Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
paradise

scriitori celebri

Recommended Posts

NIKOS KAZANTZAKIS

 

vineri, 18 februarie 1883: se naste la iraklion, in insula creta, nikos, primul dintre cei 4 copii ai familiei kazantzakis

1897-1899: rascoala cretana impotriva stapanirii turcesti determina familia kazantzakis sa se refugieze pe insula naxos din marea egee. urmeaza timp de 2 ani colegiul francez din insula

1899-1902: revenit in insula natala, isi continua studiile la gimnaziul din iraklion

1902-1906: studiaza dreptul la universitatea din atena

1906: debut in lumea literelor cu eseul "boala veacului" publicat in revista pinakothiki (martie-mai) sub pseudonimul karma nirvami. in acelasi an apare si primul volum "sarpe si crin" o nuvela

1907: cronici in cotidianul "akropolis" sub numele de "akritas". isi castiga existenta prin scris. i se premiaza piesa "se crapa de ziua" la un concurs dramatic. are o impresionanta opera dramatica. in paris se consacra pana in 1909 specializarii in drept.

1908: teza sa de doctorat "friedrich nietzsche in filozofia dreptului si a cetatii" n-o va sustine niciodata, dar o va publica anul viitor.

1909: face prima calatorie in italia. volumele sale de memorii de calatorii il plaseaza printre fondatorii acestui gen literar.

1910: se stabileste la atena. publica tragedia "mesterul".

1911: se casatoreste la iraklion cu galatia alexiou dupa ce au convietuit cativa ani impreuna. casatoria se sfarseste in 1926 printr-un divort.

1911-1915: semneaza numeroase traduceri

1912-1913: va servi la biroul special al primului-ministru, eleftherios venizelos, dupa ce se inscrie ca voluntar in armata in timpul razboaielor balcanice

1914-1918: primul razboi mondial. se intalneste cu anghelos sikelianos de care-l va lega o buna prietenie.

1916-1917: impreuna cu gheorghios zorbas incearca timp de un an sa exploateze o mina de lignit la prastova, in sudul peloponesului. zorbas va deveni peste 30 de ani figura centrala a cartii "viata si peripetiile lui alexis zorbas". pleaca in elvetia in 1917 unde va sta la consulul yannis stavridakis.

1919: se afla cu sikelianos in insula spetses. este numit de catre primul ministru eleftherios venizelos, director generel in ministerul asistentei publice, unde va fi conducatorul unei misiuni de repatriere a grecilor din caucaz.

1919-1922: razboiul greco-turc din anatolia se incheie cu o infrangere catastrofala a armatei grecesti.

1920: se retrage din ministerul asistentei publice dupa infrangerea partidului liberal in alegeri.

 

VA URMA

Share this post


Link to post
Share on other sites

***

 

1920-1921: creta, paris, viena, germania, italia, creta

1922: face impreuna cu anghelos sikelianos o excursie in pelopones. la viena incepe sa scrie prima versiune a tragediei "buddha" care-l va obseda 20 de ani. apar primele semne ale leucemiei care-i va aduce moartea in 1957. in septembrie se instaleaza la berlin. evreica rahel lipstein cu care are si o idila, il introduce in cercurile comuniste

1923: incepe "ascetica", in care da glas "crezului sau liric". se instraineaza de vechii prieteni.

1924: la atena o cunoaste pe viitoarea lui sotie, eleni samiou. intra in conflict cu autoritatile insulei natale in incercarea de a organiza o miscare comunista. incepe sa scrie la "odissea".

1925: face prima calatorie in uniunea sovietica

1926: fae cunostinta cu pandelis prevelakis.

1926-1927: efectueaza calatorii in palestina, cipru, spania, italia, egipt (il cunoaste pe kavafis), sinai.

1927: publica in revista ateniana "anaghennisi", "ascetica". in august apare "nikiforos fokas". incheie prima versiune a "odissei" (adevarat tezaur al limbii grecesti, cuprinde 33333 versuri a cate 17 silabe), pe care o reface de 7 ori pana in 1938. pleaca la moscova la invitatia guvernului sovietic. il cunoaste pe panait istrati. sosesc impreuna la atena in decembrie. dupa primirea triumfala, istrati, va fi expulzat din grecia acuzat de agitatie comunista.

1928: pleaca din nou spre rusia unde se va intalni cu istrati. ii cunosc pe maxim gorki si victor serge. in decembrie cei doi prieteni se despart datorita faptului ca istrati il sprijina pe victor serge (acuzat de trotkism). desi se or impaca nu se vor mai revedea.

