Narcisa Posted February 7, 2009 Report Posted February 7, 2009 Legământ de Grigore Vieru Lui Mihai Eminescu Ştiu : cândva la miez de noapte, Ori la răsărit de soare, Stinge-mi-s-or ochii mie Tot deasupra cărţii Sale. Am s-ajung atunce, poate, La mijlocul ei aproape. Ci să nu închideţi cartea Ca pe recile-mi pleoape. S-o lăsaţi aşa, deschisă, Ca băiatul meu ori fata Să citească mai departe Ce n-a dovedit nici tata. Iar de n-au s-auză dânşii Al străvechii slove bucium, Aşezaţi-mi-o ca pernă, Cu toţi codrii ei în zbucium. Quote
vesperala Posted February 7, 2009 Author Report Posted February 7, 2009 Cum universu-n stele... Mihai Eminescu Cum universu-n stele iubeşte noaptea clară, Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit, Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară Pe sânu-ţi să se-nchidă de lume ostenit. Simţii atunci puternic cum lumea toată-n mine Se mişcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi Şi-n fruntea mea oglindă a lumilor senine, Aveam gândiri de preot şi-aveam puteri de regi. Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simţirea În goana lumei oarbe, pe strada în noroi. De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nşelat privirea, Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim... noi? Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată, Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort, Sunt ca un imperator cu fruntea devastată: Demult nu ştiu nimic de imperiul ce-l port. Quote
LIVIA Posted February 9, 2009 Report Posted February 9, 2009 Cine eşti M.EMNESCU Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or să pătrunză-n umbra trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi, Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi, Căci sufletu-mi e-atâta de-ntunecat de-atunci… Tu numai o privire în visul meu arunci. Ca toamna cea târzie e viaţa mea, şi cad Iluzii ca şi frunza pe undele de vad Şi nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea mea să leg, Ca pe bătrânul Cain, pustiuri mă cuprind… Doar braţele-ţi de marmur în visul meu se-ntind. Aş vrea a mea viaţă să aib-un înţeles, Să apăr adevăruri, minciună ori eres, Pentr-un nimic oricare, cu lumea să mă lupt De-ar fi să mă strivească puterea-i dedesupt, Dar nu ţin la nimica, căci nu mai cred nimic… Doar genele-ţi umbroase în visu-mi se ridic. Puţin îmi pasă dacă cu mine voi spori Mulţimea care numai se naşte spre-a muri, Din leagănul acelor sicriu nu s-a făcut Ce-avură fericirea de-a nu se fi născut Şi să ajung ca dânşii atâta am visat… Ci doar de nemurire în vis mi-ai revărsat. Precum corăbii negre mânate sunt de vânt Cu pânzele umflate departe de pământ, Cum între cer şi mare trec paserile-n stol, Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol Şi-ntind a lor aripe spre negre depărtări, Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări. Am blăstămat în haos întâiul vieţii colţ… Pe care se-nălţară a cerurilor bolţi, El fu începătorul eternelor dureri, El e eternul astăzi, şi-a fost eternul ieri, Am blăstămat viaţa în însuşi al ei miez… Ci tu, intrând în visu-mi, te binecuvintez. De noaptea cugetări-mi, de gânduri ce gândesc, Pustiul se întinde, păduri îmbătrânesc De aspra viscolire sălbatecului cânt Îşi scutură copacii frunzişul la pământ, Căci sufletu-mi copil e al viscolelor reci… Tu, ramură-nflorită, pe visul meu te pleci. Mai e încă în mine ceva de amăgit? Au moartea ca s-o merit destul n-am suferit, Trecutu-mi de durere prea este uniform Ca să am drept de somnul pământului s-adorm? N-am izbutit de mine destul a-mi bate joc De mai apari în visu-mi… o rază de noroc? Dar cine eşti tu oare cu ochii de mă minţi, Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinţi De-amor fără de margini, de drage fericiri Cari nu sunt în lumea aceasta nicăiri? De ce cu arătarea-ţi îngreui al meu gând, Cu farmecul în visul vieţi-mi străbătând? Quote
