Istorie medievala si nu numai

[LLDS]

Holocaust, idei generale

 

Holocaustul nu se poate mărgini în schimb la perioada celui de-al doilea război mondial. Holocaustul a exista cu mult înainte, astfel putem vorbi de holocaust chiar şi în perioada Inchiziţei spaniole şi chiar înainte.

 

Interesante articole; Felicitari si la cat mai multe asemenea postari.

Referitor la Holocaustul din Spania; din cate stiam eu, atunci cand evreii au fost izgoniti din Spania (unde reprezentau o minoritate importanta la acea vreme), acestia au jurat sa nu se mai intoarca niciodata in aceasta tara. Ma intreb cam care mai sunt relatiile diplomatice dintre Israel si Spania in momentul de fata .

 

Zone de conflict în perioada interbelică(Repere de cronologie internaţionala 1914-1945 de P.Bărbulescu - I.Cloşca)

 

Războiul greco-turc (1921-1922)

 

Exemplu de conflict care dainuie de ceva vreme (cam prea multa vreme).

 

Zone de conflict în perioada interbelică(Repere de cronologie internaţionala 1914-1945 de P.Bărbulescu - I.Cloşca)

 

Acestea sunt câteva dintre problemele politico-militare care au măcinat lumea după primul război mondial. Se vede clar, că lecţiile războiului nu au fost învăţate. Lumea se conducea după aceleaşi politici expansioniste, după aceleaşi percepte de suveranitate şi suzeranitate. Nu s-a înţeles nimic, nici de cei învinşi nici de către învingători. Pe plan politic, mai ales după perioada de criză economică care lovise dur în clasa majoritară a populaţie, se accelera ascensiunea fascistă. Erau văzuţi drept unici salvatori, acei conducători care, cu o mână forte, duceau către un stat dictatorial.

Societatea Naţiunilor Unite, rămase doar o societate pe hârtie.

 

Politici expansioniste, criza economica, acensiunea unor partide extremiste in anumite tari ... ingrediente care par destul de actuale.

Doamne fereste de Al Treilea Razboi Mondial, pentru ca vorba unui nene intelept : "Nu stiu care vor fi armele celui de-Al Treilea Razboi Mondial, dar daca acesta va fi, armele celui de-Al Patrulea Razboi Mondial vor fi betele si pietrele" (citat din memorie).

Edited November 3, 2008 by LLDS

[danco]

Prietene, LLDS. Bună seara.

După câte cunosc eu, relaţiile actuale dintre Spania şi Israel, sunt normale şi conform statutului internaţional. Problema inchiziţiei este una mai specială. Mortalitatea, în rândul celor care au trecut prin aceasta infamă dramă, nu a fost totuşi atât de mare cum se crede, dar evreii au avut parte de un tratament special. Ei erau iertaţi iniţial dacă îşi lepădau religia, sau să părăsească Spania. Problema a continuat asupra celor care au rămas, chiar dacă şi-au lepădat public religia, se pare că o continuau, pe ascuns în locuinţe, sau în alte locuri ascunse. Acest fapt se concluziona cu reluarea persecuţiei asupra lor.

 

Referitor la disputa greco-turcă, întradevăr, dureaza de ceva vreme şi nici nu se va stinge uşor. Aici este vorba de orgolii care au început odată cu expansiunea otomană pe continentul European.

 

Despre cel de-al treilea război mondial.... mă abţin să zic ceva, poate să fie sfârşitul lumii poate să fie clasic şi ucigător cum a fost al II-lea (căci resentimentele nu s-au stins, să fim sinceri..cât de puţin trebuie ca oamenii să se transforme în fiare, priveşte la conflictul din ex Jugoslavia..ce nebunie a fost, ce genocid interetnic...) sau poate să nu fie deloc.

 

Cu respect, danco.

[LLDS]

Ce tare e sectiunea aceasta de Istorie medievala si nu numai . Pana la sfarsitul saptamanii mi-am propus sa citesc toate postarile de aici, si poate mai dau o raita si prin alte sectiuni la fel de atractive.

Numai bine, respect si o seara placuta .

[danco]

Ce tare e sectiunea aceasta de Istorie medievala si nu numai . Pana la sfarsitul saptamanii mi-am propus sa citesc toate postarile de aici, si poate mai dau o raita si prin alte sectiuni la fel de atractive.

Numai bine, respect si o seara placuta .

Merci LLDS. Fiecare secţiune îşi are farmecul ei. Merită să le citeşti.

O seară plăcută.

[danco]

Bomba atomică(Enola Gay, de G.Thomas - M.M.Witts)

 

Pentru ca niciodată să nu se mai întâmple (sic)

 

"Precis la 8:16 a.m, după 43 de sec de cădere în care a străbătut aproape şase mile, fără a nimeri podul Aioi, bomba explodă mai încolo cu 800 de picioare, exact deasupra clinicii doctorului Shima.

În prima milionime de secundă după 8:16, o suliţă de lumină roşie-purpurie s-a întins pe o lăţime de zeci de metrii, transformându-se într-o strălucitoare minge de foc. Temperatura în centrul ei era de 50 de milioane de grade C. În epicentru, la clinica Shima, care se afla exact sub detonaţie, temperatura atinse câteva mii de grade.

Fulgerul dogorâtor a stârnit incendii pe o rază de o milă şi pe o distanţă de două mile a ars tot ce era piele omenească.

Din cei 320 000 de civili şi soldaţi cât se aprecia să fi fost în oraş, 80 000 au fost omorâţi sau grav răniţi. Cel mai mare număr de morţi a fost înregistrat în zona de patru mile pătrate din jurul podului Aioi, care cuprindea principalele cartiere rezidenţiale, comerciale şi militare.

