Jump to content
Vesperala Forum
Mihai LEONTE

VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE

Recommended Posts

IUBITA MEA

 

Iubita mea, m-ai îmbătat

Ca aroma vinului de Busuioacă,

Acum, cu dulce sărutat,

Alintă-mă şi o să-mi treacă.

 

Ca viţa fragedă m-ai încorsetat

Îmbrăţişarea ta cum să nu-mi placă?

Când toate farmecele s-au dezlegat

La mine, iubirea să se-ntoarcă.

 

Iubita mea n-am obosit

Gândindu-mă la tine,

Dar mă simt mai fericit,

De viaţa clipele-mi sunt pline.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

UN PREMIU . . .

 

acrostih

 

Lucrând în mină zi şi noapte

Eşti uneori, desigur, obosit.

Odihna pentru orele lucrate,

Normal, un premiu fericit.

Te bucuri sincer în tăcere,

E şi firesc dac-ai muncit.

 

Munca, fiind, suprema plăcere,

Imprimându-ţi un sec inedit.

Hărnicia adusă aici cu greutate

Arzând în veacul noilor idei

Inspirând încă o temeritate,

Lăsându-i viaţa unei noi idei.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

AM CULES . . .

 

Am cules salbă de stele

Pentru tine nestemată

Să fii tot mai minunată,

Cu şiragul de mărgele.

 

Văzând cerul înstelat,

În a nopţii strălucire

Din priviri m-ai captivat,

Oferindu-mi doar iubire.

 

Îţi mulţumesc Tată Ceresc

Că m-ai făcut aşa de fericit

Am zis că n-o să mai iubesc,

Şi totuşi iubirea a venit.

 

Cu chip frumos, de nedescris,

Această stea m-a fermecat

Cum nu credeam în nici un vis,

Dar iată că-i adevărat.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

LIMPEZIRE . . .

 

Când mă gândesc la trecerea vieţii

Nu-mi cenzurez diverse amintiri

Din anii impulsivi ai tinereţii,

Plini de muncă, dar şi de iubiri.

 

Revin trecute, multe întâmplări

Cu hazul sau cu tristeţea lor

Dar şi câte alte contemplări

Care mă purtau în viitor.

 

Acum când viitorul e prezent,

Ţi-aduci aminte pronosticul tău,

Dacă a fost sau nu eveniment

A devenit realitate, nu-ţi pare rău.

 

Un covor albastru plin de stele

Este cerul fără de sfârşit

Nu te mai caut printre ele

Căci pe pământ eu te-am găsit.

 

În suflet mi-ai pătruns, surpriză

Şi te-am păstrat cu inocenţă

Nu ştiu de cine ai fost trimisă

Dar sunt fericit cu a ta prezenţă.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

NOSTALGIE … .

 

Stau ore-ntregi şi mă gândesc

La tine, la chipul tău fermecător,

De la gânduri mereu mă hrănesc,

Hrana necesară unui visător.

 

Aş vrea să fiu pictor, compozitor, poet

Să te pot prinde în diverse ipostaze

Într-un stil cât de concret

Aureolată de mii şi mii de raze.

 

Nu găsesc declaraţii, cuvinte potrivite

Pentru ca tu să fi mai fericită,

Am lăsat în urmă multe flori strivite

Şi am venit spre tine cu inima topită.

 

Nu găsesc în univers, pe pământ,

Cu cine să te-asemăn mai bine,

Nu găsesc cel mai frumos cuvânt

Care să-l rostesc pentru tine.

 

Caut versul cel mai frumos

Să-l aştern pe acest caiet,

Caut ritmul cel mai melodios

Să ţi-l transmit în mod direct.

 

Nu ştiu ce aş putea să-ţi dăruiesc…

Să simt că tu eşti tot ce-i mai înalt,

Că într-adevăr în suflet te iubesc

Da, nu sunt cuvinte spuse în neant.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

AM AVUT . . .

 

Cunoscându-te pe tine

Am avut mare noroc

Zilele îmi sunt mai pline

De singurătate nu e loc

 

Cum să te înţeleg iubire

Eşti mult prea cuprinzătoare

Depăşind orice închipuire

Te-am transpus în Carul Mare.

