illudere Posted January 16, 2010 Report Posted January 16, 2010 LUCIAN BLAGA Lacrima si raza . O lacrima Desprinsa dintre genele unei plapande amintiri Ce sta ascunsa-n fundul unui suflet Cazu Pe albul unei fragede petale... O raza dete peste ea Si-i zise: "Simt din caldura ta ca nu esti bob de roua... De unde vii si ce esti?" In vreme ce se destrama in pulbere de soare, Raspunse lacrima: "Eu sunt un strop de suflet Si sunt Ca picurii izvoarelor fierbinti: Vin totdeauna din adancuri - mari!"... Quote
Gliphy Posted January 19, 2010 Report Posted January 19, 2010 Lacrima de Marin Sorescu Tot plâng o lacrimă Care nu vrea să pice, Oricâtă opintire. Mă doare Ca o naştere de ţurţur. Pământul se răceşte Pe pleoapa mea, Creşte calota nordică. Ah, pleoapa mea nordică. Quote
Narcisa Posted January 20, 2010 Report Posted January 20, 2010 Cântec coptic Goethe Mergi! Şi-n seamă ia ce-ţi spun, Foloseşte-ţi anii juni, Fii mai grabnic înţelept: Pe-al norocului cântar Rar stau talgerele drept; Trebuie să urci şi iar Să cobori; câştigi, domneşti - Sau să pierzi şi să slujeşti, Sau să suferi, sau cu fală, Sau ciocan, sau nicovală. Quote
Narcisa Posted January 23, 2010 Report Posted January 23, 2010 Elegie Eusebiu Camilar Hai, poezie, du-te la alte usi, caci eu Nu pot sa fiu cu tine atât de fariseu, Cu inima ascunsa sub zâmbetul de bonz… De te-as sapa în piatra, în marmura sau bronz Tot vei pieri odata cu amintirea mea, Când primul rând de frunze asupra-mi va cadea. N-am nimerit cuvântul de clopot vestitor, Când l-oi rosti , sa sune departe-n viitor Necontenit sa cheme drumeti de peste zari, S-aprinda, noaptea , focul batrânei evocari; N-am nimerit cuvântul cel cautat, de fel, Sã-l foloseasca altii , cetati zidind pe el Sau prin puterea strânsa în nepatrunsul nod, Sa zvârla peste apa arcada unui pod; N-am nimerit cuvântul ca o sageatã lin, Si sufletul de-aceea mi-i de amurguri plin; N-am nimerit cuvântul râvnit, ce dainuia În inima lui Cronos, înfipt pâna-n prasea! De-aceea, poezie, a fost prea mult si-atât… Voi sta în prag adese cu lacrimile-n gât, Cu bratu-n gol sedea-voi, o, preafrumoaso, când Si-n ploile de vara , te voi zari dansând… Quote
florin7franky Posted January 23, 2010 Report Posted January 23, 2010 Dedicaţie Vă-ntoarceţi iar, figuri sfios-plăpânde, Ce-n ochiul vag de timpuriu m-aţi nins; Să vă reţin, acum, abia născânde? De-acest miraj mai sunt eu azi atins? Cum vă-mbulziţi! ei bine, creşteţi blânde Din fum şi ceaţă-n juru-mi dinadins; Cutremurat mi-e pieptul tinereşte De suflul vrajei ce vă urmăreşte. Voioase zile-mi ies cu voi în cale Şi-atâtea umbre dragi se-ntorc tăcut; Ca basme-aproape stinse vin agale Prietenia, cel dintâi sărut; Şi iar mi-e fraged chinul, sună-a jale Al vieţii labirintic drum pierdut, Numind pe bunii, ce, minţiţi de soarte Cu ore-alese, mă-ntrecură-n moarte. Ei n-aud noul câtec ce-i îmbie, Cei scumpi, cărora-ntâiul le-am cântat; S-a spart prieteneasca vălmăşie, Şi ah! ecoul prim s-a spulberat. Cântarea mea-n mulţimi străine-adie, De-aplauze chiar mi-e pieptu-nfricoşat, Iar cei ce mi-au sorbit pe vremuri cântul, De mai trăiesc, i-a risipit pământul. Şi mă cuprinde-un dor uitat de sfera Acelor duhuri grave-n paşnic stol, Cu lânced sunet umple atmosfera Şoptindu-mi cânt, ca harfa lui Eol, Fiori mă prind, şi lacrimi curg; severa Mea inimă zvâcneşte rar, domol; Tot ce posed, mai văd ca-n depărtare, Iar ce s-a stins, aievea-n jur mi-apare. Johann Wolfgang Goethe (Faust) Quote