Coloanele de piatră care străjuiau intrarea în clinica Shima au fost de-a dreptul înfipte în pământ. Întreaga clădire s-a dărâmat. Cei dinăuntru s-au evaporat.

Din 90 000 de clădiri, 62 000 au fost distruse, din 200 de doctori ai oraşului, 180 au murit imediat, din 55 de spitale, doar 3 mai erau în stare să fie folosite.

Temperaturile extraordinare au făcut scrum trotuarele, troleibuze, trenuri, maşini... Pe o distanţă de o milă de la epicentru, bărbaţii aveau pălăriile "gravate" pe scalp iar chimonourile femeilor erau imprimate pe piele...

Aproape toate acestea s-au întâmplat în timpul cât a trebuit unui om să clipească.

 

Reacţie a atacului :

Vaticanul - "Este o încheiere catastrofală a surprizelor apocaliptice ale războiului"

Von Ribbentrop ( ex ministrul de externe nazist) - " Este momentul să se pună capăt războiului pentru todeauna"

 

 

P.S - Minoru Genda, cel care a conceput atacului japonez asupra Pearl Harbor-ului în decembrie 1941 a fost decorat , în 1962, cu "Legiunea de merit" de către Senatul Statelor Unite. Decoraţia fiindu-i conferită de către preşedintele J.F.Kennedy.

[danco]

Ordinul de zi către armată, al mareşalului Antonescu - 22 iunie 1941 ( integral 99,7%)

 

Ostaşi,

V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă. Să şterg pata de dezonoare din cartea neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştrii.

Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de todeauna.

Ostaşi,

Vă ordon: Treceţi Prutul !

Zdrobiţi vrăşmaşul din răsărit şi miazănoapte.

Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştrii cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabiei şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi,

Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştrii cu lupta lor.

Înainte !

Fiţi mândrii că veacurile ne-au lăsat aci strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină.

Fiţi vrednici de trecutul românesc.

Ostaşi,

Veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi glorioasă armată a lumii. Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă dovediţi mândria camarazilor noştrii. Ei luptă pe pământul moldovean pentru graniţele noastre şi pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-a făcut-o istoria...

Ostaşi,

Înainte !

Să luptaţi pentru gloria neamului.

Să muriţi pentru vatra părinţilor şi copiilor voştrii.

Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.

Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştrii, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptate.

V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

Ostaşi,

Izbânda va fi a noastră.

La luptă.

Cu Dumnezeu înainte !

 

Comandant de căpetenie al Armatei

Generalul Antonescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9

[danco]

O faptă eroică întâmplătoare ( Lexiconul erorilor militare, H.D.Otto)

 

Primul război mondial începuse de câteva zile.

Generalul de infanterie Otto von Emmich a primit ordin să deschidă drumul prin Belgia, cu soldaţii săi. Trebuie să ocupe oraşul Liege. Dar oraşul, este asezat la o înălţime de 150 de metri, pe malul stâng al râului Maas, pe o coastă abruptă. Pe o porţiune de aproape 50 de kilometrii este întărit cu 12 forturi cu ziduri de beton groase de câţiva metrii, asezate în formă de cerc pe ambele maluri.

Generalul von Emmich se sfătuieşte cu o mină îngrijorată, cu cartierul sau general. Cum să cucerească această fortăreaţă ? Cum şi generalul-maior Ludendoff se afla de faţă şi cum nu avea nicio misiune importantă deocamdată, se hotărăşte să participe şi el la asediu, însoţind trupele.

În data de 4 august, soldaţii pornesc la atac. Timp de 24 de ore, tunurile bombardeaza fortul, dar în ciuda eroismului lor, nu reusesc să se apropie de fort. Rezistenţa belgiană este deosebit de puternică, cum era de aşteptat.

Trec două zile fără niciun succes remarcabil, până când, Brigada a 14-a reuşeşte să spargă inelul de fortăreţe ce înconjoară oraşul, dar, în centrul oraşului se află citadela, cea mai puternică bază de luptă. Trupele abia fac faţă luptei în exterior..ce se va întâmpla în faţa citadelei considerate inexpugnabile ?

Ziarele belgiene publică cu titluri de o schioapă : " Belgia şi-a câştigat o glorie nemuritoare. A distrus mitul cum că armata germană este de neînvins"... oraşul rezistă bine, iar brigada a 14-a e acum aproape încercuită.

General-maior Ludendorff, e dornic să vadă cum e cu acea citadelă. Fără să se gândească prea mult, rechiziţionează o maşină belgiană şi porneşte întracolo. Nu se opreşte decât în faţa porţii imense şi fără jenă bate cu mânerul de la sabie în acea poartă. Poarta se deschide şi un grup de soldaţi belgieni, dintre apărători, îl privesc uimiţi. Recunoscând uniforma de general-maior, aceştia, urmat de alţii se lasă înşelaţi convinşi că ofiţerul german a venit personal să le ceară predarea, forţele germane fiind undeva aproape şi gata de asalt. Fortăreaţa se predă pe loc.

Chiar dacă, dându-şi seama de greseală, citadela s-a predat, fortăreţele mai continuă lupta, dar sunt cucerite pe rând fără a mai fi sprijinite de citadelă.

Fortăreaţa Liege de necucerit, a căzut. Drumul spre Belgia era acum deschis, iar Ludendorff primeşte din mâna împăratului Germaniei medalia "Pour le Merite"

[LLDS]

Pare, pana la un anumit punct, o Cetate a Neamtului din Primul Razboi Mondial.

Putin mai ghinionista, dar e drept ca nu lesii, ci nemtii o asediau.

[danco]

Pe scurt despre Doctrina Thrumann şi Planul Marchall

 

La 11 martie 1947, într-un discurs în faţa Congresului american, Thrumann a schiţat un program al politicii externe pentru combaterea pericolului comunist în lume.