blue eyes Posted February 11, 2009 Report Posted February 11, 2009 Noapte Lucian Blaga Pe lună, cînd ne scapără-n argintul nopţii pocalele de vin ca nişte ochi de fiară, cu un surîs ameţitor tu-mi răscoleşti tot furnicarul de porniri, cari nu-şi mai afli’ apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă priveşti şi-n ochii mei te oglindeşti strălucitoare, mîndră şi păgînă. Iar eu încet, nespus de încet pleoapele-mi închid, îmbrăţişînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surîsul tău, iubirea şi lumina ta - pe lună, cînd ne scapără-n argintul nopţii pocalele de vin ca nişte ochi de fiară. Quote
Mithras Posted February 11, 2009 Report Posted February 11, 2009 Nu, nu mi-e totuna de Grigore Vieru Nu, nu mi-e totuna, Dacă vii, dacă nu – Eu strig soarele, luna, Dar voiesc să vii tu. Nu, nu mi-e totuna, De-i mult dor, de nu-i mult – Eu vorbesc cu furtuna Dar pe soare-l ascult. Nu, nu mi-e totuna, Dacă eşti sau nu eşti. În tăcerea mea una Ară şapte nădejdi. Quote
blue eyes Posted February 12, 2009 Report Posted February 12, 2009 Poezii Ploaie de primavara Ploaie-n primavara noua, Zambet ca un strop de roua, Frunze noi pentru amor A deschis acum pamantul Si ne cauta cu gandul Ca un dor. A trecut de-atunci o vreme, Chipuri albe vor sa cheme Soarele cu raza plina Sa invaluie-n lumina Nostalgia cu mistere Fara ere. De indragostiti si luna S-a tot scris, dar de o struna Ca o ramura spinoasa Impltita si frumoasa Nimeni n-andraznit sa zica, Este mica. Si asa ajunge el, Sprijinit in bete Visiniu ca un catel Pe toti sa imvete. Terminand pana la urma, Sa imprastie o turma, Si sa creada ca iubirea, E dilirea. © Gheorghe Puzdreac Quote
Narcisa Posted February 15, 2009 Report Posted February 15, 2009 Sterge-ti lacrima... Veronica Micle Sterge-ti lacrima din gene, lasa-ti ochii tai senini Si nici urma sa nu fie c-ai fi plans sau ca suspini. Zambetul de ironie pe-a ta fata sa se vada, Pret sa nu pui pe nimica , de vrei lumea sa te creada. Nu cata prin duiosie, nimicindu-te pe tine, Sa`mblanzesti oameni si soarta si s-ajungi la vreun bine ; Geniul ce domneste-n lume este geniul cel mai rau Si decat sa fii victima , mai bine sa fii calau! Quote
Narcisa Posted February 16, 2009 Report Posted February 16, 2009 Casa mea Grigore Vieru Tu ma iarta, o, ma iarta, Casa mea de huma, tu, Despre toate-am scris pe lume, Numai despre tine nu. Sa-ti trag radio si lumina Ti-am fagaduit candva Si ca fi-vom impreuna, Pieptul meu cat va sufla. Dar prin alte case, iata, Eu lumina o presor, Alte case ma asculta Cand vorbesc la difuzor. Ti-am luat-o si pe mama Si-ati ramas acuma, ia, Vai, nici tu in rand cu lumea Si nici oraseanca ea. Las’ ca vin eu cu batrana Si nepotul o sa-l iau, Care pe neprins de veste Speria-va-ti bezna: „Hau!“ Si vei rade cu baiatul Ca doi prunci prea mititei Si vei plange cu batrana De dor, ca doua femei. Si vei tace lung cu mine, Cu vaz tulbur si durut, Casa vaduva si trista, De pe margine de Prut. Quote