 

Cum aş putea să definesc

Ceea ce simt eu pentru tine

Sintagma veche „TE IUBESC”

Are cuvinte prea puţine.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

SPUNE-MI DE CE?

 

Spune-mi de ce oare,

Tu, steaua mea,

Din Carul Mare,

Nu vrei să fi tot stea?

 

Stelele ce sunt pe cer

Vor fi în continuare

Ca şi aceea care o prefer

Va fi acolo-n Carul Mare.

 

Nu pot merge-n infinit

Nici n-am cum să fac

Totul are un sfârşit,

De aceea, iată, tac.

 

În locul meu altcineva

Va scrie poate, iar un vers

Pentru că persoana ta

Eternă fi va-n univers.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

CUVINTELE …

 

Mai întâi a fost cuvântul,

Rostit de însuşi Creatorul,

Astfel s-a născut Pământul,

Lumea noastră, viitorul…

 

Printre lucrurile sfinte,

Şi credinţa-n Dumnezeu,

Am şi lucrul cu cuvinte,

Folosite-n scrisul meu.

 

Te întrebi puţin contrariat

Ca un aer cam fierbinte

Cine? Ce s-a mai schimbat

Doar folosul de cuvinte.

 

Mulţi se-mbată de cuvinte

Spuse la un oarecare semn,

Folosite mai-nainte

Elegii al limbilor de lemn.

 

Cuvinte, cuvinte

Nişte simple elemente

Puse sigur înainte

Întâmplări, evenimente.

 

Reşiţa 16 februarie 2001

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

MĂ ÎNTREBI ?!

 

Mă întrebi ce va mai fi

Crezi că-ţi pot răspunde?

În viitor eu pot privi,

Dar nu ştiu până unde.

 

E uşor să dai verdicte

Când nimic nu e concret

Visând la clipe fericite

Uităm că nimeni nu-i perfect.

 

Fiind un om de rând

Cu o biografie oarecare,

Nu mă voi uita plângând

Înspre Carul Mare.

 

Ce distinsă eşti aşa

În curatele-ţi vesminte

Vei rămâne tot o stea

Neschimbată în cuvinte.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

GÂNDURI, GÂNDURI

 

Gânduri, gânduri inocente,

Aleargă-n pâlcuri, dispersate,

Şi nu sunt indiferente,

Când spre tine-s îndreptate.

 

Doamne, cum mă mai gândesc

La tine, zeiţă pământească,

Nu ştiu cum să îndrăznesc,

Gândurile să te găsească.

 

Va veni şi ziua-n care

Vom fi iarăşi împreună

Nu cred că voi fi în stare,

Să te strâng puţin de mână.

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

AM DĂLTUIT

 

Am dăltuit în versul meu,

Imaginea frumos creată,

Rămasă în suflet mereu,

Pe care n-o uit niciodată.

 

Nu voi uita acele mângâieri

Primite de la tine-n dar

Le aştept şi azi, ca ieri

Depuse pe al dragostei altar.

 

Cum să uit calda-ţi privire,

Care sincer m-a uimit?

Aducând imensa fericire

Pe care tu mi-ai dăruit.

 

Însetat de a ta fiinţă,

Buzele mi s-au uscat,

Dar cu veşnică credinţă,

Ochii tăi nu i-am uitat.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

CÂND ARDE DORUL

 

Când arde dorul poţi să spui,

Cât ţi-e de greu? Aştepţi,

Dar n-ai cui spune, nimănui

Nu-i pasă. Nu-i pasă tot repeţi.

 

Timpul trece foarte greu.

Te uiţi la poza din album,

Întrebi, de ce doar eu,

Mai iubesc? Nu sunt nebun ?

 

Cu toate astea, încă speri,

Să fie totul foarte bine,

Că fiinţa care o preferi,

Va fi vreodată lângă tine.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

POETUL A MURIT FRUMOS … .

 

Poetul a murit frumos,

Ducându-se la stele,

Căci n-a vrut să coboare jos,

Nici una dintre ele.

 

Acum privind în jos la noi,

Gânditor la zbaterile noastre,

Zicând: Am fost şi eu ca voi,

Şi iată, mă aflu printre astre.

 

V-aştept căci veţi veni

Urmându-vă desigur mersul,

Şi atunci când veţi şi osteni,

Vă veţi închide universul.