Congresul, va aloca apoi suma de 400 milioane dolari pentru Grecia, unde comuniştii au încercat să răstoarne monarhia şi guvernul legal ales , dar şi Turciei, unde URSS revendica Anatolia.

Ministrul de externe britanic solicită ajutor american, iar Thrumann declară în 1947 că USA va sprijinii popoarele libere care încearcă să reziste politicii de subjugare a altor popoare pe calea forţei.

Doctrina Thrumann a scos în evidenţă că USA nu mai avea intenţia de a revenii la izolaţionism. Aceasta reprezenta o cotitură în politica USA faţă de URSS şi marca începutul unei politici de stăvilire a expansiunii sovietice.

La 5 iunie 1947, Generalul Marchall ţine un discurs la Harward prin care subliniază necesitatea sprijinirii Europei de către USA. Acest plan adresat întregii Europe, preconiza ca USA să ofere 5 miliarde de dolari, singura condiţie fiind ca statele europene să se întrunească şi sa îşi evalueze necesităţile, urmând, ca prin armonizarea economiilor să se stabilească costurile printr-o cooperare între ele.

Binenţeles, statele din estul Europei, la ordinul Moscovei, au respins planul de sprijinire economică. Rezultatul s-a văzut destul de, repede, occidentul refăcându-se rapid.

 

 

Bătălia de la Cannae - 2 august 216 î.Ch (Lexiconul erorilor militare, H.D.Otto)

 

După ce, la începutul celui de-al doilea război punic, în 218 î.Cr, a trecut cu armata sa Alpii, Hannibal, comandantul cartaginez, începe o campanie în Italia. Armata lui nu era foarte mare, ea numărând în jur de 40 000 de soldaţi din mai multe neamuri : fenicieni, greci, libieni, iberi, celci, liguri..., dar cavaleria sa de 10 000 de luptători formează cea mai bună cavalerie de până atunci.

Hannibal îşi asează tabăra la Cannae. Senatul Romei ajunge la părerea că trebuie dată o luptă decisivă pentru a-l stopa pe acest uzurpator. Comandanţii armatei roamne sunt : Lucius Aemilius Paullus şi Gaius Terentius Varro. Armata acestora din urmă numără doar 6000 de călăreţi, însă forţa pedestră se ridică la 80 000 de soldaţi.

Varro, comandantul suprem al armatei romane, porunceşte pe 2 august pregătirea de luptă

Romanii uşor echipaţi din linia întâi deschid lupta cu o ploaie de proiectile. Apoi pornesc la luptă călăreţii iberi şi celţi din flancul stâng al lui Hannibal. Ei se ciocnesc cu cavaleria romană. Spre surprinderea romanilor, cavaleria lui Hannibal luptă după alte regului. Acestia trag jos de pe cai pe romani forţându-i să lupte pe jos. Tactică foarte bună, în acest fel putându-şi folosi superioritatea numerică.

Legionarii romani atacă centrul lui Hannibal. Centrul se retrage, frontul luând forma unei semilune cu romanii avântaţi înăuntru. Cum era de aşteptat, soldaţii libieni atacă din flanc legionarii romani, care nu mai pot înainta, trebuind să-şi apere flancurile. Cavaleria romană revine în ajutorul centrului, dar este urmăritaă de cea a lui Hannibal. Romani se văd încercuiţi. În aceste momente de luptă feroce îşi găseşte moartea consulul Aemilius Paullus, în timp ce Varro reuşeşte să scape.

Eşecul romanilor este total. Trupele lor împresurate sunt nimicite aproape în totalitate. Hannibal a pierdut circa 6000 de oameni, pe când romanii au pierdut peste 70 000 de soldaţi. Cu tot acest măcel, bătălia de la Cannae nu a fost una decisivă. Hannibal nu a ştiut să profite de acest moment prielnic pentru a atăca Roma. Până la urma, va pierde războiul cu romanii.

[danco]

Egipt - apariţia cunoştinţelor ştiinţifice (Istoria Orientului Antic, de V.I.Adviev)

 

Dominaţia inerentă a religiei nu a putut înăbuşi pe deplin gândirea liberă a omului. Cunoştinţele se acumulau şi se transmiteau din generaţii în generaţii. În şcoli , disciplina se menţinea prin pedepse corporale şi "poveţe". Dintre aceste poveţe putem aminti : "Scribule, nu fii leneş, căci vei fi aspru pedepsit. Nu-ţi pleca inima spre plăceri, căci te vei duce la fund. Cu cărţile în mână, citeşte cu glas tare şi sfătuieşte-te cu cei ce ştiu mai multe decât tine... Cere întodeauna sfatul şi nu uita niciodată de lucrul acesta. Scrie, şi să nu te plictiseşti niciodată de scris"

Elevii erau învăţaţi o gramatică grea şi complicată. Elevul trebuia să-şi însuşească temeinic, atât ortografia cât şi caligrafia complicată şi stilistică.

Nevoile zilnice, dezvoltarea economică, a schimbului comercial şi observaţiile asupra naturii, duceau la o treptată dobândire a primelor cunoştinţe ştiinţifice.

Dezvoltarea cunoştinţelor matematice în Egiptul antic, în special în perioada Regatului Mijlociu, este dovedită de textele descoperite din acea perioadă. Unul din cele mai mai mari progrese ale matematicii egiptene a fost dezvoltarea sistemului de numărătorii din zece în zece. În scrierea egipteană, existau deja semne speciale pentru numărătorii din zece în zece : 1. 10. 100. 1000. 10 000. 100 000.. şi chiar un milion, al cărei semn era un om cu mâinile ridicate în semn de mirare. Pentru a desena figura unui om, pictorul egiptean desena un pătrat cu căsuţe în care desena omul, folosind în scopul acesta cunoştinţele matematice cu privire la raportul de lungime a unor membre ale corpului, faţă de altele.

