Jump to content
Vesperala Forum

Origami - figurine din hârtie


Recommended Posts

  • 3 months later...
  • 1 year later...
:o: wow...

arată impresionant

de unde ai învăţat cum se face?

primele modele care le-am facut (sunt undeva pe chat) au fost facute dupa o carte apoi am gasit pe youtube tutoriale dupa care am facut acest model ..... plus am cateva mingiute si flori care nu le-am facut poze si nici nu mai am cum :imao: amici m-au lasat fara ele :pardon:

 

oricum sper sa ajung sa fac un bonsai ceea ce ma atras in primul rand sa fac origami (sau ceva ce aseamana cu unul )

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Intr-o zi vantul a rostogolit pana langa mine o hartie mototolita. A oprit-o chiar la piciorul bancii pe care ma asezasem, nu pentru ca as fi fost obosit, mai mult pentru ca imi era indiferent cand si pe unde urma sa ies din parcul ala. Nimic deosebit, e o lume murdara, un oras murdar, un parc murdar, am gandit. De ce n-ar fi si plin de hartii rostogolite de un hazard a carui logica sa o stie doar vantul asta? Si chiar era plin pe acolo de hartii mototolite, petice de ziare continand sferturi anoste de stiri senzationale, ambalaje tanjinde dupa biscutii ce le conferisera candva rost, vreo scrisoare rupta in bucati mici, ca visul liceanului ce o scrise si renuntase sa o mai trimita...

Si totusi in hartia "mea", era ceva ciudat, ceva care m-a facut sa o iau, sa o desfac. In primul moment nu am vazut nimic, parea doar o foaie de hartie , nici macar scrisa, un patrat alb fara istorie, caruia cine stie ce maini nervoase i-au refuzat un sens, o scriere, orice.

Si totusi...

Nu stiu ce m-a facut sa o netezesc, sa o tin in palma stanga si sa incerc sa o indrept cu cealalta palma. Mai mult am simtit decat am vazut liniile drepte, intersectate intr-un model bizar si complicat, amestecate cu cele haotice lasate de mainile ce o facusera ghemotoc, inainte de a o azvarli. M-am uitat lung la acele linii drepte, le-am urmarit cum plecau din toate partile catre toate partile, am incercat sa refac cu mintea ordinea in care fusese indoita, in care colturile ii fusesera suprapuse, dar parca ea insasi se opunea mintii mele, parca se temea cumva ca nu ii voi ghici modelul, parca prefera sa nu isi asume riscul de a fi refacuta gresit, mai bine sa ramana asa cum o adusese vantul, asa cum o facusera mainile nervoase ale cine stie cui...

Am inceput prin a-i reface diagonalele, cu teama ca teoria diagonalelor egale ale patratului e gresita, dar nu era, chiar erau egale, daca stiai sa-i potrivesti exact colturile opuse, sa-i repliezi trecutul exact pe vechile fagase. Apoi i-am refacut inaltimile, latura cu latura, ce bine ca era un patrat si nu un trapez, ce bine ca era o forma logica si frumoasa, nu doar una logica...

La un moment dat hartia a inceput sa isi caute singura vechile linii, nu mai erau degetele mele cele care o recompuneau, se reinventa singura, linie cu linie, segment cu segment, isi relua forma complicata, imi dirija ea insasi degetele, devenisem masorul orb al unui trup oprit in ultimul moment din descompunere. Eram din ce in ce mai curios ce va iesi, imi era teama sa nu am parte de deziluzia cine stie carui rezultat final al unei banale barci sau a unui banal avion, si totusi era evident ca hartia aia, patratul ala, fusese altceva, mult mai complicat, era absurd ca vantul sa ajute un avion cretin sa se recompuna, nu, avusese alt rost intalnirea aia a noastra...

Nu-mi amintesc cand am terminat. Stiu doar ca am facut-o cu ochi inchisi. Mi-a fost teama sa-i deschid, mi-a fost teama sa nu o fi rupt-o in bucati... Cand am simtit ca e gata, ca nu mai e o hartie, e din nou ceea ce fusese candva, am asezat-o incet langa mine, pe banca, m-am ridicat si am plecat fara sa intorc capul. Am lasat-o acolo, pe banca, singura, in bataia vantului. Care, mai mult ca sigur, a luat-o la o secunda dupa ce am plecat.

Uneori mai trec pe acolo, dar nu ca sa o regasesc. Stiu ca acum zboara unde vrea ea, nu unde ii spune vantul.

Si totusi uneori simt ca ma priveste ceva, de sus de tot. O pasare cu aripi lungi, ca parul lung al unei femei. O femeie nascuta cu aripi.

O femeie Origami.

 

(M)

 

post-1012-1287733748_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

hartia "mea",

mi-a fost teama sa nu o fi rupt-o in bucati...

 

Uneori mai trec pe acolo, dar nu ca sa o regasesc. Stiu ca acum zboara unde vrea ea, nu unde ii spune vantul.

Origami.

 

(M)

 

Fiecare are o asemenea hartie...doar a lui. O mai cautam din cand in cand, cel mai adesea cand suntem in genunchi, cu sufletul tandari...o netezim cu dragoste, cu remuscari ori regrete, cu melancolie , cu disperare, cu speranta... o pliem dupa gandurile noastre, dupa trairile noastre, uneori salveaza, alteori adanceste durerea...

Frumos, Mef.

 

Link to comment
Share on other sites

  • 5 weeks later...

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...