Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
Crusher

Povestea noastra [oarecum]

Recommended Posts

Nu stiu de ce spun asta, tocmai aici, tocmai asa. Simt nevoia sa spun cuiva, insa n-am pe nimeni deoarece am decis ca ea sa fie singura si totul.

 

Oh, si nici nu stiu cum sa incep. Am sa vorbesc ca si cum ea n-ar citi asta, pentru ca o sa ma ajute sa.. confesez mai bine.

 

O iubesc. Chiar daca n-am vazut niciodata fizic, n-am atins-o si nu i-am sarutat buzele. Mi-am dorit din tot sufletul sa se intample asta si am incercat.. am tot incercat. Intr-un final, trecand printr-o perioada mai grea, amandoi, ea a decis aseara ca-i mai bine sa renuntam. Sa renunte. Ajungand la concluzia ca doar suferim. Doar ne ranim reciproc si.. nu merita. Normal, m-au doborat cuvintele ei. Mi-au pus sufletul la pamant si l-au zdrobit de in mii de bucati. Seara, am sperat ca prin intermerdiul sms-urilor vom rezolva totusi. Asa ca am sperat din-nou. Insa, s-a dovedit ca nu avea sa fie deosebita situatia de trecut. Adica cand isi pune ceva in cap, nu-si schimba indiferent de situatie, indiferent de timp, indiferent de argumente, indiferent(a) de mine.

 

Oricum, nu i-am cerut sa ma tina din mila si nici nu-i cer asta. Vreau doar sa stie cat de mult inseamna ea intr-adevar pentru mine. Chiar si acum, dupa ce mi-a fost zdrobita speranta si sufletul (nu mai putin de 3 ori), tot as fi dispus sa o accept daca ar vrea sa se intoarac. Numai ca este diferit. Ea nu vrea sa se intoarca, orice ar fi, pentru ca si-a pus ceva in cap si nu mai schimba. Asta-i motivul principal. Ma rog, este destul de matura incat sa poata decide cei mai bine pentru ea.

 

Si ea ma iubeste. Stiu asta. Doar ca a ales o perspectiva gresita. Avand prea multe probleme pe cap, iar eu dezamagind-o des, da.. este vina mea. Dar.. intotdeauna, dupa ce am dezamagit-o, am facut-o sa se simta mai bine. Am impacat-o, am iubit-o (inca o iubesc). Am fost acolo, desi n-am tinut-o fizic de mana, i-am fost tot timpul alaturi cu sufletul si desi poate uneori alta era impresia, intotdeauna am sustinut-o.

 

Lucrul..care m-a facut sa va cer.. sprijinul cat de cat, a fost ultima zdrobire. Mi-am promis mie cel putin.. ca n-am sa renunt la ea in nici un caz pana cand n-am s-o strang macar odata in brate si sa-mi zica atunci ca s-a terminat. Asa ca.. am vrut sa pun asta in practica. M-am gandit in noaptea de a trecut.. la toate detaliile. Prima parte.. care credeam ca va fi usoara.. a fost sa-l conving pe varul meu (venit in vizita) sa mearga cu mine. Mi-au trebuit vreo 2 ore.. si nici atunci nu era de ajuns.

 

Dupa asta.. a trebuit sa mint 4 adulti, intregi la cap, overprotective, cu facultati.. etc. - daca intelegeti ce vreau sa spun. Evident.. el s-a k*** pe el si nu m-a mai sustinut. Am fost singur (ca de obicei). Ah, am uitat sa va spun ca.. da trebuia sa-i mint, pentru ca nu am puterea.. nu am nu stiu ce.. mi-e jena.. rusine, sa le spun adevarul. Ideea este ca.. n-a mers. Dat fiind si faptul ca-i ziua lu' taica'meu maine.. de care nu mi-a pasat prea mult deoarece ea chiar reprezinta totul.

