raul Posted April 11, 2009 Report Posted April 11, 2009 (edited) Nichita Stanescu - Toamna romaneasca Edited April 11, 2009 by raul Quote
vesperala Posted April 11, 2009 Author Report Posted April 11, 2009 Melancolie TUDOR ARGHEZI Am luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Şi-n perdeaua lui subţire Îşi petrece steaua acul. Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. Orele şi-au împletit Firul lor cu firul mare. Şi acum c-o văd venind Pe potecă solitară, De departe, simt un jind Şi-as voi să mi se pară. Quote
Narcisa Posted April 11, 2009 Report Posted April 11, 2009 Grigore Vieru A cazut cerul din ochii tai A cazut cerul din ochii tai Si s-a faramitat. A cazut de pe fata ta soarele Si-a înghetat. Încremenit e vantul cel racoros Fara harnicele tale maini. Cautandu-te pe tine, S-au tainuit izvoarele-n tarani. Ca un pom doborat Însusi graiul Parca se aude cazand. Doamne, atat de singur, Atat de singur N-am fost nicicand! Quote
vesperala Posted April 19, 2009 Author Report Posted April 19, 2009 George Bacovia - Vreodată ... Si voi lua din cer Ceea ce nu mai gasesc Prin stele, De când ratacesc. Aceasta gândire mai vreau Din câte-am dorit - Sau cerul e rece La infinit... Quote
Narcisa Posted April 19, 2009 Report Posted April 19, 2009 Mihai Eminescu - Invierea Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas ingana cuvintele de miere, Inchise in tratajul stravechii evanghelii. C-un muc in mani , mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul il invata, Ca moartea e in lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adanca si plina de blandete Patrunde tanguioasa puternicile bolti: "Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt, Inveninand pre insusi izvorul de viete, Nimica inainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa, In palcuri sunatoare de plansete duioase A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg". Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul intuneric se sperie de soapte... Douasprezece pasuri rasuna... miez de noapte... Deodata-n negre ziduri lumina da navala. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormant rasare Christos invingator, Iar inimile toate s-unesc in armonie: "Cantari si laude-naltam Noi, Tie unuia, Primindu-l cu psalme si ramuri, Plecati-va , neamuri, Cantand Aleluia! Christos au inviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcand-o, Lumina ducand-o Celor din morminte!" Quote
blue eyes Posted April 25, 2009 Report Posted April 25, 2009 Magda Isanos Murim... ca mâine E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi, poate chiar maine, pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or să mai stee voiosi, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soare o să mai fie-n lume dupa noi; cortegii de-anotimpuri si de ploi, cu par din care siruie racoare... Si iarba asta o să mai rasara, iar luna tot asa o să se plece, mirata, peste apa care trece- noi singuri n-o să fim a doua oara. Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura, când viata e de-abia o picatura intre minutu-acesta care bate si celalalt - si-mi pare nenteles si trist ca nu privim la cer mai des, ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede murim. Magda Isanos Quote
blue eyes Posted April 26, 2009 Report Posted April 26, 2009 Magda Isanos Toporasi Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat si anul asta zana primavara, cu toate-acestea noi ne-am bucurat de parca-ar fi venit intaia oara. Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit, riscând să-mi stric pantofii prin noroi, m-am dus să vad ce flori au răsărit în parcul vast si gol de langa noi. De mult nu mă-ncercase asa dor de viata si calcam nerabdatoare; simteam cum se-nfioara sub picior pamantul umed, fecundat de soare. Copacii goi mi s-au parut incantatori - Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut (trecusem pana-atunci de-atatea ori pe langa ei si nici nu i-am văzut) Iar ceru-albastru, vag, nedefinit (ca rochiile care ies la spalat), cu capul dat pe spate l-am privit si l-am gasit de-a dreptul minunat. Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar erau asa de-albastri, delicati - ca niste firmituri lasate-n dar de primavara, printre pomi-ntunecati. M-am aplecat cu inima batând, dar când era să-i rup, nici eu nu stiu de ce si cum, dar mi-a venit în gând ca pentru ei paharu-i un sicriu. Si m-am întors spre casa mai agale, c-o oboseala fericita-n pasi, iar daca mainile-mi erau la fel de goale, în schimb aveam în suflet toporasi. Quote
