Jump to content
Vesperala Forum

A murit Adrian Păunescu


vesperala

Recommended Posts

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă

 

“De la un cardiac cordial”

 

De-aicea, de pe patul de spital,

Pe care mă găsesc de vreme lungă,

Consider că e-un gest profund moral

Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

 

Mă monitorizează paznici minimi,

Din maxima profesorului grijă,

În jurul obositei mele inimi

Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

 

Aud o ambulanţă revenind,

Cu cine ştie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind

Cu care se tratează cicatricea.

 

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,

Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vină anii grei,

Spitalul de urgenţă implorându-l.

 

Eu vă salut de-a dreptul cordial,

De-a dreptul cardiac, precum se ştie,

Recunoscând că patul de spital

Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

 

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,

Eu însumi sunt mai omenos în toate,

Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani

Şi ţării mele minima dreptate.

 

 

:(

Link to comment
Share on other sites

Cuvintele cele mai potrivite, tot el le-a spus.

 

Târziu

de Adrian Paunescu

 

Când v-am rugat să-i ocrotim,

Când v-am rugat a nu-i uita,

N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns

Că-i o problemă foarte grea.

 

Şi-am fost ridicol stăruind

Şi-am încercat să vă mai spun

Şi noi m-aţi învinovăţit

Şi m-aţi considerat nebun.

 

Şi eu v-am zis că nu e timp,

Că suntem nişte pasageri,

Şi voi aţi construit minciuni,

Mai multe astăzi decât ieri.

 

Şi-acum de ce vă bucuraţi

De arta celor ce-au murit,

Când voi i-aţi condamnat pe ei

La trai pe muchie de cuţit?

 

O locuinţă v-am cerut,

S-o dăm artiştilor pribegi,

Şi jaful vostru mi-a răspuns

Cu literele unei legi.

 

Acum, e gata casa lor

Şi v-aţi putea şi voi mândri

Că daţi o casă celor morţi,

Deşi ei v-au cerut-o, vii.

 

Târziu răspuns şi ipocrit,

Artiştii au ajuns pământ,

E gata casa vieţii lor,

Dar locatarii nu mai sunt.

 

 

Pacat ca de abia de acum incolo va fi apreciat la adevarata lui valoare.

Ce a facut el, mai ales in perioada cenusie a comunismului, a fost unic. Toate acestea in afara de poezia divina pe care ne-a lasat-o.

 

Link to comment
Share on other sites

Pacat ca de abia de acum incolo va fi apreciat la adevarata lui valoare.

E bine că va fi apreciat la adevărata valoare, chiar dacă e târziu.

 

Eu nu am uitat că atunci când trăia, a spune că îl admiri pe Păunescu ca poet era un gest ridicol, omul politic fiind controversat şi uitându-se valoarea lui ca om de litere.

 

 

Offtopic:

În zilele noastre e încă ridicol să îţi placă poetul Mircea Dinescu. Desigur o parte din români vor descoperi ce mare poet este şi acesta abia când nu va mai fi printre noi... Şi vor uita că au aplaudat când l-a dat Băsescu jos de pe scenă.

Se pare că din cauza contextului social uităm ce ne dau valoros aceşti oameni.

 

Se sting poeţii. Alţii tineri şi buni eu nu am văzut, tineretul nu se mai exprimă în versuri.

 

Link to comment
Share on other sites

Se sting poeţii. Alţii tineri şi buni eu nu am văzut, tineretul nu se mai exprimă în versuri.

 

Tineretul nu numai ca nu se mai exprima in versuri, nici macar nu se mai exprima in limba romana. Au un limbaj ce amesteca o limba romana incorecta cu asa numitul limbaj virtual plus niscai englezisme. Bineinteles ca exista si exceptiile care confirma regula. In acest context social, cu atat mai mult creste valoarea oamenilor de litere, a ultimilor poeti, precum Adrian Paunescu.

Link to comment
Share on other sites

Aş sta, aşa cu faţa-n sus,

Lovit pieziş de vreme

Şi-ncet ca un izvor supus

Ţi-aş murmura poeme.

 

Şi patul de sub şira mea,

Podeaua care-l ţine,

Cu timpul s-ar dărăpăna

Şi-n casă-ar fi ruine

 

Şi peste molcomul prăpăd

Peste privirea-mi oarbă

Cu gura începând să vad

Eu, năpădit de iarbă,

 

Din somnul ca un trist magnet

Ce ştie doar să cheme,

Ţi-aş mai încredinţa încet

Mistere şi poeme.

 

Albitul firii mele os,

Schiloada chipăroasă,

Lovit de pietre dureros

Şi mărunţit de-o coasă.

 

Ar face gura şi-ar sopti

Despre ce e şi nu mi-i

În veacul de schizofrenii

Pân-la sfârsitul lumii

 

Şi dacă varul cel nestins,

Ce-i una cu folosul,

Cu cinic urlet dinadins

Mi-ar înghiţi şi osul,

 

Eu, tainic, blând şi tutelar,

Călcând tăceri postume,

Din toţi pereţii daţi cu var

M-aş reîntoarce-n lume,

 

Către o casă, unde-acum

Şi moartea mai aşteaptă,

Până să-nceapă tristul drum

De dincolo de şoaptă.

 

Să-ţi spun că încă nu-i târziu.

Ruina e departe,

Iar eu cu inima te ştiu

Pe viaţă şi pe moarte.

 

Aş sta aici, pe-acest prundiş

Pe care-mi este bine,

Ca vremii, pus hotar pieziş,

Să-mbătrânesc de tine.

 

Să-mi sugă oasele-n pământ

De parcă oase-aş plânge,

Să fiu doar calcar şi cuvânt

Şi-un ultim strop de sânge.

 

ADRIAN PAUNESCU

Link to comment
Share on other sites

"Conform declaraţiei de avere completate în ianuarie 2009, la finalul mandatului de senator, Adrian Păunescu deţinea două case de locuit, trei vile de vacanţă, un apartament, precum şi şapte terenuri. Avea tablouri şi bijuterii în valoare de 23.000 de euro şi conturi bancare în care se află aproape 150.000 de lei."

 

Deci nu a murit sarac , precum zic unele televiziuni.

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...