În domeniul astronomiei au învăţat să distingă planetele de stele şi le-au dat chiar posibilitatea să întocmească o hartă a cerului.

În medicină, medicii egipteni nu s-au putut debarasa complet de metodele de magie veche.Tratamentul cu ajutorul medicamentelor se făcea de obicei în uniune cu exorcismele şi cu ritualurile magice.

Medicii se specializează în numite boli. Apar medici specialişti în ginecologie, chirurgie şi boli de ochi.

În legătură cu cultul morţilor. Din năzuinţa de a asigura mortului o viaţă veşnică, s-a născut obiceiul de a înmormânta trupul. Astfel, trupurile celor decedaţi, se înfăşura în piei, rogojini sau ţesături şi, cel maia desea erau aşezate pe o parte, în poziţia cea mai apropiată de omul care doarme. Alături de trup se aşezau mâncăruri, unelte şi stauete.

printre numeroasele cărţi magico-religioase, cea mai importantă era Cartea Morţilor. Din capitolele aceste cărţi găsim : " Capitolul pentru apărarea de tot felul de şerpi; Capitolul pentru a nu muri a doua oară ; Maxima pentru a nu putrezii ; Maxima pentru a nu ajunge pe rugul zeului ; Maxima pentru a da putinţă sufletului să se unească cu trupul..."

 

 

Am scris acum câteva zile putin despre Hannibal, cel mai periculos duşman al Romei, deci e de datoria mea să spun care i-a fost sfârşitul acestui erou legendar.

 

După înfângerea de la Zama, Hannibal se retrase în Cartagina unde munci pentru refacerea acestui oraş. Romanii nu vedeau cu ochi buni revenirea acestei cetăţi, de aceea trimiseră soli în oraşul cetate pentru a cere predarea lui Hannibal. Hannibal fugi la Tyr, apoi la Antioch, dar romanii erau după el. Atunci Hannibal se refugie la Prusias, regele Bittiniei, dar soldaţii romani erau după el şi ajunseră să-i înconjoare casa unde se ascunse. În aceste momente Hannibal spuse : " Haideţi, să scap Romani de frică ; se vede că nu pot aştepta moartea unui moşneag", api se sinucise. Avea 67 de ani. Cu moartea lui, romanii au scăpat d ecel mai temut duşman ce l-au avut vreodată.

[danco]

Popoarele Italiei (Istoria Veche, D.D Pătrascu)

 

Binenţeles, şi Italia a fost locuită la început de acea populaţie care a fost distrusă de Pelasgi. Aceştia din urmă au fost la rândul lor goniţi de către alte popoare mai bine înarmate şi mai războinice : Iapigii, Italioţii, Latinii, Etruscii şi Grecii.

Iapigii - au locuit la început în valea Padului, apoi ajung spre Italia de Sud de unde au fost asimilaţi de grecii de aici.

Italioţii - cuprindeau popoarele Ialiei centrale : Ombrienii, Sabinii, Samniţii şi Latinii. Îşi croiseră o civilizaţie proprie care se ocupau mai mult cu agricultura. Cei mai de seamă au fost Latinii.

Latinii - s-au ocupat cu păstoria şi agricultura. Trăiau în mici orăşele întărite care se cârmuiau fiecare aparte. Mai important era Alba-Longa. Latinii se civilizaseră şi sub numele de romani, au stăpânit apoi Italia.

Etruscii - erau deosebiţi de toate popoarele din peninsulă. Nu semănau cu nici unul. Au locuit în Etruria. Erau buni corăbieri şi meşteri iscusiţi. De la ei au luat romanii ştiinţa prezicerilor şi alte obiceiuri religioase.

Grecii - locuiau în Italia sudică şi în Sicilia unde au întocmit colonii numeroase, precum : Neapoli, Crotona, Tarent, Siracusa, Gela, Himera. Din păcate, ca şi in Hellada, aceste oraşe se duşmăneau între ele, dar datorită loc, s-a introdus in această zonă civilizaţia în Italia.

[danco]

Un pic din taina Piramidei lui Keops

 

Piramida lui Keops, conţine circa 6 milioane de tone de piatră. Un monument atât de grandios, după cum se ştie acum, nu avea rol doar de mormânt. cercetată cu amănunţime şi măsută în toată în toate dimensiunile ei, s-a ajuns la nişte rezultate uimitoare. De exemplu, prelungindu-i-se diagonalele bazei, deoparte şi de alta, ele închid perfect Delta Nilului, la răsărit şi la apus, iar linia care trece prin vârful ei, de la miazănoapte la miazăzi, împarte aceiaşi Deltă în două sectoare egale. Dacă ne amintim de sforţările făcute pentru a ajunge ca meridianul Parisului, sau cel din Greenwich, să servească drept punct de plecare în măsurarea longitudinilor, atunci uimirea este şi mai mare când stim că meridianul care trece prin vârful piramidei este meridian ideal, deoarece străbate cele mai multe terenuri de uscat şi împarte pământul în două părţi egale. Deasemenea paralelă pe care e aşezată 30grade lat nordică, este aceiaşi care, dintre toate cuprinde cea mai mare întindere continentală. Dacă adunăm lungimea celor patru linii de bază, fiecare fiind de 232m,805 şi întreg perimetrul 4x232,805=931,22 l-am împărţii prin de două ori înălţimea piramidei, care la origine era de 148,208m atunci am avea : 931,22/2x148,28=3,1416.

Mai mult, făcând şi alte calcule s-a găsit că unitatea de măsură lineară egipteană(cotul sacru) reprezintă a zecea milioană parte, nu dintr-un meridian pământesc, ci a zecea milioană parte din raza polară a pământului. Şi în sfârşit, înmulţiind lungimea unei anumite încăperi din piramidă cu valoarea lui Pi, aflăm cifra de 365,242, exact numărul de zile al anului astronomic, număr pe care nici grecii şi nici romanii n-au ştiut să-l găsească.