blue eyes Posted May 1, 2009 Report Posted May 1, 2009 Copilul meu, să nu mă cauţi Copilul meu să nu mă cauţi. Toate îţi vor vorbi de mine cu dreptate. După ce n-am să mai fiu, să nu spui : Pentru mama-i târziu. Să ştii c-am să râd în flori şi c-am să înconjor de multe ori cu nourii şi cu ploaia ogrăzile unde mi-am petrecut amiezile. Dacă suferi, să mă chemi serile, şi-am să vin lângă inima ta, de-ar trebui să străbat zările şi marea cu aripa mea. Să nu te temi de faţa mea schimbată Să nu spui : Mama n-a fost aşa niciodată! Ai să-mi cunoşti glasul poveştilor în arborii din faţa fereştilor. Din multe semne-ai să-nţelegi că-s eu, când am să viu lângă patul tău şi-am să fac aerul răcoros, scoborând toate stelele jos. Ai să cunoşti că-i mama după pace şi după felul-n care totul tace - durerea şi grija de mâine - după mirosul de gutui şi pâine. Ai să mă ştii şi-ai să zâmbeşti dormind. Eu, când am să văd soarele răsărind, de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor, am să-mi iau îngerii şi-am să zbor. Magda ISANOS Quote
Dix Posted May 2, 2009 Report Posted May 2, 2009 Rondelul apei din grădina japonezului Apei lui de prin ogradă, Prea domol curgând la vale, Bolovani dintr-o grămadă, Japonezu-i punen-n cale. Spumegată, vrea să vadă, Împrejurul casei sale, Apa lui ce prin ogradă Prea domol o ia la vale. Şi schimbând-o-ntr-o cascadă De consoane şi vocale, Uite-a vieţii grea corvadă Dând răsunet de cristale, Apei lui de prin ogradă. (Alexandru Macedonski) Quote
florin7franky Posted May 11, 2009 Report Posted May 11, 2009 I - Muguri Asemenea cornitelor de iada, Se îmbulzesc pe ram întâii muguri. Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri, Butucul vitei plânge în ograda. Miros de frunze arse, fum de ruguri Si vrabiile gurese-n livada. Pamântul abureste din zapada, Cutreerat în carnea lui de pluguri. O dulce ameteala te colinda Si geana bate: fluture-n lumina. Mustind de seva, pomii din gradina Au prins golase ramuri sa-si întinda Si-asteapta dimineata aprilina În albe policandre sa-i aprinda. George Dumitrescu Quote
florin7franky Posted May 14, 2009 Report Posted May 14, 2009 Puţinul meu mi-ajunge M-ajung cu puţin, că mă bucur de multe Şi uit de năpaste mari şi mărunte, Le scutur din cârcă. Mai iute să-mi treacă Îi trag o cântare şi-un gât din bărdacă. Puterea nu-mi scade când griji mă frământă, Căci omul e vesel şi viaţa e trântă. Iar când libertatea din taşcă mi-o scot, Nici regii-mpotrivă-mi nimica nu pot. Tot anul pe umeri car grijile-n sac: O noapte cu cântec le vine de hac. Ce rost are gândul la vechiu-nceput, Când ţinta e-n faţă şi greu'-i trecut... De ce să-mi bat capul cu gloaba de soartă? Ce vine se duce pe apa cea moartă: Când rele, când bune m-au tot primenit, La toate le-oi spune: „Hei, bine-ai venit!” Robert Burns Quote
oemor Posted May 15, 2009 Report Posted May 15, 2009 În timp -Nichita Stănescu Totuşi, eu am văzut o pasăre care a ouat în timp ce zbura... Totuşi, eu am văzut un om plângând în timp ce râdea... Totuşi, eu am văzut o piatră în timp ce era... Quote
raul Posted May 15, 2009 Report Posted May 15, 2009 Va fi... Va fi-ntr-o noapte caldă de mai. Când vei intra În parcul meu, Nisipul aleilor deşarte, Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări... La revederea celei venite de departe Copacii vor zâmbi... Ferestrele-mi închise se vor deschide iar, Şi-n vazele uitate pe albe etajere, Buchetele uscate de alb mărgăritar Vor palpita Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!... Va fi-ntr-o noapte caldă de mai. Când vei veni, "Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar, Ceasornicu-n perete va respira mai rar Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări... Demonul nebuniei va coborî din nou Pe-albastrele sofale Şi albele dantele, Aripa lui va stinge lumina-n candelabru, Iar noi, Sub ocrotirea tăcutelor perdele, Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou, Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru. Şi-apoi... Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri. Va fi O seară de octombre cu palpitări discrete De frunze, De imagini, De pleoape Şi regrete... Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite, O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă - Simbolul despărţirii... Şi-atâta tot... Şi-apoi Nu va mai fi nimica, Nu va mai fi nici soare, Nu va mai fi nici lună Nici stele căzătoare... Şi faţă de noi singuri, Poate, Nu vom mai fi nici noi!... (Ion Minulescu) Quote
