Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
JanetNica

O pinie, două pinii

Recommended Posts

:bebe:

 

Motto:-Ce faci, nea Dumitre?

_ Orice, numai să nu fie efort !

 

Am citit pe acest forum o discuţie, foarte interesantă, despre IMNUL DE STAT.Majoritatea considera un lucru inutil intonarea

acestui imn.Iritarea, jena, ruşinea sunt reacţiile celor obligaţi de sistemul educaţional de a cânta un text solemn care inspiră

încredere şi solidaritate, în două cuvinte, gândire pozitivă.Din punctul de vedere al insului,interpretarea unui imn e o corvoadă,

un lucru lipsit de sens, iritant.Acasă la tine, la plimbare, în pădure la cules de tămâioară, în grădină, căzut în vraja unui trandafir,

nimeni nu te obligă la aşa ceva.Dar într-o instituţie care formează nu savanţi, nu genii,ci oameni de caracter,cântarea IMNULUI

DE STAT e normală.Poate nu e plăcut, dar e necesar pentru a sublinia un consens.A nu se uita că unirea face puterea.In colectivităţi

umane IMNUL leagă, lipeşte, precum mortarul, cărămizile.Să nu uităm că elevii nu iubesc nici învăţătura, dar, de nevoie, se înjugă

şi trag la plug.Să fie clar: nimeni nu iubeşte EFORTUL.Lenea,plăcerea, indiferenţa sunt dulci, dar nu produc nimic.Ba da,

produc dezbinare.Azi e o ruşine să-ţi iubeşti ţara,străbunii,cimitirele,Imnul.Rezultă cancer, ciroză, entropie.

La noi în societate nu se mai cultivă rezistenţa, CI FUGA DE EFORT.E bine pentru ins,dar e rău pentru colectivităţi.

Suntem soldaţi rătăciţi, dar nu mai suntem O ARMATĂ.Nu uitaţi că viaţa e LUPTĂ!Alţii nu uită.Noi am uitat.

Vom culege ce am semănat !Seriozitatea este coloana vertebrală şi a individului, şi a neamului.Carnea nu ar fi nimic, dacă nu s-ar împropti pe schelet !Luaţi aminte !

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites
:bebe:

 

Motto:-Ce faci, nea Dumitre?

_ Orice, numai să nu fie efort !

 

Am citit pe acest forum o discuţie, foarte interesantă, despre IMNUL DE STAT.Majoritatea considera un lucru inutil intonarea

acestui imn.Iritarea, jena, ruşinea sunt reacţiile celor obligaţi de sistemul educaţional de a cânta un text solemn care inspiră

încredere şi solidaritate, în două cuvinte, gândire pozitivă.Din punctul de vedere al insului,interpretarea unui imn e o corvoadă,

un lucru lipsit de sens, iritant.Acasă la tine, la plimbare, în pădure la cules de tămâioară, în grădină, căzut în vraja unui trandafir,

nimeni nu te obligă la aşa ceva.Dar într-o instituţie care formează nu savanţi, nu genii,ci oameni de caracter,cântarea IMNULUI

DE STAT e normală.Poate nu e plăcut, dar e necesar pentru a sublinia un consens.A nu se uita că unirea face puterea.In colectivităţi

umane IMNUL leagă, lipeşte, precum mortarul, cărămizile.Să nu uităm că elevii nu iubesc nici învăţătura, dar, de nevoie, se înjugă

şi trag la plug.Să fie clar: nimeni nu iubeşte EFORTUL.Lenea,plăcerea, indiferenţa sunt dulci, dar nu produc nimic.Ba da,

produc dezbinare.Azi e o ruşine să-ţi iubeşti ţara,străbunii,cimitirele,Imnul.Rezultă cancer, ciroză, entropie.

La noi în societate nu se mai cultivă rezistenţa, CI FUGA DE EFORT.E bine pentru ins,dar e rău pentru colectivităţi.

Suntem soldaţi rătăciţi, dar nu mai suntem O ARMATĂ.Nu uitaţi că viaţa e LUPTĂ!Alţii nu uită.Noi am uitat.

Vom culege ce am semănat !Seriozitatea este coloana vertebrală şi a individului, şi a neamului.Carnea nu ar fi nimic, dacă nu s-ar împropti pe schelet !Luaţi aminte !

 

Janet Nică

 

Faceti o confuzie grava.

 

Nu efortul e samanta opunerii. Ci impunerea. Si asocierea. Despre asta s-a tot vorbit.

