LadyLuck

Va multumesc foarte mult pentru mesajele voastre! Nu cred ca m-am facut foarte bine inteleasa... Nici prin cap nu mi-ar trece sa reiau relatia cu acest barbat. V-am marturisit ca a inceput atunci cand eu eram despartita practic de sotul meu si sufeream cumplit... Poate si de aceea m-am implicat emotional atat de puternic in acea relatie. Dar cand deja trecusera 2 ani si lucrurile devenisera serioase, a trebuit sa iau o hotarare. EL tot astepta...eu eram indecisa si uite-asa ne-am despartit. Nu cred ca a fost unul din noi sa puna punct...cred ca amandoi in acelasi timp. Iar eu am hotarat ca cel mai bine este sa mai dau o sansa casniciei mele. Sunt foarte ok cu sotul acum si nici nu cred ca m-as vedea imbatranind alaturi de alt barbat. Intrebarea mea era de fapt alta.... oare de ce dupa atata timp m-am trezit gandindu-ma la el? Oare sa fie vorba de o telepatie? Poate ca el se gandeste la mine si imi transmite starea? Pentru ca va spun sincer... este foarte ciudat! Niciodata in viata mea nu am experimentat astfel de situatie. El a mai incercat sa ma contacteze dar...nu am raspuns. Oricum eu sunt la mii de km departare si nici nu am de gand sa ma intorc definitiv in tara... noi ne=am stabilit aici. Dar indiferent de situatie nu as relua acea relatie pentru ca imi respect sotul si nu sunt genul sa fac astfel de lucruri. Atunci era o cu totul alta situatie... sotul meu traia cu alta femeie...eram despartiti, doar ca nu si legal. Sper ca acum ati inteles asa in mare care era dilema mea.... Va pup dulce si multumesc inca o data pentru raspunsurile voastre

Buna! In primul rand "Bine v-am gasit!" Va urmaresc de ceva timp dar...tot ezitam sa indraznesc sa scriu... Am o problema si chiar nu am cu cine vorbi despre asta. Pe scurt... acum 5 ani am avut o perioada foarte dificila cu sotul...ma insela...nu ne intelegeam absolut deloc..practic eram despartiti doar ca nu si oficial. Atunci l-am cunoscut pe...EL. A fost o relatie frumoasa...cu multe certuri, suferinte..dar frumoasa! L-am iubit nebuneste! Nu stiu cat de mult m-a iubit el dar..in stilul lui stiu ca m-a iubit. Nu eram hotarata sa renunt la casnicia mea desi atunci practic nu se mai putea numi casnicie. El nu mi-a cerut niciodata sa fac pasul de a divorta, spunea mereu ca trebuie sa fie decizia mea, sa o fac pt mine. Corect! Avea dreptate... Am lalait=o asa timp de 2 ani si pana la urma el a cunoscut pe altcineva, o femeie libera, fara obligatii, iar eu am decis sa incerc sa imi refac casnicia. M-am impacat cu sotul meu si de 2 ani de zile ne-am stabilit in UK. Nu am mai tinut absolut deloc legatura cu EL. Stiu doar ca s-a insurat cu fata aceea..si asta am vazut pe facebook-ul lui. In sufletul meu chiar m-am bucurat atunci pentru el. Nu imi doream decat sa il stiu fericit si sa aiba parte de familia la care visa mereu. Asadar de 2 ani nu m-am mai gandit absolut deloc la el....pana acum cateva saptamani. Pur si simplu! M-am trezit cu un puternic dor de el...nu imi pot explica ce se intampla. Cu sotul ma inteleg fff bine, nu mai avem absolut nici o problema.... chiar nu inteleg. In ziua respectiva absolut tot ce faceam nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc la el. Seara l-am cautat pe facebook si spre surprinderea mea nu mai avea nici o poza de la nunta...stersese tot... ea nu mai apare in lista lui.... ceva f ciudat. Ma gandesc ca poate s-au despartit dar totusi atat de devreme? Abia au avut nunta nici macar un an nu a trecut. In fine... ideea este ca nu pot intelege de ce ma gandesc atat de profund la el?? Nu mi-l pot scoate din minte! Nu mai spun ca simt acei fluturi de cate ori ma gandesc la el...ca atunci cand eram cu el. Aseara l-am si visat ca ma privea de undeva din departare iar eu ma prefaceam ca nu il vad. Nu ne-am vorbit deloc. Ce parere aveti? Nu stiu cat de coerenta am fost in tot ce am scris mai sus.... Multumesc frumos.