O pinie, două pinii

[Radu_RoAp]

Seara, îi spusei soţiei că n-am fost în infern, nici în paradis,

dar, cu siguranţă, am zburat, la sol, câteva ceasuri, prin purgatoriu!

 

Janet Nică[/color]

 

 

Trebuie sa citati sursa, coane.

 

 

Va mai asteptam?

 

Pot cita eu sursa.

 

Asta cu acordul dumneavoastra.

 

[JanetNica]

Ce sursă să citez?Ceea ce am scris eu nu e o operă ştiinţifică să citez vreo sursă.Este un eseu şi atât.Dar, ca să pricep, spune, te rog, despre ce este vorba.Dacă e vorba despre infern, purgatoriu şi paradis, e drept că vin din BIBLIE şi de la Dante, dar au devenit comune.N-am ce să citez.

Cu stimă şi nerăbdare,

Janet

[Radu_RoAp]

Ce sursă să citez?Ceea ce am scris eu nu e o operă ştiinţifică să citez vreo sursă.Este un eseu şi atât.Dar, ca să pricep, spune, te rog, despre ce este vorba.Dacă e vorba despre infern, purgatoriu şi paradis, e drept că vin din BIBLIE şi de la Dante, dar au devenit comune.N-am ce să citez.

Cu stimă şi nerăbdare,

Janet

 

 

Apreciez Coane J raspunsul. Il apreciez mult.

 

In paginile de cultura din Adevarul de weekend, editia printata, undeva prin 2011 un redactor a folosit ceva similar in context.

 

Cred ca Ramona Catrina. Poate ma insel. Oricum sunteti sus. Departe de mine reaua intentie.

 

al dumneavoastra, roap.

 

 

 

[Narcisa]

al dumneavoastra, roap.

 

Ceva similar, undeva prin anul 2011,cred ca, poate ma insel...

 

RoAp, mare minune, de cand ai devenit tu critic literar? Inspiratiile , ideile poetice coincid adesea, ca doar sunt luate din viata, dar fiecare poet le trateaza in stil propriu, le trece prin filtru propriu.

 

Domnule JanetNica, sa ne scuzati, roap-ul asta atotstiutoriu si degraba stricatoriu nu-i al dumneavoastra, e al nostru si-al urmasilor nostri si-o sa ni-l luam de-aici mintenas, cu toti 'daca' si cu 'parca' ai lui.

Noi nu l-am educat asa, l-am crescut cu acul, l-am dat la scoli inalte si i-am cumparat camasi cu gulere albe , dar cand sa ne mandrim cu el ,a venit revolutia si-am patit taman ca mesterul Manole. De la capat n-am mai luat-o, ca-i expirase timpul.

 

 

 

[Radu_RoAp]

Ceva similar, undeva prin anul 2011,cred ca, poate ma insel...

 

RoAp, mare minune, de cand ai devenit tu critic literar? Inspiratiile , ideile poetice coincid adesea, ca doar sunt luate din viata, dar fiecare poet le trateaza in stil propriu, le trece prin filtru propriu.

 

Domnule JanetNica, sa ne scuzati, roap-ul asta atotstiutoriu si degraba stricatoriu nu-i al dumneavoastra, e al nostru si-al urmasilor nostri si-o sa ni-l luam de-aici mintenas, cu toti 'daca' si cu 'parca' ai lui.

Noi nu l-am educat asa, l-am crescut cu acul, l-am dat la scoli inalte si i-am cumparat camasi cu gulere albe , dar cand sa ne mandrim cu el ,a venit revolutia si-am patit taman ca mesterul Manole. De la capat n-am mai luat-o, ca-i expirase timpul.

 

Ma faceti sa scriu pe topicuri dedicate.

 

Tin mult la J. Si dumnealui cunoaste asta.

 

Cred ca ne intelegem.

 

 

 

[JanetNica]

Dragă Roap, nu am idee de numita Ramona Catrina.Nici n-am citit ceva de domnia sa.

Dar, dacă ai textul care zici că ar semăna cu al meu, sau al meu cu al dumneaei,

adu-l, te rog, pe tapet.Sunt curios în ce sens este asemănarea:în idee, în termeni, în sintagme?

Rămân deschis discuţiei.

Cu drag pentru toţi care rezonează cu această temă,

Janet

[Narcisa]

nu am idee de numita Ramona Catrina.

 

Banuiesc ca se refera la Simona Catrina. Din cate stiu, dansa scrie proza. Sau, cel putin, eu numai proza am citit . Articole, mai precis.

[Radu_RoAp]

Banuiesc ca se refera la Simona Catrina. Din cate stiu, dansa scrie proza. Sau, cel putin, eu numai proza am citit . Articole, mai precis.

 

Nu e vorba de Simona Catrina. Ea scrie de relativ putin timp in Adevarul.