vesperala Posted February 16, 2009 Author Report Posted February 16, 2009 BALADA UNEI STELE MICI George Toparceanu Ţii minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu faţa-n sus spre Dumnezeu, Lăsându-ţi capul să se culce Pe braţul meu, Te legănam, povară dulce. Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate, Tinzând o ramură-n zadar Ca să ne apere de stele, Fusese martor ocular La toate cele. Şi nu mi-ai spus atunci nimic, Dar când mi-am coborât privirea, Un deget mic Mi-a arătat Nemărginirea. Un strop de-argint a lunecat, Şi, cu paloarea-i siderală, Pe cerul negru a-nsemnat Un fir subţire de beteală… Ţii minte ce fior străin Trecu atunci, din constelaţii, Prin bluza ta de crepe-de-Chine Cu aplicaţii? Ce veşti din cerul depărtat A nins pe fruntea ta zenitul? Ce gânduri tainice-ai schimbat Cu Infinitul?… Sclipind departe, prin frunziş, O stea smerită şi albastră Sta singuratică, pieziş Deasupra noastră. Şi ca un spin, Cu raza-i rece şi subţire, Mi-a strecurat un gând străin În visul meu de fericire. Zicea: - Sub cerul vast şi mut V-a aruncat aceeaşi soartă Pe-un strop de lut Ce-n învârtirea lui vă poartă. Sărman atom sentimental! Nu ştii tu oare Că viaţa voastră-i colosal De trecătoare? Zicea: - Mă mir că te-ai gândit Să-mi cânţi o odă. De când poeţii s-au prostit, Amorul nu mai e la modă. Oricum, voi sunteţi prea mărunţi Şi eu, prea mare… N-ar fi mai bine să renunţi Şi să vă duceţi la culcare? Că nu există pe pământ Mai venerabilă manie Decât - sub stele jurământ Pe veşnicie. Şi nu există-n univers Mai mare crimă Decât - la coada unui vers - Să pui o rimă… Quote
daniela Posted February 16, 2009 Report Posted February 16, 2009 PRIBEGI PRIN CERURI Erai minunea alba. Mireasa din povesti, La gat purtai o salba De pietre-mparatesti, Din voal ningeai cu stele, Pe cap purtai coroana, Din visele rebele Croisei o marama... Pierduti ca pescarusii In vuietul furtunii, Trecut-am pragul usii Si-n zodia minciunii, Sub floarea sangerie, Ne-a adunat destinul. Prea beti de bucurie, Noi nu-i zarisem spinul. Dar am ajuns furtuna Si te-am privit de-aproape. In ochii tai, minciuna Abia ascunsa-n pleoape Si-n lacrima ivita, Strigandu-si dispererea. Atunci, intr-o clipita, Eu ne-am citit cararea : Cazuti ca niste ingeri Infranti si razvratiti, Lipsiti de drept de plangeri, Caci noi am fost iubiti, Plecati ca doua lamuri Batute de stihii, Saraci ca doua neamuri Lipsite de copii, Vom rataci prin ceruri, Cersind cu palme-ntinse Un strop de adevaruri Din vietile invinse... Pavel Corut Quote
BigDefender Posted February 22, 2009 Report Posted February 22, 2009 Halucinatii Am citit astazi o poezie scrisa de Simona, o poezie trista dar superba. Mi-a amintit de perioada cand eram mai depresiv si negativist, o perioada frumoasa de altfel. Aveti si voi onoarea sa cititi aceasta poezie: Halucinatii Trista fericire a unei capsule consumate, Impresii si senzatii de mai bine, Confuzii, temeri si mereu nemultumiri, Cu repeziciune inima-ti pompeaza sangele inveninat, Creierul iti este invaluit de extaz, Parcurgi un drum deprimant, Calatoresti in necunoscut,vezi..da! Vezi falsa fericire si te simti liber, asa cum ai vrut! Incetul cu incetul angoasa te cuprinde, nebunia… Intri intr-o ciudata si murdara armonie, Speri si crezi intr-un adevar suprem, Vesnicii inadaptati ai unei societati indiferente, Manifestari rebele cu motive intemeiate, de unii analizate! Sa fie simplitate, saracie, natural sau personalitate? O experienta, obisnuinta, dependenta si prabusire in final? Iti doresti cu ardoare sa te identifici, sa te cunosti, Cu o presiune infricosatoare te acapareaza, te afunda in infern, Printr-o curiozitate absurda iti introduci viata intr-o capsula, Esti o fiinta fragila, usor de manipulat, Te simti mereu izolat si neadaptat, Iti alegi astfel un refugiu temporar, Vezi stralucirea lumii in care tocmai ai intrat, Incapabil sa adaptezi lumea reala la ce ai visat, Cu repeziciune viata ta se scurge, Victima nu a ajuns la timp! Ii indepartezi pe toti si in singuratate te stingi, Crima perfecta: dragostea! Multumesc Simona! Quote
