Amintiri

[BigDefender]

Pentru inceput am sa-ti povestesc cate ceva din copilaria mea:

Sunt megies din targul Buzaului, orasul prafuit de la rascruce de drumuri, atestat documentar de 1600 ani!

Familia mamei este de 4 generatii aici, ne tragem din ''sarbi( gresit spus pentru ca gradinarii erau de fapt bulgari)'', iar tata a fost din Judetul Arges(sunt morti de 25 ani), s-au cunoscut la Bucuresti si tata cared ca m-a conceput intr-o permisie de pe front, m-am nascut in octombrie 1945, intr-o aripa daramata a Spitalului Coltea din Bucuresti. De la doi ani pana la 7 ani ma crescut la Mizil, la o matusa pana parintii s-au reunit la Buzau cu casa si serviciile.

Am fost copil unic nascut tarziu, nerasfatat, din parinti profesori, tata=latina si greaca la Scoala Normala de baieti, mama=istorie si geografie la Scoala Normala de fete.

Perioda cat am stat la Mizil a fost hotaratoare pentru educatia si viitoarea mea meserie. Sa va explic cum!

Matusa Antoneta( sora mamei care nu avea copii) si Unchiul Ionel tineau o Bacanie langa un han, la iesirea din micul orasel, pe malul garlei Ineu, deci toata copilaria mea s-a desfasurat intre carute, cai, han si bacanie.

Unchiul Ionel avea obiceiul ca dupa amiaza sa citesca Scanteia, dupa masa, cu glas tare si asa pe la varsta de 5 ani, cunosteam literele mari si citeam titlurile din ziar, iar faptul ca mai cantaream la bacanie stafide, masline,zahar, bomboane, m-au determinat ca in meseria mea de mai tarziu sa fiu un bun AMC-ist( aparate de masura si control).

Totul s-a sfarsit tragic, aveam 14 ani sieram deja la Buzau, Nenea Ionel avea cataracta la ambii ochi, a fost operat la Spitalul Predingher din Ploiesti, si cand i -sau dat bandajele jos si a vazut din nou, a suferit un atac de inima si a murit, la auzul vestii matusa Antoneta s-a aruncat in fantana.

Dumnezeu sa-i odihneasca, le port respectul ca si parintilor mei!

[BigDefender]

In 1952, ne-am mutat toata familia la Buzau, cu chirie la un avocat , care avea doua camere libere(casa se mai gaseste si azi in centru pe str.Independentii nr.6), o camera dormitorul parintilor, o camera pentru mine care era si sufragerie si bucatarie, wc comun pe un hol, iar baie la lighean.

In aceeasi curte mai statea la parter un carutas, copilaria mi-am petrecut-o cu Mishu, calul care nu a acceptat niciodata prietenia mea,deoarece i-am baut odata apa din galeata lui,iar tata a fost obligat sa cumpere o galeata noua.

Vecinii nostri erau: un evreu cu sapte fete(Ahter, care in final a emigrat cu toata familia in Israel), un neamt care avea un atelier de reparatii(Stosky) si familia Simionescu(adventisti) care aveau un baiat de o seama cu mine.

Acum imi dau seama ca eu crestin-ortodox, am crescut cu catolici, iudei si adventisti la un loc, fara ca asta sa impieteze cu ceva jocurile noatre comune, ba inca de mic copil participam la toate sarbatorile lor religioase.

Am fost dat la scoala in 1952, o singura clasa amarata, unde invatam toti, indiferent de varsta.

Si mai imi aduc aminte ca in iarna anului 1953 a fost o zapada de cainii vecinilor veneau la geamul nostru( la etajul unu) dupa mancare si apa.

[BigDefender]

In 1952 a avut loc o a doua stabilizare monetara, imi aduc aminte ca se schimbau numai 10 mil. pe 10 lei noi, erau multi care nu aveau nici un milion, iar altii saci intregi, se schimba personal cu buletinul, multi dadeau la altii sa schimbe cu o cota parte, bineinteles.

Aproape un an de zile ne-am jucat cu leii vechi care nu mai aveu nici o valoare, carutasul meu, nea Tanase, isi rasucea tigari din ei.

Mai rau este ca aparusera cartelele pe puncte, rationalizarea, aveai bani, magazinele aveau produse, dar trebuia sa te gandesti ce iei pe puncte:ulei, zahar,faina orez, paine,salam,carne sau sa dai 100 puncte si sa-ti iei un palton, dar vreo doua saptamani ce mai mancai?

[BigDefender]

Viata era mai putin complicata, dar mai dura din punctul de vedere al supravietuiririi( ca de altfel si azi), toti ne cunosteam cu toti si stiam exact ce se gateste in fiecare zi a saptamanii, ca nu erau hote, stiam cand luau leafa sau isi cumparau ceva in casa, astazi asa ceva este de neconceput, atunci eram mai putin sofisticati si in saracia noastra nu aveam nimic de ascuns.