Gliphy Posted January 24, 2010 Report Posted January 24, 2010 George Bacovia - Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme si hangiul, Strazile-s desarte, Singur, singur, singur... Ploua, ploua, ploua, Vreme de betie - Si s-asculti pustiul, Ce melancolie! Ploua, ploua, ploua... Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine - Si de-atâta vreme Nu stie de mine Nimeni, nimeni, nimeni... Tremur, tremur, tremur... Orice ironie Va ramâne voua - Noaptea e târzie, Tremur, tremur, tremur... Vesnic, vesnic, vesnic, Rataciri de-acuma N-or sa ma mai cheme - Peste vise bruma, Vesnic, vesnic, vesnic... Singur, singur, singur, Vreme de betie - I-auzi cum mai ploua, Ce melancolie! Singur, singur, singur... Quote
florin7franky Posted January 24, 2010 Report Posted January 24, 2010 Clarinetul Plângea pe stradă clarinetul, sub cer cu soare african, Plângea cu glasul său elastic ca de pribeag copil orfan. Şi-atunci un stol de păsări albe, printre ferestrele deschise, Mi-au năvălit pe loc odaia. În zbor trecuseră abise. Le-am întrebat de când pornit-au, şi oare când or să mai vie, Dar au tăcut, şi bănuit-am c-au străbătut o veşnicie. Şi cum erau atât de multe, am tresărit privind la ele: Erau rătăcitoare, triste, aşa cu dorurile mele. Le-aş fi oprit, dar dispărură şi-mi pieptu-mi înflori regretul, Ca un orfan zdrobit de chinuri tăcuse-n stradă clarinetul. Eugeniu Speranţia Quote
Narcisa Posted January 29, 2010 Report Posted January 29, 2010 Nebunia şi amorul Grigore Alexandrescu În nişte fabule , un poet scrie Că Nebunia şi pruncu-Amor Se jucau singuri pe o câmpie, În primăvara vieţii lor. Ştiţi că copiii cu înlesnire Găsesc sujeturi de neunire; Ei dar odată se gâlceviră Pentru o floare ce întâlniră. Striga Amorul în gura mare; Cealaltă, însă, minut cumplit! Îl izbi-ndată atât de tare, Cât de lumină ea l-a lipsit. Adânc copilul simţi durere, Rămânând astfel fără vedere. Trista lui mumă jalbă porneşte L-al său părinte, stăpân ceresc: Va răzbunare, se tânguieşte; Cu ea toţi zeii compătimesc. Mars şi Apolon, mai c-osebire, Arată mumei a lor mâhnire. S-adună sfatul cel fără moarte Şi hotărâră în obştea lor Ca Nebunia în veci să poarte, Să cârmuiască pe orbu-Amor. Această dreaptă, grea osândire. Din ziua aceea luă-mplinire; Din ziua aceea sunt împreună, Şi Nebunia-l ţine de mână. Quote
Narcisa Posted January 30, 2010 Report Posted January 30, 2010 CIN’ S-A FRIPT CU CIORBĂ… G. Toparceanu Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor, Zicând că la noapte, mâine, cine ştie, Are gând să plece în călătorie Şi că, prin urmare, Vrea să-şi sărute sora la plecare. . -Ba să nu pui gura pe nevasta mea, A strigat bărbatul, că intri-n belea! -Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate, Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate? -Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt- Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt. Quote