 

Am sa scotocesc boxa, desi imi pare inutil demersul si dau de articol.

 

Is convins ca are dreptate. Insa am vrut sa speculez in mod absolut decent coincidenta.

 

Mi-a sarit in ochi. Plus ca am considerat oarecum oportun momentul ca sa-l fac sa se mai uite si la noi.

 

Sa inteleg ca nu mi-a iesit demersul.

 

al dumneavoastra roap.

 

[JanetNica]

Roap, măcar nu spui care este coincidenţa cu autoarea pe care o invoci.Dacă vrei totuşi o coincidenţă, o semnalez eu.Acum câţiva ani, tot eu am scris un eseu asemănător pe

acest site! Era vorba tot despre o paralelă a orătăniilor cu viaţa politică.Sunt sigur că mulţi au citit-o atunci. Din păcate,serverul site-ului a pierdut multe materiale şi nici eu nu mi-am salvat eseul.Dacă vrei, m-am plagiat pe mine însumi.N-aş îndrăzni să iau ceva de la cineva!Dacă, totuşi,

aş folosi o idee sau un citat, să fii sigur că aş preciza sursa.Aşa e corect.Deocamdată, nu e cazul!

În eseul meu de acum chiar am amintit de "Ferma animalelor", pe care, sigur, au citit-o mulţi.

Cu drag pentru toţi,

Janet

[Lucareli]

Roap nu mai tine minte ce a mancat aseara, insa isi aminteste un articol din 2011

[Radu_RoAp]

Roap nu mai tine minte ce a mancat aseara, insa isi aminteste un articol din 2011

 

2011 a fost un an ciudat pentru mine. Am avut timp de citit.

 

Am sa lamuresc asta .

 

 

Roap, măcar nu spui care este coincidenţa cu autoarea pe care o invoci.Dacă vrei totuşi o coincidenţă, o semnalez eu.Acum câţiva ani, tot eu am scris un eseu asemănător pe

acest site! Era vorba tot despre o paralelă a orătăniilor cu viaţa politică.Sunt sigur că mulţi au citit-o atunci. Din păcate,serverul site-ului a pierdut multe materiale şi nici eu nu mi-am salvat eseul.Dacă vrei, m-am plagiat pe mine însumi.N-aş îndrăzni să iau ceva de la cineva!Dacă, totuşi,

aş folosi o idee sau un citat, să fii sigur că aş preciza sursa.Aşa e corect.Deocamdată, nu e cazul!

În eseul meu de acum chiar am amintit de "Ferma animalelor", pe care, sigur, au citit-o mulţi.

Cu drag pentru toţi,

Janet

 

Cred ca exagerati putin. Ce legatura are plagiatul?

 

Asta s-a inteles? Suna a vanatoare remarca mea legata de sursa in cazul asta.

 

Intentie total straina mie.

 

Am scris motivele.

 

 

 

 

 

 

 

[JanetNica]

 

SEVRAJ

 

Principiile trecutului, de mii de ani, au fost Absolutul şi Sacralitatea, acizi cosmici ce au ars haosul, relativitatea şi păgânătatea, rivali mereu la pândă, aspiranţi împătimiţi la tapiţeria cerescului tron.

Trădătorii care au produs crăpături în tencuiala imuabilului şi au arătat că şi Absolutul are un„Călcâi al lui Ahile”, au fost Lucifer şi Prometeu, Adam şi Eva.Miturile greceşti, prin injectarea omenescului în comportamentul Zeilor, au tăiat din nasul Absolutului, lăsându-l berc şi neliniştit. Certurile dintre zei demonstrează fermentaţia afectivă din stomacul Olimpului. Interesul zeilor pentru muritori era partizan, prefigurând suporterii sporturilor de azi. Pomul nemuritor al Sacralităţii a fost invadat de omizile relativului iar nectarul şi ambrozia au început să curgă din butoaiele cereşti, ducându-se pe apa sâmbetei. Fulgerele lui Zeus păreau un fel de „dat cu pumnul în masă”, un fel de „Linişte, ce d*cu!” Doar nu ne închipuim că zeii nemuritori mureau de frica morţii.Aşa-zisul râs al zeilor nu este decât o scornire sterilă, fără fundament, atâta timp cât râsul surprinde degradarea, deformarea, schimonosirea unei autorităţi.Sau, fiind instanţele supreme, zeii nu puteau să râdă decât de ei înşişi, văzându-şi propria ruinare.Una din îndeletnicirile dreptcredincioşilor fanatici a fost reparaţia periodică a templului ceresc, întru nemurirea nemuririi.Dar, se pare, în zadar! Maşinăria Haosului naşte monştri de toate formele, de toate culorile, pe toate gusturile.Uitarea a uscat vrejul Absolutului iar necredinţa , cu umiditatea ei ecuatorială, a făcut, din pădure, codru, iar din codru, junglă.Uitării şi necredinţei i se adaugă satira, ironia, parodia, pamfletul, blestemul şi înjurătura, semne ale sevrajului, ale înţărcării, ale ruperii de laptele cosmic şi de gravitatea contrafăcută a provizoarelor instanţe pământeşti.Durerea ruperii de scutecele naivităţii şi de biberonul hrănitor devine, musai, un rău necesar, treaptă spre maturizare, spre adultitate.Aşadar, bune sunt poveştile, dar este periculos a întârzia, mai mult decât trebuie, în mierea lor adormitoare.Există riscul de a ajunge adulţi infantili, uriaşi fricoşi, pradă uşoară şi sigură pentru cei ce ucenicesc, de voie, de nevoie, la Real. Măcar să pierim în luptă, decât să fim surprinşi lenevind, moţăind, delirând, fără drept de replică.Orice apropiere de Real se face cu „Şi am încălecat pe-o şa”, trâmbiţă sau cântec de cocoş care anunţă ruperea de cordonul ombilical, trezirea, zorii zilei şi, deopotrivă, zorii maturităţii.Povestea s-a terminat, avem de lucru!