Perioda 1952-1956, primii ani de scoala! Ehe! Atunci s-au legat prietenii care dureaza si in ziua de azi, unii din colegii de atunci au si murit(Dumnezeu sa-ierte!). In clasa a patra am fost repartizat in banca cu Mirela( fata simigiului Borosh), atunci s-a facut mixtarea in scoli si am luat proportii intr-un an! De ce? Simplu! Ca sa copie temele( pe care nu aveam cum sa nu le fac acasa, fiind dubla supraveghere profesionala!), mi sa aduceau placinte, braga si un mar zilnic!

Si asa ajunsesem ca la 10 ani sa am 55 Kg, de-mi ziceau colegii ''shunci''!

Tot in acel an ARLUS_ul( Asociatia Romana de Legaturi cu Uniunea Sovietica) la indicatia NKVD( vedeti o carte de Pavel Corut, ca le publica), a introdus obligatoriu in scoala ca prima limba rusa si optional a doua, eu am ales franceza din clasa a cincea.Era obligatorie purtarea uniformelor, sepcilor, emblemelor cu numere, vai de ciorapii colegelor din bumbac, sportul se facea separat! La film ne duceam cu clasa, sau individual sambata de la 15-17, in rest eram panditi si sanctionati, dar aveam si parti bune si anume campionatul orasului pentru copii la Interstrazi!

Si inca una: le-am reprosat mereu parintilor mei ca eu sunt copilul lor, nu elevul lor!

[BigDefender]

Pe vremea aceea ma innoiam de doua ori pe an: de Paste si de Craciun!

Imi aduc aminte ca prima mea jucarie a fost un camion de lemn, iar primul ghiozdan, unul de carton, pe care-l purtam in spate, ca sa nu mai vorbesc de toc si calimara!

Aparat de radio aveam un Telefunken din timpul razboiului, abia in 1955, tata a cumparat un Orion, iar in 1963 un televizor alb-negru Rubin 102.

Evreii stabiliti in Romania, care ulterior au emigrat in Israel, contra cost, erau printre putinii care dadeau pe datorie pe carnet(un fel de credit) si te mai pasuiau pana la leafa.

Imi aduc aminte ca in fiecare dimineata, venea laptareasa se la tara, sambata aducea si branza si smntana si i se si platea, odata pe an vara venea un sarb care aducea o caruta cu pepeni, pe care ii bagam la beci(frigider nu aveam), iar toamna venea acelasi sarb cu alta caruta cu varza, carofi, ceapa, fasole,etc. pentru iarna.( lucru care este valabil si in 2007 pentru aceleasi produse pe care UE le interzice sa le mai vanda in orase, ci numai la ei in comuna!)

Tata a predat un timp Latina si Greaca la Seminarul Teologic din Buzau, pentru ca Gh.Gheorghiu-Dej o scosese din scoli, Ceausescu a reintrodus-o in 1964.

[lupini]

Cel mai frumos putem să ne gândim la vremuri apuse, ascultând muzica de pe acest post de radio : New Age Music Radio

[Orpheus]

Pe vremea aceea ma innoiam de doua ori pe an: de Paste si de Craciun!

Imi aduc aminte ca prima mea jucarie a fost un camion de lemn, iar primul ghiozdan, unul de carton, pe care-l purtam in spate, ca sa nu mai vorbesc de toc si calimara!

Aparat de radio aveam un Telefunken din timpul razboiului, abia in 1955, tata a cumparat un Orion, iar in 1963 un televizor alb-negru Rubin 102.

Evreii stabiliti in Romania, care ulterior au emigrat in Israel, contra cost, erau printre putinii care dadeau pe datorie pe carnet(un fel de credit) si te mai pasuiau pana la leafa.

Imi aduc aminte ca in fiecare dimineata, venea laptareasa se la tara, sambata aducea si branza si smntana si i se si platea, odata pe an vara venea un sarb care aducea o caruta cu pepeni, pe care ii bagam la beci(frigider nu aveam), iar toamna venea acelasi sarb cu alta caruta cu varza, carofi, ceapa, fasole,etc. pentru iarna.( lucru care este valabil si in 2007 pentru aceleasi produse pe care UE le interzice sa le mai vanda in orase, ci numai la ei in comuna!)

Tata a predat un timp Latina si Greaca la Seminarul Teologic din Buzau, pentru ca Gh.Gheorghiu-Dej o scosese din scoli, Ceausescu a reintrodus-o in 1964.

Bunicule, cred ca este o mica greseala, Ghe. Ghe. Dej a sucombat in conditii misterioase, prin Martie 1965, mai exact pe 19, de aceea Ceausescu a introdus aceste materii dupa alegerea sa, respectiv dupa 1965 , insa nu pot sa nu admir amintirile tale, eu din pacate am uitat multe din ele