blue eyes Posted February 22, 2009 Report Posted February 22, 2009 Tu treci de Ana Blandiana Tu treci prin ceaţă Şi eu ştiu că treci, Şi e destul ca norii Să nu-mi mai pară reci Sicrie fără saţiu Umflându-se să-ncapă Întreaga omenire În pulberea de apă, Inconsistent şi acru Dospindu-se-n văzduh. Tu treci prin ceaţă: Clar şi-nalt, un duh Ordonator de sensuri, Scoţând din moarte lumi Ce tremură uimite Pe când uşor le-ndrumi Ţinându-le de umeri Să nu le fie frică: Tu treci prin ceaţă Şi-ochiul tău despică Logice pârtii-n Haosul de veci; Tu treci, iubire, Şi eu ştiu că treci… Quote
vesperala Posted March 5, 2009 Author Report Posted March 5, 2009 Ion Minulescu - Romanta soarelui Răsar, Mă-nalţ, Cobor Şi-apoi dispar, Şi-apusul meu e totuşi răsărit… Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar - Portret unic şi veşnic, expus în infinit. Cu magica-mi baghetă uriaşe - Stăpâna hotărârilor eterne - Deştept măturătorii albelor oraşe Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne… Dau fluviilor graţii de reptile, Dau mărilor priviri fosforescente, Iar munţilor din zare, aspecte de gorile, Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente. Dau fructe noi smochinilor uscaţi, Dau bronzului figură omenească, Iar Regilor - Pe socluri de marmură-nşiraţi - Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească. Iar când cobor, Când calda-nfiorare Se zbate-n cupa recelui repaos, Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!… Quote
Narcisa Posted March 5, 2009 Report Posted March 5, 2009 (edited) Unde să pleci Adrian Păunescu Află şi-nvaţă Acest refren: Până la moarte, N-ai nici un tren. Clipă absurdă Şi, noi, năuci, Nici nu ştiu unde Vrei să te duci. Încă nu-i gata, În hale reci, Trenul cu care Crezi c-ai să pleci. Deocamdată, Încă de ieri, Acarii însuşi Se simt şomeri. Care plecare, Care pardon, Care adio, Care peron? Ce despărţire, Când amândoi Nu ne cunoaştem, Noi între noi? Nu fi precoce, Nu insista, Încă-i abstractă Iubirea mea, Cât tu, pe lume Nici n-ai venit Şi, într-un pantec, Suferi cumplit. Creşte, sub cerul Astrilor casti, Maternitatea Unde urmează Să mi te naşti. Edited March 5, 2009 by Narcisa Quote
Narcisa Posted March 6, 2009 Report Posted March 6, 2009 A mele visuri... de Alexandru Vlahuţă A mele visuri risipite, Ce-mi umplu inima de jale, Le văd în frunzele pălite Şi-n pustiirea de pe vale. De-a pururi sta-vor troienite, Sub vremea ce s-aşterne-n pale, A mele visuri risipite, Ce-mi umplu inima de jale! Copac, când zile fericite Îţi vor întoarce iar din cale Podoaba ramurilor tale, În noapte-or sta mai adâncite A mele visuri risipite! Quote
blue eyes Posted March 8, 2009 Report Posted March 8, 2009 O, mama... de Mihai Eminescu O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; Deasupra criptei negre a sfantului mormant Se scutura salcamii de toamna si de vant, Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi; Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu... Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar daca impreuna va fi ca sa murim, Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim, Mormantul sa ni-l sape la margine de rau, Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sanul meu... Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu Quote
blue eyes Posted March 14, 2009 Report Posted March 14, 2009 George Topârceanu -------------------------------------------------------------------------------- Singuri Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaie-n geamuri Şi e noapte neagră-afară... Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate... Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate. Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe, Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte. Singur eu veghez în noapte, Ploaia cântă tot mai tare... Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare. Quote
