vesperala Posted January 6, 2008 Report Share Posted January 6, 2008 Dacă aveţi ceva frumos de arătat, făcut de voi.. LA IZVOR Arată-mi firul de lună albit, de apă-nnodat. Arată-mi firul de iarbă-ngropat sub verde cosit. La izvor se adapă şi sapă. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted January 8, 2008 Report Share Posted January 8, 2008 Cand simti in piept o valvataie, Cand simti durerea cum te-ndoaie, Nu alerga,nu dispera, Intoarce-te la matca ta. Poate nu este ce ai vrea, Dar fara tine,va seca. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
puiu.t Posted January 8, 2008 Report Share Posted January 8, 2008 de ai mama, iubeste-o.....curand o vei jeli zadarnic insa, zambetul trist va intarzia sa se iveasca Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
rubens Posted January 9, 2008 Report Share Posted January 9, 2008 Dorinte Ce-ai vrea sa fii ? intreaba lupul Pe albul, blandul, prostul miel. Caine la stana! fu raspunsul, Din blana-ti sa-mi fac cojocel! Ce-ai vrea sa fii? -ntreba pisica Pe soricelul sugubat. Stapanul casei, sa te scarman, Din casa sa te-alung cu-n bat . Tu ce-ti doresti? zise cocosul Catre grasciorul viermisor. Sa ma fac om, iar tu friptura, Sa-ti rod si ultimul oscior. Ce-ai vrea sa fii? -intreba taticul, Ca anii trec si o sa cresti. Sa fiu bunic, sa-ti arat palma, Sa tip la tine cand gresesti. Cu dragoste tuturor " oropsitilor mici " Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
rubens Posted January 9, 2008 Report Share Posted January 9, 2008 Zambetul fecioarei Doar piatra si griuri, flori de gheata-n risipa, Sub streasina cioara-si intinde-o aripa. Cand vantul isi plange pletele smulse, Fecioara zambeste dorintei ascunse. Ziduri goale si teama,mancare saraca, Privire pierduta mama- ncearca sa toarca. Cand flacara-si palpaie in geamuri durerea, Bunica isi cauta-n ceaiuri puterea. Caciula de oaie, palinca si fluier, Ochi tulburi de ganduri, de-al raului suier. Cand frigul isi scuipa plamanii bolnavi, Speranta se-ascunde de lupii hulpavi.. In casa, la stana, nevoia se-asterne, Prin sita de lacrimi tristetea se cerne. Cand iarna in viata adanc se implanta, Fecioara zambeste,danseaza si canta. G.D. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
BigDefender Posted January 10, 2008 Report Share Posted January 10, 2008 Din zori mi-ai coborat in suflet Muzica suava, muzica de sus Imi place s-o aud e minunata Si ma cuprinde-n armonia ei, ca intr-o vraja. Si parca nu mai sunt pe-acest pamant strain Ci chiar la poarta casei mele Deschid cu usurinta usa, fara cheie In patria cea noua, nu-i nimeni ca sa fure. Odaia mea e plina de-o lumina dulce Si nu e nici urma de praf sau murdarie Pai, e normal, pe drum nu trec masini cu zgomot Si peste tot sunt flori, si-o lume noua. Dar muzica din ce in ce se stinge Revin la ale zilei treburi multe Ce-mi frang cu rautate zborul Si nu-mi ramane-n suflet decat dorul O, Doamne mai da-mi o dimineata. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Christina_Whisperwind Posted January 11, 2008 Report Share Posted January 11, 2008 IN AMURG Niciodata nu am vazut amurguri mai frumoase decat pe planeta lui Behard. In partea estica, cerul era pictat in nuante de purpuriu, roz, portocaliu, bleu si cel mai vivace rosu posibil. Rosul era culoare care domina totul in jur, impanzind cerul in pete si filamente asemeni dungilor unui tigru Sangre. Norii pareau in flacari... Culoarea era atat de intensa si stralucitoare, incat intreaga lume era rosiatica. Efectul mistic al amurgului era sporit de fumul cenusiu si dens care adia in valea umeda. Pamantul negru era acoperit de copacii smulsi din radacina, care zaceau uitati in ceata rosiatica. Explozia lasase fara suflare corpurile bietilor barbati aruncati pe pamant din cauza viiturii. Cateva butoaie pline cu praf de pusca erau inca intacte. Sabiile si pistoalele, baionetele si zecile de cadavre faceau locul si mai inspaimantator. Era o tacere adanca, dureroasa; o tacere care ar scoate din minti pe oricine s-ar fi aflat in viata dupa acel masacru, dupa