scorpyo Posted December 19, 2008 Author Report Share Posted December 19, 2008 (edited) Nu-i in zadar un plans durut, Varsate lacrimi peste stanca, In strans suvoi, in nevazut prin crapaturi s-ajunga-n lunca. L-asteapta brazda cea de rod, L-asteapta firul ce-l va stringe Si-l va rodi in alt norod, Ce sus pe stinca iar va plinge. Durerea, cand e din prea plin, Cand e din inimi de iubire, Va naste iar in cei ce vin Acelasi dor spre curatire. Cand lacrimi se ivesc in ochi Si cand in suflet cad suspine, Nu disperati si nu te-opri Atitia alti depind de tine ! Daniel Branzai - Mai plângeti ! Edited December 19, 2008 by scorpyo Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 20, 2008 Author Report Share Posted December 20, 2008 când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate. când eşti nefericit nu are sens să o spui. când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine. când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi. când eşti la pământ cine se interesează de tine? cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată? fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine. poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos, nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură. fii lângă mine, ţine cu mine. înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie, fii iubita mea permanentă. hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă. să ne ataşăm, să ajungem la echilibru. dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste când ai nevoie de dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte. Mircea Cărtărescu - Când ai nevoie de dragoste... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 21, 2008 Author Report Share Posted December 21, 2008 Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Când va cadea Marele-ntuneric, vei vedea. Nichifor Crainic - Unde sunt cei care nu mai sunt? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 22, 2008 Author Report Share Posted December 22, 2008 (edited) Va fi-ntr-o noapte caldă de mai. Când vei intra În parcul meu, Nisipul aleilor deşarte, Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări... La revederea celei venite de departe Copacii vor zâmbi... Ferestrele-mi închise se vor deschide iar, Şi-n vazele uitate pe albe etajere, Buchetele uscate de alb mărgăritar Vor palpita Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!... Va fi-ntr-o noapte caldă de mai. Când vei veni, "Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar, Ceasornicu-n perete va respira mai rar Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări... Demonul nebuniei va coborî din nou Pe-albastrele sofale Şi albele dantele, Aripa lui va stinge lumina-n candelabru, Iar noi, Sub ocrotirea tăcutelor perdele, Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou, Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru. Şi-apoi... Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri. Va fi O seară de octombre cu palpitări discrete De frunze, De imagini, De pleoape Şi regrete... Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite, O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă - Simbolul despărţirii... Şi-atâta tot... Şi-apoi Nu va mai fi nimica, Nu va mai fi nici soare, Nu va mai fi nici lună Nici stele căzătoare... Şi faţă de noi singuri, Poate, Nu vom mai fi nici noi!... Ion Minulescu - Va fi... Edited December 22, 2008 by scorpyo Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 23, 2008 Author Report Share Posted December 23, 2008 Trecand prin sapte nopti fara de vad, Cu Ingerul m-am pogorat la Iad; Nici foc, nici fum, nici clocote de zmoala- O vesnicie neteda si goala... Stau trupuri langa trupuri, prinse-n chin Ca boabele de struguri in ciorchin. Nici ploi de plumb, nici aspra biciuiala- O muceda, cumplita lancezeala, Ca nu se misca-n veci nimic din loc, Nici flacara de dor, nici gand de foc. Ca-n aerul patruns de far' de lege Nu poate val de cantec sa se-nchege Si-n cuget pangarit si necurat Cuvantul