Jump to content
Vesperala Forum

POEME ÎN RĂSMĂR


JanetNica

Recommended Posts

Ieşi-mi-ar stele pe cerul gurii,

muşca-m-ar un căţel de usturoi,

împunge-m-ar un ţap de bere,

alăpta-m-ar capra trăsurii,

cloci-m-ar cocoşul puştii,

dacă voi mai lăuda ceva

sau pe cineva în afară de mine!

Iar pe tine, cetitor de

alte pagini, dacă nu-mi ceteşti

gândurile, te blestem aşa -

Să dea Domnul să pupi

numai guri de canal şi de canalii,

să nu mai auzi cu

urechea podului de la Cernavodă,

să te-ncingi la şale

cu brâul sobei,

cu capul pieptului să gândeşti!

Să-ţi astâmperi foamea

cu amigdale coapte,

să faci iatac de cord

şi atac de acord,

să-ţi înveleşti, vara, gâtul

cu un mare şal

şi să fii mereu

amărâtul vesel

de la răscrucea

trupului cu gândul !

 

Janet Nică

:hatoff:

post-152-1208533659_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

Era-ntr-o seară de varil,

pe cer zburau voioase midre,

bătea un vânt anarofil

stilat pe şolduri de clepsidre.

 

Eram doar noi lângă nitrar,

gefrind instincte vechi de aur

şi, logodindu-ne-n coşmar,

ne ribentram balascadaur.

 

Dar ai plecat pentru votrice,

eu am rămas filansirac,

din ochi îmi picură larice...

N-am să te uit, sunt prea sărac !

 

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

Vinuri-m-aş cu-n Cotnar

să fiu flacără şi jar.

Omeni-m-aş cu o votcă

să m-avânt în vis c-o lotcă.

Ţuicui-m-aş c-o palincă

să prind aripi la opincă,

jăibări-m-aş jăibări

să pun zâmbet peste gri.

Clondiri-m-aş cu-n clondir

să-mi fac sufletul emir,

de cuvinte să mă mir.

Crămui-m-aş cu o cramă

să pun liniştea în ramă...

De atâta scriitură,

mi se limbă plimba-n gură !

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

Măr pe pară, plus

cuvânt supra curcubeu,

minus şapte la puterea verde,

pe lângă paranteză, înmulţit

cu paralelipiped optuzunghic,

împărţit la repede, închidem

paranteza, înmulţit cu Nord

pe Sud, plus miercuri la

puterea tristeţe, supra Dor,

minus paranteză, minus umbră,

plus orizontală, este egal cu zero...

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

 

Sunt ţăran, dar sunt savant,

îl recit, flămând, pe Kant,

pe asfalt de municipii

mă ghidez după principii.

De fantome nu mă sperii,

vaccinatu-s cu criterii,

iar instinctele-mi credule

le şcolesc între formule.

Ale ochilor arome

cresc în ţarc de axiome

şi mă simt, de-o bună vreme,

spionat de teoreme.

Orice miez cu voce fermă

se proclamă epidermă,

orice lucru e idee,

în grădină cresc clişee,

sus, pe ramuri, etichete

descărnate şi pochete.

Prin răscruci şi bifurcaţii

circulă semnificaţii

iar din raft ne dau bineţe

coji, pojghiţe, suprafeţe.

Cine, Doamne,vrea să-nţarce

Seva Ta la sân de Parce,

să ne ningă rumeguşul?

Unde-i, Doamne,gălbenuşul

astei Lumi ce calcă-n troci

şi ne-arată doar ghioci?

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

Doamne, domnul vânt adie

peste domnul labirint.

Domnul râu pe doamna hartă

face tumbe de argint.

 

Doamne, domnul miez de noapte

taie domnul timp în două,

doamna carte-mi ţine parte

când mă ninge doamna rouă.

 

Doamne, doamna gladiolă

îmi irigă domnul sânge,

domnul gând al meu stă-n cârjă,

domnul cer în palme-mi plânge.

 

Doamne, doamna ploaie râde

peste domnul spic de rasă,

doamna ramură ne pune

domnul măr pe doamna masă.

 

Limba domnului delir

bate domnul clopot iarăşi...

Domnii-aceşti şi-aceste doamne

sunt eternii mei tovarăşi !

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

Doamne, domnul vânt adie

peste domnul labirint.

