Mihai LEONTE

MEREU FLĂMÂND Simt că mă lansez în zbor, Spre infinitul lumii de copil, Ştii cât de mult te ador, Cu privirea ta mă alin. De tine sunt mereu flămând, Oricât te-aş bea, îmi e tot sete, Nu voi înceta să te cânt, Prin elegii, imne, sonete. Nu sunt singur pe acest Pământ, Înconjurat de minunate flori, Mă las mai răcorit de vânt, Sau de fiorul care mi-l strecori. Ţine-te uşor de braţul meu, Priveşte-mă când vezi că dorm, Să te ştiu lângă mine mereu, În zilele grele, dar şi în somn. http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Mereu...1333082264.html

REVERIE II Visez cu ochii mari, deschişi Visuri doar ideale Ochii ce mi-s dragi îs prinşi Steluţe pe bolţi siderale. Dar stelele lumină rece Iar ochii tăi emană-n spaţii O căldură care trece, Ca furtuni prin constelaţii. Răpeşti din inimă ce-ai cucerit, Iubirea, liniştea şi fericirea Şi-n ochii ce odată i-ai privit. Se poate naste nemurirea. http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Rever...1330839352.html

Portret de autor …Mihai LEONTE Membru al Ligii Scriitorilor din Romania Filiala Banat Amintiri despre mine… ( autobiografie ) M-am născut la data de 19 ianuarie 1941, în satul Petia, comuna Buneşti, judeţul Suceava, fiul lui Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută Condurache. Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună Buneşti, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în anul 1961 la Zlatna. Între anii 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea Hunedoara. De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la Intreprinderea Minieră Gheorghe Doja Zlatna. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. Baia de Arieş, regiunea Cluj. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972, la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală. Din noiembrie 1966 am lucrat la Intreprinderea Minieră Moldova Nouă ca miner, până în 15 septembrie 1968, când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri, pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969. De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980, când am fost promovat maistru principal minier subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul Intreprinderii Miniere Moldova Nouă. În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici, cu care am doi copii: LEONTE Marius Dan, născut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, căsătorit, un copil; LEONTE Amelia Elena, născută la 11 mai 1969, actualmente cetăţean al S.U.A.; lucrează la Spitalul Municipal Hartford din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăţi de management. Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent şi, sporadic, în conducerea superioară. În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale; în perioada 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „Pavel Dan” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”. Din 1976 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către asociaţie. În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne, printre care şi Cupa României. După ieşirea la pensie, în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993, având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales, iniţial, şi reales până în prezent. În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998. La alegerile locale din 1992, am fost ales Consilier Independent al oraşului Moldova Nouă, iar apoi Consilier Judeţean Independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din niciun partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România, filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu Vodă, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret. Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice. Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel; - 1999 - a apărut placheta ,,ALB-NEGRU’’ ( poezii) - 2000 - a apărut placheta ,,NOSTALGII’’ ( poezii) - 2001 - a apărut placheta ,,REVERII ADVERSE’’ ( poezii) - 2001 - a apărut placheta ,,VALENŢE MEDII’’ ( poezii) - 2002 - a apărut volumul ,,MEDITAŢII ADMISE’’ - 2004 - a apărut volumul ,,APOGEUL METAFORIC’’ - 2006 - a apărut volumul ,,AGATE MAGICE’’ - 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; SPIRALELE VIEŢII - 2007 a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; DRUMURILE VIEŢII - 2008 – selecţionat în volumul antologic; FREAMĂT DE DOR la Editura 3D. - 2008 - a apărut volumul ,,MIRAJELE ALBASTRE’’ la Editura Promarketing Reşiţa - 2008 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; MIRAJELE VIEŢII, tipărit la Suceava. - 2009 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; IZVOARELE VIEŢII, tipărit la Suceava. - 2009 - coautor în volumul antologic; UNIVERSUL BUCURIEI - Suceava. - 2010 - a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; SPERANŢELE VIEŢII, care a fost tipărit la Suceava în anul 2010 - 2010 am tipărit volumul ,,ARMONII MAJORE’’ – poezii şi alte scrieri - 2010 inclus în volumul ÎNSEMNE tipărit la Bacău - 2010 – inclus in volumul Să nu uitaţi de mine al poetului Marin BUNGET - 2010 - coautor în volumul ASPIRAŢII tipărit de www.RGrup.ro - 2011 – coautor în volumul antologic VIS ŞI PASIUNE coordonat de poetul ieşean Nicolae STANCU reţeaua www.esente.ning.ro - 2011 – am tipărit volumul MEMORII ACCESIBILE versuri şi proză Editura Brumar Timişoara - 2011 - am iniţiat şi coordonat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; AMINTIRILE VIEŢII, care a fost tipărit la Editura Brumar din Timişoara în anul 2011 Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale. În 8 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune. În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu. Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”. Am colaborat şi la ziarul „Poştaşul”, cât şi la alte publicaţii. - 2008 colaborări la ziarele Săptămânalul Clisurii Drobeta Turnu Severin şi Vocea Clisurii din Moldova Nouă. Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri, şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diverse site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate. Am publicat şi public în continuare pe diverse site-uri literare de pe Internet creaţiile mele mai vechi şi mai noi. Activitate literară din reviste; Publicat în Bocşa culturală şi Ecouri literare Vaslui. În revistele electronice AGERO din Stuttgart, Observatorul din Toronto, Nordlitera din Suceava, Visul Orăştie, Slova Creştina din Cluj Napoca, Confluenţe româneşti... + Mesajul domnului primar al oraşului Moldova Nouă STIMATE DOMNULE PRIMAR GHEORGHE BERARU Îmi face o deosebită plăcere şi onoare să aflu că unul dintre cei mai de seamă cărturari ai oraşului nostru şi totodată ai Clisurii Dunării a fost invitat la manifestarea culturală ,,Flori de pe Şomuz”. Mihai LEONTE, căci despre el este vorba, s-a născut în localitatea pe care o păstoriţi, însă mare parte din viaţă a trăit-o la Moldova Nouă, aici unde s-a format ca om şi scriitor, fiind un exponent de seamă al vieţii culturale din Clisura Dunării. Prin scrierile sale, în care nu de puţine ori a zugrăvit viaţa grea minerilor alături de care a trăit, Mihai LEONTE a reuşit de-a lungul anilor să transforme lămpaşul în hârtie şi târnăcopul în peniţă, unelte care l-au ajutat să zugrăvească în cuvinte măiestre atât locurile copilăriei şi adolescenţei sale cât şi pe cele din acest colţ al Banatului, pe care l-a cinstit aşa cum se cuvine. Vă mulţumesc încă odată în numele oraşului Moldova Nouă şi al meu personal pentru invitaţia adresată domnului Mihai LEONTE de a participa la o astfel de manifestare culturală şi totodată pentru preţuirea pe care i-aţi arătat-o şi i-o arătaţi în continuare acestui ,,om al locului”. PRIMARUL ORAŞULUI MOLDOVA NOUĂ DOCTOR INGINER ION CHISĂLIŢĂ