S-ar părea că, egiptenii, au pus în această piramidă, ca într-o carte mormânt, toată ştiinţa lor.

[LLDS]

Istoria antica, preferata mea .

[danco]

Pe scurt despre bătălia de la Marathon( din Grecia Partenonului de C.Martin)

 

Urmând sfaturile lui Hippias, perşii debarcă pe plaja de la Marathon, însă nu au avut prezenţa de spirit să taie cele două drumuri care vin de la Atena.

În Atena, strategii au păreri diferite asupra tacticii ce trebuia de urmat, dar hotărârea lui Miltiade este urmată fără crâcnire (doar acesta participase alături de armatele perşilor la expediţia contra sciţiilor). Se hotărăşte să se joace pe cartea ofensivei, dar forţele sunt inferioare numeric perşilor. Se hotărăşte să fie anunţată Sparta pentru a veni în ajutor. Pheidippides, un alergător de elită, parcurge în viteză cele douăsute douăzeci şi cinci de kilometrii ce separă Atena de Sparta. Spartanii asigură ajutor, doar că trupele lor nu pot porni la drum înainte de luna plină, din motive religioase.

Zece mii de infanterişti (hopliţi) atenieni şi o mie de plateeni ajung la Marathon pe poteca din munţi care nu a fost tăiată de perşi. Aici îşi dau seama de superioritatea numerică a inamicilor care sunt de trei ori mai numeroşi. Miltiade preferă să rămână în expectativă şi să urmărească mişcările perşilor.

Perşii aşteaptă şi ei. Partizanii lui Hippias trebuie să-i prevină pe generalii persani, Datis şi Artaphanes, de momentul în care Atena va fi lipsită de apărare. După o aşteptare de opt zile, cum mesajul nu mai venea şi exista pericolul apropierii întăririlor spartane, perşii se reîmbarcă pentru a porni spre portul Atenei, în schimb, cavaleria porneşte direct. Acesta e momentul în care Miltiade dă ordinul de atac.

Atenienii coboară în fugă plaja şi atacă fulgerător. Perşii îşi revin din surprindere şi lupta se înteţeşte. Centrul armatei ateniene cedeaza încet, dar cele două aripi reuşesc să se replieze şi să prindă pe perşi ca într-o menghină. Atenienii fac minuni de vitejie. Perşi încep să dea înapoi, dar luptă ca nebunii şi reuşesc să se reîmbarce. În această luptă, fratele poetului Eschil, Cynegire are mâinile tăiate când încearcă să reţină o navă persană.

În acest moment, apare şi semnalul care anunţă că Atena este fără apărare. perşii se îndreaptă cu repeziciune spre portul Atenei. Este o luptă contra cronometru. Cine va ajunge primii, persşii sau atenienii.

Precedaţi de soldatul ( căruia, istoria nu i-a reţinut numele), grecii aleargă cât pot de repede în ajutorul oraşului şi ajung înaintea persilor.

După ce au mai mult de şase mii de soldaţi căzuţi ( atenienii doar o sută nouzeci şi doi de soldaţi ucişi), perşii fac cale întoarsă.

În cinstea soldatului erou, care a adus vestea victoriei, murind apoi, la Jocurile Olimpice, o probă va simboliza cursa sa eroică.

 

 

Despre cele 7 minuni ale lumii

 

- Piramida cea Mare de la Gizeh

- Grădinile suspendate din Babilon

- Templul Artemisei din Efes

- Mausoleul din Halicarnas

- Statuia lui Zeus din Olimpia

- Farul din Alexandria

- Colosul din Rhodos

 

Piramida cea Mare

" ...După o muncă de câteva luni, abia săpaseră un coridor de aproape 30 m lungime. Când descurajarea ajunse la limită, iar lucrătorii erau gata să se revolte, într-o zi, în timpul repaosului pentru masă, când în piramidă se restabilise liniştea netulburată de atâtea secole, un zgomot surd, dar puternic, s-a auzit în masa interioară a zidăriei, era ca şi când un bloc enorm de piatră s-ar fi desprins şi ar fi căzut.

Din acel moment, lucrul a fost reluat cu şi mai multă energie săpându-se către direcţia de unde venise sunetul. După ce au săpat circa 7 m, arabi au pătruns, în sfârşit, în coridorul ascendent. Piatra care căzuse, şi care a indicat astfel drumul, era chiar dala care, pe tavanul coridorului descendent, ascundea blocul de granit care obstruase accesul coridorului ascendent. Degeaba au încercat minerii să spargă blocul, până la urmă au hotărât să-l ocolească.

Coridorul ascendent era plin cu pietre de calcar, de diferite dimensiuni, care au fost evacuate din piramidă. Astfel, în anul 820 d.Cr., Piramida cea Mare care fusese închisă timp de mii de ani, a devenit din nou accesibilă oamenilor.

Bărcile descoperite lângă Marea Piramidă, în număr de cinci, simbolizau bărcile cosmice cu care faraonul călătorea după moarte. Aceste plimbări aveau un sens profund. Cele două bărci ale soarelui serveau lui Ra pentru călătoria nocturnă de la vest la est(barca amurgului) şi cea zilnică de la est la vest(barca răsăritului).

Textele piramidelor reprezintă foarte sugestiv această călătorie :

Cobori cu el (zeul soarelui)

Răsari şi deschizi drumul prin

Oasele lui Şu (zeul aerului)

Răsari si apui : coborând în

Beznă cu barca înserării a soarelui.

Răsari şi apui : răsari o dată cu

Iris, înălţându-te cu

Barca dimineţii a soarelui..."

