JanetNica

SOACRA S-a constatat, şi pare un indiciu Pe care toate vremile-l atestă, Că-n orişice familie onestă, O soacră este… iadul de serviciu! Janet Nică

AVEŢI PUŢINTICĂ RĂBDARE! Dacă am compara semnificaţia obişnuită a cuvintelor cu o epidermă, am vedea că ducem, din ce în ce mai frenetic, o existenţă sub-epidermică. Semnificaţia convenţională a codului verbal este suprafaţa neclintită a apei, pâinea cea de toate zilele a banalei înţelegeri între dreptcredincioşii care au subscris contractului lingvistic, niciodată scris. În înţelegere, oamenii folosesc, în mod automat, cuvintele ca pe nişte monede cu valori bine stabilite, plusvaloarea schimbului generând încredere. Rezumând, mintenaş, pentru a putea purcede mai departe, semnificaţia, egal suprafaţă, egal înţelegere, egal exactitate, egal încredere, egal pace şi linişte. Dacă am crede un pic în divinitate, am zice că, până aici, am locui pe un picior de plai, pe-o gură de rai. Dar şi poveştile, în expoziţiunile lor, etalează vremi fericite, plicticoase, fără memorie. Asta, până când vine zmeul, primitivul, necioplitul, care tulbură apele. La fel, în împărăţia Codului, vine demonul care îşi bagă coada, şi totul se duce dracului! Semnificaţia se sparge asemenea unei oglinzi, cioburile reflectă un chip împrăştiat care niciodată nu va mai fi refăcut în totalitate.Toate lucrurile clare s-au tulburat, toate lucrurile integre s-au fărâmiţat, liniştea s-a neliniştit, somnul s-a insomnizat. Suprafaţa semnificaţiei s-a lăbărţat, s-a îngroşat, a căpătat adâncime. Codurile, asemenea scroafelor, nasc subcoduri, subcodurile nasc subsubcoduri. Mai este un pic până când fiecare va avea subcodul lui, cum are capra lui, porcul lui şi ograda lui.Urmează o lume babilonică, o simţire babilonică, o viermuială de nedescris, o gălăgie infernală. Spunea cineva că demonul este interesat de amănunte. Subscriu! Informaţiile vin din adânc, sunt mesagerii nămolului, tulbură şi agită, derutează. Abia acum înţeleg tâlcul vorbelor biblice:”Fericiţi cei săraci cu duhul!” Parafrazând, pot spune:”Nefericiţi cei bogaţi în informaţii!” care nu ştiu să coordoneze adâncimea cu suprafaţa, care nu ştiu să pună adâncimea în slujba suprafeţei, a înţelegerii! Mereu şi pretutindeni, liniştea semnificaţiei a fost sacrificată pentru plăcerea subînţelesului, pentru dulceaţa tâlcului, pentru aroganţa ascunsului.Totul se reduce la gâlceava înţeleptului cu lumea, la lupta suprafeţei cu adâncul, sau a adâncului cu suprafaţa, la lupta apei cu focul. Câtă informaţie, tot atâta foc. Câtă cunoaştere, atâta plăcere şi putere, dar tot atâta insomnie. Cum pui apă pe foc, tot aşa, celui agitat îi ceri să se calmeze, să judece „la rece”. Mişcarea este agitaţie, agitaţia este entropie. Ştiinţa medicinii a descoperit că animalele care se mişcă cel mai puţin, elefantul şi broasca ţestoasă, trăiesc cel mai mult. De asemenea, răcoarea este mult mai prielnică vieţii decât căldura. Cine are urechi de auzit să audă! Cine nu, să caute sub cearşaful Ideii, să caute sub pat, să caute sub preş, să se uite în grădina vecinului. Dacă sapi, dai de râme. Dacă ridici cuvertura unei simfonii, descoperi lăutari, dacă te duci la doctor, cu o boală, vii cu două sau cu nouă, dacă te duci sănătos, vii bolnav. Dacă vrei să numeri broaştele din râu, nu mai vezi frumuseţea râului, dacă numeri ţânţarii din pădure, pierzi pădurea. Eu, obosit de atâtea nimicuri, mă duc să trag un pui de somn!Vă invit şi pe voi să faceţi la fel! Hai să fim atenţi la suprafaţă, la teoreme, la metode. Ne vom înţelege, ne vom încrede unii în alţii şi, cel mai important, ne vom vedea. Deocamdată, ne privim, dar nu ne vedem! Viaţa este ceva complicat. Hai să o simplificăm. Tot savanţii au descoperit că misiunea creierului este aceea de a reduce, de a simplifica.Iar noi ne naştem, pur şi simplu, simplu şi murim, pur şi simplu, simplu! JANET NICĂ

