danco Posted February 15, 2010 Author Report Share Posted February 15, 2010 Danco,foarte interesante si frumoase povestirile. Ai vreo intamplare mai amuzanta pe care o poti posta? Trebuie să-mi storc puţin amintirile Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Barcelona Posted February 15, 2010 Report Share Posted February 15, 2010 Ok,poate fi si scurta...whatever Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted February 19, 2010 Author Report Share Posted February 19, 2010 O mică relevare asupra partidei de pescuit la care am fost astăzi. Ei bine, am primit, surprinzător, telefonul de confirmare, mult mai repede decât mă aşteptam, totuşi, deşi luat prin surprindere, am fost gata de acţiune în câteva minute. Cum e şi normal, nonconformismul mă caracterizează şi la pescuit. Tot ce aveam la mine, era o undiţă, cât se poate de clasică, fără monturi complicate. Un fir, două cârlige, un plumb şi gata. Acesta e arsenalul meu personal. Ajungem pe baltă(râul Mureş). Ochim de departe un loc bun. Prietenul meu coboară înainte, eu... mă opresc. La vreo trei metri de buza apei, lângă un copac bătrân şi găunos, o cruce mare, neagră, metalică, amintea de un accident(înec) al unui tânăr. - Hai de aici, îi spun amicului meu. - De ce ? zice el. De asta...? si arată crucea. - Da. Nu-mi place să-mi stea aşa în spate.... În fine, plecăm în altă parte. Găsim un alt loc bun şi ne instalăm. Desfac undiţa, agăt, cu o mână uşor sadică, râma pe cârlig şi gata, bâta-n baltă. Şi stăm... juma de oră...nimic...o oră...nimic...două...nimic...nici măcar o trăsătură... Într-un sfârşit decidem să schimbăm tactica. Acum, mare lucru nu aveam ce să schimbăm. Eu o undiţă, amicul meu o undiţă, momeala aveam numai câteva râme. Ideea era următoarea : Să prindem un peştişor, pe care apoi să-l folosim ca momeală pentru răpitor. Zis şi făcut. Amicul meu şi-a tăiat dintr-un copac o creangă frumoasă, mare. dreaptă.. O tot măsura din ochi, o îndrepta ca pe un boloboc... şi o transformă într-o undiţă de dat la mână, cu tot ce-i trebuie. plută, plumbişor, cârlig micuţ... Eu, a apucat o creangă de pe jos, cârnă, de parcă a fost într-o viaţă anterioară arcul lui Attila, îi leg cât se poate de tradiţional firul de capăt, pun un cârlig în capătul gutei şi gata. În baltă cu ea. Nu trece un minut şi creanga mea o ia efectiv din loc. Liniştit şi calm, sigur fiind că firul e dus de curentul puternic, discutând între timp cu amicul meu ceva referitor la culoarul de zbor de deasupra noastră unde avioanele treceau ca nişte albine, trag totuşi puternic de frica ca firul să nu se agaţe. Surprize, surprize! O ştiucă, de vre-o două kile(a se citi două sute de grame) mi se zbătea fioroasă în cârlic, Coada ei bătea apa făcând stropii să se ridice la mari înălţimi.... După o luptă inegală şi epuizantă, reuşesc s-o aduc la mal şi s-o pasez amicului meu s-o scoată din cârlig.(Din considerente pur umaniste refuz cu încăpăţânare să scot violent cârligele din gura/burta peştilor.- în realiate... Aporopo(am auzit eu undeva zicându-se aşa şi mi- a plăcut ) eu nu îmi duc niciodată minciog cu mine. Dacă mă întreabă cineva, spun că eu nu duc peştii acasă, ci îi eliberez, urmând întocmai prescripţia pescarului ultra-sportiv. dar de fapt, dacă aş prinde un peşte cu advărat mare... mai bine să se ducă cu bâtă cu tot, am o teamă ciudată de acesti monstrii). Amicul meu doar atât a mai spus referitor la întâmplarea asta: - Bine că unii vin cu undiţe care mai de care mai speciale, cu senzori, cu radare... şi tu prinzi cu raha..ul ăsta de creangă. Asta e noroc! Cu respect, al vostru Danco Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted December 19, 2014 Report Share Posted December 19, 2014 In clasa a II-a, am fost cu doamna invatatoare