Domnul râu pe doamna hartă

face tumbe de argint.

 

Doamne, domnul miez de noapte

taie domnul timp în două,

doamna carte-mi ţine parte

când mă ninge doamna rouă.

 

Doamne, doamna gladiolă

îmi irigă domnul sânge,

domnul gând al meu stă-n cârjă,

domnul cer în palme-mi plânge.

 

Doamne, doamna ploaie râde

peste domnul spic de rasă,

doamna ramură ne pune

domnul măr pe doamna masă.

 

Limba domnului delir

bate domnul clopot iarăşi...

Domnii-aceşti şi-aceste doamne

sunt eternii mei tovarăşi !

 

Janet Nică

:giveheart: mulţumesc mult, e perfectă

 

 

te-aş întreba doar dacă i-ai dat un titlu.

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

Din veac blândeţe gângurim...

cu vise trupul ne-ngrânim

şi sângele ni-l iconim !

Ca merii fără seamăn meruim,

precum cireşii cireşim,

precum stejarii stejirim...

Din tată-n fiu ne ogorim

şi de iubire dogorim.

În sinea noastră dunărim,

proverbele-n zăvelci horim

şi ne mereu melancolim...

Pe plaiu-acest să timpurim,

nu cu atomi ne săbiim...

Ca florile trandafirim !

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

 

Aş veni la tine, dar nu pot...

E nisip la stânga şi la dreapta...

Mă arunc în valuri şi înot...

Epigonul GÂNDULUI e FAPTA !

 

Stau în casă.GÂNDUL iese-afară,

strecurându-şi firul printre lucruri...

Când la tine-ajunge înspre seară,

Crezi că sunt chiar EU...şi-adânc te bucuri !

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

 

E trupul tău descântecul ce-mi place!

Când îl şoptesc, mă prinde-o zveltă pace,

răsar privighetori pe clavecin...

Superb,

impetuos,

viclean vaccin !

 

Făptura ta cea clipocind a zori

întrece-n miere murmur de viori,

iar pieptul tău cel cumsecade

ascunde-n fapt

pereche

de grenade.

 

Voiam să-mi reciclez în zări distincte

desaga plină de instincte,

dar gura ta, cunună de petunii !

mă priponi de dânsa-n

mii de funii.

 

Cătând în van defecte, amurgii...

Ţi-e trupul demn de rare-antologii !

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

:aiwan:

 

Pe cer lucesc mereu castele

iar eu, copilul incomod,

m-am abonat cu sârg la ele

să prind zefirul unui cod,

 

căci iată-n vremile regente

sosiră noi vorbiri în port,

din alte lumi în care mierea

este clădită pe efort.

 

Dar pentru noi, mioare blânde,

legate cosmic de ţăruş,

modelul ăsta nu-i otravă?

Nu-i cal troian?Cuţit?Cartuş?

 

Mai marii zilei cer vaccin

să nu murim de-atât instinct,

în timp ce noi, şcolarizaţi

la IDEAL,murim distinct.

 

O, cine, Doamne, în răspăr

tăie al nostru ombilic?

Când alţii-n lume sunt acizi,

noi defilăm cu mizilic?

 

Mă ciuruir-atâtea cloanţe...

în jurul meu sunt numai puşti...

Puştoaice, nu ! Plecară toate

într-un avânt să se dejoace,

să lege fructe în arbuşti...

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

Lasă-mă, iubito, să te merg

unde zeii-nvinşi ne dau bineţe,

lasă-mă să te zâmbesc,

limpede şi slobodă tristeţe.

 

Lasă-mă, de-asemeni, să te zburd

pe gustul macului din piept,

să te exist doar pentru mine,

răpită Marelui Concept !

 

Lasă-mă în sânge să te-apun

să te trupesc duhovniceşte...

Şi iartă, Doamne, pe-al tău rob,

că nu ştie să vorbeşte...

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

:aiwan:

 

 

Fir-aş al prafului, tunde-mi-ar Vorbirea zulufii tăcerii, fir-aş lovit de o stea, de al blândeţii tril sau de o potcoavă de curcubeu, dacă n-aş recunoaşte cât sunt de fragil !Mintea mea, cloţă de aur, cotcodăcind plurivoc,cloceşte cuvinte care mareu îşi părăsiră cuibarul, pierzându-şi harul.Ieşi-vor, totuşi, din ghioace, ca o explozie de lotuşi, metafore frumos gânditoare, gata să se joace şi

să se dejoace cu-nfiorare.

