Narcisa Posted January 4, 2011 Report Posted January 4, 2011 Sunt purtătorul umbrei... Casandra Avram Sunt purtătorul umbrei, nu se ştie cât am băut lumină. Însetat adorm pe-acoperiş, fără chirie, un colţ de curcubeu îl trag, ca pat. Am mâzgălit pe ziduri uşi de cretă şi uite cum le zgâlţâie pe rând austrul, ameţit de-o giruetă când trec poştaşii zorilor cântând. Şi trec reglementar, îmi dau amendă păianjeni evadaţi din insectar plimbându-se pe stelele-n arendă când cerul hoinăreşte în bazar. Tristeţea ar mai da un ghiont în coaste, în zdrenţe, spânzurată de un ram de unde tremurând, cu buze-albastre o lacrimă îmi cere. Azi nu am. Sunt purtătorul umbrei... joc ascunsa şi nu mă întreba de ce o fac! Din ieri urmându-mi pasul, un nebun s-a-mbolnăvit de-o febră... Eu o tac. Quote
Narcisa Posted January 6, 2011 Report Posted January 6, 2011 George Bacovia În fericire Sunt clipe când toate le am... Tăcute, duioase psihoze - Frumoase poveşti ca visuri de roze... Momente când toate le am. Iată, sunt clipe când toate le am... Viaţa se duce-n şir de cuvinte - Un cântec de mult... înainte... Momente când toate le am... Quote
Mithras Posted January 14, 2011 Report Posted January 14, 2011 Lucian Avramescu Iluziile cred in valoarea de schimb a iluziilor. ele se scarpina in ureche cu piciorul, ele functioneaza mereu pe dos. iluziile sunt arma cu care impuscam rasul, iluziile sunt foarte amuzante, la orele de audienta indruga verzi si uscate si nici nu-ti vine sa crezi ochilor cata credinta pun ele in ele insele. Quote
Narcisa Posted January 18, 2011 Report Posted January 18, 2011 ACELEI CARE A PLECAT de Ion Pribeagu Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră, Din odăiţa plină de senin, În grabă, ai uitat o floare-n glastră Şi pijamaua ta de crèpe de chine. Sărmana pijama cu flori bizare, În care-ai râs atât, nici nu credea Că va veni o zi amară-n care Ai să ne uiţi, pe mine şi pe ea. De-atunci, şedem în fiecare seară În faţa sobei pline de cărbuni Şi depănăm povestea iar şi iară, Ca doi prieteni buni. Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă, O-mbrăţişez sub vraja din amurg, Prin falduri îmi adorm privirea vagă Şi-i mângai fiecare brandenburg. Şi noaptea, prin apusuri cristaline, Când dorul sparge-al lacrimilor dig, O culc în pat alăturea de mine Şi-o învelesc, ca să nu-i fie frig. Quote
Mithras Posted January 22, 2011 Report Posted January 22, 2011 Gazel George Coşbuc Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop— Zilnic câte-un spic adună Şi-n curând tu ai un snop. Mergi încet şi las’ s-alerge Alţii cât or vrea-n galop. Fii stejar, să creşti în lături, Nu înalt şi slab, un plop. Nu uita trăind de corbul Şi de vulpea lui Esop. Dacă eşti cinstit, n-ai teamă De duşman, de-ar fi ciclop. Fă cât poţi, şi las’ să râdă Cei ce sar viaţa-n hop. Iar de n-are scop viaţa, Fă să aibă clipa scop. Quote
Narcisa Posted February 4, 2011 Report Posted February 4, 2011 Adrian Păunescu Căţel emigrant Pe şosea l-am văzut hăituit de maşini, A fugit spre-a uita sărăcia din sat, Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aşa de puţini Şi-i vacarm, de te poţi sătura de urlat. Cei bogaţi s-au oprit să mănânce-n păduri Şi mâncau elegant cu tacâmul frumos, L-au văzut şi pe el, i-au privit ochii puri Şi i-au dat generos nişte pâine şi-un os. Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc, L-a lovit cineva ce grăbea către scop, Carnea lui de bărbat a simţit că ia foc Şi s-a tras din şosea plin de sânge şi şchiop. Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic, Ar muşca disperat porţiuni de şosea, Dac-ar şti unde e satul lui trist şi mic Ar pleca spre-un cioban ce-l minţea şi-l bătea. Trepied aberant, de căţel emigrant, Şi lătrat pervertit la şosele cu fum Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant Şi-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum. Pe şosea sunt, acum, câini mai ageri şi noi, Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop, Numai el, neaflând nici un drum înapoi, A ajuns trei perechi de mănuşi într-un shop. Dacă, totuşi, va fi vreun lătrat pe pământ Pentru câini viaţa-n veci va fi aspră şi grea, Câine şchiop eu te plâng că spinarea ţi-au frânt Dar de ce ai fugit să cerşeşti pe şosea? Quote