in excursie la Gradina Zoologica. Cand am intrat acolo, am vazut un panou mare, pe care scria "dati de mancare animalelor". Mi-am zis, in sinea mea, ca astia sunt foarte nesimtiti ca asteapta sa hranim noi animalele, dar m-am dus la autocar si mi-am luat pachetelul, dupa care am inceput sa impart din el, pe la diferite custi din alea. Toata lumea se uita la mine de parca i-as fi injurat de muma desi, la vremea aceea, nu faceam asta. Apoi doamna s-a luat de mine. Eu i-am aratat panoul. Dansa m-a intrebat daca nu am vazut si NU-ul acela care era scris cu rosu si era de trei ori mai mare decat restul textului. Nu-l vazusem. Niciodata nu vad chestiile subliniate de altii. Dupa aia, m-am tulburat asa, oarecum, si am pierdut portofelul, tot acolo in gradina. Era unul rosu, frumos nevoie mare, scria Parisienne pe el. Noroc ca l-am gasit. Anterior, in anul acela, am facut pipi pe mine la ultima ora, pentru ca mi-a fost rusine sa cer voie la baie. Era iarna si mama imi lasase pe mine ciorapi, pijamalele, izmenele si, pe deasupra, pantalonii de lana tricotati de ea. Cand am ajuns acasa eram ca un burtele plin-ochi. Parintii mei au fost tare mandri de mine. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Aprig Posted December 19, 2014 Report Share Posted December 19, 2014 Mișto topicul asta, l-am ratat la vremea lui. Tre' să-mi fac timp să-l citesc. Bookmark. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted December 19, 2014 Report Share Posted December 19, 2014 Faza ciudata e ca am mult mai multe lucruri de povestit don copilarie decat acum. Si ce am acum, nu poate fi povestit. Simt ca trebuie sa lucrez la asta. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted December 23, 2014 Report Share Posted December 23, 2014 Cand eram copil, porcul se taia la tara, la tataia.Eram trei verisoare si, cu ocazia asta, ne culcam impreuna. Dormeam cu grija. Dimineata devreme, ne trezeam cand auzeam porcul ca incepe sa guite. Dupa aia, taceam malc sub plapuma, pana cand nu se mai auzea nimic. O zbugeam rapid din pat si ne infiintam langa porcul aflat in plin proces de parlire. Pana sa ajungem acolo, uitam de toata mila pe care o resimteam fata de sarmanul animal. Cu porcul proaspat parlit si curatat, ne intreceam care-i prima cqre se suie pe el (zicea tataia sa ne suim pe el ca sa crestem mari ) Atunci cand eviscera porcul, mirosea cam naspa, strambam din nas, dar atunci cand ni se spunea "pe locuri,fiti gata: sorici !" Ne transformam in termite. Acum toate trei suntem grase. Ieri am vorbit cu celelalte doua pe skype, sunt plecate pe alt continent de prea multi ani. Erau stravezii de pofta, cica se le fac o poza cu sorici, sa se bucure macar ochiul lor. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted December 23, 2014 Report Share Posted December 23, 2014 (edited) Asta cred ca e ultima pe care v-o povestesc. Tot la tara, mamaia avea un unchi care ii era vecin, Mos Vasile ii zicea. Sa tot fi avut vreo 70 si ceva de ani mos Vasile, ca e mort, saracul, de prin '94. Era casatorit cu matusa Maria si se certau toata ziua, nu se suportau. Din cand in cand, o mai alerga cu furca prin batatura, erau vioi amandoi. Noi ne faceam vant aproape zilnic pe la mos. Avea multe carti istorice, pe care le tinea in tarne, intr-o camera mai pustie. Mereu ne imprumuta carti ca sa citim, plus ca ne spunea si povesti din razboi, caci luptase in el. Fiind vorba despre carti de istorie, de mine nu s-a lipit nimic, dar nu ma poate acuza nimeni ca nu mi-am dat silinta. Cateodata, il gaseam pe mos mulgand vaca. Ne dadeam si noi pe langa el, ziceam ca poate invatam si noi. Da' de unde, nu-i suficient sa tragi de ugerul vacii, trebuie tehnica, iar noi, in mod sigur, n-am deprins-o. Ne chema cateodata mosul