Narcisa Posted March 15, 2009 Report Posted March 15, 2009 Iarna , stelele Ana Blandiana Iarna ,stelele Sunt atât de departe, Că nu poţi să le vezi Prin singurătate. Iarna , mările Sunt atât de străine, Că nici cursul izvoarelor Nu li se cuvine. Iarna , morţii Sunt atât de reci, Că îngheaţă pământul Emisferei de veci. Quote
vesperala Posted March 16, 2009 Author Report Posted March 16, 2009 Între stele Marin Sorescu O, între stele e atâta timp Degeaba! Sute de ani lumină Milioane de ani lumină – Iarba grasă putrezind, Straturi peste straturi. Iar noi, care paştem acest pământ, Tot mai rar de timp, Tot mai rar, Întindem spre cer gâturile Cu vinele vinete din ce în ce mai umflate. Câte o pală de vânt mai puternic Ne-mbată nările Cu mirosul fânului presupus Şi-ncepem, oameni, şi păsări, şi pietre Toată turma, Să ragem în sus. Dar nici o gură n-apucă vreo stea S-o tragă de raze, Dinţii pocnesc în sec, Munţii cariaţi încep să se clatine, Se usucă limba şi cade răsucindu-se ca o frunză Care şi-a mestecat ultima fărâmă de toamnă. Ce repede e răsuflarea noastră, Ce gâjâită e pendula asta În jurul căreia înnebunesc ochii holbaţi Atâtea miliarde de ochi! O, între stele E atâta timp degeaba... Quote
Mithras Posted March 18, 2009 Report Posted March 18, 2009 Victor Eftimiu - De nu ma poti iubi... De nu ma poti iubi, frumoaso, - Caci altul ti-e stapân pe veci – De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipa - ochii nu ti-i pleci ? De nu ma poti iubi, frumoaso, Întoarce-ti ochii de la mine ; Tu stii ispita ce se-ascunde În fundul apelor senine ; În prefacuta-mi nepasare, În genele mereu plecate, Tu nu-ntelegi marturisirea Iubirii mele zbuciumate? De nu ma poti iubi, femeie, Întoarce-ti ochii - caci ma tem Sa nu le-ntunece lumina Întâiul dragostei blestem !... Quote
blue eyes Posted March 23, 2009 Report Posted March 23, 2009 RAPSODII DE PRIMAVARA I Sus prin crangul adormit, A trecut in taina mare, De cu noapte, risipind Siruri de margaritare Din panere de argint, Stol balai De ingerasi Cu alai De toporasi. Primavara, cui le dai? Primavara, cui le lasi? II Se-nalta abur moale din gradina. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperisuri vestede-n lumina Intind spre cer ogeacuri fara fum. Pe langa garduri s-a zvantat pamantul Si ies gandacii-Domnului pe zid. Ferestre amortite se deschid Sa intre-n casa soarele si vantul. De prin balcoane Si coridoare Albe tulpane Falfaie-n soare. Ies gospodinele Iuti ca albinele, Parul le flutura, Toate dau zor. Unele matura, Altele scutura Colbul din patura Si din covor. Un zarzar mic, in mijlocul gradinii, Si-a rasfirat crengutele ca spinii De frica sa nu-i cada la picioare, Din crestet, valul subtirel de floare. Ca s-a trezit asa de dimineata Cu ramuri albe µ si se poate spune Ca-i pentru-ntaia oara in viata Cand i se-ntampla-asemenea minune. Un nor sihastru Si-aduna-n poala Argintul tot. Cerul e-albastru Ca o petala De miozot. III Soare crud in liliac, Zbor subtire de gandac, Glasuri mici De randunici, Viorele si urzici... Primavara, din ce rai Nevisat de pamanteni Vii cu mandrul tau alai Peste cranguri si poieni? Pogorata pe pamant In matasuri lungi de vant, Lasi in urma, pe campii, Galbeni vii De papadii, Balti albastre si-nsorite De omat topit abia, Si pe dealuri mucezite Araturi de catifea. Si pornesti departe-n sus Dupa iarna ce s-a dus, Dupa trena-i de ninsori Asternuta pe colini... Drumuri nalte de cocori, Calauzii cei straini, Iti indreapta an cu an Pasul tainic si te mint Spre tinutul diafan Al campiilor de-argint. Iar acolo te opresti Si doar pasul tau usor, In omat stralucitor, Lasa urme viorii De conduri imparatesti Peste albele stihii... Primavara, unde esti? Autor: George Toparceanu Quote