 

Seamana ceea ce bine intentionat spuneti dumneavoastra cu o lege in aer fara regulament de aplicare.

 

Insa ii al de mai bun simt postul dumneavoastra. Avem a invata.

 

 

LE: am mancat o litere la seamana initial.

Edited by RoAp

Share this post


Link to post
Share on other sites

Există un paradox care se cheamă PARADOXUL RABINULUI.

Un rabin dădea dreptate fiecărui om.Vine unul şi-i spune:

-Nu-i adevărat! Nu toţi oamenii au dreptate!

La care, rabinul a răspuns:

-Şi dumneata ai dreptate !

 

Da,domnule ROAP, şi dumneata ai dreptate.

Eu am dreptate de jos în sus, din confuzia mea,

dumneata ai dreptate de sus în jos, de la înălţimea unei clarităţi pe care eu nu o percep.

Se spune că sătulul nu crede celui flămând.Normal,au poziţii diferite.Unul e sătul, celălalt e flămând.

Cu toată stima.

 

Semnează: Janet Confuzul

Share this post


Link to post
Share on other sites

Timpul e acelasi pentru toti.

 

admin edit

Edited by vesperala
când ai ceva de zis, respectă interlocutorul

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ieri am vorbit despre IMNUL DE STAT şi,cu această ocazie, mi-am exprimat părerea că elevii

ar trebui să-l cânte, bineînţeles, la şcoală, în ideea că acest text este mobilizator, îmbărbătează,

dă încredere şi poate induce solidaritate între cei de un neam.Muzica şi metaforele validează o

explozie afectivă benefică şi mântuitoare.Totuşi, marea mea dezamăgire vine din altă parte.

De ce imn DE STAT? Ce treabă are Statul în toată această poveste?Statul este o organizaţie administrativă,

birocratică până în măduva oaselor, e o putere care dictează, constrânge şi controlează.

Eu cred că folosirea sintagmei DE STAT, ataşată unui imn, e un mare abuz.E chiar un paradox,

imnul înflăcărează, statul constrânge şi impune tăcere în front!

Pentru a se instaura dreptatea semantică şi logica poetică, ar trebui să se spună IMNUL ROMÂNIEI

sau IMNUL ROMÂNILOR.Şi atunci, elevii nu s-ar mai simţi jenaţi de un tătic despotic cu ochi de Argus.

De altfel, textul lui Andrei Mureşanu s-a numit, iniţial, UN RĂSUNET, fără vreo legătură cu Statul.

E o pinie personală, o pinie de telectual expirat.

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu cred că folosirea sintagmei DE STAT, ataşată unui imn, e un mare abuz.

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp..._text?idt=14530

 

LEGE nr.75 din 16 iulie 1994

privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice

 

 

am găsit sintagma imn de stat doar referitoare la imnul RSR...

 

pentru actualul se foloseşte : imn naţional al statului român

Share this post


Link to post
Share on other sites

Părerea mea e aceeaşi:imn DE STAT sau IMN NAŢIONAL AL STATULUI spun acelaşi lucru.

Statul e PATRONUL, el este în toate, în cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare,

e-n holda întreagă şi-n bobul mărunt...Imnul de stat ar trebui să sune cam aşa:

 

Supuneţi-vă, voi,robi şi sclavi,

munciţi, munciţi şi munciţi încă!

Sacrificaţi-vă trupul şi mintea,

altfel, amenda vă mănâncă!

 

şi aşa mai departe...

 

Cănd e vorba de IMN, Statul e ca nuca în perete...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Părerea mea e aceeaşi:imn DE STAT sau IMN NAŢIONAL AL STATULUI spun acelaşi lucru.

Statul e PATRONUL, el este în toate, în cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare,

e-n holda întreagă şi-n bobul mărunt...Imnul de stat ar trebui să sune cam aşa:

 

Supuneţi-vă, voi,robi şi sclavi,

munciţi, munciţi şi munciţi încă!

Sacrificaţi-vă trupul şi mintea,

altfel, amenda vă mănâncă!

 

şi aşa mai departe...

 

Cănd e vorba de IMN, Statul e ca nuca în perete...

 

Ne intelegem, vad.

 

Toate bune dumneavoastra! :d1:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Toată stima, ROAP.

Aştept părerile tale acide, dar argumentate.

Contradicţiile nu mă deranjează, ci mă stimulează.

 

Şeful nostru este şefa...