Mithras Posted February 7, 2011 Report Posted February 7, 2011 Adrian Păunescu Eu sunt eu Trenuri somnoroase pleacă întrebând Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând, Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti, Toţi privesc la mine ca la terorişti. Unde-aş pune pasul liber şi corect, Fără îndoială, aş părea suspect. Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Când nu vreau nimica, crede că aş vrea. Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc, Pe aeroporturi parcă aş da foc. Încordarea-n lume a crescut cumplit, Eu mă simt suspectul care a iubit, Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc, Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc. Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari, Ştergători de lacrimi am la ochelari, Cum în lumea asta totul e cum nu-i, Mă transform în altul fără voia lui. Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal, Nu mai sunt patetic şi sentimental, Fug râzând din gară la aeroport, Un pistol cu apă într-o mână port. Pun pistolu-n ceafă la aviator, Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor, Ruta dumitale este ruta mea, Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva. Vreau după acestea , pe acest pământ, Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt, Acum observ cât e de greu, Să vă arăt că eu ...sunt eu. Quote
Narcisa Posted February 14, 2011 Report Posted February 14, 2011 Adrian Paunescu - Ca un fum de tigara, sufletul Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat, Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat, Ce departe va simt eu de inima mea. Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi, Ca un fum de tigara voi trece in sus Unde stelele sint, unde oamenii nu-s, Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi. "Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?" Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi. Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic. Buna seara din nou, buna seara adanc, Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec Si pe urma aici e un fum de ma-nec Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang. Doar atat am ramas, o vuire si-atat, Si plamanii de-atata strigare se rup, Buna seara frumos, buna seara urat, Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup. Quote
*Carmen* Posted February 16, 2011 Report Posted February 16, 2011 "Moartea visurilor", de Stefan Petica Păunii verzi plecară în noaptea solitară Cu strigăte de jale ca nota care trece Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară. Şi palidele trupuri de roze s-adunară Pe marginea-n ruină încet să se aplece Murind ca nişte albe columbe-n noaptea rece. O, visele, poema de vise-n noaptea clară! Şi noaptea cea muiată în aurul de lună Părea apoteoza fantastică şi vagă Căzând pe frunţi de ceară în taina lor nebună. Poeme dulci de vise, poeme de petale, Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă! Departe trec păunii cu strigăte de jale. Quote
Mithras Posted February 16, 2011 Report Posted February 16, 2011 Adrian Paunescu Casa de nebuni In ultimele zile ale iubirii noastre, Eu iti spuneam cuvinte si tu, cu ochii uzi, Pareai neputincioasa si sa le mai auzi Si ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre Si-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde Eu iti strigam ca ninge, plangand la telefon Si-aveai atata pace si viitor in ton, Ca nici acum nu banui ca te puteai ascunde. Nu cred ca are dreptul o dragoste sa moara Ca intre doua bestii, tacut si indecent, Si fara un adio si un avertisment, Si fara o urare de drum, elementara Astept sa-mi spui ca suntem, atunci cand ai sa suni, Ori eu, ori tu, ori ambii.....la casa de nebuni! Quote