acea crunta batalie. Dar... asteapta! Ceva se misca acolo. Cineva este in viata, desigur. Vince se misca. Umarul sau stang nu era decat o bucata de carne innegrita, arsa, chiar mai inchisa la culoare decat pielea sa cafenie. Avea gauri mari in armura, in dreptul pieptului, iar restul acesteia se defragmentase. Coiful sau era inca intreg. Vince incerca sa se ridice. Intreaga lume parea ca se invarte, iar el era cuprins intr-o tornada de imagini oribile, crude, in ciuda minunatului amurg care se desfasura. Lumina lui Tharon, steaua care lumina planeta, il orbea. Facu cativa pasi, inainte de a se prabusi in genunchii vineti, neacoperiti. In lumina rosie, chipurile celor morti pareau schimonosite, asemeni unor masti de carnaval care intruchipeaza demoni. Ridica privirea catre Tharon care abia se vedea printre crestele muntilor. -Frumos apus, tragic sfarsit, spuse cu o ultima suflare si cazu in balta de sange de care pamantul mustea. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nynna Posted January 19, 2008 Report Share Posted January 19, 2008 SUNT SCLAVA STAPÂNULUI DIN MARE Singura la malul marii Îmi tot caut rostul vietii... Soarele plapând apare Aratând destin în zare . Vântul tulbura gândul Zbuciumul marii, sufletul ! Val de val loveste viata, Lacrimi îmi cresteaza fata . Pescarusi danseaza-n zare - Strig ! Totul în jur ma doare ! Inima , sufletul , trupul îmi moare ! Sunt sclava stapânului din mare ! Lacrimi , durere , suspin si chin Valuri , valuri ....cauta al meu destin ! Malul saruta cu nesat albastrul marin - MÂ simt luata de valuri haine , MÂ lupt cu neputinta din mine Si încerc sa razbat din adâncuri marine Pâna nu moare speranta din mine ! AICI puteti pune desenul cu fata la malul marii CÂND SINGURATATEA MA CUPRINDE Când singuratatea ma cuprinde, Caut amintiri si poze învechite Ce stau pe raft usor îngalbenite Le rasfoiesc tremurând usor - Ele îmi spun povestea lor - Îmi amintesc cu drag acele clipe Ce le-as fi vrut încremenite! Imagini vagi mi se perinda Ce se evapora-ntr-o clipa, Lacrimi îmi curg si.... dor Si-mi picura în suflet mult ..dor! Unii s-au dus, nu mai exista ! - Poza lor e mult îngalbenita ! Simt inima lovita de durere, Plâng clipele trecute, efemere Si anii tineretii ce s-au dus ! Ce am fost si ce-am ajuns ?! Lupt sa alung tristetea grea, Zâmbind la pozele dragi din viata mea ! Privesc cu nostalgie albumul învechit Ce pastreaza imagini de demult Toti vom ramâne în ,trecut În poze, în suflet si în gând ! Pozele tot le privesc Singuratatea s-o gonesc ! 3 noiembrie 2006 CLEPSIDRA VIETII Sufletul e ca o mare agitata Cu talazuri mari ce navalesc spre mal, Lovind în viata, val cu val. Valsul vântului hoinar tot clatina Clepsidra vietii aflata-n larg, Învingând un val- Ea în deriva navigheaza Cautând o sansa - Farul inimii îi lumineaza calea Sperând sa evite urmatorul val Dar naufragiaza fara de speranta Spargându-se chiar la mal . Nisipul timpului în larg se scurge, Înecând orice iluzie. 4 11 2006 Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nynna Posted January 19, 2008 Report Share Posted January 19, 2008 TOAMNA VIETII Toamna vietii la poarta inimii a sosit In mantia ei brodata, cu anii mei de argint! Vântul mângâie ridurile fetei ce s-au strâns, Jucându-se duios prin firele de par nins! Din pomul vietii, frunzele anilor se desprind usor Pe covorul vestejit de amintiri ce dor si mor. Nostalgii duioase ma fac sa râd, sa plâng Ca anii de bucurii, tristeti îi simt, îi vad Pe chipul meu cu riduri si tâmple albite, Vorbind de vremurile trecute! Lânga mine sufletul pereche cu drag îl strâng Purtând în deget inelul nuntii noastre de argint! 18 11 2006 PLOAIA Privesc cum se încrunta cerul Si norii negri se zvarcolesc, Tunete cumplite vestesc potopul Si fulgere albe, vazduhul rascolesc! La geam…perdea de ape-nfrânte, Incerc în zadar sa vad prin ea, Din ochi tâsnesc lacrimi curate , Tristetea-mi inunda inima ! TIMPUL DIN PALME PLÂNGE Clepsidra timpului privesti cum anii vietii se topesc, file triste cad din calendar, nu simti cum îmbatrânesti, pasind umil spre tristul tau final… Disperat tu strângi în palme câteva fire de nisip, sperând sa amâni macar o clipa momentul trist, fatal . Misterios, nisipul se prelinge printre ale tale degete obosite si timpul... din palme... plânge, plânge ! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nynna Posted January 19, 2008 Report Share Posted January 19, 2008 Rapsodie de toamna : Danseaza vântul pe partituri de frunze ruginii. rapsodii de toamna îmi soptesc fosnet de arama.. pasii singuratici ratacesc prin ale pletelor ploi cu sunet de argint si iz de promoroaca. soarele daruie nostalgic un zâmbet tomnatic printre gene plumburii. In tuse aramii picteaza toamna frunze ranite, de vant rascolite si presara in cosul vietii, rugina de tristete si aminitiri cu gust de pelin, si aroma de gutui. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
puiu.t Posted January 22, 2008 Report Share Posted January 22, 2008 POETUL Poetul Vede apa - între mare şi cer - Aude mugurii - între coajă şi flori - Atinge privirea - între noapte şi zi - Apoi scrie poezii şi tace - obosit PE TRASEU Călătorii din staţii urcau Unul pe faţă, unul pe dos; Cei rămaşi pe peron aşteptau Ori plecau, umiliţi, tot pe jos. Legănat de acelaşi îndemn, Monoton, cu iz de povaţă, Jinduiam o băncuţă de lemn, Aşteptând s-avansez mai în faţă! Îmi zâmbea controlorul, om bun, Când cerea să-i prezint un bilet, Necesar la transport în comun Dacă n-ai un permis de poet. DESPĂRŢIRE Când ţevile urlă pustii, Flămânde fiind de apa nopţii, Tăiate-s orele de vii Şi aruncate-n faţa porţii. Iubita mea cu trup de sare, Adânc crestează setea-n vene, Cu mii de solzi şi peşti în gheare, Coboară-n mare printre gene. Şi ţevile urlă pustii O ULTIMĂ CLIPIRE Cu ochiul plecat Sub pleoapa adâncă, De lupi am scăpat Căzând de pe stâncă. Şi-n valea cu flori, La pas de izvoare, Treceau vânători Hoitind căprioare. Cu ochiul stăpân Pe clipa împietririi Şi zâmbetul spân, Uitat la răscruce, Tai drum despărţirii Prin oase să-mi furce, Iar stârvul bătrân, La câini să-mi arunce. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Christina_Whisperwind Posted January 23, 2008 Report Share Posted January 23, 2008 NOAPTE LA MALUL MARII Malul mariisatu si il privesc atenta cum valurile serpuiesc, ascultand muzica pe care acestea o canta adesea in serile de vara. Pe linia orizontului se afla soarele insangerat, parca ranit de bucatile able de nori cu tente rosiatice. Gandul meu vrea sa zboare usor cu acel pescarus, dar ceva il tine aici. Soarele trece de bariera ce desparte cele doua lumi, iar noaptea incepe sa puna stapanire pe litoral. Incet incet, se zaresc primele stele... Da..! se vede Ursa mica si mare, Steaua Nordului... O briza calduta imi inunda plamanii si valurile se intensifica, tipetele scoicilor lovite de valuri vibreaza odata cu bataile inimii mele. Soseste si mult asteptata Regina Noptii. Luna, usor galbuie si invelita in ceata norilor albiciosi isi trimite razele argintii pe pamant. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
puiu.t Posted January 24, 2008 Report Share Posted January 24, 2008 Rubens, ii multumesc Lui ca existi si la picioare-ti astern admiratia mea Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Christina_Whisperwind Posted January 29, 2008 Report Share Posted January 29, 2008 Adolescenta statea retrasa intr-un colt al camerei. Demonii interiori nu aveau s-o lase in pace. Erau atat de multi incat ea simtea cum ei devin materiali, presand-o din toate directiile si blocandu-i toate caile spre lumina. Deodata, a vazut o mica licarire in fata sa. Curioasa, isi sterge lacrimile cu maneca bluzei si priveste cu interes luminita care se agita in mii de forme si umbre. Kate incerca sa prinda luminita, si intr-un final, reusi. Cand licarirea se stinse, fata observa ceea ce prinsese in mana: o nimfa imbracata toata in alb, cu bucle aurii ce se revarsau asemenea valurilor pe umerii sai, nu mai mare decat degetul aratator al unui om. -Care iti este dorinta? Fata mijii ochii la mica aratare. Chiar ii vorbise? Sau