Mithras Posted January 30, 2010 Report Posted January 30, 2010 A sti sa taci Ioan Giura A sti sa taci e o virtute Inscrisa-n randul altor zeci, La fel de mari si cunoscute, Cu binecuvantari pe veci. Caci mai usor e a deschide Fereastra gurii sa vorbesti, Si mult mai greu s-o poti inchide In fata dulcilor povesti. A sti sa taci in orice vreme, Cand vorba ta e de prisos. Mai bine altii sa ti-o cheme, E mult mai greu, dar e frumos. A sti sa taci e o comoara In lumea noastra de dureri; Ea face viata mai usoara Si astazi mai frumos ca ieri. A sti sa pui o straja gurii, Cand altii te batjocoresc, Sa nu raspunzi cu ura urii Acelor care te lovesc. A stii sa taci cand incercarea Apasa umarul tau slab, In loc sa cauti alinarea La semenii tai , mai degrab`_ A sti sa taci oricand, ia seama, E-o-nfrangere a vechii firi; Cand limba ta isi cere vama, Opreste-i relele porniri. Si, daca vrei sa-nveti tacerea, Priveste la divinul Miel, Si cerei Domnului puterea Sa poti si tu sa taci ca El. Cand Il loveau cu-nversunare, Cand chinul mortii L-a patruns, Cand suferinta era mare, El nu a dat nici un raspuns. Si pentru ce-ai vorbi intruna? Nu sti ca vorbele se duc Si nu mai poti sa strangi nici una S-o pui in lanturi , sub papuc? Mai bine taci , e mai cuminte; Nu te lasa de vorbe dus; Decat o mie de cuvinte, Mai bine o tacere-n plus. Quote
danco Posted February 1, 2010 Report Posted February 1, 2010 Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare Dimitrie Bolintineanu Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde oştile dormea ; Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă : Stă în capul mesei între căpitani Şi recheamă dulce tinerii lui ani. Viaţa noastră trece ca suava rouă Când speranţa dulce ne surâde nouă ; Astfel astă dată viaţa lor cura Cugetele triste nu-i mai tulbura. Luna varsă raze dulci şi argintoase, Austrul le suflă coamele pletoase, Căpitanii toarnă prin pahare vin Şi în sănătatea lui Mihai închin ; Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte Şi, luând paharul, astfel le vorbeşte : - Nu vă urez viaţă, căpitanii mei ! Dimpotrivă, moartea, iată ce vă cei ! Ce e viaţa noastră în sclavie oare ? Noapte fără stele, ziua fără soare. Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor Merită să-l poarte spre ruşinea lor ! Sufletul lor nu e mai presus ca fierul Ce le-ncinge braţul, iau ca martor cerul ! Dar românul nu va câmpuri fără flori, Zile lungi şi triste, fără sărbători. Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară : Aripile taie-i, că ar vrea să moară ! Astfel e românul şi român sunt eu Şi sub jugul barbar nu plec capul meu. Quote
Narcisa Posted February 1, 2010 Report Posted February 1, 2010 Întrebare şi răspuns George Topârceanu Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: - Doamne, pe când alţii huzuresc mereu, Pentru ce eu singur să muncesc din greu?… La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: – Pentru că eşti bou… Quote
Narcisa Posted February 3, 2010 Report Posted February 3, 2010 Alfred de Musset Ultimele versuri De optsprezece luni ornicul meu Trist, îmi tot sună moartea la ureche. De optsprezece luni de griji și veghe Simt și văd moartea-n orice loc, mereu. Cu cât făptura mea se-mpotrivește, Cu-atât instinctul morții nu-mi dă pas, Și-atunci când îndrăznesc să fac un pas, Simt inima în piept cum se oprește. Puterile-mi se duc, necruțătoare; Chiar și odihna parcă e-un frământ; Ca un biet cal greu istovit și frânt, Curaju-mi stins se clatină și moare. Quote