[danco]

Despre violenţa în familie ( Lege şi fărădelege în Lumea Românească veche, de D.H.Mazilu)

 

Prevalenţa masculină îi dădea bărbatului, lider incontestabil al vechii familii româneşti, dreptul unei depline autorităţi asupra soţiei.

Bătaia, făcea parte din " dreptul de corecţie" pe care bărbatul îl avea asupra femeii, dar culpa femeii trebuia să fie veritabilă.

"Poate să îndrepte şi să certe bărbatul pre muiare-ş, pre lucru adevărat şi pre dreptate, iară nu cu înşelăciune şi fără de cale şi încă să o bată şi când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, şi atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blândeţe, iar nu cu vrăjmăşie, fără vină şi fără ispravă"

Această corecţie "blândă", cu măsură, făcută cu pumnul sau cu palma, putea fi aplicată, cât de mult şi de des, fiindcă " nu se chiamă că iaste cu vrăjmăşie asupra ei". Dacă lucrurile stăteau astfel, bărbatul era ferit de sancţiuni.

În schimb, femeia putea reclama autorităţilor laice sau bisericeşti, răul tratament familial: " muierea poate să se despartă de bărbatul ei singură cu puterea ei când o va bate des şi fără de vină, şi deacă se vor despărţii, se cade să o hrănească bărbatul şi să o îmbrace cum se cade"

 

Despre răpirile de fecioare(ibidem)

 

Răpirile de fete apar foarte des în listele de infracţiuni rezervate autorităţilor ecleziastice în satele ce aparţineau diferitelor mănăstiri ori episcopiiilor. " Văzând că în fiecare zi sunt răpite fete tinere sub cuvântul luării în căsătorie, pentru a pune capăt acestei rătăciri, ei cer să permită şi laicilor să-i poată uni în căsătorie.

Când se vor iubi amândoi, răpitoriul cu fata cea răpită şi neputând într-alt chip să se împreune, iară pentru dragoste ce au la mijlocul lor se vor fi sfătuit să se răpească atunce, cum zic o samă de dascăli, nu se va certa răpitoriul de vreme ce iaste un lucru cum ar fi turbat de dragoste, iară alţii şi mai mulţi şi mai credincioşi dascăli zic cum să se certe cu ceartă uşoară, după cum va fi voia judecătoriului".

Uneori, răpitorii puteau fi omorâţi de apropiaţii victimei : " Părinţii, fraţii, rudele, stăpânii muierii, toţi aceştia pot să ucidă de tot pre răpitori şi să n-aibă nice unul nice o certare şi încă nu numai pre răpitori ci şi pre soţiile lor pre ceia ce le vor fi într-ajutoriu, însă numai cându-i vor găsi făcând acel lucru ce zice când vor răpi, iară nu altă dată".

Dacă cineva va fi răpit o călugăriţă, va fi omorât iar bunurile sale" bucatele sale" se vor da mănăstirii de la care au răpit-o. Scapă mai uşor, doar cel ce răpea o femeie a cărei moralitate era cunoscută ca îndoielnică, cu condiţia să fie "consecventă" în "practicile" ei.

[Christina_Whisperwind]

Danco, daca se poate, ai putea sa postezi cate ceva despre cultura romaneasca din anii 1848-1849 ? M-ar interesa imbracamintea din acea perioada, curentele literare, si muzica

 

Cred ca tu esti unul dintre putinii la care am putut apela, iar daca stii ceva despre toate acestea, te-as ruga din suflet sa postezi. Organizez balul liceului, iar perioada este 5-6 Decembrie, de Sf Nicolae. Am ales data, pentru ca liceul se numeste Nicolae Balcescu si intre 5-6 Dec sunt zilele liceului. Bineinteles, tema este Revolutia de la 1848, iar eu trebuie sa ma gandesc la costumatii si dansuri, macar muzica din acea perioada.

[danco]

Danco, daca se poate, ai putea sa postezi cate ceva despre cultura romaneasca din anii 1848-1849 ? M-ar interesa imbracamintea din acea perioada, curentele literare, si muzica

 

Cred ca tu esti unul dintre putinii la care am putut apela, iar daca stii ceva despre toate acestea, te-as ruga din suflet sa postezi. Organizez balul liceului, iar perioada este 5-6 Decembrie, de Sf Nicolae. Am ales data, pentru ca liceul se numeste Nicolae Balcescu si intre 5-6 Dec sunt zilele liceului. Bineinteles, tema este Revolutia de la 1848, iar eu trebuie sa ma gandesc la costumatii si dansuri, macar muzica din acea perioada.

 

 

Cristina, te ajut cu plăcere, dar eu ceea ce ştiu despre această perioadă (1848-1849) este cam strict legată de istorie, dar ceea ce am şi ceea ce poate te-ar ajuta voi posta acum.

1848 este anul naşterii lui Ioan Slavici (1848-1925). În legătura cu revoluţia de la 1848 din Principate. Dacă vrei să vezi ceva legat de îmbrăcăminte,costumaţii este mai uşor să accesezi ceva legat de imaginea lui Nicolae Bălcescu, sau de "Coana Chiriţa". Dacă crezi de cuvinţă să îmbraci colegii tăi în spiritul revoluţiei, n-ar fi rău să le dai, sau o aură de student "revoluţionar" şi atunci îţi indic costumaţia tipic Bălcescu, sau uniforma soldăţească ( care ar fi ideal să o închiriezi, de la teatru dacă ai putea).

Să nu uiţi deviza revoluţiei: "Dreptate şi Frăţie". Dintre curentele vremii, romantismul a avut poate cea mai mare înrăurire asupra vieţii culturale şi intelectuale. Covârşitoare a fost grija faţă de naţiune. În acele momente era foarte accentuată revenirea în forţă a scrierilor istorice, mai ales despre Mihai Viteazul şi unirea pe care o realizase în 1600.