blue eyes Posted April 1, 2009 Report Posted April 1, 2009 Fa-ti timp Rudyard Kipling În trecerea grabita prin lume, catre veci, Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci! Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând, Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând! Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor, Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor! Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis, Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis! Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi, Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci! Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni, Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini În trecerea grabita prin lume catre veci, Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci! Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios, Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos! Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat, Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat! Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai, Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai! Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti, Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret! Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi – Comoara risipita a vietii n-o mai strângi! Quote
vesperala Posted April 3, 2009 Author Report Posted April 3, 2009 Vesperală Gheorghe GRIGURCU Spre seară strîngi cu mişcări grijulii cortul ce te-a adăpostit astrele încă nu s-au dezlipit de placenta străvezimii o adiere de vînt îţi atinge nepăsătoare obrazul la fel de nepăsător (Soljeniţîn scria că e cea mai pură senzaţie-a vieţii) strîngi cortul în seara încă atît de surprinzător caldă în vreme ce simţi în gît căluşul moale de ghips al cerului pe cîmpul din preajmă continuă să crească iarba aşa cum o viaţă-ntreagă ţi-a crescut părul. găsită aici: http://revistaramuri.ro/index.php?id=241&a...e=15&autor= despre autor: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigurcu Quote
Narcisa Posted April 4, 2009 Report Posted April 4, 2009 Apune tineretea George Lesnea Apune tineretea, începe iarna-n pãr, Tot mai departe-i cerul fãgãduit de viatã, Trec zile de cenusã, trec ore reci de ceatã Si gândul bea otravã crezând cã-i adevãr. Ca un lintoliu vine o nouã dimineatã, Nu pune visul îngeri în florile de mãr, Râd apele luându-mi nãdejdea în rãspãr Gãlbuie, coaja vremii îmi degerã pe fatã… Cu lumânarea stinsã a beznelor în mânã Curând eu mã voi duce spre schitul de tãrânã, Dar tu, tu sfinte suflet, unde-ai sã mergi? Mã tem… Stiind cã trist si singur si dincolo tot suferi In loc sã lunec pasnic în buruieni sau nuferi, De grija ta în groapã va trebui sã gem. Quote
raul Posted April 10, 2009 Report Posted April 10, 2009 Somnul si trezia Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic şi nici tu am crezut că suntem de-o seamă. Ne-am mărturisit unul altuia cel mai tainic secret, - acela că existăm... Dar era noapte şi, vai, dimineaţa, cumplită vedere, m-am trezit cu tâmpla pe tine galbenule, snopule, grâule. Şi m-am gândit -Doamne, ce fel de pâine voi mai fi fiind şi eu, şi pentru cine? (Nichita Stanescu) Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.