putina parte din constiinta care ii ramasese o luase razna? Nimfa repeta intrebarea. -As vrea... as vrea sa scap de demonii mei interiori! As vrea sa fiu libera, as vrea sa patrunda lumina in sufletul meu, m-am saturat de intuneric! Vreau sa ma eliberei de ei, cu orice prt. Nu conteaza ce va urma dupa... -Cum doresti... spuse nimfa transformandu-se intr-o pulbere rozalie si, scuturata de vant, se departa. Kate cazu intr-un somn adanc... A doua zi de dimineata, Kate se trezi plina de viata, dar aceasta stare de bucurie nu dura mult; se uita de jur imprejur si tot ce vedea era devastat. Oglinda sparta, draperiile sfasiate cu atata manie de cel sau cei care o facusera, geamuri sparte, totul era devastat! Iesi din camera, si gasi toata casa in acelasi fel. Se grabi spre bucatarie. Vazu un corp pe jos... -Nuuuuuuuuu!!!!!! Mama !!!! ce-am facut??? Striga disperata, smulgandu-si parul din cap la vederea cadavrului mamei sale. O balta de sange inundase bucataria... nu avea ce sa faca totusi. Pleca din casa, dar ce vazu o chinui mai tare decat demonii sai interiori: oameni morti pe strada, animale moarte, sange peste tot... Se arunca in genunchii goi pe asfalt si striga in gura mare : „ TUUUUU!!! Tu, nenorocito! Ce mi-ai facut??? Nimfa malefica!!!” Mica aratare cu parul auriu isi facu aparitia in fata lui Kate. Fata incerca sa o prinda, dar de data aceasta nu avu acelasi noroc. -Tot ce am vrut... a fost sa scap de demonii mei ! nu sa-mi omori familia, si pe toti cei din jur! Striga ea incercand sa o prinda. -Ai vrut sa scapi de ei cu orice pret nu? O data eliberati, isi vor rasfrange mania asupra altora, dar tu te-ai gandit doar la tine si la suferinta ta. Acum, suporta consecintele! Striga furioasa nimfa care mai apoi a disparut. Kate ramase imobila. Nu mai reactiona in niciun fel... dar deodata, in fata ei se ivi o ceata compacta, neagra, care lua forma unui corp. Kate privea nepasatoare la tot ceea ce se intampla in jurul ei. Oricum nu-i mai pasa, atata timp cat toti cei dragi ii fusesera luati cu cruzime. -Muritoareo! I se adresa forma cenusie fetei. Ridica privirea inlacrimata. -Muritoareo, ai fost gazda mea pentru atata timp... tocmai pentru aceasta, nu te voi ucide, te voi lasa in viata. -Mai bine m-ai omori chiar acum, spuse ea incet... Entitatea se departa, iar Kate il blestema asa cum stia si arunca cu o piatra spre el, dar piatra trecu prin materia din care era facut, si nu-l afectase cu nimic. -Cum?? Striga grav entitatea. Te razvratesti asupra celui care te-a lasat sa traiesti? Iti voi sorbi sufletul pana la ultima picatura... se indrepta spre ea dar se opri instantaneu. Ridica mana dreapta, iar Kate fu ridicata in aer de o forta invizibila ei. Entitatea aduse si mana stanga in faţa rostind ceva intr-o limba ciudata. Ochii fetei se inrosira... demonul ii sorbea sufletul incet, astfel durerea se intensifica in fiecare secunde ce trecea. Se observa cum mici firicele de sange tasneau puternic din ea, cum venele i se umflara la maxim, aproape sa plesneasca toate o data, cum durerea sa muta devenea mai acuta, apoi corpul cazu inert intr-o balta de sange. Cerul se intuneca, iar entitatea se pierdu in negura o data cu apusul soarelui acum sangeriu, parca constient de durerea provocata de demon printre oameni si tot ceea ce era viu. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
puiu.t Posted January 31, 2008 Report Share Posted January 31, 2008 remarcabil Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