 

Cred ca ar mai fi multe de spus, dar.. ma limitez aici. Ideea este laura, ca te iubesc si n-am renuntat si inca n-am sa renunt la tine pana nu reusesc sa te vad, intr-un fel sau altul. Nu este nevoie sa-mi raspunzi la ce am spus.. nu este nevoie sa faci ceva.. ti-am spus, vreau doar sa stii, ca te iubesc enorm de mult si daca crezi ca o sa fie vreodata ceva usor, ceva care chiar merita, atunci.. te inseli. Ai sa vezi si tu asta de-a lungul vietii.

 

Daca chiar crezi, ca a meritat, sa renunti la mine, pentru acele probleme, relativ grele.. dar mult mai usoare daca am fi trecut impreuna prin ele, atunci.. cand m-ai intrebat atunci (defapta ai spus) "gandestete bine, te rog, pentru mine, daca vrei sa mai continuam, ca nu vreau sa ajungi apoi sa ai dubii si sa ma implic prea mult si sa ma ranesti" (asta era ideea), cred ca trebuia s-o faci tu.

 

Nu regret, nu regret deloc.. dar doare. Chiar doare.. chiar daca esti acolo, chiar daca nu te-am atins niciodata, poate sunt un prost, nu-mi pasa.. dar macar atunci eram prostul tau. Eram al tau. Mi-am dedicat viata tie, am renuntat la tot pentru tine, am impins pe toata lumea la o parte, ca sa fii doar tu. Mi-am creat scopurile in jurul tau, scopul principal era sa ajung acolo, apoi restul era totul usor de atins.

 

Spune-mi tu, spuneti-mi voi, daca puteti observa macar asa.. cat de mult o iubesc, daca chiar exista probleme care pot distruge ceva atat de amar si dulce in acelasi timp. Va rog.. ca eu chiar nu mai stiu ce sa fac, ce sa cred, ce sa spun. Practic, sunt unde eram acum un an. Nici unde. Mergand cu capul in jos, asteptand o minune. Acum un an, acea minune a aparut. Ai fost tu, dandu-i vietii mele un inteles. Acum, nu cred ca voi mai avea a 2a sansa.

 

Cel putin pentru moment.. nu pot realiza ce s-a intamplat si ce urmeaza. Nu pot sa-mi imaginez cum o sa fie cand n-am sa pot s-o intreb cum se simte, ce a mai facut astazi, sa-i ascult frustrarile si sa-i iubesc sufletul. Gata.. chiar ma opresc aici pentru ca-mi este foarte greu sa-mi stapanesc ochii si nu vreau sa intre unu din persoane in camera si sa ma vada asa.

 

In sfarsit incheierea.. cred. Trageti voi concluziile, daca aveti rabdare sa cititi macar jumate, si spuneti ceva, orice, dar nu ceva care sa includa "asta e crusherica, viata merge inainte". Mersi.

 

Si tu, cred ca poti sa-ti dai seama ca eu am sa te astept toata viata. Te iubesc. Si sunt un prost. Dar inca sper sa mai fiu prostul tau.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Trageti voi concluziile, daca aveti rabdare sa cititi macar jumate, si spuneti ceva, orice, dar nu ceva care sa includa "asta e crusherica, viata merge inainte". Mersi.

păi nu, nu merge înainte..:)

 

prin aşa ceva se trece greu la orice vârstă

 

de aceea am şi sfătuit-o pe BRB să nu renunţe

 

cel puţin nu deocamdată

 

eu cred că trebuie să aşteptaţi până la 18 ani şi abia atunci să vă hotărâţi dacă vreţi o viaţă împreună sau vă e imposibil să treceţi peste piedici

 

deocamdată sunteţi departe unul de altul şi încă vreo doi ani veţi fi tot departe

 

până nu vă apropiaţi nu puteţi să ştiţi cât e de puternic totul şi cât e doar o plăsmuire

atunci veţi şti sigur. ar trebui ca abia atunci să decideţi.

