Narcisa Posted November 27, 2016 Report Share Posted November 27, 2016 Despre tristeČe nu mai vreau sÄ scriu Ori sÄ-mi deplâng din nou singurÄtatea... Prea bine eu am ĂŽnČeles fatalitatea, CÄ prea târziu ĂŽnseamnÄ... prea târziu! V.R. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted March 31, 2017 Report Share Posted March 31, 2017 SÄ nu regreČi! (Viorel RÄscol) Ne regÄsim, fÄrÄ regii sau planuri, Când primÄveri ĂŽncep sÄ-nmugureascÄ. Lungi aČteptÄri, cum spicele ĂŽn lanuri AČteaptÄ roČul mac sÄ ĂŽnfloreascÄ! Ăn faČa vieČii fruntea sÄ n-o-nclini CÄci soarta e de multe ori nedreaptÄ; Amarul greu ĂŽncearcÄ sÄ-l alini: Atunci când pierzi, ai mai urcat o treaptÄ! Tu sÄ iubeČti mereu, fÄrÄ-ncetare, Chiar dacÄ soarele-n Apus coboarÄ! Nu lua ĂŽn seamÄ vechea cugetare: "A doua oarÄ nu-i ca prima oarÄ"... DacÄ aČa Či-a fost ursitÄ soarta, Mai cauČi sÄ dezlegi a cui e vina? Iubirii nu-i ĂŽnchide niciodatÄ poarta, Nu stinge visele când stingi lumina! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted October 7, 2018 Report Share Posted October 7, 2018 âE de necrezut cum uitÄ trupul. Ceea ce-ĹŁi rÄmâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea eroticÄ este cel mai perisabil element al unei legÄturi. Ai sÄ vezi ĂŽntr-o zi cÄ numai spiritualitatea rÄmâne ĂŽntr-o iubireâ. Ileana Vulpescu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted October 12, 2019 Report Share Posted October 12, 2019 Timpul te schimba pe dinafara, oamenii te schimba pe dinauntru. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted January 3, 2020 Report Share Posted January 3, 2020 DOR De Parinti Mama si azilul Pe sub poale de pãdure , Plânge frunza cea de fag Si se-asterne în ograda Unde am crescut cu drag. Portile sunt larg deschise , Pe sub prispã lemnul doarme Cã din toamna ce-a trecut Focu-n sobã nu mai arde. Piatra din cãrare-i rece , Parcã-i lacrimã de-argint Pe sub geamuri urlã dorul Lantu-n usã-i ruginit.. C-am plecat în tãri strãine , Mama mea cu cin' s-o las? Am dus-o, chiar de n-a vrut La azilul din oras. Am lasat-o lãcrimând , Si i-am spus , c-ai s-o duci bine , C-o sã mã intorc curând Si te iau acas' la mine. A trecut o primãvarã , Si-apoi vara , toamna grea Si mã uit mereu spre usã Sã o vãd pe fata mea. Este alb totul în jur , Pereti , paturi si-asternut Dar mie îmi fuge gândul La peretii mei de lut.. Nu-mi lipseste pâinea caldã , Dar mi-o întinde un strãin Are mâna rece tare Noaptea somnul mi-este chin. Nu mai vreau sã stau aici , Sã zac pe cearsaf curat Vreau sã dorm pe tol de lânã Dar sã fiu în al meu pat. Si mã tem cã trece toamna , Iarna drumul îl înfundã Si copila mea cea draga La mine n-o sã ajungã. S-a lãsat ceata pe ochi , Simt un frig pânã în oase Pe sub geana mea cãzutã Lacrima sirag îmi coase , Cã mi-e dor de casa mea , Si-as plãti o liturghie La biserica din sat Fata mea înapoi sã vie. Sã aprind o lumânare La cel care i-a fost tatã Pâna când a inchis ochii, A strigat la a lui fata. Simt si eu asa...sfârsitul , Si-am sã mor intr-un azil Mi-e dor sã vãd rãsãritul Casa mea si-al meu copil. Autor...Mary Otilia Mari Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.