puiu.t Posted February 2, 2008 Report Share Posted February 2, 2008 O ULTIMĂ CLIPIRE Cu ochiul plecat Sub pleoapa adâncă, De lupi am scăpat Căzând de pe stâncă. Şi-n valea cu flori, La pas de izvoare, Treceau vânători Hoitind căprioare. Cu ochiul stăpân Pe clipa împietririi Şi zâmbetul spân, Uitat la răscruce, Tai drum despărţirii Prin oase să-mi furce, Iar stârvul bătrân, La câini să-mi arunce. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Christina_Whisperwind Posted February 2, 2008 Report Share Posted February 2, 2008 Blestemul Plasmei… Salutari! Ai primiti vreodata scrisori creepy prin mail? Vreun anonim ti-a trimis vreun e-mail care te instruieste sa urmezi anumiti pasi care sa va arate sau sa se intample ceva horror? Multe dintre aceste scrisori sunt doar pentru a umple junk mail-ul, dar sunt cateva, da, chiar sunt, foarte reale, pe care nu ar trebui sa risti sa le deschizi. Acum stinge lumina in camera, apropie-te mai mult de monitor si fii pregatit sa simti fiorii care iti vor traversa coloana vertebrala. Aceasta este o poveste adevarata, despre o asemenea scrisoare, Blestemul plasmei. Povestea noastra incepe cu o fata pe nume Christina. Christina isi petrecea timpul vorbind pe YM sau MSN cu prietenii ei si scriindu-si blogul. Este inaintea unei petreceri la liceu. Christina vorbea pe yahoo messenger cu prietenii ei, Charlie si Kate. Ei incepusera s-o tachineze in legatura cu persoana cu care isi daduse intalnire, care este un tanar mai mic de ani decat ei. “Nemernicii!” se gandea Christina, “Mi-as dori sa le fac si eu ceva asemanator”. Apoi, ii veni o idee. A scris repede o scrisoare in lant ( care se transmite de la persoana la persoana) si le-a tremis-o amandurora, ramanand anonima. Suna cam asa : Subiect : Blestemul Plasmei Continut : Acum esti sub blestemul Plasmei. Blestemul a inceput cu 25 de ani in urma, dupa ce o fata a disparut in mod tragic exact in noaptea banchetului de liceu. Singurele lucruri ramase in urma ei erau o baltoaca de plasma si un miros slab de formol in dormitorul ei. Nu a mai fost vazuta niciodata. Trimite aceasta scrisoare la zece persoane pana la miexul noptii, sau cineva pe care il stii va avea de suferit aceiasi soarta. Poti fii chiar tu acela! “Asta ii va speria”, spuse Christina zambind si condinuand chat-ul. Chralie scrie : “ Oh, minunat... Tocmai ce am primit o scrisoare in lant. “Asta e ciudat, Am primit si eu!” adauga Kate. “Eu nu am primit nimic” replica Christina zambind compatimitor in timp ce tasta. “Foarte bine, scrisorile in lant sunt stupide. Liliecii sunt mai infricosatori decat ele. O s-o sterg” spuse Charlie. “Si eu “ adauga Kate. “Ce? V-ati ticnit?” spuse Christina. “Huh ? de ce ar trebui sa iau in serios acest lucru ? Oricum, iti reamintesc ca cel cu care te vei intalni va purta baveta maine! Ha ha!” Rase Charlie. “Mda... trebuie sa plec. Vorbim mai tarziu” Christina iesi de pe messenger. A doua zi la scoala, Christina isi iertase prietenii pentru ca o tachinasera. In timpul pranzului, isi verifica blogul. Se incarcase, dar ceva lipsea. Christina realiza ca, Charlie nu mai era in lista ei de “prieteni” . Christina o suna pe Kate stand langa laptop. “Hey, de ce Charlie nu mai este in lista mea de prieteni? “Care Charlie? “ intreba Kate. “Stii tu, Charlie” spuse Christina. “Nu cunosc niciun Charlie. Imi pare rau.” “Oh, cred ca v-ati dat seama ca eu va trimesesem acea scrisoare. Imi pare rau, Ok??” spuse Christina, dadu-si ochii peste cap. “Ah, stii ca sunt superstitioasa. M-am simtit cam ciudat ca nu am trimis-o mai departe” spuse Kate. “Dar te iert.” “Mi-as dori ca si Charlie sa simta la fel..” replica Kate. “Sincer Christina, nu stiu cine este acel Charlie.” , spuse ea un pic ironic. Dupa scoala, Christina se grabi sa ajunga acasa cat mai repede. Isi aprinse computerul pentru ca vorbi pe internet cu Kate si Charlie. Nu l-a vazut pe Charlie in lista ei de prieteni, dar Kate era acolo. “Oh, da, Charlie mi-a dat ignore. Este infricosator” Il suna pe Charlie pe mobil. Auzi doar o voce care ii spunea ca numarul nu este in serviciu. Confuza, ii spuse lui Kate sa vina la ea. Kate ajunse in cateva minute. “ Unde este Charlie?” intreba Christina. “ De ce continui sa ma intrebi despre Charlie? Cine este el?” “Ok, daca asa spui” adauga Christina in timp ce isi punea rochia pe ea. “Trebuie sa-mi aranjez parul, ma duc la baie. Ma intorc imediat.” Spuse Kate, dar pleca fara ca cealalta fata sa o vada. Dupa zece minute, Christina simti un miros de formol care venea din baie. Ingrijorarea ei crestea pe masura ce timpul trecea. Ciocanii la usa. “Kate ? ai terminat?” niciun