 

20 aprilie 2001

Moldova Veche

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

NU RENUNŢ !

 

Doamne, cât eşti tu de mare!

Desigur, o să mă-nţelegi,

Căci nu mai vreau în resemnare,

Să mai trăiesc zile întregi.

 

Cui ar folosi această renunţare?

Ce mi-ar distruge un destin,

Ar însemna o condamnare,

Şi asta nu ar fi puţin.

 

Cum am luptat voi mai lupta,

Aşa am învăţat, să lupt mereu.

Căci nu-nţeleg a renunţa,

Nici nu încerc, mi-e foarte greu.

 

01 mai 2001

Moldova Veche

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

UNDE EŞTI VIAŢĂ ?

 

Unde eşti tu viaţă,

Prin care am trecut?

Întrebarea e isteaţă,

Iar răspunsul e ştiut.

 

Viaţa care a-nceput,

Tu nu ştiai ce este,

Atunci cândva demult,

Credeai că e poveste.

 

Acum bătrân fiind,

Când ai văzut ce-a fost

Observi că doar trăind,

Viaţa are rost.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

File de jurnal

 

 Sunt aniversări dar şi comemorări. Citeşti şi zici „Mulţi ani trăiască” pentru cei vii. Un Dumnezeu să-i ierte pentru cei trecuţi. Păstraţi-le mormântul în sufletele voastre. Nu veţi avea nimic de pierdut. Vă va întări eterna amintire căci viaţa este viaţă, iar moartea ne îngheaţă

 Oare! M-am trezit târziu la viaţă dintr-un somn mult prea adânc. După naşterea oficială, am trecut de mult prin şcoală şi cartea de muncă mi-e plină de ani şi totuşi parcă mai sunt copil. Acum învăţ încă din abecedare, căci sunt încă la antici, pe care îi găsesc: Aristotel, Platon, Seneca. Doamne! De unde ştiau ei ce e în lume? Ne întrebăm, dar tot de la ei învăţăm.

 Lume multă, gălăgie. S-a deschis o pizzerie. Lume multă, furnicar, s-a deschis un cafe-bar. Vrei să cumperi un ziar, stai la coadă. La impozit când plăteşti, „lumea asta-i tare şoadă”, stai la coadă. Dar ce? Coada asta-i de mâncare, de-i atâta înghesuială?

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

 Am mai scris vreo două rânduri, iarăşi am căzut pe gânduri, consemnez iar în jurnal, câte un fapt comun, banal. Căci de lucruri serioase lumea nu mai vrea să ştie să audă căci la toate este surdă. Am trecut şi iar vom trece şi prin anotimpul rece.

Stai în casă, la căldură, dacă ai, dacă nu mai bei un ceai să te ardă pe la gură şi îţi faci astfel căldură.

 Vine pensia cu indexarea şi mă mir că e mai mică. Cum? Că ea pare aşa mare, dar nu-i bună de nimic. Nu mai ei, domnii cei mari, iau salarii în dolari, însă noi aceştia mici, nu luăm nici firfirici. Tot aduni la cheltuieli, la venituri câte un pic, ce-a fost azi şi ce-a fost ieri, mâine nu mai e nimic. Uite aşa trăieşti intens cu cartofi şi cu gulii, într-o zi senină poate, vei pleca dintre cei vii.

 Multe anunţuri funerare. Un şir întreg de nume, trece lumea prin ziare, şi ziarele prin lume. Trec anotimpuri în curgere normală de la iarnă pân’la toamnă şi ajungem iar în iarnă. Cursul vremii nu se schimbă, ploi mai sunt tot mai puţine, mai e secetă, zăpadă, stă o grindină să cadă, toate trec ca un şuvoi, peste noi.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Scrisori deschise,

 

 După lectura versurilor din caietul „Reverii adverse”, am constatat că Mihai Leonte cu toate că a creat noi poezii, nu şi-a schimbat stilul. Menţinerea vechiului stil este o consecvenţă firească, căci poetul nu ţine cu orice preţ să devină brusc … modernist.

Poezia nu este un obiect, ci o stare de graţie, o vibraţie proprie fiecărui poet, care trebuie să fie citit şi înţeles ca individualitate, nu neapărat prin raportare şi comparaţie cu alţii.