sfant nicicand nu s-a-ntrupat. O piatra-ncremenita-n nemiscare Puteri sa dea viata noua n-are. In noaptea fara margini totu-i sters, Culoare, forma, armonie, vers. Din goluri care fara fund se casca, Nu poate frumusetea sa se nasca; In duhurile oarbe de pacat Nu straluceste chipu-i luminat. Cu Ingerul treceam prin Iad in pripa, Vedeam durerea care nu mai tipa. Pe-ntinsul infiorator de mut Se tes sabranice de chin tacut. Stau osanditi-n crunta neclintire, Cu trupu-nvesnicit in zvarcolire, Cu ranjetu-mpietrit pe fata lor, Cu rani, ce ard adanc, dar nu-i mai dor. Se-nchiaga-n jar, ca gheturile-n rauri, Serpi otraviti cu pofte si desfrauri. Petrec in sanul Marei Uraciuni Multime nemiscata de nebuni. Pe toti i-a sters din Cartile Vietii Pacatul impotriva Frumusetii. Zorica Latcu - Iad Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 24, 2008 Author Report Share Posted December 24, 2008 Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul, sub cortul adormitilor gutui si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea, vazduhul serii mi-ar parea caprui. Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge, zvelti vanatori, în arcuitii lei din goana calului, cum isi subtie arcul. 0, tinde-ti mana stânga catre ei si stinge tu conturul lor de lemn subtire pe care ramurile I-au aprins, suind sub luna-n seve caii repezi ce-au ratacit cu timpul, pe intins. Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii In ochii tai cu luna mă rasfrang ... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng. Nichita Stănescu - Luna în câmp Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 25, 2008 Author Report Share Posted December 25, 2008 Mos cu barba de zapada, Fara daruri, mos sarman, Tineretea ta gramada N'o s'o vada Nici ãst an. Torc paianjenii sub grinda, Tara-i fara de baieti, - Nu-ti mai vin cu ceata'n tinda O colinda Sa-i inveti. De cu seara'naripatii Ingeri nu mai canta prin Singuraticele spatii Si-asteptatii Nu mai vin. Plange biata gospodina, Bratele in gol se'ntind, Nu e ceara de-o lumina, Nici faina De-un colind. Tu, cel vesel de-altadata Strangi pustiul astui an La colinda'ndatinata Fara ceata, Mos sarman. Garbov pribegesti prin sate, Te strecori pe la oras, Gemi pe ziduri de cetate Daramate De vrajmas. Cu tropare si podobii Faci popas intr'un catun, Sgribulit la gura sobii Plangi ca robii, Mos Craciun. Plangi incet! Sta la uluca Paznicul sub coif de fier Si e'n stare, Mos-Naluca Sa te duca Prizonier! MOS CRÃCIUN - Nichifor Crainic Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 27, 2008 Author Report Share Posted December 27, 2008 În seara când ne-om întâlni - Căci va veni şi seara-aceea - În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Şi-ţi voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om întâlni Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti sau nu să fii a mea? În seara când ne vom iubi - Căci va veni şi seara-aceea - În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă Ne vom închide-apoi în casă Şi vom zvârli în stradă cheia... Şi-n seaca când ne vom iubi Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti să nu mai fii a mea?... Şi-n seara când ne-om despărţi - Căci va veni şi seara-aceea - Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa În cartea roză-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om despărţi Te voi ruga, Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta: - Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!... Ion Minulescu - Romanţă fără muzică Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 28, 2008 Author Report Share Posted December 28, 2008 Plâng apele în noaptea asta Şi, într-un vaier îndelung, Oftări mi-ating în zbor fereasta, Şi-n zbor la patul meu ajung. O groază sufletu-mi supune Şi-n aşternut eu mă cufund Când stihuri de îngropăciune Vin din prăpăstii fără fund. Plânsori şi gemăte şi şoapte De-a lungul apelor s-aştern, Şi-n pacea miezului de noapte Par smulse dintr-un plâns etern. Pesemne-acu-i grozava clipă