Jump to content
Vesperala Forum

V-a fost drag să mergeţi la şcoală?


vesperala

v-a plăcut?  

13 members have voted

  1. 1. V-a fost dragă şcoala?

    • Nu
      4
    • Nu prea
      3
    • Da, mi-a plăcut
      6


Recommended Posts

Postarea asta a melcului şi noul început de an mă făcură să mă gândesc: câţi dintre noi am iubit şcoala? Câţi au aşteptat să se termine nerăbdători şi câţi au mers de drag la şcoală?

 

 

 

 

 

A fost un film rusesc cu unii care demolau clădiri, venea unul şi calcula, apoi desena pe zid un cerc cu un punct în mijloc şi venea cu un buldozer care căra o greutate (un soi de pendul greu), şi pocnea zidul în precis punctul ăla şi clădirea cădea. Poate şi-l aminteşte cineva. A doua zi era şcoala plină de cercuri de-alea :rade:

 

Link to comment
Share on other sites

Acu' ce vrei să spun? Că da, mi-a plăcut mult, sau adevărul? Cel mai mult îmi plăceau vacanţele, mai puţin - fireşte - temele pentru vacanţă, cea mai tristă invenţie a şcolii, mai tristă chiar decît temele pentru acasă din timpul anului. Aş putea spune că mă invidiam anticipat. Mă gîndeam că eu după ce scap de la şcoală tre' să-mi fac temele, şi mă revolta ideea că şcoala punea stăpînire pe timpul meu liber, pe cînd "oamenii mari" odată ce scăpau de la serviciu erau liberi să facă ce voiau. Acum gîndesc la fel, din punctul ăsta de vedere. Serviciul se termină la uşă, odată ce-am ieşit de-acolo nu mai au treabă cu mine şi punctum. Iar concediul e concediu, nu există temă pentru concediu.

 

De aici, fireşte, de cîte ori am prins ocazia să nu-mi fac tema, nu mi-am făcut-o. Ba chiar de cîteva opri în plus. M-au prins rar, şi per total a meritat (am cîştigat puncte în lupta cu sistemul :D: )

 

Alta. Nu poţi obliga un copil să scrie frumos. Nu ai cum şi basta. Ori scrie ea frumos de la mama natură, dacă e fată şi talentată, ori scrie oribil şi n-ai ce-i face. Important e să poată citi singur ce-a scris (din păcate eu nu reuşesc întotdeauna), şi - dacă se chinuie - să reuşească să scrie în aşa fel încît altcineva să poată citi fără eforturi supraomeneşti (pentru lucrări, examene).

 

Diriga, săraca, lua caietul, alegea un cuvînt mai hidos, astupa capetele cu degetele şi întreba ce literă e aia care se vede. De unde să ştiu eu ce literă e aia? Poate fi orice, nu ai cum să deduci decît din context. Doar se ştie că în scrisul de mînă m, n, u, e, i (şi în cazul meu şi a, s, r, b, l, d, g, h) arată la fel. Nu?

 

Chestia la care e bună şcoala e colectivitatea. Îţi faci prieteni foarte uşor, foarte mulţi (bine, de vină s-ar putea să fie şi vîrsta); din punctul ăsta de vedere mi-a plăcut. Iar cu jocurile alea nu se compară nimic. Elefănţeii cu apă, cu care ne stropeam pînă ni-i confisca. Fotbal cu guma de şters (pînă ne-o confisca). Pereţica cu mingea de tenis pînă ne-o confisca. Pac pac cu ţevile de cornete pînă ni le confisca. Şi cu ţevuşca făcută dintr-un pix cu boabe de orez (pe care ni le-au confiscat). Ne disperaseră în aşa hal de ajunseserăm să ne bătem cu alune (pe care ni le-au confiscat). De fapt cam singura chestie pe care puteam s-o jucăm fără să ne confişte nimic era frunza, numai că aveam necazuri acasă că se rupeau hainele.

 

Îmi amintesc, în clasa a 8-a ne-am luat toţi băieţii suzete de la librărie. Cînd a intrat aia în clasă, săraca, să pice jos. Imaginează-ţi o clasă întreagă cu suzete :) Bineînţeles, le-a confiscat. În fiecare pauză făceam coadă la librărie să luăm altele. Ori două clase, pînă seara am terminat stocul de suzete de la librărie :) Asta drept răzbunare, pentru că mai devreme tot noi epuizaserăm stocul de elefănţei şi pistoale cu apă. Uite, acum îmi dau seama ce ieftine erau drăciile alea.

 

Nu-mi dau seama cum rezişti de partea cealaltă a catedrei. Eu n-aş putea.

Link to comment
Share on other sites

Mie nu mi-a placut scoala absolut deloc. De ce? Totul mi s-a parut atit de nefiresc si sec! Totul impus cu forta, prin intimidare, prin pedepse...Profesori care in mare parte aveau un caracter urat, frustrari...profesori carora le lipsea abilitatea de a-si intelege si respecta elevii; profesori care mai degraba aveau o atitudine dictatoriala.