raul Posted May 16, 2009 Report Posted May 16, 2009 Umbra Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsând odaia goală, şi lampa afumată... (George Bacovia) Quote
florin7franky Posted May 16, 2009 Report Posted May 16, 2009 Cântul ştimelor mării În apele noastre Dorm stele albastre, Dorm linişti albastre. Ci vino, ci vino, Şi fruntea-ţi închin-o, În pajiştea lină, În floarea senină, A apei lumină. Ci vino,-ntre stânci Dorm stele adânci, Dorm patimi adânci, Ci vino să plângi, Să plângi, Să te frângi, Să dormi sub reci maluri, În foşnet de valuri, În zvon de cavaluri. Ci vino, ci vino, Inimaţi închin-o, Patima-ţi închin-o, Aici gândul moare, Inima nu doare, Lacrima nu doare. Aici toate cântă, Cântă şi mă-ncântă, Toate se alină, În floarea senină A apei lumină. Dan Botta Quote
raul Posted May 17, 2009 Report Posted May 17, 2009 Poezia Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. (Nichita Stanescu) Quote
raul Posted May 18, 2009 Report Posted May 18, 2009 Fără punctuatie - Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci când inchid ochii, plutesc. (Marin Sorescu) Quote
raul Posted May 19, 2009 Report Posted May 19, 2009 De vorbă cu mine însumi Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate Întors rănit din lupta cu zilele de ieri, Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate - Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate, Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri. Armurile alt'dată pătate de rugină Azi par mai sclipitoare decât oricând, Iar spada, Încrucişată-n luptă de-atătea ori, E plină De sângele netrebnic al celor ce cad prada Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada. Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic: - De ce mă minţi De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare, Că-n gestul tău palpită străvechile altare, Iar vasta catedrală, zidită de părinţi, Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi, O poţi schimba-ntr-o clipă, De nu ţi-ar fi ruşine De bărbile lor albe, De mine Şi de tine? Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic: - De-atâţia ani, De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut, De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut Surâs - Citit pe buze de josnici curtezani? De ce din armonia supremelor cântări Azi nu se mai aude decât grozavul urlet Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică Să mai vorbesc cu mine, Şi-mi zic: - Ascultă, frate, Ascunde-ţi rana, Uită c-ai fost rănit şi tu - Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică - Te scutură de greul armurii-nsângerate; Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate Răspunde-i: "Nu". (Ion Minulescu) Quote
raul Posted May 20, 2009 Report Posted May 20, 2009 Noptare Fiecare floare, clopot care moare, de-nviere cîntă. Seara se avîntă. Norii se destramă din apus de-aramă. Soarele revarsă rană roşie stoarsă, ţîşnind pe munţi goi, sîngele în ploi. Norii umflă poale. Stelele, domoale, lacrima înţeapă, nălţînd cer în apă. Cîmpuri de urzici, zare vineţie, drumul o fîşie. Munţii se fac mici. Satul, ghemuit, clipeşte sfîrşit. Liniştea-l apasă... Fiecare casă fumează din pipă. " Cra !..." tăcerea ţipă. Dracii razna zboară din luna de ceară. (Adrian Maniu) Quote
vesperala Posted May 20, 2009 Author Report Posted May 20, 2009 Patria vieţii e numai prezentul Mihai Eminescu Patria vieţii e numai prezentul. Clipa de faţă numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. Iară trecutul Şi viitorul numai o gândire-s. În van împingeţi ce vi-i dinainte, În van doriţi acelea ce-or veni. Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte Că toate-n lume, toate-s în prezent. Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodată Au fost, va fi numai pentru că e. Nu ştii că atingând pe-un singur om I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere. Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă Şi-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ. Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi. Quote