Mihai LEONTE Membru al Ligii Scriitorilor din Romania Filiala Banat METAFORE APRINSE http://en.calameo.com/books/0001367691484aed412c6 ÎNŢELEPCIUNEA preţuieşte mai mult decât aurul sau mărgăritarele, şi nici un alt lucru nu se poate asemui cu ÎNŢELEPCIUNEA. Biblia – Pildele lui Solomon 8-11 Moldova Nouă 29 februarie 2012 *** Coperta realizată de Violeta Sabina LAZĂR din Paşcani, după fotografiile poetului Mihai LEONTE Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LEONTE, MIHAI Metafore aprinse 2012 / Mihai Leonte. - Timişoara: Brumar, 2012 ISBN 978-973-602-709-3 821.135.1-1 821.135.1-32 Sponsorii acestui volum: Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ – Sponsor principal Familia Amelia & Gino LENSINK din S.U.A. S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă Marian COCEAN S.C. Partener Moldova Nouă Costică Doru ANDRONIC, patron Moldova Nouă Ion HANGANU pensionar miner Ediura BRUMAR Timişoara Mulţumesc sponsorilor pentru sprijinul financiar acordat *** +

Oare? oare anii mei sunt munţi, care mă privesc tăcuţi? oare zilele-s incerte, când încearcă să mă certe? mersul greu e oare drept, spre ce ţel eu mă îndrept? Întrebări destule, multe, Cine stă să le asculte? Răspunsuri nu le găseşti, Cât pe lume mai trăieşti. Dar tot cauţi în neştire, Să ajungi la nemurire.