Janet Nică

 

[JanetNica]

…TREI PUNCTE ŞI, DE LA CAPĂT

- eseu a(i)urit –

 

…Cu violenţa, suntem la începutul,

dar şi la sfârşitul lumii.Din când în când

şi în fiecare clipă.Ea este organul nostru

interior, tiranic şi generalizat

în fiecare celulă, în fiecare postaţă de trup.

Ea este adevărata Apocalipsă,

de dimineaţă, de la amiază şi de seară.

Ea nu va veni niciodată, pentru că există permanent.

Violenţa este, înainte de toate, materială.

Ca o prăbuşire de munte, ca o zgâlţâire de cutremur.

Nicio licărire de cuget, nicio aşchie de gând, nicio ezitare.

Un fel de „a rezolva” lucrurile, prin distrugere,

prin eliminare:cu biciul,

cu sabia, cu glonţul, cu invectiva, cu înjurătura.

.În societate,violenţa este prostia în carne şi oase.

Ea dărâmă, ucide, mătură totul în cale.

…Războaiele de altădată aveau, măcar,

o legitimare economică. Apoi, cruciadele, războaie „sfinte”,

aveau, măcar, o legitimare religioasă.

Însă, pe o imaginară scară a prostiei,

…Războiul troian, care a durat zece ani,

se plasează pe fuşteiul cel mai de sus.

Este, poate, Steaua Polară a prostiei omeneşti.

Zece ani, fără răgaz, s-au tocat grecii cu troienii.

Pentru ce? Pentru cine? Pentru o femeie!!!

Care era, ca o încununare a creaţiei, blondă!

…Dacă ne-am lua după „Iliada” lui Homer,

am zice că e o pură ficţiune, curată literatură,

care rimează, al naiba de bine, cu „făcătură”.

Dar o spun şi istoricii, ceea ce poate fi, pe jumătate, adevărat

…Pentru că, în această lume,

legendele şi miturile sunt stelele

noastre călăuzitoare spre violenţe,

mai mult sau mai puţin, simbolice.

Adică, adevăruri spuse cu jumătate de gură.

Iar atunci când un semiadevăr tinde să devină

adevăr,se aruncă în luptă o legendă sau un mit,

ca fumigene, şi totul revine de unde a purces.

Adică la violentă, la luptă, la încăierare,

la ceartă, la conflict.Este lumea maximei:”

DACĂ SCANDAL NU E, NIMIC NU E!”

Este lumea în care un scandal, chiar dacă te compromite,

te afirmă. Şi Mircea Eliade spunea, undeva,

că, dacă vrei să te afirmi, trebuie să te compromiţi.

Scandalul te face vizibil.

…O banală paranteză: cinstea te izolează, te ascunde,

te trece în banca din spate. În acest sens,

chiar Napoleon Bonaparte spunea, mi se pare,

că singurul mod ca un om să rămână sărac

este acela de a fi cinstit. Din

axioma compromiterii,

rezultă că toţi cei care se afirmă,

sunt, într-un fel sau în altul, violenţi.

…Gena egoistă face pui cu nemiluita.

Am văzut bătăi la sfinţirile de biserici,

la sărutarea sfintelor moaşte,

la meciurile de fotbal,la alegeri, în parlamente, pe stradă,

în primării, în şcoli, în familii.

…Luptele simbolice, aşa-zis culturale şi artistice şi politice,

se termină, nu de puţine ori,

cu pari, bâte şi capete sparte.

Pastila culturii, nemaifiind îngurgitată

de noile generaţii, nu mai are valoarea distonocalmului

şi nu mai poate dezamorsa explozibile.