si mai aproape, cica sa ne arate ceva, si apoi, tast ne tragea cu tata vacii lapte pe fata. La un moment dat, incepuram sa ne prindem cand veneau momentele astea, dar ne placeau, radeam cu mosul, asa ca ne bagam in joc. Altadata, ii gaseam la masa. Aveau o masa micuta, rotunda, cu trei picioare, cu scaunele ca alea de la gradi in jur. Facea matusa o mamaliga mare, pe care o taia cu ata. Niciodata nu ne lasau sa plecam fara sa mancam cu ei. Cel mai mult ne placeau ouale cu jumari si cu rosii din gradina lor. Acum s-au dus amandoi. Copiii si nepotii lor (care nici atunci nu-i prea vizitau, cred ca de aia si prinsesera ei asa drag de noi), le-au vandut casa unor tigani mutati din Bucuresti. La vremea respectiva, nu-mi placea sa ma duc la tara in vacanta, dar ma exilau ai mei ca sa mai aibe liniste prin casa. Eram destul de cuminte, dar inca de pe atunci vorbeam mult tare. Mama zicea ca o sa-mi lege limba de clanta. Acum mi-e dor de vremurile alea. Imi pare rau ca ai mei copii nu vor avea parte de astfel de experiente. Edited December 23, 2014 by Yelle Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Anterior, in anul acela, am facut pipi pe mine la ultima ora, pentru ca mi-a fost rusine sa cer voie la baie. Mie mi s-a intamplat prin clasa a treia sau chiar a patra, nu retin exact. Nu mi-a fost rusine sa ma cer, insa vita de invatatoare m-a intrebat daca n-am avut timp toata pauza, si nu m-a lasat. Pai ia de-aici, dedicatie, atunci! Desigur, tot eu am fost oaia neagra, fiindca n-am insistat ca am nevoie tare. Ghinion, eu nu-s omu' care sa zica de doua ori. Vorbim despre aceeasi "pedagoaga" care in clasa a doua mi-a aruncat la gunoi in fata intregii clase prima poezie compusa, ca intr-a patra sa alerge mandra prin toata scoala cu editia din ziua respectiva a ziarului Crisana, in care o alta poezie de-a mea aparuse. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Asimetric Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Mai ai poeziile alea? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 (edited) Pe undeva, ar trebui sa mai fie. Suspectez hard disk-ul primului meu calculator (dupa indelungi upgrade-uri, a "murit" Pentium 1, cu 48 MB RAM si placa video 2 MB), dar care daca e bagat in priza bag mana in foc ca inca functioneaza. Din pacate, e pe undeva pe la tara. Chiar prima-prima, o stiu desigur pe dinafara: "A plouat azi-noapte, Ploaie cu bulbuci. Sapte cate sapte, Stelele de lapte Se ascund in munti." ...hm, asta vedea copilu' de clasa a doua cam mare saltu' fata de ce scriu azi! Edited January 6, 2015 by feueR-B-Frei Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Asimetric Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 "Divin." (Filantropica) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Ah... asa, poezii. In clasa a opta eram indragostita de unul Gabi, cu numele de cod Fresh, Freshulica, Fresuletz. Numai eu si prietenele mele ii ziceam asa, pentru ca sa nu se prinda alte fraiere cum ca asa si pe dincolo. Zis si facut, m-am pus pe scris poezii. Mama, dar ce poezii, poeme cred, ca se intindeau pe cate 3-4 foi A4. Nu, nu i le trimiteam, le impatuream si le puneam in biblioteca, printre niste carti. Intr-o zi, taica-miu cauta niste chestii si nu stiu cum i-a venit sa le caute prin biblioteca. A gasit poeziile. Prima data, a stranit o furtuna, un tsunami, o calamitate naturala, cum ca ar fi scrise de maica-mea, ca s-ar fi indragostit ea de altcineva etc. Mama se uita asa . Eu ma uitam asa . Eu, in sinea mea, zic : hai, dom'le, sa recunosc, la urma urmelor, io nu-s maritata, n-are cine sa-mi taie gatul. Valeleu! Atunci da-i si vezi, ca cica alea par scrise de o femeie de treij' de ani, ca cum, dom'le sa scriu io asa ceva, ca de cine's io indragostita, ma gandeam :la naiba, oi fi omorat pe cineva? De atunci n-am mai putut sa scriu ceva niciodata in viata mea. Decat balarii. Prima data cand am putut sa scriu ceva a fost pe forumul asta, pe un anume topic, acum disparut. Cred ca de aia sunt si atasata emotional de p'aici. In rest balarii multe, multe de tot. