Narcisa Posted April 20, 2015 Report Share Posted April 20, 2015 Alinare-n lacrimi Goethe De ce eşti oare-atât de trist Când totul e voios? Ţi se cunoaşte după ochi, Ai plâns, neîndoios. "Şi chiar acum de-am lăcrimat, stingher, Mi-am plâns durerea mea, Şuvoiul lacrimilor lin Povara parcă-mi ia." Voioşi prietenii îţi spun: La pieptul nostru, vin'! Şi orişice ai fi pierdut Încrede-te deplin. "În larma voastră, nici ghiciţi De unde-i chinul meu. O, nu-i ceva ce-aş fi pierdut, De-i dorul cât de greu." Ci hai mai iute, fruntea sus! Atât de tânăr eşti! La anii tăi ai doar puteri Şi-avânt să cucereşti. "Să cuceresc aceasta, nu, Căci prea departe mi-i. Sclipeşte-nalt şi-aşa frumos Ca steaua din tării." La stele n-ai ce să râvneşti; Splendoarea lor sorbim Şi fermecaţi privim în sus Spre-al nopţii cer senin. "Şi zi de zi, privesc în sus Departe, fermecat; Lăsaţi-mi nopţile să plâng, Cât plânsul n-a secat." Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.