raspuns. In final, deschise usa. Baia era goala. Putea sa jure ca nu a vazut-o pe Kate plecand. Deodata observa o baltoaca de plasma pe podea si un miros intepator de formol ii inunda narile. “ Eww!! Scarbos!!” Christina inchise repede usa. Acum era chiar suparata. Trebuia sa fie gata pentru intalnire, iar doi in cei mai buni prieteni ai ei se razbunau pe ea pentru o gluma. O suna pe mobil pe Kate. “ Hey Kate, uite, AM SPUS CA imi pare rau pentru...” dar o voce o intrerupse “ Ne pare rau, acest numar nu este alocat”. Christina alerga pe scari pentru a ajunge la parter, unde se afla mama sa. Ii spuse ca prietenii ei, Charlie si Kate o necajeau. Mama ei o privi ingrozita si spuse “ Cine sunt Kate si Charlie?” Christina ramase surprinsa: “ Ce? Si tu?? Ei hai ! asta chiar ma ingrozeste. Kate si Charlie. Stii tu, prietenii care veneau la mine tot timpul. “Imi pare rau draga, dar nu-mi amintesc sa-ti fii intalnit prietenii.” “Oh, uita ce te-am intrebat… “ Christina urca scarile spre camera sa. Deodata ii veni o idee. Nimeni nu putea sa dispara complet. Repede a tastat “Charlie” si “Kate”, numele lor complet, pe google.com. dupa cateva secunde, pe ecranul monitorului aparu “ NU S-A GASIT NICIUN REZULTAT”. Christina ramase cu gura cascata. “ Ce? Cum se poate? Kate si Charlie aveau amandoi bloguri!” a incercat sa tasteze numele altora pentru a testa “search-ul” iar cateva razultate nu au intarziat sa apara. Deci, search-ul functiona. Christina se speria. Christina se aseza incet pe scaun. Asta trebuie sa fie o gluma. Scrisoarea “blestemata” era doar un fals. Ceasul arata ora opt seara si ea realiza ca inca nu stia unde trebuie sa se intalneasca cu ceilalti inainte de petrecere. A intrat pe blogul ei, dar pe ecran aparu “ NUMELE USERULUI NU A FOST GASIT.” Incerca sa se logeze inca o data. Blogul ei era dus pe apa sambetei... Auzi apa curgand. Dar sunetul nu provenea de nicaieri din casa. Fraze din scrisoarea scrisa de ea pentru a-i speria pe prietenii sai ii veneau in minte “ Nu am mai fost vazuta niciodata.” Fata isi deschise fereastra pentru a aerisi camera, si nu vazu nimic altceva decat ceaţa foarte multa afara. Ca o nebuna, deschise usa pentru a revela mai multa ceaţa. Traversa camera, iar intr-un moment de furie isi impinse computerul de pe birou. Bucati de sticla de la monitor au zburat prin aer, tãind-o. Sangele se prelingea pe noua sa rochie. Cazu in genunchi pe podea strigand din rasputeri: “OPRITI-VA!!!!!...faceti vocile sa se opreascaaaa!!!” Striga tare, dar strigatele ei se auzeau acum ca niste soapte. Se uita in jos, la corpul sau incepand cu mainile sale, care incepeau sa se transforme in plasma... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Christina_Whisperwind Posted February 7, 2008 Report Share Posted February 7, 2008 POVESTEA LUI LUCIFER Inauntrul unor unghere ascunse rau mirositoare ale Iadului, focuri reci ca gheata si friguri ca un cadavru batran si slab trimis in zdrente de flacari care se avanta in ruina unui tavan inalt, tes o o vraja inspaimantatoare tuturor celor care indraznesc ca priveasca frumusetea hipnotica a infernului. Cu toate ca focul mistuie peretii, podeaua de piatra a fost etern rece ca moartea. Locul are o atmosfera palida, ofilita, pustie, fara luciu datorita faptului ca tot ce era langa foc era spalacit, sters si restul era gri si negru. Umbrele daseaza pe pereti; dincolo de carcerele subterane, inchisoare si camerele unde prizonierii erau tinuti era un loc fara sfarsit si moart pentru totdeauna, un abis, unde taciunii si carbunii flacarilor nu s-au dezlantuit de mult timp. Locul a avut secol dupa secol amintiri oribile. Amintiri care nu au fost eliberate din mintile frante ale ale sufletelor din spatele barelor de fier ale camerelor. Fiecare gazduia multe instrumente i8nfioratoare folosite de Satan insusi pentru a semana durere. Adora sa mutileze mintile celor slabi, obligandu-i sa stea intr-un bazin plin cu propria lor murdarie, ticalosie, noroi, suferinta, pentru decenii. Iadul era un taram ca niciunul. Era un loc care transmirea