Mithras Posted March 5, 2011 Report Posted March 5, 2011 Cele trei naluci Cincinat Pavelescu Amurguri, toamne, patimi îngropate Pe gândul trist cu noaptea s-au lăsat, Şi-n haine lungi, năluci întraripate Trec prin oglinzi , şi-n geamuri parcă bat. Una , ieşind din colţu-i de-ntuneric, Cu glasul ei de umbră cuvântă: „Nu mă cunoşti, sunt visul tău himeric! Ce, m-ai uitat? Am fost nădejdea ta!” O alta blând s-apropie de mine Pe când coboară-n sufletu-mi căinţa. A fulgerat! În zări văd doar ruine… „Te recunosc, nălucă, eşti credinţa!” Şi cea din urmă, albă ca o moartă, Plecând , din prag s-a-ntors… parcă zâmbea. Sunt singur. Plouă. Vântul geme-n poartă. "Nălucă-ai fost şi tu, iubirea mea!" Quote
Narcisa Posted March 28, 2011 Report Posted March 28, 2011 Telefon peste moarte… Adrian Paunescu În lumea numelor străine, Mă simt, şi eu, un străinez, Iau telefonul lângă mine şi n-am ce număr să formez. Trăiesc, fără speranţă, drama Că neamul meu, acum, e frânt, Mi-e dor de tata şi de mama, Dar nu au număr, la mormânt. De convorbiri cu ei sunt gata şi în necunoscut mă zbat, îi sun pe mama şi pe tata, Dar crucea sună ocupat. Au numere secrete parcă şi aparatul n-are ton, Deodată aflu şi tresar că Nici moartea n-are telefon. Mi-e dor de voi, părinţi din moarte, Cu lacrimi bine vă cuvânt, Şi uit că aţi plecat departe Şi n-aveţi roaming, sub pământ. Formez un număr, oarecare, Întreb precipitat de voi, Dar ştiu că mort e cel ce moare Si nu mai vine înapoi. Şi, vai, de-atâta timp încoace, Vă chem şi-n visuri, să v-ascult, Dar iarba pe morminte tace, Cu număr desfiinţat demult. Şi, dacă o să ţinem minte, Probabil, când o fi să mor, Am să vă caut în morminte, Pe-un număr de interior. Quote
illudere Posted March 30, 2011 Report Posted March 30, 2011 Marin Sorescu Scara la cer Un fir de paianjen Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gândesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâs! Pâs! Quote
Narcisa Posted April 15, 2011 Report Posted April 15, 2011 Descântec Tudor Arghezi Lacăte, cine te-a închis La uşa marelui meu vis? Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul, Să sfarăme zăvorul Şi să vedem în fundul nopţii noastre Mişcându-se comorile albastre? Un pas din timp în timp, greoi Se-apropie, dar a trecut de noi Toţi paşii se sfârşesc şi pier Pentru urechea ta de fier. De-o vana-ntoarsă peste tine Cred ca atârnă din vazduh glicine Şi, de pe bolţi, zorele Şi muguri şi ciorchini de stele. Cine va pune-n uşa noastră cheie O singură scânteie? Lumina ochiul şi-l aşează, Şi-n încăpere caută să vază. Lacătul simte şi tresare Cu bezna mea, ca de o sărutare. Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui Şi lacătul tăcerii să-l descui? Quote
Mithras Posted May 14, 2011 Report Posted May 14, 2011 Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti? Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi eşti. Ştii prea bine însăţi, ştii prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când pe-aici treceam, Şi mi-a dat prin minte să mă uit pe geam. Esenin Quote