În legătură cu termenul de Paşoptism - generaţiile de intelectuali care au îmbrăţişat tradiţiile iluminismului şi ale clasicismului, romantici şi revoluţionari. "Entuziasmul lor,adesea naiv, înaltul sentiment patriotic, proiectele grandioase şi ambiţiile enciclopedice îşi aveau obârşia în spiritul epocii, definit cel mai bine prin termenul paşoptism." Poezia şi proza şlujeau idealurilor de unitate naţională şi independenţă, de simpatie pentru clasele de jos.

În legătură cu muzica acelei perioade, tot ce ştiu este că se "copia" modelul franţuzesc. Ce apărea la Paris apărea şi în principate (mai puţin în Transilvania, unde predomina curentul Vienez)..iar de mâncăruri

 

Sper să-ţi fi fost un pic de folos. Dacă, în schimb, doreşti ceva legat de istorie pură legat de revolutia din '48, te ajut cu mai mult succes.

Cu respect, danco.

 

PS- dacă poţi accesa pe net, îţi sugerez să vezi următoarele, să îţi faci o imagine cât de cât despre imaginea timpului : "Piaţă din Bucureşti" pictură de Prezioşi ; "Precupeţ bucureştean", litografie de Wullner ; "Piaţa Bărăţiei din Câmpulung", pictură de Carop Popp de Szathmary ; " Generalul Gh. Magheru". litografie de Matheescu.

 

PS 2 - As putea sa scriu despre industrie, despre dezvoltarea economică în principalele ramuri industriale şi agricole, în afară de istorie pură, dar nu cred că ai nevoie de aşa ceva, nu ?

[danco]

Bătălia de la Manzikert (Malzgirt de azi-Turcia) - 19 august 1071

 

Evenimentul pe care îl voi povesti acum, a declanşat startul războiului pentru dominaţia turcilor asupra Anatoliei şi a permis declanşarea Primei Cruciade din 1095.

Turcii, un popor din stepele Asiei Centrale, arcaşi extraordinari de buni, au ajuns să fie soldaţi în armata Califatului de Bagdad, iar contactul îndelungat cu arabii i-a convertit la islamism.

În anul 1059, Bizanţul a început să fie atăcat de aceste armate, într-o perioadă în care în Bizanţ situaţia era cam tulbure din cauza unor răscoale şi a atacurilor pecenegilor în Balcani.

Prestigiul lui Roman al IV-lea Diogenes depindea de cât de bună era relaţia sa cu turcii. A preferat să-l forţeze pe şah să-şi stăpânească armata. Dar Alp Arslan, liderul turcilor era preocupat de atacul contra Egiptului unde se "năstea" un nou centru al puterii şi nu dorea un război şi cu Bizanţul în acest timp.

Totuşi, Roman al IV-lea a pus la cale un atac. A fost formată o armată bizantină uriaşă, de aproximativ 40-60 000 de soldaţi.

Alp Arslan, şi-a dat seama de pericol şi a început o negociere, dar Roman al IV-lea avea nevoie de o mare victorie pentru a-şi recâştiga prestigiul, mai ales că ştia numărul mic de turci care i se putea opune.

Zarurile au fost aruncate. Armat lui Roman a înaintat şi a forţat trupele turceşti să se retragă, dar pe măsură ce se însera, a ordonat retragerea în tabără. Cum ordinul nu a fost bine executat, cei mai înaintaţi nu au înţeles ce se întâmplă şi s-a creat o mare confuzie. Circula zvonuri cum că Roman ar fi fost răpus. Retragerea în tabără a fost percepută ca o retragere şi astfel haosul a pus stăpânire pe armată. Turcii, profitând de această ocazie nesperată, au atăcat trupele ce se retrăgeau în derută. Spre surpriza generală, forţa principală a armatei Bizantine, compusă din franci, germani şi normanzi, a luat-o la fugă doar la auzul veştii că Alp Aslan se apropie.

Înfrângerea bizantinilor a fost completă iar Roman a fost luat prizonier, dar Alp Aslan l-a eliberat în schimbul unui tribut şi a demolării fortăreţei bizantine din zonă.

Roman a scăpat de turci, dar nu şi de ai lui. A fost orbit, iar împărat a fost recunoscut Mihai al VII-lea Ducas, care a si anulat tratatul dintre Roman şi turci. Cu toate acestea, Mihai al VII-lea nu era un lider adevărat şi Imperiul lui s-a împărţit în familii feudale învrăjbite între ele care apelau acum la turci pentru ajutor.

Când în anul 1092, Sultanatul selgiucid de Bagdat a început să aibă probleme, l-a rugat pe Papa Urban al II-lea să îi ajute cu mercenari, povestind despre suferinţele creştinilor aflaţi sub robia islamului. Aceste cereri de ajutor au inspirat pe Urban al II-lea să propovoţuiască pentru o cruciadă contra Islamului şi eliberarea locurilor Sfânte Creştine.

[danco]

Simbolistica geto-dacă

 

Lupul: este asimilat drept animal sacru, prezent şi în stindardul dacilor. Ar putea fi vorba de un zeu sau un strămoş mitic reprezentat printr-un lup, sau de ritualuri iniţiatice ale tinerilor războinici.

Taurul: este asimilat soarelui, simbol al forţei, virilităţii şi fertilităţii. Apare reprezentat pe ceramică, ornamentul central al scutului, chiar sacrificat în locuri de cult.

Mistreţul: apare în reprezentările cavalerului trac şi în reprezentările dionysace. Reprezenta fertilitatea şi războiul. Era considerat animal sfânt, zeu protector al animalelor.

Berbecul: are un rol important în practicile de cult. Locul lui în simbolistica dacică este dat de locul pe care îl ocupă păstoritul în cadrul ocupaţilor geto-dacice. Cultul lui se mai referă şi la vatra casei.