1929: porneste spre berlin. se instaleaza cu eleni samiou in cehoslovacia. scrie in franceza "moscou a crie" devenita mai tarziu "toda-raba" si proza "kapetan elia".

1930: redacteaza "istoria literaturii rusesti" publicata in 2 volume. la atena i se intenteaza proces pentru ideile ateiste din "ascetica". in iunie, la nisa, traduce peste 20 de carti pentru copii. in octombrie se intoarce in grecia si se stabileste la egina unde va redacta un dictionar francez-grec in colaborare cu prevelakis.

1931: dupa o oprire la paris se instaleaza din nou in cehoslovacia. la paris i se publica "toda-raba".

1932: marcat de moartea mamei compun mai multe piese de teatru: "buddha", "don quijote", "mahomed", "decameronul". la paris incepe traducerea in versuri a "divinei comedii" de dante. la madrid in octombrie porneste intr-o calatorie cu trenul prin spania dupa moarte tatalui.

1933: impresii despre spania. la paris termina un nou poem in tertine

1934: compune mai multe poeme tertine. reediteaza "toda-raba" sub semnatura nikolai kazan.

1935: calatorie in japonia si china. la egina inata celebra "cochilie".

1936: scrie in franceza prozele "le jardin des rochers" si "mon pere" (devenita in 1950 "capitan mihalis). traduce faust de goethe in 12 zile. calatoreste in portugalia si spania

1937: "cochilia" este gata. la atena apre volumul "calatorind-spania". scrie tragedia "melissa" singura jucata si in romania

1938: la atena supravegheaza tiparirea "odiseei"

1939: calatorie in anglia. compune tragedia "iulian"

 

VA URMA

Share this post


Link to post
Share on other sites

continuare....

 

1940: scrie ultima sa opera memorialistica "calatorind - Anglia", care apare anul urmator. reface romanul "mon pere". ca sa-si castige existenta scrie pentru presa biografii si proze pentru copii "in vremea lui alexandru cel mare". italia ataca grecia.

1941: trupele germane invadeaza grecia. socat de atrocitatile razboiului reface "divina comedie". redacteaza "sinaxarul" lui alexis zorbas pe care-l termina in 1943. desi a incercat sa scrie romane, "viata si peripetiile lui alexis zorbas" este primul roman propriu-zis scris de kazantzakis.

1942: se revede cu sikelianos dupa o despartire de 20 de ani. transpune in neogreaca "iliada".

1944: scrie piesele "kapodistrias" si "konstantinos paleologos". este numit, la atena, presedinte al societatii scriitorilor greci.

1945: intemeiaza, dupa ce unifica mai multe grupari socialiste, uniunea socialista muncitoreasca, al carei presedinte va fi. uniunea se dizolva in februarie 1946. candideaza pentru un loc la sectia de litere a academiei din atena, dar nu devine membru niciodata. este trimis de guvern in creta. se casatoreste cu eleni samiou, care-i fusese devotata aproape 2 decenii. este numit ministru fara portofoliu in guvernul th. sofoulis din care se retrage peste cateva luni.

1946: piese "kapodistrias" este jucata pe scena nationalului atenian. rescrie "konstantinos paleologos". este propus drept candidat impreuna cu anghelos sikelianos la premiul nobel de catre societatea scriitorilor greci. londra, paris...hotaraste sa se stabileasca definitiv in strainatate datorita slabului ecou pe care il are opera sa in publicul elen. la 63 de ani, isi face debutul ca romancier cu "viata si peripetiile lui alexis zorbas", la atena, dar va trece neobservat.

1947: este numit consilier literar la unesco la paris, dar se retrage dupa 11 luni.

1948: traduce singur piesele sale: "melissa", "iulian", "ulise", "prometeu purtatorul de foc". scrie tragedia "sodoma si gomora". "zorbas" este tradus in anglia, sua, suedia, cehoslovacia. incepe sa scrie la romanul "hristos rastignit a doua oara", dar il reface in iarna.

1949: scrie "fratricizii" pe care-l termina in mai 1955, dupa ce-l reface de cateva ori. scrie tragedia "teseu". "zorbas" apare la stockholm. incepe un nou roman "capitan mihalis" a doua capodopera a sa.

1950: scrie romanul "ultima ispita", o biografie romantata a lui iisus hristos.