Numai Ruga, ah, Ruga, săraca,şoptită-n zori de noapte, ne ia, părinteşte, de păr şi ne înalţă la Cer.

DOAMNE, bunul simţ, ca o piatră de moară legată de piciorul BUCURIEI,se duse pe gârlă.

Sensul propriu al cuvintelor se târăşte ca o şopârlă pe limba omului de rând, văduvită de gând.

Fantasmele îşi fac iluzii, chiar şi adevărul îşi face iluzii.Întunericul ascultă telefoanele luminii, scriitorii îşi tatuează obrazul cu gânduri triste şi cioplesc din roca ţipătului, şoapte.Instinctul, păianjen pe pânza răbdării,dă cu oiştea-n mister.

Se aude zornăind voiniceşte-n cadenţe un spirit berc, de tractoresciene influenţe.

Totul este-n derută durută. Gândul, liră-n delir,a-ngenuncheat în faţa dinţatului domn din chimir, iar, seara,

la culcare,te dor frumos organele fiscale.Cercul vicios, în amintirea unui amintir, gustă plăcerea unui plezir,

dar nu poate năpârli spirale şi, de dimineaţa până-n faptul serii, lustruieşte bocancii puterii.

Înroura-l-ar bruma ! Îmbrumări-l-ar roua !

Degradarea, pusă pe cherel cu toată lumea, ridică la rang de vorbire SUGHIŢUL.

Raţiunea, cât îi pohteşte ambiţul, pune-n delir,bir pe metaforele îndrăzneţe, premiind gângurit mişto de muşte ţeţe

şi de berze nagâţe.Căzută din mână,POEZIEI i-a sărit smalţul.Sublimul, tocindu-i-se valţul,

macină întruna tărâţe şi rumeguş.

Euclidiana noastră speranţă, deşi cu plete cărunte,

stă de veghe să nu cadă CERUL în amănunte...

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Ultimul text din acest topic

 

CITEŞTE ŞI VEI AUZI

CHIORĂITUL DE MAŢE AL STATUILOR

 

Chiar de am potcapu-n nori,

nu sunt nalt de talie.

Pedagog la dulcii zori,

port în suflet dalie.

 

Nu am veri în Munţii Patos.

paparude-n Vatican,

mugurii mi-s mari prieteni,

eu, al lor sfios tiran.

 

Pactul meu de naştere

e o frunză de-ndoială.

Viaţa mea a fost şi este

un spectacol de... migală.

 

Nu sunt lustru ca Socrate,

nici cu Zamol nu-s sincron,

stau pe gânduri fără teamă

ca-mpăratul pe patron.

 

Nu mă vând, căci n-am dispreţ.

De mă provocaţi la ceartă,

am să fac abuz de torţă

cum se face-n marea artă.

 

Iată, nu vreau să ortac,

voi orbi chiar mai atare.

După grad şi bumerang

judeca-voi pe oricare.

 

Iar în punctul fulminant

nici supapa de la Roma

nu-mi va rupe zboru-n două,

chiar de-mi şchioapătă aroma !

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...
  • 2 years later...

 

A se citi cu trupul

şi cu gândul

 

Sunt amploiat la un ecol de ţară,

Toţi abitanii zeu mă recunosc.

Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboară,

Nu pun pe ghiocei parfum de mosc.

 

Sunt un garson cu miez la suprafaţă,

Dar nu iubesc polenta ,să mă-mpuşti!

La fel, potajul fără de verdeaţă

Şi nici discursul pur, fără găluşti...

 

Fietele făceau ambuteiaje

Când coboram din birjă în vilaj.

Am disipat şansoane în viraje

Şi-am dovedit că-s fante cu vizaj.

 

O, tempora! O, mores! Ce plezir

îmi dă instinctul vesel pe furiş,

Căci umbra mea mă-nlănţui-n delir...

De romantism nu-i alt ca mine riş!

 

Şi vă mai spun un şoz tulburător:

De revul meu nu ţine nime cont...

Silansul nopţii creşte-ancor, ancor

Într-un fason ce nu pot să racont.

 

Pe-al meu parol, nu sunt căzut în tet!