Zeiţa VESPERALA e de prea multe stele să-i putem găsi egal!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Întotdeauna s-au pus deasupra omului metafizica, religia, filozofia, cultura,

natura, istoria, destinul, naţiunea, raţiunea, statul, monarhia, biserica,

economia, societatea, armata, ştiinţa, realitatea obiectivă...

O, Doamne! Câţi munţi pe spinarea sărmanului om!

Pentru aceşti imperturbabili acizi, pentru aceste apocaliptice biciuşti

omul a fost un cal de bătaie, o unealtă, ceva de jupuit.

Citesc mereu, pe ici pe colo, că un progres al umanului este participarea

individului la luarea deciziilor.

Poveste de adormit adulţii care au rămas copii !

Oare masele populare n-au participat la toate războaiele, drept carne de tun?

Trăim, ca şi acum cinci mii de ani, prin reprezentanţi.

Nu este, şi azi, ca întotdeauna, şampania, băutura celor săraci, băută prin reprezentanţii lor?

Statutul meu de muscă electoare îmi dă dreptul de a participa

la alegerea asupritorilor mei, a căpuşelor mele..

Singurele mele drepturi sunt obligaţiile de a servi.

A servi patria, instituţiile, tradiţiile care mă învaţă să fiu supus, cuminte,

să văd viitorul în trecut şi fericirea în suferinţă...

Din această dilemă nu putem ieşi ! Decât prin altă...dilemă...

Am zis...

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites

În BIBLIE se spune că DUMNEZEU , de teamă ca oamenii să nu ajungă la CER prin construirea TURNULUI, le-a încurcat

limbile.Trufia omenească a fost, astfel, îngenuncheată.În opera STEMELE ORAŞULUI, Kafka repovesteşte mitul TURNULUI,

dar îi dă o altă conotaţie.Oamenii uită de TURN, ocupându-se mai mult de cele lumeşti:de hrană, de odihnă, de construirea adăposturilor, de indicatoare, de tălmaci.Organizarea societăţii şi confortul le ocupă tot timpul.Kafka subliniază decăderea umană prin uitarea DIVINULUI.Să observăm că în ambele variante OMUL nu există decât ca mijloc, ca uitare de sine.

Şi azi ne găsim în varianta lui Kafka: omul ca mijloc în slujba mijloacelor şi uitarea scopurilor.

La începutul mileniului III ar trebui o altă poveste în care omul să fie scopul.

E vremea spontaneităţii care îl descătuşează pe om de toate utopiile de dincolo de el.

E vorba nu de o poveste a omului, în general, ci de o poveste a FIECĂRUI OM !

Ar fi, cu adevărat, începutul altei ERE !

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites
În BIBLIE se spune că DUMNEZEU , de teamă ca oamenii să nu ajungă la CER prin construirea TURNULUI, le-a încurcat

limbile.Trufia omenească a fost, astfel, îngenuncheată.În opera STEMELE ORAŞULUI, Kafka repovesteşte mitul TURNULUI,

dar îi dă o altă conotaţie.Oamenii uită de TURN, ocupându-se mai mult de cele lumeşti:de hrană, de odihnă, de construirea adăposturilor, de indicatoare, de tălmaci.Organizarea societăţii şi confortul le ocupă tot timpul.Kafka subliniază decăderea umană prin uitarea DIVINULUI.Să observăm că în ambele variante OMUL nu există decât ca mijloc, ca uitare de sine.

Şi azi ne găsim în varianta lui Kafka: omul ca mijloc în slujba mijloacelor şi uitarea scopurilor.

La începutul mileniului III ar trebui o altă poveste în care omul să fie scopul.

E vremea spontaneităţii care îl descătuşează pe om de toate utopiile de dincolo de el.

E vorba nu de o poveste a omului, în general, ci de o poveste a FIECĂRUI OM !

Ar fi, cu adevărat, începutul altei ERE !

 

Janet Nică

 

Era asta a pierdut demult startul. Cred.

Ideea de baza in conflictele mele din perioda buna a serilor petrecute in cafenele sau terase cuminti era ca suntem prea multi.

Kafka, indiferent cine ar fi, nume sonor banuiesc, ori n-a avut relatii cu femei ori a avut nevasta vreo scroafa cu pretentii.

 

Is misogin atat cat e agricultorul inversunat impotriva ploii.

 

Nu exista povestea fiecarui om. Sau nu e importanta. Exista strict comunitati si reguli.

 

Al de sus e genul comod. Mai trebuie dovezi?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Până una-alta, FORŢA conduce lumea.