şi mai cred că ar trebui să discutaţi decizia, nu să ia unul hotărâri în numele binelui comun.

asta dacă într-adevăr vă leagă ceva.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Crusher, la vârsta aceasta, eşti şi sunteţi nemuritori. Dragostea... la 17 sau la 70 de ani, arde la fel, macină sau întăreşte la fel. Nu am să-ţi spun să stai liniştit că trece, căci o iubire adevărată nu se uită niciodată, dar îţi spun că dragostea există şi va exista mereu. Luptă pentru ceea ce vrei, nu te da bătut, luptă până în punctul în care tu singur vei lua o hotărâre pe care o consideri reală şi corectă faţă de tine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Crusher,pentru iubire nu cred că se poate găsi vreun echivalent!

După umila mea părere este cel mai frumos lucru de pe lume!

Si asta spune totul!

Vă doresc din suflet să depăşiti această situaţie şi să vă bucuraţi impreună de tot ce este curat şi sincer în sufletul vostru!

Nimeni nu poate da sfaturi unui om indragostit!

Există riscul să vorbească singur!

Cand iubeşti...iubeşti ce să mai lungim povestea!

Viaţa ar fi pustie fără dragoste...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Crusher, nu faceti bine ca ascundeti astfel de lucruri de parintii vostri. Dar deloc. De ce plecati de la premisa ca nu vor intelege? Eu cred ca o vor face. Sau macar stiti care este si parerea lor. Ii veti convinge ca este vorba de-o dragoste frumoasa, constructiva, cum numai la varsta asta poate fi. Descarca-ti sufletul , spune-le asta, nu-i vorba de-o nenorocire, nici de-un lucru urat. Ci de unul firesc. Puneti cartile pe masa, nu-i bine sa ascundeti asta fata de cei care va iubesc cel mai mult si cei care va pot sustine si da cele mai bune sfaturi. Incepeti de-aici. La varsta voastra suferintele din dragoste sunt atroce. Ai impresia ca se naruie lumea, ca nu te intelege nimeni, ca viata nu mai are niciun sens, cand ea, de fapt, abia incepe. Sper ca sunteti suficient de maturi in gandire incat sa nu faceti vreo prostie , ci sa faceti totul cu cap. Poate cand va veti cunoaste in realitate nu veti mai fi asa de incantati unul de altul. Voi veti hotari. Deocamdata exista iubire impartasita. Cu suisuri si coborasuri, cu certuri, tachinari, impacari...si care nu trebuie sa afecteze in rau temelia, partea de constructie a oricarui drum in viata. Adica studiul , invatatura. Ele trebuie sa fie neaparat complementare. Iubirea trebuie sa va dea aripi, nu sa va distruga sufletul . Cu siguranta va fi bine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum majoritatea spuneti intai de varsta.. si ca abea acum invatam.. si etc. Este diferit. Nu este acel fel de relatie pe care o au toti de varsta noastra. Sau ma rog.. a fost..

 

Oemor.. as vrea si eu sa fie asa.. doar iubirea.. iar restul detalii nesemnificative in comparatie cu.. iubirea. Pentru mine cel putin este asa..

 

Narcisa.. la parinti nu este vorba ca n-are intelege. Doar ca.. eu nu pot sa le spun.. n-am puterea.. n-am.. nu pot.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Doar ca.. eu nu pot sa le spun.. n-am puterea.. n-am.. nu pot.

Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să ai, nu?

 

:) Un băiat ar trebui să fie mai curajos...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sunt.. dar nu acolo. Cum ei intra in camera mea de fiecare data cand trec pe hol, ca sa vada daca mai respir, nu stiu cum eu pot avea incredere sa le spun asa ceva..