Nu-s vânzătorul de iluzii! nu-s vânzătorul de iluzii nu vreau să creez confuzii. mă lupt să fiu un om normal dacă se poate chiar ideal. dar cum viaţa nu ne iartă împărtăşim a lumii soartă. mă nasc, trăiesc şi mor ca şi orice...bujor.

DUPĂ GERUL BOBOTEZII După gerul sec al Bobotezii, Am venit intrus pe lume, Din albul feeric al zăpezii, Mi-au ales angelic nume. A venit aniversarea, Banalului eveniment, Oare câţi mai are zarea, Din acelaşi contingent? Bătrânul spărgător de stânci, Care a umblat din mină-n mină, Ajuns la bătrâneţi adânci, Un an în cui îşi mai anină. Dintre lucruri sunt de toate, Nu prea este sănătate, Dar voi trece orice greu, Cu voia lui Dumnezeu. 19 ianuarie 2006 Moldova Veche http://confluente.ro/Poezie--Nuante/Dupa_g...1331470590.html

MĂ LAS CUCERIT Mă las cucerit de cerul senin, Îmbălsămat în ploi de stele, Cu pieptul de iubire plin, Liber să mă pierd prin ele. Baldachinul nupţial e printre nori, Fericirea e acolo cuibărită, Apari şi tu, cu zâmbetul în zori, De iubirea-ţi împlinită. Ochii tăi plini de soare, Se reîntorc dintre astre, Aducând lumini în izvoare, Fericire inimii noastre. Mă primeşti în al iubirii cort, Îţi mângâi faţa catifelată, Simt cum în suflet îţi port, Dragostea ta imaculată. Ne rugăm de îngeri inocenţi, Să ne primească iubirea prezentă, Suntem fericiţi, în lume absenţi, Lăsăm inima să ne fie inocentă. ? http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Ma_la...1332995452.html

FEMEIA, ETERNA STEA! Dedicată tuturor femeilor la 8 Martie Ziua Internaţională a Femeii Pe firmamentul lumii eşti o stea, Ai aprins flacăra vieţii pe Pământ, Poeţii nu vor înceta a te cânta, Emani prin tine tot ce este Sfânt. Vei arde în timp flacără vie, Purtând cu tine a vieţii scânteie, Plină de graţii, spre veşnicie, Te vom cânta eternă FEMEIE. În timp, nu îţi vei schimba destinul, Vei rămâne a vieţii Regină, Vei gestiona în continuare preaplinul, Regăsindu-te de a pururea Divină. Venită din grădina biblică Eden, Oferindu-ne fiecăruia un măr, Rămâi mereu cântec şi refren, Universul are femei fără număr http://confluente.ro/Versuri--Omagiu/Femei...erna_stea_.html

AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE ÎN MEMORIA SOŢIEI MELE ANA LEONTE. Ai devenit un nume scris pe o cruce, Pe care alţii la groapă îl vor duce. Vei deveni o veşnică amintire, DRAGA MEA, stabila mea iubire. Nu am crezut ca te iubesc aşa demult, În clipa când demult ne-am cunoscut. O simt acum, când inima îmi plânge, Sufletul trist în lacrimi mi se frânge. Nu pot să fac nimic la viaţă să te întorc, Lacrimile fără voie ochii mi le storc. Tu nu vei mai vedea ce se întâmplă, Vei fi încorsetată de recea stâncă. Nu pot să te întorc la viaţă cum doresc, Nu vei mai auzi, simplul TE IUBESC. Nu am crezut că pot fi aşa de slab, Plângând fără să vreau de al tău drag. Nu-ţi spun ADIO, nici nu îndrăznesc, Eu voi rămâne cu eternul TE IUBESC. Tu vei odihni mereu în recea veşnicie, Vei fi prezentă doar pe tărâmul poeziei. AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE, ORICÂT AŞ VREA ÎNAPOI NU TE POT ADUCE. Voi fi un suflet care mereu va plânge, Inima în piept cât voi trăi mi se va frânge. Moldova Veche 1 septembrie 2013 *** http://confluente.ro/Ai_devenit_un_nume_sc...1377996746.html