FEMEIA E-o fiinţă fără pată, O minune-ntruchipată, Apariţie cerească… Până-ncepe să…vorbească! Janet Nică

URNA DE VOT În urna grea, cu santinelă, i-am pus pe-aceia cu talent, dar azi, privind în parlament, încep să cred c-a fost…pubelă! Janet Nică

AMICII MEI Amicii-adesea mă-ntreţin, Şi sunt destui, aproape zeci; Ei vin, ştiind că am un vin De nu te lasă să mai pleci. Janet Nică

PARADOX RUSTIC Toţi din satul meu văzură Faptul că vecina mea N-are niciun dinte-n gură, Dar le trage…la măsea! Janet Nică

RECLAMĂ UNIVERSALĂ Nu doar ici, în România, Adevăru-i ca smântâna: Hoţul este alifia Care, parcă-ţi ia cu mâna! Janet Nică

REVELIONUL –altă definiţie – Oamenii, la o adică, După câte înţeleg, Cu acest prilej, se strică, Iar, a doua zi... se dreg! Janet Nică

REVELIONUL Este sfântul balamuc După care, cum se ştie, Toate drumurile duc La spital şi farmacie. Janet Nică

În fine, şapte ani! Cei şapte ani de-acasă! E vremea să plecăm la şcoală! Puteam s-o facem şi mai devreme, s-o luăm de la zero. De la clasa zero, vreau să zic! Cu toată dragostea, LA MULŢI ANI !