Cine crede altfel e copil.Credulitatea este somnul cel de moarte.

Ea paşte caii verzi de pe pereţi, mulge capra trăsurii,

face iaurt din Calea Laptee şi injectează fantomele din oglindă

cu clopoţei, să dea ora exactă a realităţii.

Cu atâtea idei gonflabile, nu e de mirare că Raţiunea e singura paraşută care atenuează căderea şi decăderea.

Viaţa? S-o lăsăm moartă!Care Viaţă?

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites
Până una-alta, FORŢA conduce lumea.

Cine crede altfel e copil.Credulitatea este somnul cel de moarte.

Ea paşte caii verzi de pe pereţi, mulge capra trăsurii,

face iaurt din Calea Laptee şi injectează fantomele din oglindă

cu clopoţei, să dea ora exactă a realităţii.

Cu atâtea idei gonflabile, nu e de mirare că Raţiunea e singura paraşută care atenuează căderea şi decăderea.

Viaţa? S-o lăsăm moartă!Care Viaţă?

 

Janet Nică

 

Ce d*cu ne facem daca ne pune viata in locul fortei? Viata aia amintita mai sus.

 

Confirmam?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Era asta a pierdut demult startul. Cred.

Ideea de baza in conflictele mele din perioda buna a serilor petrecute in cafenele sau terase cuminti era ca suntem prea multi.

Kafka, indiferent cine ar fi, nume sonor banuiesc, ori n-a avut relatii cu femei ori a avut nevasta vreo scroafa cu pretentii.

 

Is misogin atat cat e agricultorul inversunat impotriva ploii.

 

Nu exista povestea fiecarui om. Sau nu e importanta. Exista strict comunitati si reguli.

 

Al de sus e genul comod. Mai trebuie dovezi?

 

 

Nu spun că nu ai dreptate.Ai dreptate de pe poziţia pe care o simţi.

Dar e poziţia acoperişului, a genului, a pădurii, a comunităţii.

De ce poveştile pădurii sunt importante, iar povestea copacului n-ar fi?

Ar fi pădure fără copaci?Eu cred că e mai important copacul decăt pădurea şi individul, decât mulţimea.

Nu mă refer la imperialismul unui ins pe spinarea celorlalţi, ci la fiecare ins în parte.

Era insului n-a trecut, ci n-a venit, poate nu va veni niciodată.Dar eu spun că ar trebui să vină.

M-am săturat de generalităţi, de eroi, de Modele.

Mi-e dor de muguri, de sevă, de fragilitate, de spontaneitate.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Era insului n-a trecut, ci n-a venit, poate nu va veni niciodată

 

Nu va veni, janetnica. Poate nici nu meritam sa vina. Sau foarte putini dintre noi merita. Si cine ar construi o asa monumentala opera pentru o mana de Oameni? Problema n-ar fi ca suntem prea multi. Ci ca selectia, cu tot ce implica ea, se face haotic. Inclusiv cea divina.

Share this post


Link to post
Share on other sites

În volumul PĂCATUL ÎMPOTRIVA SPIRITULUI de Ioan Petru Culianu, articolul cu acelaşi titlu începe astfel:

"Creştinismul iartă toate păcatele, în afară de unul singur: păcatul împotriva spiritului".

După două pagini de demonstraţie, textul se încheie astfel:"Creştinismul iartă toate păcatele,

chiar şi păcatul împotriva spiritului."

Nu vi se pare că e o contradicţie prea grosolană?

Ştiam că autorul e un mare filozof, dar chestia asta m-a dezamăgit.

Unde e rigoarea?

Filozoful păcătuieşte , clar, împotriva LOGICII !

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites

Violenţa este o scroafă uriaşă care naşte purcei cu nemiluita.

Toată lumea îi dă grăunţe şi o invocă.Este cea mai simplă metodă de a rezolva problemele.

Un fel de a rezolva lucrurile, prin eliminare:cu biciul, cu sabia, cu glonţul, cu invectiva, cu înjurătura.

Am văzut preoţi armeni care se băteau, ca pe maidan, cu preoţii greci la Biserica SFÂNTUL MORMÂNT din Ierusalim,

am văzut bătăi la sfinţirile de biserici, la sărutarea sfintelor moaşte,

la meciurile de fotbal,la alegeri, în parlamente, pe stradă.

Pastila culturii, nemaifiind îngurgitată de noile generaţii, nu mai are valoarea distonocalmului

şi nu mai poate dezamorsa explozibile.