1951: indurerat dupa moarte lui anghelos sikelianos la atena. calatorie in nordul italiei

1952: face calatorii in austria, italia, olanda. boala de care suferea de mai multi ani (un herpes rebel pe fata) il stanjeneste din ce in ce mai mult. internat la paris i se confirma diagnosticul de leucemie. ochiul drept ii este grav afectat. biserica din grecia cere persecutarea lui din cauza ideilor sale ateiste.

1954: vaticanul trece la index "ultima ispita". "zorbas" primeste premiul pentru cea mai buna carte straina a anului 1954. venit sa asiste la premiera piesei "sodoma si gomora" se interneaza la clinica universitara din freiburg im breisgau.

1955: se asterne din nou la lucru. calatoreste in italia, elvetia. incepe sa scrie "raport catre el greco".

1956: se interneaza din nou la clinica din freiburg. la viena i se acorda premiul pentru pace.

1957: se interneaza pentru tratament la freiburg. filmul "cel care trebuie sa moara" - ecranizare dupa "hristos rastignit a doua oara" - este prezentat cu succes la cannes, unde asista si kazantzakis. calatorie in china. un vaccin contre holerei va avea urmari fatale asupra scriitorului. in urma unui edem la bratul drept este internat in spital. se reface miraculos, dar va fi curand rapus de o gripa asiatica.

26 octombrie 1957 se stinge din viata la 74 de ani. este inmormantat la tabia martinengo. pe piatra sa funerara scrie: "NU MA TEM DE NIMIC. NU NADAJDUIESC NIMIC. SUNT LIBER."

 

sfarsit...va astept si pe voi....

Share this post


Link to post
Share on other sites

Jules Verne -momente inedite din viata celebrului scriitor

 

Scriitorul s-a luptat cu darzenie spre a nu se da publicitatii nimic despre momentele dramatice petrecute in viata sa. Si unul dintre aceste momente a fost atentatul comis de un tanar care l-a impuscat in picior. De atunci, Jules Verne s-a retras in biroul sau de lucru de la Amiens, ca intr-o adevarata carapace. De atunci, majoritatea romanelor sale au capatat un final dramatic. Prietenul sau, scriitorul Edmondo de Amicis mentioneaza in memoriile sale ca, la orice aluzie referitoare la viata sau opera sa , Jules Verne cauta sa schimbe subiectul conversatiei iar atunci cand i se punea cate o intrebare directa raspundea evaziv. Una dintre nepoatele scriitorului nota intro lucrare biografica :" in ultimii ani ai vietii sale Jules Verne a ars sute de scrisori intime, caiete cu socoteli si numeroase manuscrise inedite".

Criticii au adus dovezi incontestabile referitoare la atentatul care i-a provocat scriitorului o infirmitate pe viata. Tanarul care l-a atacat nu era nimeni altul decat propriul sau nepot dupa frate, Gaston Verne.

Criticul literar Marcel More a inceput sa analizeze cu atentie mai ales romanele scrise dupa 1886, anul producerii atentatului. Si surprizele nu s-au lasat asteptate. Intamplarile prin care trec eroii acestor romane prezinta numeroase similitudini cu viata autorului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Khalil Gibran

 

 

Naştere 6 ianuarie, 1883

Bsharri, Liban Liban

Deces 10 aprilie, 1931

New York City, Statele Unite Statele Unite

Profesie scriitor, pictor, sculptor

Naţionalitate Liban Statele Unite American

Activitatea literară

Genuri poezie, parabolă, nuvelă

modifică Consultaţi documentaţia formatului

 

Khalil Gibran (Jubran Khalil Jubran, Djubran Khalil Djubran, Arabă :جبران خليل جبران, Siriacă: ܟ݂ܠܝܠ ܔܒܪܢ) (născut pe 6 decembrie 1883-decedat pe 10 aprilie 1931) a fost un poet, filozof şi prozator, poet şi eseist libanez, unul din romanticii târzii ai literaturii arabe.

 

S-a născut în 1883 la Bsharri, Liban, într-o veche familie creştină. Primele noţiuni de religie, de limbă siriacă şi arabă, le-a căpătat de la un călugăr.

 

În 1894 a emigrat, împreună cu mama sa, în America, la Boston. Familia se instalează în cartierul Chinatown din Boston, unde Djoubran urmează cursurile şcolii comunale timp de 4 ani şi unde l-a cunoscut pe fotograful Fred Holland Day care i-a dat lecţii de desen şi pictură.