danco Posted February 4, 2010 Report Posted February 4, 2010 Griviţa Aici, în noapte, când se-ating alunii cu creştetul de colţurile lunii, se-aude parc-o goarnă, de departe, din amintiri, de dincolo de moarte. Şi poate că nici nu e goarna lunii, ci numai dealul şi sub el străbunii ce-şi dorm adânc şi greu într-însul veacul şi-n somn vorbesc, visându-şi iar atacul. Aici, pioasă fruntea să se-aplece, pe unde-nmiresmat şi vântul trece, prin roşii flori şi galbene şi-albastre, şi-aceste sfinte pajişti le sărută - ca-n veci de veci să fluture sub astre stindardele înfipte pe redută. Victor Tulbure( în memoria lui Valter Mărăcineanu, căzut eroic în august 1877) Quote
Narcisa Posted February 6, 2010 Report Posted February 6, 2010 Eu ştiu un basm Octavian Goga Eu ştiu un basm , de mult uitat, C-un cântăreţ rătăcitor, Ce strunele şi-a încordat Pe rând, la poarta tuturor. Şi-n cântecu-i înviforat A plâns de lacrimile lor. Din goana lui s-au ridicat Văpăi şi valuri de scântei, Bărbaţii s-au oprit în sfat Şi s-au oprit în drum femei, O lume-ntreagă şi-a legat De glasul lui plânsoarea ei... Cântând prin codri de brădet, Drumeţ pe larguri de pământ, Aşa s-a risipit încet, Ca frunza spulberată-n vânt: Nu visul lui nemângâiet, Amarul altora l-a frânt. Pe urma lui creştea popor Şi se ruga cu chip duios: - Mai spune-ne câte ne dor Şi câte suflete ne-au ros, Pribeagule stihuitor, Le plângi atâta de frumos!... El, ascultând al lor cuvânt, A chibzuit şi-a priceput Că pururi fără crezământ Durerea lui l-a petrecut, Şi că-n sălbaticu-i avânt Străine doruri l-au durut... Atunci o clipă s-a-ntâmplat - Mai vreţi voi basmul să vi-l spui?- Că jalea lui a lăcrimat, Dar a-nţeles că nime nu-i, În tot norodul adunat, Să vază lacrimile lui... Quote
danco Posted February 6, 2010 Report Posted February 6, 2010 Horia de Mihai Eminescu Să privesc-Ardealul lunei i-e ruşine, C-a robit copiii-i pe sub mâini străine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un val de ceaţă Îşi ascunde tristă galbena ei faţă. Iar Carpaţii ţepeni, îngropaţi în nori, Îşi vuiau prin tunet gândurile lor. Eu am - zise un tunet - suflet mare, greu, Dar mai mare suflet bate-n pieptul său, Fruntea-mi este albă ca de ani o mie, Dară a lui nume mai mult o să ţie. Nalţi suntem noi munţii - zise-un vechi Carpat - Dar el e mai mare că ni-i împărat. Atunci luna iese, norilor regină, Fruntea lui cea pală roşu o-n senină, Galbene-i raze încing fruntea-i rece C părea un munte diadem de rege. Şi un stol de vulturi muntele-ncongior, Cugetnd că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopţii, cununat cu nimb Fulgerul aruncă sus de pe Olimp. Quote
Mithras Posted February 8, 2010 Report Posted February 8, 2010 Amaraciune Macedonski Sunt supărat şi amărât Pe oameni şi pe Dumnezeu! Şi Dumnezeu , şi oameni , sunt Pe mine supăraţi mereu ! Ei mă blesteamă şi primesc, Primesc blestemul cât de greu… Cum vrei să fie omul bun, Când este fiu lui Dumnezeu? Iar dacă sunt şi eu ca ei, Nu este vina mea de loc… Îşi bat de mine joc râzând, Plângând îmi bat de dânşii joc ! Quote