Când moartea s-a pornit la drum, Şi bate tainic din aripă Deasupra mărilor acum. Toţi robii zăvorâţi sub apă Îşi simt stăpâna şi tresar, Ei sparg a valurilor groapă Şi plâng cu plânsul lor amar. Împins de-o nepătrunsă lege Se cere lutul în pământ: Sărmane suflete pribege Îşi cer o cruce şi-un mormânt... Octavian Goga - De profundis Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 29, 2008 Author Report Share Posted December 29, 2008 Stăpâne codru, crai bătrân: Mai ţii-le tu minte, oare?... La umbra unui fir de nalbă Plângea o floare de cicoare, Şi-un firicel de izmă-creaţă Se săruta atunci cu Oltul... Atunci m-am dus în lume eu, Feciorul lui Iosif preotul! Părinte-al meu din vremi de mult, Era şi-o casă la răscruci... Era a noastră... Nu ştiu, tu Aminte dacă-ţi mai aduci?... Că matca Oltului bătea La colţul casei într-un soc, Şi-n Olt se oglindeau, din geam, Trei rădăcini de busuioc... Când mi-am luat într-un amurg De frunza ta bunul rămas, Era şi tata... Ştii-l tu?... Şi mama sta sfârşită-n glas... Şi hâtrul dascălu Ilie, Cel înţelept, glumeţ şi şchiop, La vatră răzimat spunea O pilduire din Isop... Bătrâne codru! Eu m-am dus, Răpus de-un gând nebun, pesemne, Uitat-am pilda lui Isop, Vârtejului să nu mă-ndemne... Dar ostenit odat' privind La zarea cerului albastră, Am plâns, şi gândul m-a bătut Să mă întorc la casa noastră!... ...Şi m-am întors, stăpâne-al meu!... Dar casa noastră nu mai este... Azi, rogu-te, să-mi spui din frunză Îndurerata ei poveste! Că dascălu Ilie-i mort... Cum s-a schimbat de-atuncea satul... Şi Oltului i-a mutat matca Poruncă de la împăratul... Cinstite crai! A fost demult. Că s-a schimbat atât de-atunci: Seninul razelor de soare Şi faţa florilor din lunci... Şi-n valul vremilor s-a dus A vieţii mele dimineaţă, Cum s-o fi dus demult pe Olt Cel firicel de izmă-creaţă... Zadarnic cat stolul de visuri Ce printre paltini se pierdură Şi dorurile mele scrise Pe faţa foilor de mură... Şi toate râsetele mele Din alunişul din zăvoi, Şi plânsul meu de-odinioară... Ne-aveam atât de bine noi... Azi, lasă-ţi freamătul să-mi pară Un mulcom zvon de patrafire, Ce blând asupra mea-şi pogoară Duioasa lor hirotonire... Şi spune-i vântului să tacă Când va porni de-aici la plai: Că răposatul n-a fost vrednic De poala ta, bătrâne crai! Octavian Goga - Reîntors Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 30, 2008 Author Report Share Posted December 30, 2008 Când am fost ura am fost mare, Dar, astazi, cu desavarsire Sunt mare, ca mă simt iubire, Sunt mare, căci mă simt uitare. Esti mare când n-ai indurare, Dar te ridici mai sus de fire Când ti-este inima iubire, Când ti-este sufletul iertare. Stiu: toate sunt o-ndurerare, Prin viata trecem în nestire, Dar mangaierea e-n iubire, De-ar fi restristea cat de mare, Si inaltarea e-n iertare. Alexandru Macedonski - Rondelul meu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted December 31, 2008 Author Report Share Posted December 31, 2008 N-am banuit ca-n grota vietii voi poposi asa putin; Acolo, printre lighioane de noapte, mi-a parut senin. Trapasii tineretii mele s-au adapat din vagi fantani iar tainele adolescentei eu ti le-am dibuit in sani. Trecut-au pasari de lumina dar le-impuscau braconieri convivi, ce stiau al d*cu' s-azvarle mainele din ieri. Intai, cind aprindeam tigara ma excitam precum un manz, si nu stiam, prin timpul lacom, de-i miezul noptii sau e prinz. Am invatat sa svarl cu pietre si bumenrangul sa-l arunc, dar tinta mea nevinovata era mereu acelas prunc. Sunt prada tineretii mele ce-a nins pe mine dintr-o stea, de-aceea pot, la nemurire, sa te urasc, iubita mea. George Filip - Sa te urasc... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 2, 2009 Author Report Share Posted January 2, 2009 Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi- dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" Lucian Blaga - Vei plânge mult ori vei zâmbi? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 5, 2009 Author Report Share Posted January 5, 2009 Bausem prea mult în noaptea - aceea... Era ora când totul ti se pare posibil, chiar si invierea din morti, chiar si schimbarea amintirilor palite. In mine se deschideau si se-nchideau intr-una porti, scartiind intre renuntari si ispite. Era ora când totul ti se pare simplu si posibil, când crezi ca un singur cuvant spulbera toate argumentele si nehotararile celorlalti, si totul iti apare clar si categoric, ca intr-o opera desavarsita de arta. Ce opera de arta poate fi mai desavarsita decât dragostea? Ce om n-a incercat să faca din ea opera vietii lui? Am spus si eu vorbe mari despre dragoste, m-am simtit si eu pur, vorbind despre dragoste, am suferit uneori nebarbateste - crezand, instinctiv, ca lipsa de demnitate este ultimul atu în acest joc necrutator.- Exista destule grilajuri de care mi-am rezemat fruntea infierbantata, incercand să-mi dau seama daca iubesc cu adevarat sau sunt numai ridicol Exista pe undeva si un cavou, unde am intrat - în respectul legilor tenebroase ale romantismului, jurandu-mi iubirea în cadrul necesar al vesniciei. Exista prin cartile mele si ale altora, o puzderie de flori presate, versuri mazgalite în tren, scrisori cu vorbe calcate în picioare, fotografii la minut, bilete de cinema si note de plata de prin crasme periferice, pastrate ca un fel de invitatie la nunta, tot arsenalul pueril adunat intr-un sfert de veac de maturitate, minciuni si sperante. Am fost totdeauna desuet si prapastios, continuam să-mi caut Marea Iubire chiar când îi simteam sarutarea, tacera îmi parea o catastrofa, si-mi ucideam iubirea, cautand-o strofa cu strofa. Bausem prea mult în noaptea aceea si rastimpul ultimei luni îmi aparea lung ca moartea. O luna - fără vinul catifelat al mainilor ei. O luna - fără boltile innoptate ale ochilor ei, O luna - acoperiti de tarana despartirii. O luna - de când nu mai stiam nici noi de ce ne despartisem. Poate în mine nu era decât disperata indoiala de a nu fi ingropat un trup inca viu. Dar nu: stiam ca totul mi-e în putinta, si numai sunetul glasului meu va destrama distanta dintre moarte si viata. daca ar fi cunoscut telefonul, romantismul n-ar mai fi cunoscut poezia indepartarii. Dar eu il aveam, alături, semn negru al magiei, intr-o lume stapanita de cifre, trebuia să pronunt doar unul din nenumaratele numere, aliniate mut în cartea de telefon, ca niste morminte inchizand tot atatea destine. Un numar indiferent, dar miraculos, prin mijlocirea caruia distantele piereau, si eu auzisem - o, de cate ori!- glasul abisului în care mă arucasem. Poemul s-a inchinat de mult în fata prozei, dar bausem prea mult în noaptea - aceea pentru a mai distila nuantele poeziei. E ora când totul ti se pare posibil si am rostit numarul magic. Si un glas, nu al abisului meu, ci al destinului, mi-a raspuns, usor plictisit: - S-a mutat de aici, imediat dupa casatorie... Noaptea isi sugrumase propia magie. Ce opera de arta poate fi mai desavarsita decât dragostea? Ce om n-a incercat să faca din ea opera vietii lui? Pe firul telefonului se auzea doar un tiuit venit din marile singuratati si energiile mele supranaturale cu care crezusem ca pot invia si mortii s-au întors asupra-mi, intr-o ploaie intunecata. S-a mutat...Deci si iubirile se muta! Trec de pe o strada pe alta, dintr-un oras în altul, sau, si mai simplu, dintr-un pat în altul. Iubirea mea nu era moarta, doar se mutase. Si de ce nu? Si fluviile isi muta albia, si pamantul isi mai schimba orbita, chiar metagalaxia isi muta hotarele. Să se mute, deci, si iubirile, o data, sau de mai multe ori pe an, carand în camioane sau simple valize boarfele trecutelor nopti de dragoste! Să se marite cu fastul cuvenit, stergand cu lamaita urma vechilor saruturi. Asa cum se nasc si mor, trebuie să urmeze si ele ciclurile vietii, să sufere, să slabeasca, să prinda grasime, să inseteze, să sangereze, să se bucure de-o haina noua, - ca toti oamenii. Eu o credeam ingropata de vie si, la ora când totul ti se pare posibil, voiam să o readuc în lume, în lumea