Sensibil, sincer şi vibrând cu blândeţe, duioşie şi înţelegere la evenimentele vieţii, Mihai Leonte, poetul continuă să se emoţioneze şi să activeze pe plan social, fiind demn de o înaltă stimă.

Domnule Leonte, dacă simţiţi îndemnul lăuntric de a vă exprima în versuri, nu vă reţineţi, indiferent de opiniile altora.

Cu preţuire, profesor Claudiu Vodă

Preşedintele Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură din România

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mult stimate prieten Mihai LEONTE

 

Vă mulţumesc mult pentru volumul „ Reverii Adverse”, care mi-a adus multă bucurie prin varietatea ideilor abordate cât şi prin profunzimea gândirii omului care a poetizat munca grea a minerilor, realizând buchete de cristale literare acolo unde alţii nu văd decât suferinţă şi durere.

Vă admir sincer şi doresc să ne dăruiţi nouă care ştim să apreciem eforturile minerilor care aduc lumină din negura cea mai profundă a adâncurilor.

Constantin GRUESCU – născut 12 aprilie 1924.

Tehnician geolog miner – colecţionar flori de mină.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stimate prieten Mihai LEONTE

 

Mihai LEONTE are o sensibilitate aparte, care îmbină în mod miraculos spiritul oniric cu cel realist. Dar aşa cum nuferii albi imaculaţi îşi trag seva din adâncul mlaştinilor, tot la fel şi spiritele sensibile se înalţă deasupra mediului în care se află.

Stilul aparent uşor trădează o profunzime de sensuri, dar ceea ce e foarte important este originalitatea poeziei dumneavoastră care e definitorie, lucru care nu-i deloc uşor.

Vă felicit şi vă asigur de aprecierile mele sincere.

 

Profesor Ion MIU – Malmo – Suedia

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mihai LEONTE - ,,În căutarea poeziei”

 

„Caut adâncimea,/ Ca pe o hrană necesară, scrie Mihai LEONTE în placheta „ALB – NEGRU”, apărută în 1999.

Versuri calde, centrate pe sentimentul dragostei eterne găsim şi în poemul „UITĂ”: „Uită ultimul sărut/ Şi pe primul uită/ Să rămân necunoscut/ Fii tu cunoscută!”.

De la poeme ocazionale – vezi poemul „ELOGIU” la conştientizarea scrisului din „OPTIMISM”: „Când plânge inima-n durere,/ Şi o cuprinde o vrajă amară şi adâncă,/ Caută-ţi o altă putere/ Şi printre suspine tu cântă!”.

Mihai LEONTE este într-o permanentă strădanie de transpunere în vers a emoţiei în faţa vieţii. Iar pentru Mihai LEONTE poezia este dragoste. Iată un catren reuşit din poemul „EVRIKA! Te-am descoperit.”: ”Alergam prin spaţii nesfârşite,/ Nomad. Cu gândul cam nehotărât/ Aleile din cale-mi de ierburi năpădite/ Mă-nfiorau şi totuşi te-am găsit”.

În versurile următoare un autoportret – vezi poemul „LĂSAŢI-MĂ”: „Nu mă căutaţi în sonore ipostaze/ Nici pe culmea înaltelor gândiri/ Nu mă pierd niciodată-n miraje/ Doar câteodată-n roze amintiri.” – am citat din placheta „NOSTALGII” apărută la Moldova Nouă în 19 – ianuarie – 2000. Cel mai reuşit poem al plachetei mi se pare a fi „NIHIL NOVE” din care voi cita integral prima strofă: „Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii/ De ce să te mai oboseşti zadarnic?/ În orele nopţii de toamnă târzii/ Adormi în pace. Să nu-mi scrii!”.

Adâncind căutarea întru poezie în poemul „ O SPUN DESCHIS” Mihai LEONTE, identifică în fapt poezia cu fiinţa iubită „Te văd întruchipată în tot ce e frumos/ În fulgi de nea, în mari poeme/ Iar sângele în vene tresaltă furtunos/ Când oare gândul va înceta ca să te cheme?”.

