Traditia. mandrie? povara?

[NightShift]

Suntem toti de acord ca traditia asigura si defineste stabilitatea sociala a unui grup (in general vorbim de o natiune).

 

Dar este traditia o bariera reala in calea dezvoltarii? (Nu am atasat sondaj pentru ca intrebarea este ceva mai complexa, si oricum, m-as bucura mai mult de niste pareri exprimate in scris decat de niste procente in antetul topicului)

 

Pornesc pe calea - SUA <<versus>> Uniunea Europeana.

 

SUA are una bucata limba oficiala si adio. Legi moderne concepute strict pe aspecte practice. Infrastructura diensionata corect si fara limitari cauzate de monumente istorice, sensibilitati reigioase, nationale, ... etc. Uniunea Europeana are 23 de limbi oficiale, si fiecare natiune are istorie de mii de ani. Toti au literatura (deci exclusa renuntarea la limba materna). Orasele sunt vechi, stramte si incarcate cu istorie. Dezvoltarea este greoaie-catre-imposibila.

 

Unde vedeti voi echilibrul intre dezvoltare si pastrarea traditiilor?

Edited June 9, 2008 by NightShift

[vesperala]

la un moment dat, dacă nu vine sfârşitul lumii, SUA însăşi va avea o "istorie" , un trecut, ceva cu care se pate indentifica.

Eu cred că momentan nu o are tocmai datorită amalgamului, în ciuda vechimii ca stat.

Dar nu cred că dezvoltarea SUA va înceta când vor căpăta "rădăcini", când nu vore avea doar viitor dar şi trecut. Pe scurt, nu tradiţia e cea care împiedică. Limba nu mai e demult o barieră.

Nu ştiu o boabă de chineză dar pot scrie fraze întregi cu un translator ruidimentar. Cât timp mijloacele tehnice evoluează, bariera sunt cel mult date de resursele financiare ale statului şi de capacităţile manageriale ale celorcare dispun de banii publici .

 

În fine, nu, nu cred că tradiţia şi dezvoltarea au aşa o zonă largă de intersecţie.

[NightShift]

Bun. O iau mai piano si gradez cu exemple.

 

- Am renuntat de mult la traditionalii opinci, pentru ca pantofii sunt mai frumosi si mai eficienti

- Am renuntat sa coacem paine acasa. Mai bine o cumparam de la magazin.

- Am renuntat si la portul polular pentru ca hainele moderne sunt mai practice.

- Am renuntat de mult si la muzica populara. Poate doar nu ne place, sau poate pur si simplu nu mai e la moda.

- Limba romana vorbita in Ardeal (in special in zonele rurale) este plina de regionalisme. Insa renuntam la ele cand vine vorba de comunicare in relatiile comerciale. ... din motive lesne de inteles.

- Am renuntat la arhitectura populara in favoarea solutiilor tehnice si a materialelor moderne. Oricum, putinele case traditionale inca-existente nu ofera niciun fel de confort, deci in cativa ani nu vor mai exista.

.....

- Ne sufoca circulatia pe strazile din centrul Clujului? Desigur. Dar suntem dispusi sa demolam cladirile de secol 14-17 din centrul istoric pentru a face loc la vreo 8 benzi? ... Clar ca NU

- Comunicam fluent in limba engleza? Acuma nu zic, inteleg si un film fara subtitrare, dar dupa 20 de minute imi porneste coolerul in creier. Nu pot sa spun ca ma relaxez langa asa ceva. Comunicam in chineza folosind google/translate? Bun, dar sunt situatii cand nu exista internet in apropiere. ... ar fi foarte simplu sa exista o singura limba "Pamanteana" (sa zicem). Dar asa-i ca iese din calcul sa renuntam la Eminescu?

 

 

Parerea mea este ca traditia poate sta (si uneori chiar sta) in calea dezvoltarii. Intrebarea defapt ar fi unde este echilibrul ...

... pana unde ne cramponam in traditie/istorie? , de unde devenim superficiali? , care este limita de unde ni se rupe de traditii?

[Yelle1]

Unde vedeti voi echilibrul intre dezvoltare si pastrarea traditiilor?

Cred ca aici a existat o confuzie de termeni, prin termenul dezvoltare s-a facut referire la globalizare. Altfel, dezvoltarea si traditia nu ar trebui sa fie in contradictie. Problemele intervin doar acolo unde nu e prilej de alegere.

Cele mai insignifiante traditii mi se par cele legate de obiceiuri, gen coacerea painii, purtatul de opinci etc. De fapt, nu nesemnificative, ci doar nevinovate. Adevaratele traditii stau in mentalitate.