Jump to content
Vesperala Forum

danco

Stars
  • Posts

    4,327
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by danco

  1. Din tainele Evului Mediu (extras din : Bogdan-Alexandru Halic, Pace şi Război îm Ţara Românească în secolele XIV-XVI, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 316-317)

     

    De multe ori istoriografia tradiţională a abordat problema diferenţelor de potenţial în cadrul conflictelor în care a fost angajată Ţara Românească din perspectiva raportului de forţe şi mijloace dintre beligeranţi, un accent deosebit punându-se pe confruntările româno-otomane, situaţie în care disproporţia era evidentă(...)

    Un prim asemenea palier este cel al potenţialului global a beligeranţilor. Deşi o evaluare corectă a potenţialului real al beligeranţilor în sec. XIV-XVI este imposibilă, o serie de consideraţii pot fi susţinute(...)

    Efectivele totale mobilizate de Poartă permiteau realizarea unui raport de forţe net favorabil, iar în cazul unui conflict de durată resursele puse la dispoziţia Porţii le ofereau otomanilor o superioritate de potenţial indiscutabilă. Cu toate acestea, principarul sud-carpatic a reuşit să obţină succese militare răsunătoare asupra Porţii.

    Reuşita rezistenţei militare româneşti la Dunărea de Jos rămâne dificil de explicat. Ceea ce pare important de semnalat în acest context este faptul că într-un război nu există numai diferenţe de potenţial, ci şi diferenţe de vulnerabilităţi.

    Pentru situaţia analizată aici, principala vulnerabilitate a otomanilor putea decurge din numărul militarilor participanţi la acţiune.

    În primul rând, o armată, cu cât este mai numeroasă, cu atât este mai dificil de manevrat, atât în câmpul tactic, cât şi în afara acestuia, în întreaga zonă de acţiuni militare. Inexistenţa unui sistem modern de transmisiuni făcea transmiterea ordinelor deosebit de anevoiasă. O consecinţă a acestei dificultăţi este maxima concentrare a elementelor de dispozitiv. De asemenea, lipsa informaţiilor favoriza confuzia şi apariţia panicii, uneori chiar în momentele decisive ale luptei(situaţie cu care s-a confruntat, la început ostilităţilor în care a fost angajată, armata română în primul război mondial - n.n).

    În al doilea rând, întreţinerea unor efective mari era deosebit de costisitoare sub aspectul înzestrării cu armament performant.

    Al treilea element este subzistenţa. Un calcul simplu arată că, în epocă, se consuma zilnic o cantitate de 0,63 kg de cereale pe cap de luptător, ceea ce înseamnă că o armată de 100.000 de oameni avea nevoie de circa 63 t. zilnic. Pentru operaţiuni ce durau o lună, necesarul de cantităţi era - în condiţiile desităţii reuse a populaţiei şi aşezărilor omeneşti, ale randamentului mic al culturilor agricole, precum şi al deplasării trupelor, în general pe o singură coloană - cvasi-imposibil. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că o asemenea masă de luptători echivala cu o pondere însemnată din populaţia locală a Principatului sud-carpatic. În consecinţă, se impunea organizarea unor coloane de aprovizionare şi transport care, deplasându-se în mod normal tot pe o singură coloană, să devină foarte vulnerabilă atacurilor de hărţuire.

  2. Există un laitmotiv(în vremurile actuale) de a asocia justiţia drastică, corectă, cu persoana lui Vlad Ţepeş. Eu vă întreb - De ce n-am asocia justiţia şi cu Vasile Lupu ?(extras din : Alexandru Ligor, Prin Moldova lui Vasile Lupu, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, p. 73-74)

     

    "Domnul când face judecată, şade pe un tron înalt, cu Mitropolitul stând lângă el. Sceptrul este culcat pe o masă în văzul tuturor, spătarii sunt prezenţi. Cu domnul se află şi marii dregărori. Mai jos de aceştia, într-un loc mai umil stau zece sau mai mulţi baroni, pentru ca oricine să fie pregătit să-l cheme pe acela pe care va vrea domnul să-l asculte şi, dacă cineva ar vorbi o limbă necunoscută domnului, să fie de faţă îndată tălmaciul (...)

    Atunci sânt aduşi întâi în faţa domnului, legaţi în lanţuri cei acuzaţi de crimă capitală, adică de furt sau omucidere sau tâlhărie cu violenţă. Aceştia dacă sunt dovediţi, fie prin mărturisire sau prin martori îndestulători, folosindu-se şi tortura, se rosteşte contra lor cea mai hotărâtă osândă la moarte. După terminarea acestora, domnul fără a ţine seama de consideraţii personale porunceşte printr-un semn ca să iasă înainte acela pe care îl vede că stă obidit. Dacă acesta este un om de la ţară şi temător, atunci oamenii de la curte care stau mai aproape de el îl îmbărbătează, şi contra oricăruia dintre dregători s-ar purta pricina, fie chiar fratele bun al domnului, care este hatman, pârâtul, sau se dezvinovăţeşte cu argumente drepte, sau este pedepsit spre satisfacţia ţăranului pârâş. Astfel într-o pricină asemănătoare, care altminderi părea uşoară, a băgat în închisoare pe doi fraţi ai săi din partea mamei şi i-a ţinut acolo trei zile împreună cu vinovaţii întemniţaţi şi a declarat că nu-i pasă de fraţi. fii sau fiice, ci numai de dreptate.

    Aşadar el vrea să judece singur orice pricină grea pentru că ceilalţi judecători s-ar lăsa uşor mituiţi cu daruri şi în chipul acesta săracii ar suferii chiar într-o pricină dreaptă(...)

    În afară de zilele de sărbătoare şi de duminici în care nu face judecată, mai niciodată nu omite să ţină tribunal de judecată. Nu o dată s-au plâns dregătorii că a osândit până atunci peste 20 000 de vinovaţi şi l-au rugat ca să se poarte mai blând cu delicvenţii, pentru ca să nu fie lipsită ţara de atâţia oameni ; căci adesea se întâmpla ca un ostaş bun sau un nobil să ia cu violenţă un lucru neînsemnat al unui ţăran, dacă acela ar fi prins, cu siguranţă că va trebui să moară. La acestea, Domnul a răspuns : " Eu nu consider persoana, ci dreptatea, nu lucrul, ci legea; dacă voi toţi veţi săvârşi o faptă vrednică de moarte, desigur că va trebui să muriţi. Chiar dacă jumătate din ţara Moldovei ar fi rea, piară partea cea rea ca să fie păstrată cea bună. Cu cei buni voi trăi în siguranţă, cu cei răi mă voi afla mereu în primejdie."

    Deci dacă exceptez locurile de la margine dinspre Transilvania şi dinspre tătari, călătorul poate să se ducă, să se întoarcă, să umble în cea mai mare siguranţă încărcat cu aur şi pietre scumpe*."

     

    * - din însemnările călătorilor Niccolo Barsi şi Marco Bandini în Moldova lui Vasile Lupu.

×
×
  • Create New...