Apropiat de natură Mihai LEONTE se emoţionează în faţa muntelui. În poemul „ VÂRFUL MUNTELUI” iarăşi găsim versuri demne de citare: „Câte inimi ai tu în piept/ De îţi aud o vâlvătaie de bătăi?/ De ce îţi ridici vârful drept/ Ameninţător peste văi?”. După cum vedeţi în locul unor elogii cu nuanţă festivistă, acum când poetul împlineşte o frumoasă vârstă a senectuţii, am preferat o recitire a poemelor mai reuşite, cum şi sincera sugestie de a încerca să se exprime în vers liber (alb) şi de a se grupa în jurul selecţiei pe care cu drag am făcut-o din ceea ce am citit până acum.

Poezia este, ceea ce este, plus ceea ce va fi. Nivelele la care fiinţa umană o întâlneşte sunt diferite „chipurile” poeziei sunt iarăşi diferite. Dar atunci când un om la 60 de ani are frumoasa nebunie de a crede în „frumoasa fără corp” (poezia) şi ea, poezia îl ajută să existe, cel puţin funcţia de chatarsis a scrierii de vers se împlineşte. Şi nu este puţin. Încheind scurta-mi „scrisoare”, IO, Ion CHICHERE îi doresc lui Mihai LEONTE, „LA MULŢI ANI!”.

 

Ion CHICHERE – REŞIŢA – 18 -19 Ianuarie 2001.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

STIMATE DOMNULE Mihai LEONTE

 

 

Confirm primirea volumului dvs. de poezii „Valenţe medii”, versuri ce m-au încântat prin sensibilitatea metaforei şi pasionanta abordare tematică a iubirii ca izvor al înţelegerii între oameni.

Vă mulţumesc pentru frumoasa dedicaţie şi vă urez ca Praznicul Naşterii Domnului nostru Isus Hristos să vă aducă dumneavoastră şi întregii familii, multă sănătate, împlinirea multor dorinţe, ani îndelungaţi, iar sărbătoarea Anului Nou să vă găsească fericiţi şi încrezători într-un viitor mai bun, să vă aducă liniştea sufletească şi prosperitatea atât de mult aşteptate într-o Românie Mare aşa cum şi-au dorit strămoşii noştri.

Sărbători fericite şi La mulţi Ani.

 

Dr. Ec. Gheorghe FUNAR

Primar al municipiului Cluj – Napoca.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Domnule Mihai LEONTE,

 

Să te ţină Dumnezeu tot aşa, să scrii mereu, să ai realizări pe măsura strădaniilor tale, să ai bucuria faptelor împlinite şi să nu cobori ştacheta, ci din contră, mai înalţ-o cât poţi mai sus. Se pare că ai intuit bine adevăratul sens al vieţii, prin motivaţia faptelor”.

 

Gheorghe ANDREI – Vicepreşedinte

Uniunea Generală a Pensionarilor din ROMÂNIA.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stimate domnule LEONTE,

 

 

Nu am reuşit să vă trimit un material amplu dar vă voi scrie câteva rânduri. În primul rând vreau să vă spun că vă admir curajul de a aşterne pe hârtie, gândurile, amintirile şi pasiunile dumneavoastră, mai ales într-o formă aşa de pretenţioasă cum este poezia. Trebuie să recunoşteam că poezia este forma cea mai delicată, dar şi mai solicitantă, prin care un om îşi poate exprima în mod direct sentimentele, gândurile, fără, a apela la intermediari.

Dintre poeziile dumneavoastră mi-a rămas întipărită în minte cea cu numele „Edenul copilăriei” în care evocaţi plaiurile plaiurile copilăriei, satul natal. Mi-a rămas în memorie pentru că acele meleaguri au fost şi pentru mine „edenul copilăriei”. Deşi m-am născut, trăit şi învăţat într-un oraş mare, BACĂUL, aşteptăm cu nerăbdare vacanţele pentru a merge la bunici, la Petia. Am colindat, la rândul meu locuri ca, Groapa, Halmul, Dealul lui Vodă, Buna şi altele.

Ce aş putea să vă mai spun. Vă admir viaţa şi puterea de a merge mai departe, chiar şi la vârsta la care majoritatea oamenilor nu vor decât să se odihnească sau să călătorească sau pur şi simplu să stea cu familia, cu nepoţii. Continuaţi tot aşa.

Cu respect şi consideraţie a dumneavoastră corespondentă,

 

Mihaela MURARIU, Profesor de Limba Română

La Colegiul Agricol FĂLTICENI

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...