 

A început să studieze arta fotografică, literatura arabă, engleză şi franceză urmând cursuri de specialitate în America şi Liban. Djubran a fost permanent preocupat de idealul dezrobirii ţării sale de sub asuprirea otomană, în pragul primului război mondial el aflându-se printre membrii ligii politice Suryia al-hurra (Siria liberă).

 

În 1898 se întoarce în Liban unde îşi perfecţionează cunoştinţele de limba arabă până în 1901. Este perioada în care începe să-şi manifeste pasiunea pentru filosofie şi pictură. Dealtfel, el şi-a expus picturile în 1904, fără prea mare succes.

 

În 1901 începe călătoria sa prin Europa, cu un scurt răgaz la Paris, unde începe să lucreze la culegerea de proză "Spiritele rebele". Este excomunicat din cadrul comunităţii creştine maronite din care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziţiei împăciuitoare faţă de religiile creştină şi musulmană.

 

În 1903 se stabileşte din nou la Boston. Între 1902 şi 1903 îşi pierde mama, fratele şi una dintre surori din cauza tuberculozei. Până în 1908 corespondează cu jurnalul arab Al-Muhadjir (Emigrantul), condus la New York de compatriotul său Amin al-Ghurayyib.

 

Din 1905 a început să publice în diferite reviste new-yorkeze pamflete şi scurte povestiri în limba arabă. În 1905 publică primul său eseu, intitulat "Muzica". În 1906 publică o culegere de 3 povestiri sub titlul "Nimfele văilor". În 1908 apare la New York cea de-a doua culegere de povestiri a lui Djubran, denumită "Spiritele rebele" care i-a atras ostilitatea stăpânirii turceşti în Liban.

 

În 1908 a plecat la Paris unde a studiat timp de doi ani artele plastice şi unde i-a cunoscut pe Rodin, Debussy şi Maeterlinck. Întors în America, Gibran a continuat să picteze, să scrie şi să publice într-un ritm susţinut.

 

În 1910 participă la o conferinţă la Paris, pe tema problemelor naţionale ale diferitelor popoare, împreună cu alţi oameni politici şi de cultură libanezi. Întors la Boston, Djubran va resimţi o angajare politică tot mai mare, împărtăşind prietenilor din cercul său literar ideea necesităţii de a crea o ligă a intelectualilor libanezi şi sirieni din Statele Unite care să militeze pentru eliberarea ţărilor arabe de sub stăpânirea otomană.

 

În 1911 înfiinţează la New York societatea "Liga de aur". În concepţia fondatorilor, revoluţia siro-libaneză trebuia să se bazeze pe adevărata cultură care să lumineze masele populare.

 

În 1912 se instalează definitiv la New York, unde frecventează cercul literar din jurul revistei "Artele", participând, alături de fondator, Nasib'Urayda, la redactarea acesteia. Publică nuvela de mare întindere "Aripile frânte". În acelaşi an începe colaborarea cu revista americană "Şapte arte". Doi ani mai târziu îi apare culegerea "Lacrimă şi zâmbet" şi între 1914-1917 deschide 3 expoziţii de pictură bucurându-se de succes.

 

În 1918 Djubran publică poemul filosofic în versuri intitulat "Cortegiile" şi prima sa carte în limba engleză, "Nebunul".

 

În 1920, împreună cu Mikha'il Na'ima şi alţi scriitori, a fondat la New-York societatea literară al-Rabita al-Qalamiyya (The Pen Society), care va juca un rol determinant în renaşterea literaturii arabe. Alături de Mikha'il Na'ima, Gibran face parte din Şcoala Emigraţiei, "'Adab al-Mahğar", care cuprinde scriitori arabi care au emigrat, începând apoi să scrie în limba ţărilor de adopţie. . Djubran Khalil Djubran a fost numit preşedintele ligii, funcţie pe care a deţinut-o până la sfârşitul vieţii. Liga a constituit un adevărat nucleu cultural şi naţional, un cadru de manifestare a talentelor şi de păstrare a spiritualităţii emigraţiei arabe din Statele Unite, a cărei mare speranţă era eliberarea ţărilor arabe de sub stăpânirea otomană. În acelaşi an îi apare culegerea de proză "Furtunile" şi în 1923 publică eseul "Profetul".

 

Gibran s-a stins din viaţă în la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză şi tuberculoză. Rămăşiţele sale pământeşti sunt trimise la Beirut, la 21 august şi înmormântate în satul Bisharri, unde se născuse.