o durere atat de intensa si suferinta care nu poate fi descrisa doar ca o agonie a unui muribund. Nu ar fi un lucru neobisnuit de intalnit in Iad pentru ca Lucifer adese se bucura folosind instrumente ca sabia sau furca pentru a rani captivii sai intr-un mod care ar fi fatal acestora daca ar mai fi inca in viata. Lucifer a avut mai multe nume; cel mai comun a fost „Satan” sau „Diavolul”. Dar dintre toate titlurile pe care le detine, Lucifer este cel preferat de el. A fost numele dat de insusi creatorul sau de la bun inceput, inainte de a comite pacatul. Dar Lucifer nu l-a numit un pacat. Nu, el pur si simplu se lupta pentru el si pentru lucrul in care credea. Or poate asta doar pentru a-si infrange suferinta, care nu lasa nicio scanteie de lumina in existenta lui oribila. Adesea se intreba ore intregi la lucrul care ii dadea de furca; subiectul era acelasi si mereu iritant : „dar daca?” Isi alunga aceste ganduri zilnic... acum statea in tronul sau maret si incerca sa trimita departe gandurile sale din subconstient pentru a se linisti. Inchise ochii usor la fel cum facea de fiecare data inainte de a se ridica din tron si a se salva de acesta mizerabila imaginatie. Trage aer in piept si se invaluie intr-un aer misterios. De obicei se invinuia pentru ceea ce facuse, ca a fost atat de naiv pentru ca a incercat sa infrunte entitatea care a dat start inceputului si care ar putea intr-o zi sa puna stop la tot doar printr-o fluturare de mana. Lordul lumii de dincolo, cum a mai fost numit, avea o prezenta frumoasa. Era inalt si musculos, sinistru, desigur nu genul de persoana pe care ai spera sa o intalnesti pe o straduta intunecata, chiar fara caracterele demonice care l-au facut unic. Primul lucru pe care l-ai observa la picioarele lui, ar fi faptul ca nu are picioare umane, ci ca de capra. Fiecare pas pe care il face pe podeaua de piatra genereaza un zgomot similar a unui cal cu harnasament din fier. Pasii sai foarte sigur dezvaluie o personalitate puternica, facuta pentru locul in care salasluia. Urmatorul lucru ciudat pentru noi oamenii, este coada sa flexibila care se incolaceste pe glezna sa stanga. Are o culoare maroniue-neagra si se termina intr-un varf ascutit. Cicatricele dureros de adanci care ii acopera abdomenul si pieptul sunt oribile. O parte din coastele sale sunt umflate si trec prin piele. Altele au punctulete negre care se observa dedesubtul pielii. Cateva cicatrici arata chinurile prin care a trecut si greselile pe care le-a facut... Din umerii sai rasar ca niste spade o pereche de aripi ca de liliac. Sunt atat de mari incat atunci cand sunt relaxate arata ca o mantie. Coarnele sale seamana cu acelea ale unui berbec, ondulate, facandu-l sa arate si mai amenintator. Fata sa este foarte draguta; are o barbie puternica si un zambet care ar topi chiar polul nord. Ochii sai au o culoare pala, verde, care foarte greu ar putea fi observata de la distanta, dar cand este infuriat, ei capata o nunanta rosiatica ce topeste tot ceea ce indrazneste sa se apropie. Pentru a intelege existenta prezenta pe care Lucifer si-a construit-o insusi, trebuie sa ii cunosti povestea crearii sale si povestea vietii sale pana in prezent. Are un inceput, cuprins si eventual o incheiere. Povestea incepe cu o razvratire... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
rubens Posted February 21, 2008 Report Share Posted February 21, 2008 Aprind o tigara, incep o cafea, Sa cuget mi-ofer o clipa ragazul. Cu ce sa incep, cu nelinistea mea ? Ca dormii doar trei ore ? Ba, chiar nu e cazul. Deschid radio-ul. Palestina, Darfour. Mai trag din tigara ; cafeaua e buna… Ma simt linistita, privesc imprejur, Mincarea-i pe foc … si nu mai imi tuna … Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mihai LEONTE Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 Zile de Primavara Voi semăna peste tine natură, Mantii noi, pline de muguri, Va dispărea culoarea sură, În pomi vor reînvia florile ruguri. Pe vârful timpului nou, care vine, Se va repeta Facerea Lumii, Verdele va cuceri zările senine, Să-ţi dărui diademe de petunii. Din pământul tânăr vor renaşte, Ale primăverilor parfumuri, Vom aştepta zilelele de Paşte, Va fi iarăşi cânt pe drumuri. Acum va fi primăvară în toate, Înspre vară plecăm visători, Cu gândul undeva departe, Alergăm spre ale timpului vâltori. 