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE 7 SERI DE TOAMNĂ Serile pe care le petreceam cu Minica erau o adevărată delectare pentru amândoi. Cu toate că printre colegi fumam, când ajungeam aici nu fumam niciodată. De obicei lăsam ţigările la şcoală în dulapul din vestiar. Minica a sesizat lucrul acesta şi mă aprecia pentru asta. Ascultam secvenţe din viaţa ei, despre copilărie şi şcoală. Părinţii Minicăi aveau casa în Alba Iulia, cea pe care o văzusem şi eu. Şcoala a urmat-o la oraş făcând până la Şcoala Normală. Nu s-a măritat de tânără şi vremea de război a prins-o nemăritată. Tatăl ei fusese ceferist şi cum a început războiul a fost mobilizat pe loc şi mai apoi trimis în diverse misiuni cu trenuri de război sau chiar civile. Într-o misiune din aceasta prin anul 1943 şi-a pierdut viaţa, fiind împuşcat de nu se ştie cine. După începerea luptelor pe frontul de est au locuit în Alba Iulia, dar la începutul anului 1944 au fost evacuaţi din oraş. S-au refugiat în munţi. Au găsit găzduire undeva într-un sătuc de lângă Zlatna, la Dealul Roatei. Aici avea să-l cunoască pe soţul său chiar la familia care îi găzduise. Soţul său cu toate că avea anii să meargă în armată, a stat ascuns până după terminarea războiului, fiind considerat partizan şi simpatizant cu comuniştii. Se pare că asta i-a adus unele beneficii după război! Familia soţului nu era una săracă fiindcă avea o casă în Zlatna şi mai multe proprietăţi prin munţi. Mama Minicăi dacă a văzut că tinerii se plac a căutat pe foştii şefi ai soţului său şi le-a solicitat să-i angajeze ginerele. Astfel că prin toamna lui 1945 familia s-a mutat la Alba Iulia. Lucrând la CFR soţul Minicăi, Todor a solicitat să facă serviciul pe linia Mocăniţei, Alba Iulia – Zlatna ca şi conductor de tren. Dar în decembrie 1957 a murit de un atac de cord, datorită bolii de plămâni de care suferea. Toată lumea a rămas surprinsă când au auzit de moartea fulgerătoare a lui Todor. Era la serviciu şi a plecat spre magazia de mărfuri a gării când a căzut din picioare ca secerat. Avea 39 ani fiind născut în 1918. Astfel că Minica devenea văduvă la numai 37 ani. Nu avuseseră copii şi astfel ea a rămas în casa de aici de sub Măgulice. Minica vizitase de multe ori şi satul Căpud, satul natal al mamei sale şi spunea că era o bună înotătoare, căci altfel nu te puteai scălda în râul Mureş. De fapt corpul ei de mică sirenă o clasa printre bunii înotători. Minica avea o voce caldă şi plăcută auzului, încât eu o ascultam ca pe un fel de melodie. Nu o întrerupeam din povestit, lăsându-i libertatea de a spune tot ce vrea ea. Nu puneam întrebări, căci consideram că nu aveam voie să o interoghez în nici un fel, ce avea ea să-mi spună îmi spunea. Când începea să povestească îi plăcea să stea lângă mine şi mă privea mereu în ochi. Nu gesticula în nici un fel şi avea o cursivitate în vorbire care mă fascina. Aş fi ascultat-o ore întregi, dar se oprea din povestire şi mă întreba; dar tu ce ai mai făcut? Uneori rămâneam surprins, căci mie nu-mi trecea prin minte ce aş putea să-i povestesc despre mine. Ce puteam să-i spun? Că am păscut vitele tatei în satul meu natal? Că am fost băiat la sifonăria din Fălticeni? Când începeam să-i povestesc despre copilăria mea, rămânea tristă şi mă oprea nu ştiu de ce? Astfel că ne mulţumeam cu poveştile Minicăi. Avea în mine un fel de încredere pe care nu mi-o puteam explica! Banii casei erau puşi să pot umbla la ei, cheile casei de asemenea îmi erau puse la dispoziţie. Nu am îndrăznit să iau un bănuţ de unde-i punea ea, nici să vin acasă fără ca ea să fie acolo. Nu am îndrăznit nici să-i solicit bani pentru nimic. Aflase că citesc ziarul Sportul popular, cum îi zicea pe atunci şi m-am trezit că primesc la şcoală ziarul de la poştaş; mă abonase la acel ziar. Din discuţii aflase că adun timbre şi-mi aducea serii de timbre noi pe care atunci nu ştiam câtă valoare au şi le foloseam la corespondenţă. Toate astea luate împreună mă făceau să o respect mai mult şi să fiu mereu aproape de Minica. Mult mai târziu după ani şi ani analizându-mi acel comportament al meu, mi-am dat seama cât de mult am iubit-o eu pe Minica. Acum însă totul se desfăşura parcă după nişte reguli dinainte ştiute. Dacă ne întâlneam pe stradă ne salutam şi dacă Minica avea timp mai stăteam de vorba, însă întotdeauna primeam invitaţia de o vizita la casa de sub Măgulice. Asta era ca un fel de premiu pentru mine. Acolo ne simţeam rupţi de restul lumii şi aveam spaţiul nostru în care nimeni nu ne conturba vreodată. http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9 http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/...1347091418.html