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Asimetric Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Mai ai poeziile alea? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Șini ie di vin'? Șî pentru șe? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 (edited) Mai ai poeziile alea? Bineinteles ca nu, au fost inca de pe atunci duse la biserica si stropite cu aghiazma, sa fuga dracii din ele. Nici macar nu mai stiu ce scria in ele, da' trebuie sa fi fost ceva foarte grav, enorm, monstruos, ceva ce nimeni de pe Planeta asta sa nu mai fi gandit. "niste dobitoci!" Edited January 6, 2015 by Yelle Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 In general, poeziile scrise in copilarie starnesc turbulente. Din ciclul "cand ai o alta parere decat sefu'...". Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 "A plouat azi-noapte, Ploaie cu bulbuci. Sapte cate sapte, Stelele de lapte Se ascund in munti." cam mare saltu' fata de ce scriu azi! Niciun copil obisnuit nu vede asta in clasa a doua. Regretabil gestul invatatoarei. Cerem prea mult daca te rugam sa postezi cateva poezii scrise pana acum? Sau cate ceva din oricare gen literar abordat de tine, feueR-B-Frei'? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Aprig Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Unele învățătoare ar merita bătute. Grav, să nu se mai ridice vreo câteva ore cel puțin. Altele nu. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Ah, parintii nu? Nasolilor! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Nu cereti deloc prea mult, d-na Narcisa, insa din pacate multe poezii pe care le-am scris in copilarie si nu numai, s-au ratacit. Pe scurt, dupa poeziile copilaresti, am intrat in zona nationalismului (am vreo cateva despre 1 Decembrie, Basarabia, Eminescu, etc.), apoi in inevitabila depresivitate melancolica a anilor de liceu si primelor iubiri, dupa care am luat o pauza maaare de tot, si ultimele mele poezii au fost inchinate STELEI si vietii de ultras. Asta era acu' cativa ani. Relativ recent, am trecut la muzica. Hip-hop, cu precadere. Mai devreme postasem o piesa la sectiunea melodiilor care ma reprezinta. Versurile intregii piese imi apartin, la fel si vocea de pe a doua strofa. Acolo e viata mea, in foarte putine cuvinte. Printre randuri, stimabila invatatoare si cei ce, din pacate, mi-au dat viata. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Asimetric Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Care stea? Sunt 10.000.000.000.000.000.000.000 de stele in Universul cunoscut. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Barcelona Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 (edited) hehe, am recunoscut beat-ul ) , illusionist-sundown. ( daca intereseaza pe cineva) , buna strofa. Edited January 6, 2015 by Barcelona Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 Asimetric, pentru mine e numai una: STEAUA Bucuresti. Barcelona, intr-adevar, ala e...uite cine stie! Respect! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Barcelona Posted January 6, 2015 Report Share Posted January 6, 2015 (edited) si acum caut o piesa unde s-a mai folosit beatu' asta,si ma enervez ca ma invart in cerc si nu gasesc. // am gasit-o. , nu eram sigur daca ceilalti(trupa) l-au folosit sau doar unul dintre ei si tot oscilam intre piese de la vikloth si cretzu Edited January 6, 2015 by Barcelona Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.