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pai nu-ti place sa ti se tot pomeneasca de varsta, dar totusi nu ai puterea sa te comporti ca o persoana adulta si matura cum te simti. Sa nu crezi ca te cert, ca si eu nu-s cu mult mai mare decat voi :lol: Insa chiar daca nu-ti vine a crede toti am trecut prin ceea ce simtiti voi acum. Eu una mi-am cunoscut sotul pe net eu eram din Timisoara el din Brasov. Deci va inteleg foarte bine. Plus ca intre noi e si o diferenta de varsta de 15 ani :rolleyes: Am avut si noi piedicile noastre si inca le avem. Pot sa zic ca acum sunt multttttt, dar multttt mai mari problemele decat atunci cand stateam unul intr-un oras si unul in altul si ni se parea atat de greu. Nu inteleg de ce nu poti sa le spui parintilor? De ce sa nu va vizitati din cand in cand? E musai sa va vedeti si fizic, sa va cunoasteti si asa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am spus.. ai mei sunt overprotective si.. m-au sufocat si inca o fac. Nu au incredere in mine.. si nici eu nu pot avea. Oarecum.. ea incepuse sa ma fac sa trec peste asta.. si am ajuns si in punctul in care m-am dus la usa si am vrut sa intru sa spun, dar nu eram pregatit inca.

 

Ceea ce am incercat sa fac aseara a fost un pas destul de mare.. care n-a mers.. dar din cate vad de la ea.. chiar daca ar fi mers, n-ar fi contat.

 

Si.. fiecare iubire este diferita.. stiu ca au mai fost si sunt si altii in situatia noastra, dar nu asa.. pentru ca-i diferit. Nu-i diferit doar ca trec eu acum prin, insa pur si simplu este diferit..

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cum majoritatea spuneti intai de varsta.. si ca abea acum invatam.. si etc. Este diferit. Nu este acel fel de relatie pe care o au toti de varsta noastra. Sau ma rog.. a fost..

 

Oemor.. as vrea si eu sa fie asa.. doar iubirea.. iar restul detalii nesemnificative in comparatie cu.. iubirea. Pentru mine cel putin este asa..

 

Narcisa.. la parinti nu este vorba ca n-are intelege. Doar ca.. eu nu pot sa le spun.. n-am puterea.. n-am.. nu pot.

 

Narcisa a spus foarte frumos cum ar trebui procedat!

Este un sfat venit din partea unui om matur şi inţelept!

Iubirea din păcate te face uneori să uiţi de cei din jur şi să te detaşezi de problemele reale!

Puterea de a face sau de a spune anumite lucruri nu este legată in mod direct de faptul că eşti băiat sau fată!

Mai exact nu scrie nicăieri că dacă eşti băiat trebuie să fii şi curajos...pentru că sunt momente in viaţă in care sensibilitatea domină curajul!

Un astfel de moment este acela cand iubeşti!

Este uşor de dat sfaturi cum că ar trebui să faci aia...sau cealaltă...şi mă refer la sfaturi pe care tu să le accepţi şi care să te ajute efectiv!

Prin simplul fapt că ai avut puterea să ne spui nouă ,aici, ceea ce te macină sufleteşte dai dovadă de curaj!

Părinţii ,chiar dacă nu ne inţeleg intotdeauna aşa cum ne-am dori sunt şi vor rămane părinţi şi trebuie respectaţi!

Vei găsi cu siguranţă o clipă potrivită in care să le explici şi lor cum stau lucrurile!

In fond n-ai comis nici o crimă ca să te ascunzi!

Tu pur şi simplu iubeşti!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Si.. fiecare iubire este diferita.. stiu ca au mai fost si sunt si altii in situatia noastra, dar nu asa.. pentru ca-i diferit. Nu-i diferit doar ca trec eu acum prin, insa pur si simplu este diferit..

Da pentru ca noi toti oamenii suntem diferiti, nu exista doi identici de aceea. Dar gasesti multe puncte comune intre oameni, iubiri, trairi, sentimente, fel de a gandi ... Nu incerca sa te convingi ca a voastra iubire e cea mai dificila si nu aveti cum iesi din aceasta situatie. Dar daca cei doi nu coopereaza si unul vrea inspre sud si celalalt inspre nord ... cam greu, daca nu imposibil sa iasa ceva.

Edited by samsara

Share this post


Link to post
Share on other sites

Crusher, inteleg ca ai o familie pentru care esti totul, cum crezi ca ar putea sa te vada suferind? Din cei patru, alege unul caruia sa i te confesezi. N-ai facut o crima, n-ai facut ceva rau sau urat. Sam este psihopedagog. Stie ce spune. De ce sa consideri apriori ca vor sari pe tine cu furci si topoare? Trebuie sa-ti asumi asta, e obligatia ta. Valabil si pentru BRB. De-abia dupa ce veti vedea reactia familiei veti sti cu adevarat ce-aveti de facut. Ca e foarte probabil sa va faceti griji degeaba.