 

Eu sper sa se dizolve cat de curand "nuanta" comunista a sistemului de invatamant. Da, eu cred ca inca mai exista o astfel de "nuanta"! Poate nu si la liceele bine cotate ce au legatura cu institutii de invatamant din tari ale UE. Anyway, eu cred ca oamenii, indiferent de varsta pe care o au, simt ca nu le este bine atunci cand cineva le ingradeste libertatea sau ii subjuga. E adevarat ca educatia pe modelul "fricii de pedeapsa" "functioneaza", insa doar pentru majoritate. Mereu vor exista unii carora nu le va ajunge un simplu "sa faceti asa pentru ca asa va spun eu ca e bine".

 

Eu cred ca educatia pe modelul "puterii exemplului" e cea mai buna. Nu spun ca intentiile celor ce aplica educatia "fortata" nu sunt bune, insa degeaba e "acolo" un scop nobil daca mijloacele prin care este indeplinit acesta nu ii sunt pe masura. Suntem diferiti, asta e clar. Insa cu toate acestea ma uit si ma mir, sincer, cum multi ce apartin de biserica catolica, sau de alte confesiuni (legale bineinteles) reusesc sa atraga atitia tineri. Sincer sa va spun nu stiu mai mult de atit, insa ce-am observat eu pana acum e ca organizeaza multe activitati de grup, dar nu in ultimul rand fac din subiectul fiecarei discutii sau fiecarui discurs o adevarata "poveste", "poveste" care atrage in mod aproape miraculos atentia si interesul participantilor.

 

Nu promovez niciun cult sau confesiune, am dat doar un exemplu. Eu sunt ortodox (pentru curiosi). Am ales acest exemplu fiindca intr-adevar ma mira "cum de...". Cred ca merita totusi sa observam si sa preluam lucrurile intr-adevar bune ce si-au dovedit eficienta in alte parti. Nimic insa n-ar trebui sa fie "batut in cuie" cand vine vorba de oameni, dar mai ales cand vine vorba de educarea acestora.

 

Nu mi-au placut mie foarte mult matematica, fizica chimia, insa cu toate acestea cred ca un profesor ce intr-adevar stapaneste "tainele" predarii, poate gasi fel si fel de modalitati de a atrage elevii spre a INVATA si nu de a-i epuiza cu MEMORAREA ce este atit de ineficienta. Mai cred ca profesorul ce sta la catedra este asemenea unui actor ce-si joaca rolul pe scena.

 

Cu toate acestea, atit in liceu cat si la universitate am intalnit si profesori pe care ii poti "simti aproape". Profesori care au timp si rabdare sa asculte ce ai de spus si care nu te contrazic, dar incearca pe cat posibil sa iti "completeze" punctul de vedere astfel incat tu sa poti ajunge intr-un final pe drumul cel bun. Profesori fata de care nu simti teama ci mai degraba admiratie. Ii admiri pentru felul in care reusesc sa-ti mentina atentia, ii admiri pentru indulgenta si nu in ultimul rand ii admiri pentru caracter si omenie.

 

Parerea mea e ca meseria de educator, invatator, profesor etc, este una foarte importanta. Cred eu ca poate influenta pe viata conduita unui individ. Sper eu ca in aprecierea viitorilor profesori sa se tina mai mult cont si de felul lor de "a fi", nu numai de cunostintele lor. "Masinariile docte" sunt bune pentru a pune in practica toate acele cunostinte, pentru a explora si cerceta, nu pentru a le transmite mai departe. Pentru invatatura e nevoie de oameni cu suflet.

Edited by Clarenzio
Link to comment
Share on other sites

@ Narcisa:

 

Evit sa-ti raspund concret. Observ din pacate ca ce ne defineste e mai degraba "smecheria" si/sau ignoranta...sa nu uitam de "ce nedreapta-i lumea/guvernarea/tara/scara blocului cu mine".

 

Sunt multe lucruri care intr-adevar nu merg, insa nu-i totul pierdut...sau cel putin pana nu e abordata la nivel national, atitudinea de "las-o ba ca merge asa".

 

Spunea cineva intr-o melodie:

 

"A Man Should Be Faithful

And Walk When Not Able

And Fight Till The End

But I'm Only Human"

 

Cu alte cuvinte vointa, ambitia si scopurile nobile sunt intr-adevar benefice, insa mai mult pe plan personal. Pentru a "acoperi" un plan general, e nevoie de toata lumea. Sau altfel spus, "cu o floare nu se face primavara".

 

P.S. sa ma scuzati daca am fost offtopic

Edited by Clarenzio
Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Cand mergeam la scoala, ma gandeam ca e, totusi, un rau necesar. Acum cred ca e nu numai un rau mult prea mare, dar si un rau nenecesar (sau cesar :hm: negarea negatiei). Bine ca am realizat la timp ca nu m-am nascut cu o capacitate cerebrala iesita din comun, si am incetat sa imi mai bat capul prea tare.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...
  • 6 months later...

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...