1 martie 2008 Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA BATAIOSU Posted March 3, 2008 Report Share Posted March 3, 2008 DRAGOSTE DE CARTIER Belea de fata intolita Pe strada-ntunecoasa se plimba, Golanii stau gramezi cu ochii pe pipita, Beton armat neslefuit...belea. Cu freza-n vant plina de tepi Si decolteul la buric, Nepasatoare trece diva nevazand Cum curge bala...fluierand. Tapanosi si plini de lanturi, De cercei si de inele, Baietasii vor s-atinga Pepenasi necopti...belele. Se vedeau deja departe Pe balcoane tatuate, Foamea-n gat ii zapaceste Prospatura... le zambeste Te iubesc, iti jur, Printeso! Marfa-ar fi sa te sarut, M-ai inebunit, frumoaso! Da-mi din pepenasi sa gust. Molfaind in sila o guma Fata le zise ironic: -Du-te tata pe centura Ca n-ai bani de sange nobil. Super tare frate, tipa, Greu se lasa tavalita. -Uite fato ca am VISA, -Lasa vraja, hai gagica! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted March 10, 2008 Report Share Posted March 10, 2008 Ai ochi senini, margaritare-n gene, Surasul tau, al toamnei vant de dor, Suave aurii, stelute inflorite stralucesc in roua, Valuri parfumate, unde dulci mistere mor. By me, from she. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted March 10, 2008 Report Share Posted March 10, 2008 Volume-ntregi de amintiri, mi-e inima, Mi se revarsă-n suflet si în vise...in şuvoi nebun, Dă-mi mâna ta, stavilă s-o pun, Doar linistea să îmi rămână. By me...for she. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
elprypas Posted April 8, 2008 Report Share Posted April 8, 2008 o poezie scrisa de mine pt o fantoma din viata mea mi`e dor .... mi`e dor.......... mi`e dor de al tau sarut, ce ma facea ca sa ma uit..... de clipele ce le demulut, cand ne iubeam atat de mult.... mi`e dor de tainica`ti privire, ce ma`ndrepta catre nestire..... de buzele tale fierbinti ce ma faceau sa`mi ies din minti..... mi`e dor de dorul tau cel drag ce m`astepta mereu in prag.... de glasu`ti dulce imbietor ce ma facea doamneee .... sa mor..... mie dor.... si dorul `cesta greu cu mine am sa`l port mereu..... Brasov/03.04.2008/22:38 Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
rubens Posted April 23, 2008 Report Share Posted April 23, 2008 Am visat, Ca aveam in spate ditai tolba. Grea de-mi transpirasera tâmplele. Si stiam, de unde stiam, nu stiu.... Stiam ca nu am voie s-o deschid, s-o desert, Nu am voie nici macar s-o dau jos ; Nestiind care mi-ar fi pedeapsa , Caci stiam ca va fi una mare, Nu indrazneam sa incalc porunca. De unde stiam, iar nu stiu.... Imi transpirasera tamplele, ma durea spatele, imi era frica... Ma lasasem sa cad in genunchi Sa imi mai usurez povara. A, uitasem sa va spun ca in vis mai stiam De unde stiam, nu stiu, Stiam ca trebuie sa strig Din toate puterile si cu convingere Urmatoarele: Lume , lume Veniti si va adunati Eu sunt trimisul Cu tolba. Am porunca de sus Sa gasesc printre voi Alesul. Cel care merita Fericirea si intelepciunea. Lume , lume, veniti si va adunati, luuuuuuumeeeeeeeeee ! Si uite asa pricepui, in vis bineinteles, Pricepui si eu ce continea tolba. Pricepui ca nu era pentru mine. Eu nu eram decât trimisul. Ma dureau genunchii, spatele, imi transpirasera tâmplele si ma innecau lacrimile. Atâta efort ca sa inteleg ce , ca nu sunt eu alesul ? Imi ramânea totusi speranta usurarii, linistii, multumirii Odata misiunea indeplinita, tolba inmânata Si sentimentul ca tot am fost buna si eu la ceva. Luuuumeeeeeeeeeee , luuuuume ! Am porunca de sus ... Si m-am trezit tipând. Uitasem sa va spun Ca treaza fiind, in vis bineinteles, Pricepusem Ca eram intr-un desert. Si nu stiu nici acum de ce Nu stiam de la inceput unde eram . Hm…. Ce vis …desertaciune ….. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.