Mithras Posted February 13, 2010 Report Posted February 13, 2010 COPILUL PIERDUT Eugen Jebeleanu Am patruzeci şi opt de ani şi asta-i foarte bine. Păcat doar de acest april ce parcă nu mai vine. Păcat doar de acel copil ce nimeni n-o să-l ştie, care priveşte dintr-un iaz de-oglindă fumurie spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum, apoi spre tâmpla stângă, şi nu se bucură, şi-ar vrea să plângă, doar să plângă. Quote
Barcelona Posted February 14, 2010 Report Posted February 14, 2010 Noaptea alba Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morţei cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tare Cât îngheaţă-n orice loc Şi a gurii răsuflare, Şi cenuşa de sub foc. El lipeşte ochi cu gene, Pe drumeţ îl face orb, Şi în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung şi lat albeşte Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus luceşte Ca icoană de argint Şi apare nemişcată În abis nemărginit Ca pe marea îngheţată Un vas mare troienit. Miezul nopţei!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort şi rece zace Leşul marelui pământ, Şi sub bolta cea senină Mii de stele cu foc viu Varsă-o jalnică lumină Pe gigantul său secriu!... Ies pe câmp... Sub paşi răsună Câmpul sec şi îngheţat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort!... Sunat-au oare Pe al cerului cadran Ora stingerei de soare În al morţei ocean? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, Ca-n pustiiuri fără nume Un nemernic călător? Dar ce văd? ce se strecoară Colo-n zare când şi când? E o sanie uşoară Prin lumină lunecând. Săniuţa e durată Dintr-un lemn uşor de plop Şi se duce înhămată Cu un iepure ce-i şchiop. Iar într-însa cine este? Om să fie, sau un ciot? E vestitul din poveste Statu-Palmă-Barba-Cot! Iepuraşu-n trei picioare Saltă, fuge uşurel, Pe zăpada lucitoare Săpând urme dupe el, Pe când barba argintie Al uncheşului străbun Se târie pe câmpie Ca o coadă de păun. Unde pleacă, unde zboară?... Iată-l vine spre Siret Şi pe deal mi se coboară Ca un bulgăr de omăt. El în lunc-acum pătrunde Să descopere cu drag Primăvara ce s-ascunde Înlăuntrul unui fag. Iepuraşul se răpede Naintând din salt în salt Pân' ce-ajunge, pân' ce vede În desime fagul nalt; Iar uncheşul cu-o bărdiţă Bate-n trunchiul sunător: „Unde eşti tu, copiliţă?“ El întreabă, plin de dor. Lunca-ntreagă se răsună! Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriţi de lună Ies, aleargă pe aluni, Şi din fagul nalt şi falnic, Vechi al luncii împărat, Iese-un glas plăpând şi jalnic, Care blând a cuvântat: „Cine vine? Cine bate La locaşu-mi friguros? Eşti tu, Prier[1], al meu frate? Eşti iubitul Făt-Frumos?“ „Eu sunt, dulce primăvară, Statu-Palmă-Barba-Cot. Din locaşul tău afară Am venit ca să te scot.“ „Şi ce vrei să faci cu mine? Ce gând ai? Ce dor lumesc?“ „Vreu în dragoste cu tine Să mă dau, să-ntineresc!“ Abie zice şi deodată Glasul fetei a muţit, Iar în lunca deşteptată Hohot lung au clocotit. Şi vrăjitul fag 'ntinde Un braţ lung, cuprins de ger, Pe uncheş de barbă-l prinde Şi-l ridică pe sub cer. Statu-Palmă ţipă, zbiară, El se zbuciumă turbat, Dar din iarnă pân-în vară Sus rămâne spânzurat. Vântul bate!... colo-n aer Statu-Palmă clătinat Umple lunca de-un lung vaier, De-un lung vaier necurmat, Şi drumeţu-şi face cruce, Căci se crede urmărit De-ale codrilor năluce Prin văzduhul oţelit. Quote