raul Posted May 21, 2009 Report Posted May 21, 2009 foarte frumoasa si exprima in acelasi timp un adevar enorm, poezia lui eminescu Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme şi hangiul, Străzile-s deşarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beţie - Şi s-asculţi pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă... Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine - Şi de-atâta vreme Nu ştie de mine Nimeni, nimeni, nimeni... Tremur, tremur, tremur... Orice ironie Vă rămâne vouă - Noaptea e târzie, Tremur, tremur, tremur... Veşnic, veşnic, veşnic, Rătăciri de-acuma N-or să mă mai cheme - Peste vise bruma, Veşnic, veşnic, veşnic... Singur, singur, singur, Vreme de beţie - I-auzi cum mai plouă, Ce melancolie! Singur, singur, singur... (George Bacovia) Quote
Narcisa Posted May 21, 2009 Report Posted May 21, 2009 E-aşa de tristă aşteptarea Cincinat Pavelescu E-aşa de tristă aşteptarea când ştii c-aştepţi zadarnic! Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera... Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că nu te poate-aude... Şi-aşa de grea e resemnarea Şi-aşa e chinul de amarnic, Când tot aştepţi, aştepţi zadarnic Şi ştii că n-ai ce aştepta... Încât de s-ar găsi cuvinte Să-exprimi a tale simţăminte, Să poţi aşterne pe hârtie Şi suferinţă Şi durere Şi lacrimile ce-n tăcere Le verşi amar, Dar în zadar, În aşteptarea celui care Nu vrea să vie, Nici să scrie Şi nici să ştie Că tot aştepţi, aştepţi zadarnic ca să vie... De s-ar găsi cuvinte, zic, Să poţi aşterne pe hârtie Această mare tragedie Ce-unor-ar pare un nimic, Atuncea s-ar mişca şi munţii, Şi stâncile s-ar sfărâma; Şi stelele din cer s-ar rupe, Şi-oceanele ar îngheţa, Şi norii s-ar preface-n lacrimi, Şi toţi vulcanii ar erupe, Şi lava lor ar arunca Pe inimile reci ca gheaţa, Pe sufletele împietrite Şi pe conştiinţele-ncărcate De suferinţi pricinuite, De lacrimi, Din nopţi nedormite. Şi s-ar mişca întreaga lume! La fel un rege ca ţiganul... Şi ar lăsa din mână tocul Acel ce scrie; Şi ciocanul Acel ce bate; Şi ţăranul Ar zvârli din mâini toporul, Şi mosorul Ţesătorul, Şi-ar merge fiecare Să-şi găsească pe-acela care Plânge, plânge şi aşteaptă Tot zadarnic ca să vie Acela ce nu vrea să vie, Acela ce nu vrea să scrie, Acela ce nu vrea să ştie Că s-ar putea ca , încă astăzi, Să se despartă pe vecie. Quote
raul Posted May 22, 2009 Report Posted May 22, 2009 (edited) @vesperala @narcisa, frumoasa poezia.. Cosmarul Rataceam parca printr-un oras al câinilor. Câini, numai câini treceau pe strada: Unii intr-o parte, altii în alta. Toti purtau câte o servieta galbuie Si treceau, plini de importanta, intr-o parte si alta. Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare Si nici spaima ce m-a lipit de ziduri Daca din privirile pe care mi le aruncau N-as fi inteles ca servietele lor erau croite Din piele de om. (Geo Bogza) Edited May 22, 2009 by raul Quote
raul Posted May 23, 2009 Report Posted May 23, 2009 Elegia a doua.Getica În fiecare scorbură era aşezat un zeu. Dacă se crapă o piatră, repede era adus şi pus acolo un zeu. Era de ajuns să se rupă un pod, ca să se aşeze în locul gol un zeu, ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă, ca să se aşeze în ea un zeu. O, nu te tăia la mână sau la picior, din greşeală sau dinadins. De îndată vor pune în rană un zeu, ca peste tot, ca pretutindeni, vor aşeza acolo un zeu ca să ne-nchinăm lui, pentru că el apără tot ceea ce se desparte de sine. Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde ochiul, pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza în orbită un zeu şi el va sta acolo, împietrit, iar noi ne vom mişca sufletele slăvindu-l... Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul slăvindu-l ca pe străini. (Nichita Stanescu) Quote
florin7franky Posted May 23, 2009 Report Posted May 23, 2009 Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale; Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt Ca norul care fuge pe cer batut de vânt... Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale. Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare, Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc; Si numai de la tine purced vânt, soare, foc, Cari m-au adus în asta nefericita stare. Obrazul tau mi-i soare; gândirile-s sageata; Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga. Iar îngerescul cântec si dulcile-ti cuvinte Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte, Sunt vântul fara mila ce viata mi-o alunga. Francesco Petrarca Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.