Bibliotecile s-au stafidit, în aşteptarea

instinctelor tinere care zăbovesc,interminabil,

prin baruri şi discoteci.Suntem la începutul

şi, deopotrivă, la sfârşitul lumii !

Oricând poţi fi atacat de oricine.

 

Janet Nică

 

 

[JanetNica]

 

AVEŢI PUŢINTICĂ RĂBDARE!

 

 

Dacă am compara semnificaţia obişnuită a cuvintelor cu o epidermă, am vedea că ducem, din ce în ce mai frenetic, o existenţă sub-epidermică. Semnificaţia convenţională a codului verbal este suprafaţa neclintită a apei, pâinea cea de toate zilele a banalei înţelegeri între dreptcredincioşii care au subscris contractului lingvistic, niciodată scris. În înţelegere, oamenii folosesc, în mod automat, cuvintele ca pe nişte monede cu valori bine stabilite, plusvaloarea schimbului generând încredere. Rezumând, mintenaş, pentru a putea purcede mai departe, semnificaţia, egal suprafaţă, egal înţelegere, egal exactitate, egal încredere, egal pace şi linişte. Dacă am crede un pic în divinitate, am zice că, până aici, am locui pe un picior de plai, pe-o gură de rai. Dar şi poveştile, în expoziţiunile lor, etalează vremi fericite, plicticoase, fără memorie. Asta, până când vine zmeul, primitivul, necioplitul, care tulbură apele. La fel, în împărăţia Codului, vine demonul care îşi bagă coada, şi totul se duce dracului! Semnificaţia se sparge asemenea unei oglinzi, cioburile reflectă un chip împrăştiat care niciodată nu va mai fi refăcut în totalitate.Toate lucrurile clare s-au tulburat, toate lucrurile integre s-au fărâmiţat, liniştea s-a neliniştit, somnul s-a insomnizat. Suprafaţa semnificaţiei s-a lăbărţat, s-a îngroşat, a căpătat adâncime. Codurile, asemenea scroafelor, nasc subcoduri, subcodurile nasc subsubcoduri. Mai este un pic până când fiecare va avea subcodul lui, cum are capra lui, porcul lui şi ograda lui.Urmează o lume babilonică, o simţire babilonică, o viermuială de nedescris, o gălăgie infernală. Spunea cineva că demonul este interesat de amănunte. Subscriu! Informaţiile vin din adânc, sunt mesagerii nămolului, tulbură şi agită, derutează. Abia acum înţeleg tâlcul vorbelor biblice:”Fericiţi cei săraci cu duhul!” Parafrazând, pot spune:”Nefericiţi cei bogaţi în informaţii!” care nu ştiu să coordoneze adâncimea cu suprafaţa, care nu ştiu să pună adâncimea în slujba suprafeţei, a înţelegerii! Mereu şi pretutindeni, liniştea semnificaţiei a fost sacrificată pentru plăcerea subînţelesului, pentru dulceaţa tâlcului, pentru aroganţa ascunsului.Totul se reduce la gâlceava înţeleptului cu lumea, la lupta suprafeţei cu adâncul, sau a adâncului cu suprafaţa, la lupta apei cu focul. Câtă informaţie, tot atâta foc. Câtă cunoaştere, atâta plăcere şi putere, dar tot atâta insomnie. Cum pui apă pe foc, tot aşa, celui agitat îi ceri să se calmeze, să judece „la rece”. Mişcarea este agitaţie, agitaţia este entropie. Ştiinţa medicinii a descoperit că animalele care se mişcă cel mai puţin, elefantul şi broasca ţestoasă, trăiesc cel mai mult. De asemenea, răcoarea este mult mai prielnică vieţii decât căldura. Cine are urechi de auzit să audă! Cine nu, să caute sub cearşaful Ideii, să caute sub pat, să caute sub preş, să se uite în grădina vecinului. Dacă sapi, dai de râme. Dacă ridici cuvertura unei simfonii, descoperi lăutari, dacă te duci la doctor, cu o boală, vii cu două sau cu nouă, dacă te duci sănătos, vii bolnav. Dacă vrei să numeri broaştele din râu, nu mai vezi frumuseţea râului, dacă numeri ţânţarii din pădure, pierzi pădurea. Eu, obosit de atâtea nimicuri, mă duc să trag un pui de somn!Vă invit şi pe voi să faceţi la fel! Hai să fim atenţi la suprafaţă, la teoreme, la metode. Ne vom înţelege, ne vom încrede unii în alţii şi, cel mai important, ne vom vedea. Deocamdată, ne privim, dar nu ne vedem! Viaţa este ceva complicat. Hai să o simplificăm. Tot savanţii au descoperit că misiunea creierului este aceea de a reduce, de a simplifica.Iar noi ne naştem, pur şi simplu, simplu şi murim, pur şi simplu, simplu!

 

JANET NICĂ