Bibliotecile s-au stafidit, în aşteptarea instinctelor care zăbovesc

prin baruri şi discoteci.Suntem la începutul lumii !

Oricând poţi fi atacat de oricine.

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites
Violenţa este o scroafă uriaşă care naşte purcei cu nemiluita.

Toată lumea îi dă grăunţe şi o invocă.Este cea mai simplă metodă de a rezolva problemele.

Un fel de a rezolva lucrurile, prin eliminare:cu biciul, cu sabia, cu glonţul, cu invectiva, cu înjurătura.

Am văzut preoţi armeni care se băteau, ca pe maidan, cu preoţii greci la Biserica SFÂNTUL MORMÂNT din Ierusalim,

am văzut bătăi la sfinţirile de biserici, la sărutarea sfintelor moaşte,

la meciurile de fotbal,la alegeri, în parlamente, pe stradă.

Pastila culturii, nemaifiind îngurgitată de noile generaţii, nu mai are valoarea distonocalmului

şi nu mai poate dezamorsa explozibile.

Bibliotecile s-au stafidit, în aşteptarea instinctelor care zăbovesc

prin baruri şi discoteci.Suntem la începutul lumii !

Oricând poţi fi atacat de oricine.

 

Janet Nică

 

Ce v-a venit cu ideea de violenta?

 

Nu-i chiar reprezentativa. Mai repede is exceptii. Zau ca nu inteleg.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tot asa vad si eu lucrurile. Rasa umana sufera un profund proces de degenerare. Nu ne mai raportam demult la valori reale. Proslavim si promovam cu inversunare non-valorile. Omenirea se va autodistruge din cauza inconstientei si arogantei sale. " Vor fi semne!", a raspuns Isus cand a fost intrebat despre sfarsitul lumii. Semne sunt, oameni care sa le vada nu prea sunt. Din cei cu putere de decizie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dragă ROAP, văd Violenţă peste tot, dintr-un anume plasament faţă de Real.Sunt prea aproape de oameni şi de lucruri.

Arcurile amortizoare s-au rupt, nudismul ideatic şi moral apropie cărămidă de cărămidă şi instinct de instinct.

Gămălia de fosfor a trupului, frecată de trăgaciul altui trup, ia foc, sar scântei şi exploziile lasă în urmă numai victime.

Haina culturii, uitată în cuierul mileniului trecut, nu mai creează intermediarul amortizant, dulce zăbavă şi înţelepciune.

Să nu uităm că în epoca victoriană chiar şi picioarele meselor erau acoperite cu pânză pentru a nu duce gândul spre sex!

Violenţa nu va fi niciodată eliminată, dar trebuie domolită prin transfer simbolic, prin cultură.Trebuie să primeze competiţiile simbolice,

care lasă în urmă învinşi de o clipă, dar nu victime.Azi ritualurile sunt adevărate războaie.

Din cerdacul unui basm aş vedea lumea frumoasă şi bună.

Dar eu sunt acum sub cerdac.

 

Janet Nică

Share this post


Link to post
Share on other sites
Dragă ROAP, văd Violenţă peste tot, dintr-un anume plasament faţă de Real.Sunt prea aproape de oameni şi de lucruri.

Arcurile amortizoare s-au rupt, nudismul ideatic şi moral apropie cărămidă de cărămidă şi instinct de instinct.

Gămălia de fosfor a trupului, frecată de trăgaciul altui trup, ia foc, sar scântei şi exploziile lasă în urmă numai victime.

Haina culturii, uitată în cuierul mileniului trecut, nu mai creează intermediarul amortizant, dulce zăbavă şi înţelepciune.

Să nu uităm că în epoca victoriană chiar şi picioarele meselor erau acoperite cu pânză pentru a nu duce gândul spre sex!

Violenţa nu va fi niciodată eliminată, dar trebuie domolită prin transfer simbolic, prin cultură.Trebuie să primeze competiţiile simbolice,

care lasă în urmă învinşi de o clipă, dar nu victime.Azi ritualurile sunt adevărate războaie.

Din cerdacul unui basm aş vedea lumea frumoasă şi bună.

Dar eu sunt acum sub cerdac.

 

Janet Nică

 

Nu-i drept. Toti avem cerdacul nostru. Nu exista statistic., e drept.

Imi displace partea subliniata.

 

Is motive la mijloc. Departe asta de a se constitui scuza.

 

Suntem boi. Cel putin eu. :d1:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...