Daca nu aveti inca acest curaj, ce va impiedica sa continuati, ca si pana acum, inca o perioada? Nu va mai pricinuiti atata durere unul altuia, incurajati-va si sprijiniti-va unul pe celalalt. In asta sta puterea dragostei. BRB sufera la fel ca tine. Nu uita. Aveti nevoie unul de altul. Cel putin in stadiul actual.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sam este psihopedagog. Stie ce spune.

:lol: E cam mult spus, mereu zic psihopedagog in devenire, mai am mult de lucru.

 

M-am bagat si eu in discutie pentru ca am trait ceva foarte asemanator, cum am spus si mai sus. Si au mai fost mai multe piedici in afara de distanta si diferenta de varsta, dar pe care nu vreau sa mai mi le amintesc. Stiu cam ce simt ei pentru ca am trait-o pe propria piele. Nici eu nu am zis nimanui despre ce simteam si eram atat de trista, singura si deznadajduita. Pana cand intr-o zi mama, care ma vedea ca toata ziua vorbeam cu el pe net mi-a zis sa-l chem sa-l vada si ea :imao: Si iaca asa m-am maritat. Si de cunoscut l-am cunoscut si eu la sfarsitul clasei a 11-a cand aveam cam 17 ani si vreo 9 luni

Share this post


Link to post
Share on other sites
BRB sufera la fel ca tine.

 

stiu asta.. dar am oferit alternative, am oferit toate libertatea pe care o vroia, i-am spus ca.. intr-un final.. daca ar fi cerut.. as fi fost de acord si.. sa iasa cu altcineva.. doar.. sa nu renunte la mine.. atat.

 

dar ea.. m-a apelat a 2a zi.. intrebandu-ma ce fac.. ce am mai facut.. etc.. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.. ca sa aflu apoi ca.. vroia doar sa stie pentru ca.. ii pasa. Si ca.. ea nu vroia sa renunte la mine, vroia sa renunte doar la relatia de cuplu si sa raman amicul ei de pe mess, si ca se astepta ca sa nu fie asa brusc.. ci sa renuntam treptat. Adica.. dupa un an in care am trecut prin atatea, m-am deschis, am petrecut nopti intregi impreuna, i-am dat tot ce puteam.. am iubit-o.. (si inca..) se asteapta ca sa renunte la mine.. si eu sa n-am nimic de spus.. doar sa fiu de acord si sa-i fiu amic pana-i trece de mine (ca sa-i fie usoara renuntarea) si apoi sa dispar.

 

nu stiu cum se procedeaza in astfel de situatii.. dar daca sunt absurd ca nu pot sa fac cum vrea ea.. spuneti-mi sa stiu..

 

si mi-a mai spus ca.. (nu chiar ea, prin cineva).. n-am fost in stare sa valorific putinul timp pe care-l aveam.. si reuseam doar sa ne certam.. da.. asa a fost.. insa daca-mi spunea ce simte si ce se intampla.. as fi putut schimba tot. Dar.. "ce rost mai avea sa-mi spuna", nu ?

 

Oricum.. nu mai conteaza.. nu mai conteaza nimic.. ea n-o sa-si schimbe decizia.. iar eu n-am ce face. Si cand ma gandesc la cate vise aveam..si cate lucruri de facut.. si cate..gata.. o sa incerc sa iau o pauza cat mai mare.. de maine.. nu prea o sa ma mai vedeti.. oricum.. a fost odata ideea ei ca daca nu mai interactionam deloc, o sa sufere o perioada dar apoi o sa-i treaca de mine, sper ca acum este fericita ca in sfarsit primeste ce si-a dorit.