În mondul ăsta fără cord şi amplu,

E foarte saj să ai un unchi antet,

De vrei să pari tujur un freş egzamplu!

 

De mint, oricine poa’ să mă corige,

Să mă plesnească semplu peste buş !

Sunt peizan visând pe catalige,

Panseul fin îmi e solei şi duş.

 

Din ochii-mi, păsări tomb pe trista bancă

Şi vremea e moveză. Un’ să plec ?

Şi cânt cum cântă cucu-n limba francă :

Avec-avec ! Avec-avec ! .

 

Janet Nică

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

SONET ÎN INFRAROŞU

 

Era-ntr-o seară de varil,

pe cer zburau voioase midre…

Bătea un vânt anarofil,

stilat pe şolduri de clepsidre.

 

Eram cu tine lângă cidre,

te sărutam în gând festil,

şi, printre stelele clorhidre,

cătam un înger să distil.

 

Dar ai plecat subit, votrice,

eu am rămas filansirac,

din ochi îmi picură larice

 

pe-obrazul trist, îngândurac…

Te-aştept să vii la vechi nitrar,

să ne-ndulcim cu zări de har!

 

Janet Nică

 

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

A SE CITI ÎN RĂSPĂR

 

A venit un critic verde

Şi, citindu-mi, clar, străbunii,

Zis-a:”Stilul tău te pierde!

Eşti nimic sub raza Lunii!”

 

Îmbrăcat în zei şi zale,

Zise altul, lapidar:

„Hei, metaforele tale

ard ca apa-n felinar!”

 

Mă ghici, sorbind aroma,

Critic roşu, mare mahăr,

Şi grăi ca axioma:

„Gândul tău e prea de zahăr!”

 

Critic alb, cu mintea-n plete

Fluturate înspre ieri,

Zise doct:”Eşti, măi băiete,

Ca omida-n meri şi-n peri!”

 

Critici mulţi, cu capul sferic,

Dar cu mintea ascuţită,

m-au privit cu întuneric,

mi-au vorbit cu dinamită:

 

„Eşti o glumă între plângeri,

fleac de-o clipă, fiu de zero!

Speli cohortele de îngeri

Şi conceptele cu dero!

 

Cine crezi că are vreme,

Priponit de clei empiric,

Să se-avânte în extreme

Fluturate trandafiric?”

 

Ce să fac de-acu-nainte?

Beau mister c-o oală spartă?

Ah, realul! Ce cuminte!

Ah, ce zarvă-n marea artă!

 

Janet Nică

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

Marea PĂRuială

 

 

ÎmPĂRat slăvit e PĂRul,

Ăsta este adevărul.

Nici în struguri, nici în măr,

Adevăru-i în răsPĂR.

 

Nu mă suPĂR prea uşor,

Nu-s defel PĂRtinitor.

Şi descoPĂR că-s PĂRtaş

oPĂRitului oraş.

 

Niciodată n-am astâmPĂR,

nemurirea nu mi-o cumPĂR.

DesPĂRţit de zei şi sfinţi,

Zei îmi sunt ai mei PĂRinţi.

 

Tun şi fulger, fulger, scaPĂR,

De iluzii să mă aPĂR.

Şi m-aş vrea, neaPĂRat,

De mister astâmPĂRat.

 

Sub al vântului arcuş,

Ieri PĂRea, pe cer de pluş,

Că, sub stea torenţială,

Norii trag o PĂRuială.

 

Prin a lumii ceaţă deasă

Licăreşte-o-mPĂRăteasă

Şi-mi pătrunde până-n os

Întunericul PĂRos.

 

În instinctul meu de miere

Încolţeşte o PĂRere

Şi-n cireşii mei tăcuţi

Cântă greieri disPĂRuţi.

 

Janet Nică

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

SONET SUPER-MOD-ERNIST

 

În al sângelui argou

Mi-am sădit conceptul rar.

Din pistilul popular,

Mi-am ales celest lingou.

 

Vreau cu forţă-n gând ecou,

Hram pe ram şi var avar,

Nu şi calul din cal-var,

Nu vreau halul din hal-ou.

 

Gândul vrea să se desfete-n

Pribegia lui spre mâine.

Niciun plânge nu mă prieten,

 

Niciun latră nu mă câine.

Şi de-aceea, tată Ares,

Între cei pitici eu mare-s!

 

Janet Nică

 

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...