,

SÄ mÄ dezlegi de tainele tÄcerii

Či sÄ mÄ smulgi din braČele durerii,

Sau lasÄ-mi glasul tÄu, sÄ Či-l ascult...

 

Mai lasÄ-mi tot aČa, cu acte scrise,

Surâsul ca o blândÄ adiere

Či mersul tÄu cu mândrÄ mlÄdiere,

Sau lasÄ-mi ochii - porČi spre cer deschise!

 

De crezi cÄ nu mai ai ce sÄ-mi oferi

Mai ai tristeČi, dezamÄgiri Či vise

Ai viaČa, cu dorinČele nescrise,

Ăl ai pe Mâine, care AstÄzi a fost Ieri...

 

De crezi cÄ nu mai ai nimic sÄ-mi laČi

Ai nopČile ĂŽntregi de farmec pline,

Ai zilele când te-aČteptam pe tine

Vibrând când auzeam ĂŽndepÄrtaČii paČi!

 

SÄ nu te sperii, nu vei fi sÄracÄ!

Tu mi-ai lÄsat ĂŽn dar nemÄrginirea...

Mi-ai dat cândva ce-i mai de preČ - iubirea!

Dar dorul tÄu nicicând nu o sÄ-mi treacÄ...

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...