concreta a telefoanelor, autobuzelor, restaurantelor, voiam să inving moartea - si putam s-o inving! - moarte ce-mi zvacnea, vie, sub tample. Dar iubirea nu murise. Se mutase la alta adreasa Si, fata de acest simulacru de moarte, magia mea era neputiincioasa. Nu murise. Isi schimbase numele, al ei si al strazii, si, fata de aceasta parodie de moarte, nici macar faptul ca bausem prea mult în noaptea - aceea nu mai avea vreo putere. Doar, pe firul telefonului, un tiuit venit dim marile singuratati si un gust putred pe buze. Eram, ca intotdeauna, desuet si prapastios, lipsit de sensul elementar al lucrururilor, sau poate prea cufundat în sensul elementar al lucrurilor. Era ora când totul ti se pare posibil, chiar si un infinit limitat, chiar si o iubire trecatoare. In mine se deschideau si se-nchideau intr-una porti, scartiind intre renuntari si ispite. Mihu Dragomir - Noapte banala Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 6, 2009 Author Report Share Posted January 6, 2009 Ce faci tu, literatură ? Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie asezi negustorul de hirtie la masa celui cu burta plina de litere, pui paduchi de aur in chica boemului si tricolor pe pieptul academicianului dar nu poti indulci apa inecatului nici topi zapada leprosului nici ingrasa vinerea saracului. Cind vin contabilii Domnului cu terfeloagele lor de masurat căinta tu cu porumbeii tu cu gugustiucii tu cu păsărelele urci in turnul primariei si-arunci un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici si nu vezi in curtea interioara criminalul cum isi gidila victima si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride cum rîde mortul complice mortul degeaba mortul fătarnic al acestor tinuturi Mircea Dinescu - Mortul fatarnic Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 7, 2009 Author Report Share Posted January 7, 2009 Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sarutarea ta ar fi în stare Să stinga focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire si de soare. Saruta-mi gura, buzele-nclestate Ce vorba si surâsul si-au pierdut. Iti vor zambi din nou inseninate Si-ndragostite ca si la-nceput. Saruta-mi fruntea, gândurile rele Si toate indoielile-or să moara, In loc vor naste visurile mele De viata noua si de primavara. Magda Isanos - Saruta-ma Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 8, 2009 Author Report Share Posted January 8, 2009 mă desfac, împleticit, din mrejele tale şi în mrejele tale fericit nimeresc din faţa mării mă retrag încet pas cu pas dar o mare-n furtună mi-e sufletul acum cât de greu m-am desprins de iluzii şi vise ca să plâng, apoi, răvăşit, ades toamna şi-n orice întâlnire speranţele cântau cu acorduri moi şi triste de despărţire o dezordine clară mă împinge mereu să veghez până la capătul haosului întreg iar din molozul acesta curat de zbateri aleg întotdeauna o groapă cu noroi zdrobit şi descompus de viaţa aceasta a mea în viaţa mea caut cu scârbă un adăpost să fug, să scap de amânări, de aşteptare, de urât vreau, dar peste amânări nimeresc mă desfac, fericit, din mrejele tale şi în mrejele tale împleticit nimeresc Dorin Popa - ce ţi-e scris Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 9, 2009 Author Report Share Posted January 9, 2009 La curtea lui Vodă e şedinţă mare, Stau boieri pe scaun, stau şi în picioare, Se discută probleme, se analizează Ce nu merge bine, ce incomodează; În cap de masă, pe scaun, însuşi Vodă Ţepeş stă, Boierul Velea face prezenţa şi numără. Se ridică Vasile, zice: "Ţepeş Doamne, Stăm bine cu producţia de cereale şi carne, Am depăşit planul în industria de zgură Şi-am fost informat că nici nu se mai fură; În producţia de ţepe suntem, Doamne, pe primul loc în lume, I-am depăşit pe-americani, fără ruşine, putem spune!" "Dar există probleme şi in îndustria de ţepe!" Se ridică în picioare boierul Şulea Trepe. "Nu mai avem lemn de paltin, producţia stagnează de ieri, Iar stejarul, Ţepeş Doamne, îl ţinem doar pentru boieri, De aceea