Share this post


Link to post
Share on other sites
o sa incerc sa iau o pauza cat mai mare.. de maine.. nu prea o sa ma mai vedeti.. oricum.. a fost odata ideea ei ca daca nu mai interactionam deloc, o sa sufere o perioada dar apoi o sa-i treaca de mine, sper ca acum este fericita ca in sfarsit primeste ce si-a dorit.

Uneori e buna si o pauza. Sper sa luati decizia cea buna :hug:

Share this post


Link to post
Share on other sites

:huh: aşa uşor renunţă bărbaţii

 

... ştiu şi eu crusher un lucru: orice fată se gândeşte că dacă se renunţă aşa uşor la ea, înseamnă că nu a însemnat prea mult

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stii.. nu cred ca poti spune ca n.am incercat. Am incercat pe toate caile posibile, insa ea nu vrea sa se mai gandeasca. Oarecum, am si eu sentimente.. si ma doare si pe mine, mai ales ca ea a renuntat la mine. Daca o faceam eu cumva.. atunci stateam in ploaie in genunchi toata viata.. insa ea m-a lasat pe mine.. si tot eu sa am puterea sa sper si sa fac si sa dreg ? Si am avut.. dar pana intr-un anumit punct, doare prea mult sa te chinui asa si sa fii respins in continuare.

 

Si in plus.. nu vreau nici sa ajung "fata, daca ai stii ce ma streseaza fostu', 100 de bipuri, 100 de mesaje, nu mai stiu cum sa scap de el".

 

I-am spus, i-am dat, am facut totul. Poate tocmai asta a fost problema.. ca am avut (si inca..) prea multa incredere, am iubit prea mult si am sperat mult prea mult.

 

A si.. mai spune ca.. nu are timp.. ca sunt si alte chestii.. si etc. Nu poate sa renunte la mine fara sa existe o problema din partea mea. Si nu spun ca-s eu perfect si ca nu stiu ce, am multe probleme si multe chestii si etc. Insa macar sa-mi spuna asta in fata.. sa spuna ca a fost si vina mea.. sa-mi spuna adevarul adevarat gol golut.. totul exact asa cum este si cum se intampla..

 

Asa ca.. nu-mi spune ca n-am facut nimic, pentru ca am facut, am facut enorm de mult mai ales pe plan sentimental, m-am lasat calcat in picioare, m-am lasat judecat pentru ca am recunoscut ca am o astfel de relatie, i-am oferit tot ce am avut.. i-am oferit sufletul si persoana mea. Dar.. nu a fost de ajuns.

Share this post


Link to post
Share on other sites

:( eu sper să fie un moment trecător

:airkiss: :airkiss: să aveţi putere amândoi să treceţi cu bine peste el

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inteleg ca nu le poti tu spune alor tai, ca exista un blocaj. Sincer, nu-mi dau seama de ce, ca doar nu le spui ca te insori maine ci doar ca ai o prietena...Dar il poti ruga pe verisorul tau sa le spuna .Ce zici? Zic si eu...Si nu crede nicidecum ca ea a renuntat la tine. Chiar daca a spus ceva in sensul acesta, precis a gandit contrariul. Dar asa a crezut ea ca te protejeaza. Insa ai vazut ce remuscari si indoieli au inceput sa apara in sufletul ei. E clar ca va iubiti. Si ca va potriviti,. Asteptati si nu va mai chinuiti. Solutiile vor aparea de la sine, cu timpul. Pupici pentru amandoi. Noi cand zicem Crusher zicem BRB si invers. Asa ne-ati invatat. :flowers:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am citit toate commenturile. Sunt impresionat de caldura gandurilor voastre. Iubirea, aceasta otrava dulce. Sunt adeptul dragostei fara contact fizic, pana la momentul in care relatia ia contur pentru perspectiva indelungata,de aceea, felicitari. Daca eu m-as indragosti de o printesa, sau de regina ce sanse as avea se o ating vreodata? Zero. Fiecare fata este o printesa, si trebuie tratata ca atare. Eu cred ca tu, Crusher, ai procedat asa. Daca iubesti o floare, nu o rupi, ci o admiri si o ingrijesti. Tu ai facut asa. Este important sa stii sa legi o relatie, dar cred ca tot atat de important e sa stii sa iesi din ea integru, fara rani care sa te marcheze pe viata, si sa tii cont si de partenera. Eu cred ca esti un tip super sensibil,ca fiinta, si e frumos asa,dar vezi unele vor luptatori, altele gladiatori, altele gradinari sau poeti.