 

 

 

 

Edited by illudere

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dramaturg, poet şi romancier american, câştigător de premiu Pulitzer pentru literatură, Tennessee Williams a murit într-un mod stupid şi misterios.

Cunoscut pentru opere ca “Un tramvai numit dorinţă”, “Pisica pe acoperişul fierbinte”, sau “Menajeria de sticlă”, scriitorul avea obiceiul să-şi pună picături în ochi în fiecare seară.

Obiceiul lui foarte nesănătos legat de această nevoie medicală i-a adus sfârşitul în final.

Tennessee Williams scotea capacul sticlei de picături cu dinţii şi îl ţinea în gură, în timp ce se apleca pentru a pune picăturile în ochi. Într-o seară, el a înghiţit accidental capacul şi a murit înecat cu acesta.

 

Eschil, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din Grecia Antică şi inventatorul tragediei ca gen literar, a avut parte de o moarte incredibil de ciudată.

Eschil , care la acea vreme era chel, a fost ucis de o broască ţestoasă care i-a aterizat în cap. Vulturul care încerca să spargă carapacea acesteia a crezut că o aruncă pe o piatră lucioasă. Impactul a fost fatal atât bietului animal, cât şi scriitorului grec. Pare incredibil, dar este singurul caz de omucidere din istorie în care arma crimei este o broască ţestoasă .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mark Twain a fost „părintele literaturii americane“.a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer“, „Prinț și cerșetor“, „Aventurile lui Huckleberry Finn“ și „Un yankeu la curtea regelui Arthur“.

 

Pe numele lui adevarat Samuel Langhorne Clemens, s-a născut în localitatea Hannibal, statul Missouri, într-un hambar. Se spune că a avut o copilărie nefericită. Când avea patru ani, familia s-a mutat la Hannibal, un oraș portuar pe fluviul Mississippi, care mai târziu a servit ca inspirație pentru orașul fictiv St. Petersburg din „Aventurile lui Tom Sawyer“ și „Huckleberry Finn“.

Missouri s-a numărat printre statele americane în care sclavia a fost legală din 1821, și de la o vârstă fragedă Twain a fost expus sclaviei, temă pe care a explorat-o în operele sale. Ca amănunt interesant, Twain a fost daltonist, fapt care i-a stimulat discuțiile ironice din cercurile sociale de atunci. În 1847, când Twain avea unsprezece ani, tatăl său s-a îmbolnăvit de pneumonie și a decedat. La scurt timp după aceea, Twain și-a găsit de lucru ca ucenic la un tipograf; la vârsta de șaisprezece ani a început să scrie articole amuzante și schițe. La optsprezece ani a plecat din Hannibal, lucrând ca tipograf la New York, Philadelphia, St. Louis și Cincinnati. La 22 de ani, Twain s-a întors în Missouri.

În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Calistrat Hogas

 

„Când oi muri, să nu cumva să mă puneţi în pataşcă (dric)... să ştiţi că sar în sus din sicriu; pe mine cu carul cu boi să mă duceţi si numai cu un singur popa! ”.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

„Nu există o cale uşoară de a trata această creştere năvalnică, acest cancer al istoriei. Nu există un leac magic pentru a vindeca boala fără precedent pe care o poartă pe urmele sale: şocul viitorului”.

 

Alvin Toffler

 

pictor: Dmitriy Filippov

 

 

post-108-1459755897_thumb.jpg

Edited by illudere

Share this post


Link to post
Share on other sites

N. Iorga a putut sa declare cu aroganta un mare neadevar :

 

"Opera lui Panait Istrati ne aratÄ elocvent cÄ avem de-a face cu un hamal din portul BrÄilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaĹŁie. Am ĂŽncercat sÄ o citesc, dar am fost nevoit sÄ arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. Eu nu-i gÄsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunÄreanâ!!!

 

Urata si nedreapta abordare! Opera literara a lui P. Istrati, supranumit Gorki al Romaniei , e cu atat mai merituoasa cu cat autorul avea doar patru clase primare, fusese crescut de o mama vaduva , spalatoreasa , care se lupta cu o saracie lucie, si a fost nevoit, pentru a se intretine de pe-o zi pe alta, sa practice cele mai umilitoare si "neintelectuale " meserii. A fost tradus in peste 30 de limbi, daca screrile lui n-ar fi avut valoare acest lucru cu siguranta nu s-ar fi intamplat .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...