propun să facem ţepele din lemn de prun! Vor fi beţivi mai puţini, iar lemnul e destul de bun..." "E o propunere bună", zice Ţepeş, "Propun Chiar de mâine să-nceapă producţia cu lemn de prun! Totul să meargă bine, ţeapa să iasă fain, Să nu se neglijeze problema de design, Ţeapa să fie suplă, să satisfacă clientul, Să se potrivească perfect cu clima şi ambientul, Să se trimită cadre să se specializeze, Economia de lemn să nu se neglijeze, Printr-o reproiectare justă să se elimine orice sofism, Astfel încât ţepele să reziste şi la seism!" Alexandru Andrieş - Dracula blues Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 10, 2009 Author Report Share Posted January 10, 2009 Adanca-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plangand, intreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde, intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant, din zid o umbra alba se desface... Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant si-n ochii lui Iisus e numai pace. Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sunt. Radu Gyr - Întrebare Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 11, 2009 Author Report Share Posted January 11, 2009 Vreau tot , sa stiu ca tot mi-e cunoscut Cu tot ce-a fost , ce este si va fi Sa mi se-nsire-n fata , zi cu zi , Enigmele de-acum si din trecut . Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret Gioconda sa-mi explice-al ei suris Sa aflu tot ce-a fost in paradis Cu Eva si Adam sa stau la tabiet Vreau soare , apa , tunete si ploi Dar si verdeata , dune ca si stinci Sa urc cu greu , pe coate si pe brinci , Sa am si nestemate-alaturi de noroi Atunci , poate atunci ,voi intelege viata Misterul ce se naste ne-ncetat In ce e pur , curat sau intinat In zile luminoase sau cind se lasa ceata Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister O voi porni , agale , cintind usor , spre cer . Jan Lulu Stern - Vreau tot Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 12, 2009 Author Report Share Posted January 12, 2009 Ma plec, iubirii pod sa-i fiu, Mal linga mal sa pot aduce: Sa pot sa port un suflet viu. Schimonosit in trup, sunt Cruce. M-am coborit! Ma dau venind, Sa umplu golul ce desparte. venit-am miinile sa-ntind; Sunt viata ce va ia din moarte. Mal linga mal, prin drumul nou, Sunt Cale sa calcati prin Mine, Sunt Adevar rostit ecou ... Sunt Viata-n punte de suspine. Veniti! Intrati! Prin rani ce dor, Sunt Usa plina de iubire. Sunt si Pastor ce stiu de dor. Tinjesc si chem. Nu vreti un Mire ? Daniel Branzai - Ego sum ... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 14, 2009 Author Report Share Posted January 14, 2009 Ce vrei sa te faci cind o sa fii mare Raducule ? _ Cind am sa fiu mare am sa fiu calau _ De ce Raducule ? _ Sa-i omor pe cei vinovati _ Dar numai Dumnezeu are drept de viata si de moarte Raducule ! _ Atunci am sa ma fac Dumnezeu ! Imi balaceam ca de obicei picioarele in Styx De pe pontonul Niciunei Sperante Hai sa te duc dincolo macar odata , zicea Mos Caron Macar odata sa treci si tu , sa vezi cum e Te aduc inapoi, sa-mi saie ochiul ! De nu mi te-as cunoaste batrine ,zimbeam,intinzindu-i tigara inapoi In ochiul lui de sticla se oglindeau uragane Regi isi primeau tainul sarac in gamela Armatei Salvarii doar eu nu reuseam sa ma vad niciodata in pupila lui rosie Caron , esti fericit ,il intrebam adesea ? Raducule,am bani destui,spunea el indesindu-mi in palma un pumn de maruntis. De pe urma citorva suflete faceam si eu de-un suc si-o ciocolata ma ascundeam undeva intre salcii si beam cu inghitituri mici ordonat: o bucatica de ciocolata , o gura de suc... Spunea careva (nu mai tin minte unde) ca primea si bani de aur dar pe acestia nu-i vazuse nimeni . Mos Caron nu te doare sufletul cind ii duci dincolo ? Raducule, imi inchipui ca ii duc in vacanta pe cei mici in tabara pe batrini in statiune si pe cei buni de munca in concediu altfel as sfirsi la spitalul de nebuni sunt un biet pescar pedepsit fara vina. Dar am bani destui Raducule, am