Narcisa Posted May 15, 2011 Report Posted May 15, 2011 Povestea căprarului George Coşbuc Când ne-au respins de la movilă, Căzurăm mulţi pe-aceste lunci. Şi-ntreg un regiment , atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În şiruri strânse şi-mproşcând Necontenit cu foc mulţimea, Se da-ndărăt dorobănţimea, Loc turcilor pe şes făcând. Curgea şi mult şi iute focul, Iar între-ai noştri şi vrăjmaşi Erau cel mult optzeci de paşi - Dar noi lăsam cu palma locul. Şi, iată-n urma tuturor. Un biet căprar, având un frate Ucis, s-opri să-l ieie-n spate, Şi-apoi spre şir porni cu zor. Dar, lunecând pe iarba udă, Fiind şi slab, căzu-n curând, Iar noi strigam să intre-n rând; El a rămas nevrând s-audă. La ochi cu puşca l-am văzut, Îngenuncheat acolo-n cale, Trăgând spre-arapii ce din vale Veneau mereu. O, n-am crezut Că omul în mânie poate S-azvârl-aşa de mult omor, Că plumbii-n deznădejdea lor Curg râu! Dar azi le cred pe toate. Iar noi ne-ndepărtam mereu, Şi i-am strigat de-a multa oară Că e nebun, că stă să moară, Şi că-i păcat de Dumnezeu. Nevrând să-l lase pe câmpie, Şi să-l aducă neputând, El sta cu mortul, dus de-un gând: Străjer răzbunător să-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Şi tot mai larg li-e-n urmă pasul - Acum nici nu ne-aude glasul, Acum el e pierdut de noi. Treizeci de paşi mai au nizamii, Au cincisprezece, zece-acum - Şi-aştepţi pe-ai tăi, plângând pe drum, Tu, suflet pustiit al mamii! Dar iată-l, cade! L-a lovit Pesemne-un plumb din multa ploaie; Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit Spre frate-său, căzând deodată Cu faţa-n jos, părând c-ar vra Să-l apere pe mort aşa - Şi-atunci coloana-naintată A turcilor, sosind suvoi, I-a şi cuprins, urmându-şi goana, Şi i-a-necat apoi coloana Şi nu i-am mai văzut apoi. Înfiorat şi-acum îmi bate Cu jale inima, când scriu: Strivit de turci, să mori de viu, Veghind la capul unui frate! Când ne-am retras pe-acele lunci, Respinşi de turci de la movilă, Un regiment întreg, de milă, A plâns de ce-a văzut atunci! Quote
Narcisa Posted May 18, 2011 Report Posted May 18, 2011 Versuri scrise într-o noapte de insomnie A.S. Puskin Noapte, nici un licarit; Iar veghez ca-ntr-o pustie; Picura monotonie Ornicul neobosit. Soapta Parcelor vrajeste, Viata fuge soriceste: Prin unghere a fosnit… Somnul noptii e trudit, Si urâtul greu m-apasa… Ce urziti în miez de noapte, Obsedante, triste soapte? E mustrarea neînteleasa, Glasul zilei ce s-a dus? Prorocind, ce oare-ati spus? M-ati chemat? Cum sa va-ncheg, Tâlcul sa vi-l înteleg?… Quote
Mithras Posted May 21, 2011 Report Posted May 21, 2011 Vechi scrisori - Mia Frollo O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate, Cu plicul mic, cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate, Eraţi iubrea de demult a celuia pe care-acum Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aştept mereu pe-acelaşi drum. Eu v-am privit, şi chipul lui mi-a apărut întunecat, Eu v-am trăit, şi visul meu era aşa de-ndurerat. O, vechi scrisori, mi-aţi apărut ca o ciudată prevestire: A fost atât de mult iubit şi-aşa de şubred în iubire. Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte Melancolia mea de-acum şi gândurile voastre moarte, Cu negre flori voi presăra întreagă aşteptarea... Ce rău făcut-aţi, vechi scrisori: aţi răzbunat uitarea! Quote
Mithras Posted June 6, 2011 Report Posted June 6, 2011 Pastel alb - Mircea Demetriade Făr’ de idei şi făr’ de scop, nehotărât, Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine; Un cer murdar, meschin, urât, Ce-nchide-n nori apusul vis şi-a lui lumine. Şi orişicând dacă-aş voi, şi orişicând Norii să-i sparg, lacrimi şuvoi din ei să cadă, Zadarnic cerc... gerul vrăşmas tot îngheţând, Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă. Decolorat deasupra mea ţi-l port de-acum Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie; Că astăzi griji, necaz şi ani mă duc pe-un drum Lipsit cu tot de ideal şi de tărie. Ca iarna alb, deşi timid e-nsufleţit, Şi sub zăpezi plin de curaj tiptil se ţine, Din ochii tăi ce cu amor m-au aţintit, Un ghiocel prevestitor de vremi senine. Quote