…TREI PUNCTE ŞI, DE LA CAPĂT - eseu a(i)urit – …Cu violenţa, suntem la începutul, dar şi la sfârşitul lumii.Din când în când şi în fiecare clipă.Ea este organul nostru interior, tiranic şi generalizat în fiecare celulă, în fiecare postaţă de trup. Ea este adevărata Apocalipsă, de dimineaţă, de la amiază şi de seară. Ea nu va veni niciodată, pentru că există permanent. Violenţa este, înainte de toate, materială. Ca o prăbuşire de munte, ca o zgâlţâire de cutremur. Nicio licărire de cuget, nicio aşchie de gând, nicio ezitare. Un fel de „a rezolva” lucrurile, prin distrugere, prin eliminare:cu biciul, cu sabia, cu glonţul, cu invectiva, cu înjurătura. .În societate,violenţa este prostia în carne şi oase. Ea dărâmă, ucide, mătură totul în cale. …Războaiele de altădată aveau, măcar, o legitimare economică. Apoi, cruciadele, războaie „sfinte”, aveau, măcar, o legitimare religioasă. Însă, pe o imaginară scară a prostiei, …Războiul troian, care a durat zece ani, se plasează pe fuşteiul cel mai de sus. Este, poate, Steaua Polară a prostiei omeneşti. Zece ani, fără răgaz, s-au tocat grecii cu troienii. Pentru ce? Pentru cine? Pentru o femeie!!! Care era, ca o încununare a creaţiei, blondă! …Dacă ne-am lua după „Iliada” lui Homer, am zice că e o pură ficţiune, curată literatură, care rimează, al naiba de bine, cu „făcătură”. Dar o spun şi istoricii, ceea ce poate fi, pe jumătate, adevărat …Pentru că, în această lume, legendele şi miturile sunt stelele noastre călăuzitoare spre violenţe, mai mult sau mai puţin, simbolice. Adică, adevăruri spuse cu jumătate de gură. Iar atunci când un semiadevăr tinde să devină adevăr,se aruncă în luptă o legendă sau un mit, ca fumigene, şi totul revine de unde a purces. Adică la violentă, la luptă, la încăierare, la ceartă, la conflict.Este lumea maximei:” DACĂ SCANDAL NU E, NIMIC NU E!” Este lumea în care un scandal, chiar dacă te compromite, te afirmă. Şi Mircea Eliade spunea, undeva, că, dacă vrei să te afirmi, trebuie să te compromiţi. Scandalul te face vizibil. …O banală paranteză: cinstea te izolează, te ascunde, te trece în banca din spate. În acest sens, chiar Napoleon Bonaparte spunea, mi se pare, că singurul mod ca un om să rămână sărac este acela de a fi cinstit. Din axioma compromiterii, rezultă că toţi cei care se afirmă, sunt, într-un fel sau în altul, violenţi. …Gena egoistă face pui cu nemiluita. Am văzut bătăi la sfinţirile de biserici, la sărutarea sfintelor moaşte, la meciurile de fotbal,la alegeri, în parlamente, pe stradă, în primării, în şcoli, în familii. …Luptele simbolice, aşa-zis culturale şi artistice şi politice, se termină, nu de puţine ori, cu pari, bâte şi capete sparte. Pastila culturii, nemaifiind îngurgitată de noile generaţii, nu mai are valoarea distonocalmului şi nu mai poate dezamorsa explozibile. Bibliotecile s-au stafidit, în aşteptarea instinctelor tinere care zăbovesc,interminabil, prin baruri şi discoteci.Suntem la începutul şi, deopotrivă, la sfârşitul lumii ! Oricând poţi fi atacat de oricine. Janet Nică

Constatare Din fraţii lor, europeni, Românii-s cei mai pământeni; La ei e, parcă, jurământ Să fie toate la pământ! Janet Nică

Hai că-mi place! De la evanghelica "Dacă dragoste nu e, nimic nu e" a trecut ceva vreme. Astăzi se potriveşte cam peste tot:"Dacă scandal nu e, nimic nu e!" Nu vă sfiiţi, scandalul e legea! Cu condiţia să nu ne dăm în cap! Să facem scandal, dar...cu simpatie...

Dragii mei, reiau, după cum se vede,intenţionat, din când în când, rubrica "O epigramă, din...gând în gând", în speranţa că nu va fi un monolog, ci un veritabil dialog cu domniile voastre. Poftiţi, vă rog,la o discuţie animată, cu epigrame proprii, sau ale altora, bineînţeles, semnate. Sper că nu mă lăsaţi să delirez de unul singur, ca...deşteptul!!!! EPIGRAMA,1 Cântându-i logicii în strună, O spun glumeţii de-azi şi foştii: O epigramă-i bună-bună, Când şi deştepţii râd… ca proştii!. Janet Nică

În aceste versuri, nu spun ce spun, ci spun ce nu spun Satul meu, crescut pe dâmburi Spiralate de nisip, E o fabrică de sâmburi… Fără dânsul, mă disip. Dacă vii, când crapă zorii, În visatul meu natal, Greierii privighetorii Te furnică-n mod fatal. Ai să vezi cum spicul creşte, Cum decurge râu-n vale… Raţiunea logodeşte, În secret, săgeţi rivale. Vezi, pe câmp, ţărani şi pluguri, Sub un soare patriarc. Stau de veghe între muguri Cu proverbele în arc. Satul meu cu naltă frunte Şi de zei polenizat, Este, până-n amănunte, Friguros organizat. Dar vei sta-n odaia tristă Cu un iulie în sobă. Te vor trece în revistă Cărţile din garderobă. Noaptea cade-ncet, mulatră, Veşnicia vine-n fugă… Se distinge focu-n vatră, Prefăcându-se în rugă… Janet Nică