bani.. Si eu am bani Mos Caron ! Si eu am bani ! strigam fluturind citeva surprize din guma Tipi Tip Inseamna ca si tu esti fericit Raducule ,zimbea mosul Primavara puneam in sticle cite o piatra si citiva licurici le dadeam drumul noaptea pe apa neagra. Luminau in departarea de pucioasa eu rideam strigind : O sa muriti , O sa muriti ! Anii treceau,am invatat sa sugrum vise cu sirma. ma strecuram noaptea in spatele lor neauzit(invatatsem de la un sarpe) le petreceam latul dupa git si stringeam pina simteam tremurul si mirosul dulce al mortii. Le sopteam la ureche in timp ce mureau : Vinovat ! Esti Vinovat ! Am invatat sa ucid cu gindul, cu ochiul, cu cutitul, cu piatra sau cu ora. Si peste toate am invatat sa pronunt cit mai clar : Vi-no-vat ! Eu nu ucid nevinovati. Eu sunt bun ! In spatele meu Caron soptea : Raducule , esti crud, Raducule ! Ma intorceam fulgerator si ii suieram in fata Vi-no vat. VI-NO-VAT !!!! Da, Raducule, vinovat... Intr-o dimineata m-am trezit dincolo cu un pumn de bani de aur in mina stinga si doi galbeni domnesti pe ochi. Priveam dupa Hades , il cautam din ochi pe Cerber spuneam in gind : cam asta fuse Raducule... In loc de Hades ma intimpina un om. Viu Buna ziua straine ! Buna ziua omule, unde suntem ? Pai unde sa fim, in lumea viilor ,straine, spuse el glumet. Mi-o facuse intr-adevar Caron. Ma trecuse pe partea cealalta. Am inceput prin a ucide pe cel ce-mi daduse binete Zimbind larg repetam : NE-VI-NO-VAT.. Buna seara. Ma cheama Raducu. Sunteti vinovat sau nu ? A, sincer ? Nu conteaza. De mult nu mai conteaza... Radu Tudor Ciornei - Tradarea lui Caron Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 15, 2009 Author Report Share Posted January 15, 2009 (edited) Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n tarana seara Pamantului. Lampile vor orbi Si-n vazduh va amuti larma Cucuvailor. Vulturii se vor retrage In nevazut si taria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna in acea matca Usoara de nimic din care Smulse-au fost de Duh la inceputuri. Atunci te voi vedea pe Tine Cum ma vezi si ne-om cunoaste Indeaproape cuvant din cuvant Putere din putere. Dimineata fi-va, Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande In vested vant aprinsele tulburatoarele zari Ce ne hraneau nadejdea altadata. Pamant si cer vor trece ca o facla Din umbra sfantului mormant Ramane-va lumina din vapaie Ramane-va uitarea din cuvant Ramane-va iubirea iubitoare Din saraciile ce sunt. Ioan Alexandru - Cerul si pământul Edited January 15, 2009 by scorpyo Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 19, 2009 Author Report Share Posted January 19, 2009 ...lumea în jurul meu cu formele ei grăbite inocente mereu aceleaşi mereu altele în fiecare dimineaţă lumea cu liniile şi contururile ei mincinoase cu lucrurile vii aruncate deoparte în memoria noastră întunecoasă ca o debara lumea cu formele şi culorile ei ca nişte strigăte mute adunate pe pupilele mele sub pleoapele mele atâtea culori reculese şi sumbre pe care nu le distingem cu adevărat decât în vis sau în poem. Iulian Boldea - Fotografii Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
scorpyo Posted January 22, 2009 Author Report Share Posted January 22, 2009 E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi, poate chiar maine, pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or să mai stee voiosi, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soare o să mai fie-n lume dupa noi; cortegii de-anotimpuri si de ploi, cu par din care siruie racoare... Si iarba asta o să mai rasara, iar luna tot asa o să se plece, mirata, peste apa care trece- noi singuri n-o să fim a doua oara. Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura, când viata e de-abia o picatura intre minutu-acesta care bate si celalalt - si-mi pare nenteles si trist ca nu privim la cer mai des, ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede murim. Magda Isanos - Murim... ca mâine Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.