Tu trebuie sa stii ca ai mare valoare asa cum esti si cea cu care vei fi va aprecia fiinta ta 100%, te va iubi mahnit sau vesel, la restaurant sau picknic, in masina, in tren, dezbracat, imbracat, la munte, la mare, avand succese sau chiar in falimente. Eu asta am trait si asta cred pana la moarte.

 

:mousquetaire:

 

Dix

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hei , salutare la toti,

primul post al meu, prima zi din an, deci si La multi ani , sanatate si bani...

Imi fac intrarea pe acest post ca am tot citit pe forum povestea de dragoste dintre cei doi...

Crusher e grea dragostea , e a d*cu' de grea , dar o femeie nu are nevoie doar de cuvinte dulci si promisiuni....

Ele vor iubite, tinute in brate, alintate, etc... te-ai gandit ca poate si pt ea era foarte greu sa te astepte la nesfarsit???

Si ea probabil era curioasa sa te vada, sa te tina de mana, sa te sarute....

Dragostea nu e doar pe mess , mailuri , telefoane, dragostea e si tinut de mana , asteptat dupa servici , iesit la disco, ras in parc, sarutari sub clar de luna, sau ploaie de stele ....(sa fiu pe gandul cuiva)

Ce ai mai rezolvat din noiembrie pana acum???

Share this post


Link to post
Share on other sites

Emotionant, pt. un timp am trait si eu ceva asemanator, pot spune ca iubind la distanta sentimentele sunt mult mai profunde si mai curate...sper sa se termine totul cu bine...la mine dupa *intalnirea fizica totul a luat-o razna...gelozie, neantelegeri...probleme....inteleg perfect prin ce treci dar daca aveti dorinta egala macar cu iubirea ce v-o purtati veti reusi...iti urez tot binele din lume si sper sa ne mai scrii ce ai mai facut

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa va zic un secret?

 

Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie...

 

La inceput a fost o simpla joaca, glumeam, radeam, apoi a devenit ceva mai serios. Cand mi-a zis 'te iubesc' prima data am ras, mi se parea normal, era o gluma... dar a continuat pana am spus si eu "te iubesc". In fiecare zi stateam de vorba cu el pe net si mereu o dadeam in acel "te iubesc" care ma amuza teribil atunci. Dar timpul a trecut si mi-am dat seama ca baiatul acesta chiar tine la mine cu toate ca ne despart sute de kilometri; mi-a dovedit aceasta, de foarte multe ori pana acum. Am inceput sa tin si eu la el, dar ma temeam ca e doar o chestie de momen, o slabiciune, ceva trecator.

 

Cu toate ca nu l-am vazut in viata mea, decat prin intermediul web-cam`ului si pozelor, tin la el foarte mult, poate chiar il iubesc (sunt totusi confuza :lol: ). In fiecare zi stam de vorba pe messenger, la telefon, ne dam sms`uri.. 600 de minute si 600 de sms`uri nu ne ajung intr-o luna :)

 

Eu cred ca el tine foarte mult la mine si sper sa ne vedem cat de curand posibil...

 

Sincer, niciodata nu credeam ca pot tine atat de mult la cineva pe care nu l-am vazut in viata mea.

 

 

@Crusher, esti un luptator. Toate cele bune, iti doresc numai noroc si multa iubire!

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 

"Nu judeca fara sa intelegi. Inainte de a judeca viata mea sau caracterul meu pune-te in locul meu, parcurge drumul meu, traieste durerea mea, indoielile mele, plansul meu...Parcurge anii pe care i-am parcurs eu si impiedica-te unde m-am impiedicat eu, apoi ridica-te cum am facut eu! Ma mai poti judeca?"

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...