Mithras Posted February 17, 2010 Report Posted February 17, 2010 Eva Lucian Blaga Cand sarpele intinse Evei marul, ii vorbi c-un glas ce rasuna de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi si ceva la ureche, incet, nespus de incet, ceva ce nu se spune în scripturi. Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume cu toate ca asculta si el. Si Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina, si-si misca geana parca-ar zice ca ea stie ceva, ce noi nu stim, ce nimenea nu stie, nici Dumnezeu chiar. Quote
Mithras Posted February 21, 2010 Report Posted February 21, 2010 Magda Isanos [Fără nume] O carte-mi tine-ades tovarasie, Si-a mai rămas pe randurile ei, Ca pulberea de soare stravezie, Lumina unui gând din ochii tai. Stau astfel vremea fără s-o mai numar; Mă-nsala visul bun si mă gandesc Ca-mi urmaresti lectura peste umar, Si, daca taci, e pentru ca citesc. Quote
Mithras Posted February 24, 2010 Report Posted February 24, 2010 Sa iubesti... Benoni Catana Sfant izvor de fericire, Asta-i Legea din Scriptura, Totul, totul e iubire, Asta-i legea si-n natura! Daca marul, mar rodeste El n-o face pentru sine Legea celui ce iubeste E sa faca numai bine. Sa iubesti mai sus de toate Pe Cel care te-a creat, Sa faci mila si dreptate Fratelui impovarat. Traind fara Dumnezeu, Omu-i fara de lumina, Omul n-are decat eu Caruia i se inchina... Si incearca sa traiasca Fiecare pentru sine, Dar asteapta sa-l iubeasca Si sa-i faca altii bine... Cine sa te inteleaga, Fire rea si egoista, Daca-n mintea ta beteaga Construiesti o lume trista? Caci asa avem de toate, Garduri, lacate si yale, Bani, arme sofisticate, Legi civile si penale... Avem planuri si stiinta, Si zburam pana la stele... Fi-va astfel cu putinta Ca sa mai scapam de rele? Quote
Narcisa Posted February 28, 2010 Report Posted February 28, 2010 Cantec vechi de luna noua noua Nichita Stanescu Iesise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar seara grea de stele si de lut ardea pe strazi , si nu l-am cunoscut. In felinarele cu iz de scrum, ochi de pisica-mi licareau in drum, si pasul greu mi se-asternea natang, ...si fluieram asa, ca sa nu plang. Dar, tot credeam ca, poate , viermii moi nu cresc in ochii mei pustii si goi, nici in surasul meu nedaruit, si tot credeam ca , poate , n-am murit. Iesise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar nu l-am cunoscut si, gol de gand, trecui asa 'nainte, fluierand. Quote
gargbird Posted February 28, 2010 Report Posted February 28, 2010 Rondelul cadavrului (desigur ca nu stiu cine l-a scris, scuze...) Cadavrul zace-ntins in pat Scaldat de-o trista atmosfera Caci, fermecat de-o alta sfera Divinul suflet a zburat Tot ce-a fost cuget a-ncetat Sa mai urzeasca vreo himera; Cadavrul zace-ntins in pat Scaldat de-o trista atmosfera Hidos, verzui, desfigurat, Din voluptatea efemera Ce-l parfumase ca o sera El azi nimic n-a mai pastrat Cadavrul zace-ntins in pat... Quote
vesperala Posted March 2, 2010 Author Report Posted March 2, 2010 Din lyra spartă... Mihai Eminescu Din lira spartă a mea cântare Zboar-amorţită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormânt! Oare femeia, pe care mie Dumnezeu sântul o-a destinat, În patu-acela de cununie S-a-nfăşurat? O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte, Dar n-am văzut-o de când eu sunt... Oare amorul ce îmi zâmbeşte E în mormânt? Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.