Destul de frecvente sunt şi reprezentările Cavalerilor Danubieni, prin analogie, Mithras, s epoate presupune că acest cult este cult de origine solară, o continuare a vechiului cult al soarelui.

[Christina_Whisperwind]

Cristina, te ajut cu plăcere, dar eu ceea ce ştiu despre această perioadă (1848-1849) este cam strict legată de istorie, dar ceea ...

 

 

Multumesc foarte mult! Chiar o sa ma apuc sa caut acum pe net despre ceea ce mi-ai scris tu aici si o sa pun la punct cu colegii mei toate acestea. Sper sa fie si ei de acord.. ...

 

oricum, inca o data MULTUMESC!

[danco]

Multumesc foarte mult! Chiar o sa ma apuc sa caut acum pe net despre ceea ce mi-ai scris tu aici si o sa pun la punct cu colegii mei toate acestea. Sper sa fie si ei de acord.. ...

 

oricum, inca o data MULTUMESC!

Cu plăcere, Christina.

[danco]

Nume ciudate, mai necunoscuţi, dar, şi ei au fost Voievozi în

 

Transilvania:

Mercurius (1111-1113)

Rafael (1217-1218)

Emeric Bebek I de Pelsocz-Akos (1392-1393)

Stibor de Stiboricz (1409-1414)

Sigismund şi Ioan de Szentgyorgy şi de Bozin şi Berthold Ellebach de Monyorokerek (1465- 1467)

Ştefan Mailat ( 1534-1538) "Nici o legătură, cred, cu ce arestat în Italia "

Maria Cristierna (1598- câteva luni : Principesă)

Caterina de Branderburg (1629-1630 : Principesă)

Carol O'Donell (1767-1770 : guvernator)

Ferdinand d'Este (1835-1837 :guvernator)

Ludovic Folliot de Crennville ( 1861-1867 : guvernator)

 

Moldova:

Gaspar Graţiani (1619-1620)

Eustratie Dabija (1661-1665)

Manole Giani Ruset (1788-1789)

Scarlat Callimachi ( 1806 ; 1812-1816)

 

Ţara Românească:

 

Radu Bădica (1523-1524)

Vlad Înecatu' (1530-1532)

Antonie din Popeşti (1669-1672)

Constantin Hangerli (1797-1799)

[LLDS]

Imi era dor de articolele lui danco. Toata stima .

O singura intrebare Vlad Înecatu' (1530-1532) si-a dobandit numele inainte sau dupa domnie ?

Edited November 13, 2008 by LLDS

[danco]

Imi era dor de articolele lui danco. Toata stima .

O singura intrebare Vlad Înecatu' (1530-1532) si-a dobandit numele inainte sau dupa domnie ?

 

 

" În septembrie 1532, mergând să se plimbe la un sat, Popeşti, s-a înecat în Dâmboviţa, cu cal cu tot. Se pare că plimbarea ar fi fost făcută după un chef prelungit..." Deci : don'ţ drink and drive

PS: nu se specifică în niciun document care ar fi fost numele sau complet dacă nu s-ar fi înecat. A domnit puţin şi nu a reuşit să se facă cunoscut cu ceva măreţ.

[danco]

Un pic de antropogeneză

 

Australopitechus : a trăit acum circa 3 milioane de ani, este considerat strămoşul omului modern, vegetarian şi culegător şi a fost descoperit în Etiopia şi Kenia.

Homo Habilis : a trăit acum circa 2,5 milioane de ani, este considerat cel care a inventat cioplirea pietrei (cultura de prund). Descoperit în Kenia şi Etiopia.

Homo Ereticus : a trăit acum aproape 1,8 milioane de ani. S-a remarcat prin dezvoltarea creierului, diversifică uneltele şi armele, este considerat ca fiind primul care a învăţat să folosească focul. A fost descoperit în Kenia, Germania, Spania, China.

Homo Ereticus " Pre-Sapiens" : a trăit acum circa 200.000 de ani, are poziţie verticală (toţi vor avea de acum), vânează cu sulila şi produce focul, descoperit în Germania, Grecia...

Homo Sapiens (Neanderthal) : a trăit acum circa 40.000 de ani ; în acest moment apar primele ginţi, credinţele magico-religioase, totemismul ; descoperit în Franţa, Germania...

Homo Sapiens Sapiens (Cro-Magnon):a trăit acum circa 35.ooo de ani ; este considerat " artistul" picturilor rupestre din peşterile din Altamira, Tassili... ; descoperit în Franţa, Asia, orientul Mijlociu, America

Homo Sapiens Sapiens de astăzi : actual... ; (cunoaste focul, calculatorul, tv, radio, circula cu avionul, doar că uneori se comporta ca un Cro Magnon cu tendinţe spre Neanderthal - nota trad)

-

 

În perioada neoliticului, mai bine zis în perioada " revoluţiei neolitice" simbolistica culorilor (descoperită pe vasele de lut arse) era astfel : negru - fertilitatea, alb - moartea, roşu - fertilitatea

 

 

Un mic joc-test pentru voi. Răspundeţi cu litera corespunzătoare :

1) În sec al XVI-lea, Ţările Române au intrat sub dominaţia :

a) Maghiară ; b) Otomană ; c) Rusă ; d) Polonă

 

2) Mihai Viteazul a pierdut Transilvania în urma bătăliei de la :

a) Mirăslau ; b) Giurgiu ; c) Gurăslau ; d) Şelimbăr

 

3) Victoria antiotomană de la Rovine a fost obţinută de :

a) Vlad Ţepeş ; b) Alexandru cel Bun ; c) Mircea cel Bătrân ; d) Ştefan cel Mare

 

 

Cu permisiunea voastră, am sa dezvălui mai târziu rezultatul corect, să vedem..dar să nu trageţi cu ochiul în carte, că vă scad nota la purtare