florin7franky Posted June 24, 2011 Report Posted June 24, 2011 Scriu un sonet. Deplină amăgire Scriu un sonet. Deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe şi iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Şi nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Şi mă aruncă-n lumile opace. Trec voci cerşind cărarea neumblată, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpurată. Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc, Nu-mi amintesc de mine niciodată. E semn profund că-ncep să mă trezesc Adrian Munteanu Quote
Narcisa Posted July 11, 2011 Report Posted July 11, 2011 Cantec Costache Olareanu In ora cea adanca-a noptii sorbit-am dintr-un vin necunoscut; ciudata bautura m-a facut sa calc sub streasina ca hotii. Sa nu mai stiu nici cand, nici cum am lunecat din vis, m-am ratacit, sa uit ce pana ieri am tot iubit, iar tot ce-am vrut sa fie scrum. Sa n-am nici mana mai usoara, nici gandul sa nu-mi fie treaz, pe obositu-mi, palidu-mi obraz chiar urma lacrimii sa piara. De-atunci, cu ora si cu clipa nu stiu nici ce-i, nici ce-o sa fie, caci nimeni n-ar putea sa stie pe unde mi-am pierdut aripa. O, cum Luceafarul-si rastoarna tolba pe pamanteana noastra huma! Dar tu, chinuitoare bautura incatusatu-mi-ai si cantecul si vorba. Quote
Maciu Piciu Posted July 11, 2011 Report Posted July 11, 2011 George Coşbuc Lupta vieţii Copiii nu-nţeleg ce vor: A plânge-i cuminţia lor. Dar lucrul cel mai laş în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n-ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor. E tragedie nălţătoare Când, biruiţi, oştenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când braţul li-e biruitor. Comediant e cel ce plânge, Şi-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârşitul luptei, Să stai luptând, căci eşti dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte; Iar cei fricoşi se plâng şi mor. De-i vezi murind, să-i laşi să moară, Căci moartea e menirea lor. Quote
Mithras Posted October 12, 2011 Report Posted October 12, 2011 ROMANTA de Ion Pillat Ti-am dat un trandafir, Jucand, L-ai aruncat in mare, Si valurile mi l-au luat In larga inserare... S-a dus, Si nimeni un mai stie De-un trandafir ce moare... Ti-am dat si inima-ntr-o zi, O zi de sarbatoare; Razand, ai prins-o, te-ai jucat Cu ea cu nepasare, Te-ai dus... Si nimeni nu mai stie De inima ce moare. Quote
illudere Posted October 12, 2011 Report Posted October 12, 2011 (edited) Rondelul tiganilor Autor: Alexandru Macedonski Tiganii merg fara-ncetare — Nu stiu nici ei cand au pornit, Dar se tot duc necontenit, Impinsi de-o vecinica chemare. Cu galbeni ochi pierduti in zare, — De cand se stiu, s-au pomenit — Tiganii merg fara-ncetare: Nu stiu nici ei cand au pornit. Mereu tigani, — cu mic, cu mare, Au tot nascut s-au tot murit — Si tot spre visul nemplinit, Rapiti de-aceeasi aiurare, Tiganii merg fara-ncetare. Edited October 12, 2011 by illudere Quote
Narcisa Posted October 21, 2011 Report Posted October 21, 2011 Numaratoare Dintre-o mie de femei Ce-au trecut prin anii mei, Numai una m-a nascut Pentru toate. Doar atat..... Dintre sute ce intrara In odaia mea, pe seara, Se-ntampla numai pe una S-o zidesca-n raze Luna. Dintre cele ce mi-au zis Ca m-a cheama noptea-n vis, Zorile cand s-au ivit Una doar nu m-a gonit. Dintre alea pentru care Am simtit in piept valtoare, Nu stiu cum s-a petrecut Ca doar una m-a durut. Dintre cele ce vazura Cat sunt aur si cat zgura, Una numai, intr-o zi, Pentru toate ma nunti. Numai doua trei din cate Le-am iubit din multe sute, S-a intors doar una-n sat Si doar ea m-a colindat. Dintre altele uitate Prin orase inghetate, Una doar de s-ar trezi M-ar iubi si m-ar muri. Iar din cele cateva Care-ar mai putea urma Numai una ar sta pe-aproape, Pentru toate sa ma-ngroape. Si nici una dintre cele Care-ar ramanea sub stele, Nu ar lacrima nici cand. O sa planga-n ceruri Luna Si candva poate vreuna, Maritata sau doar fata, Ma va naste inca odata. Doru Tufis Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.