Zile de primavară Voi semăna peste tine natură, Mantii noi, pline de muguri, Va dispărea culoarea sură, În pomi vor reînvia florile ruguri. Pe vârful timpului nou, care vine, Se va repeta Facerea Lumii, Verdele va cuceri zările senine, Să-ţi dărui diademe de petunii. Din pământul tânăr vor renaşte, Ale primăverilor parfumuri, Vom aştepta zilelele de Paşte, Va fi iarăşi cânt pe drumuri. Acum va fi primăvară în toate, Înspre vară plecăm visători, Cu gândul undeva departe, Alergăm spre ale timpului vâltori. 1 martie 2008 http://confluente.ro/Stihuri--Anotimpuri/Z..._primavara.html

Stimate domnule LEONTE, Nu am reuşit să vă trimit un material amplu dar vă voi scrie câteva rânduri. În primul rând vreau să vă spun că vă admir curajul de a aşterne pe hârtie, gândurile, amintirile şi pasiunile dumneavoastră, mai ales într-o formă aşa de pretenţioasă cum este poezia. Trebuie să recunoşteam că poezia este forma cea mai delicată, dar şi mai solicitantă, prin care un om îşi poate exprima în mod direct sentimentele, gândurile, fără, a apela la intermediari. Dintre poeziile dumneavoastră mi-a rămas întipărită în minte cea cu numele „Edenul copilăriei” în care evocaţi plaiurile plaiurile copilăriei, satul natal. Mi-a rămas în memorie pentru că acele meleaguri au fost şi pentru mine „edenul copilăriei”. Deşi m-am născut, trăit şi învăţat într-un oraş mare, BACĂUL, aşteptăm cu nerăbdare vacanţele pentru a merge la bunici, la Petia. Am colindat, la rândul meu locuri ca, Groapa, Halmul, Dealul lui Vodă, Buna şi altele. Ce aş putea să vă mai spun. Vă admir viaţa şi puterea de a merge mai departe, chiar şi la vârsta la care majoritatea oamenilor nu vor decât să se odihnească sau să călătorească sau pur şi simplu să stea cu familia, cu nepoţii. Continuaţi tot aşa. Cu respect şi consideraţie a dumneavoastră corespondentă, Mihaela MURARIU, Profesor de Limba Română La Colegiul Agricol FĂLTICENI

CITIND Citindu-l pe Anton Pann, Nici un dubiu nu mai am! Azi avem scene reale, Desprinse din Caragiale! Mai citim câte un roman, Doar cu subiect american! Am uitat de eternul Eminescu, Nu mai agreăm nume cu Escu! Librăriile sunt astăzi pline, Doar cu volumele străine! Poţi să fii academician, Dacă nu eşti american! Poţi avea cărţi publicate, Aici, nu în străinătate! Dacă vrei să fi mai sus, Trebuie să fii în Larousse! Este greu să mai avem, Actuali, nu post-mortem! http://confluente.ro/Poezie--Pamflet/Citin...1372055445.html