blue eyes Posted January 13, 2009 Report Posted January 13, 2009 Speranta MIHAI EMINESCU Cum mîngîie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii ! Tristeţă, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sînu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munţi rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vînt Din noaptea pădurii de iese: Aşa şi speranţa - c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pălindă - Animă-nc-o dată tremurîndul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Şi unde o veste s-avîntă. La cel ce în carcere plînge amar Şi blestemă cerul şi soartea, La neagra-i durere îi pune hotar, Făcînd să-i apară în negru talar A lumii paránimfă - moartea. Şi maicii ce strânge pruncuţu-i la sîn, Privirea de lacrime plină, Văzînd cum geniile morţii se-nclin Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin, Speranţa durerea i-alină. Căci vede surîsu-i de graţie plin Şi uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin, La pieptu-i îl strînge mai tare. Aşa marinarii, pe mare îmblînd, Izbiţi de talazuri, furtune, Izbiţi de orcanul gheţos şi urlînd, Speranţa îi face de uită de vînt, Şi speră la timpuri mai bune. Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranţa-a lor frunte-nsenină, Speranţa cea dulce de plată în cer, Şi face de uită de-a morţii dureri, Pleoapele-n pace le-nchidă. Cum mîngîie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii ! Tristeţă, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sînu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Quote
blue eyes Posted January 14, 2009 Report Posted January 14, 2009 Albumul Mihai Eminescu Albumul? Bal mascat cu lume multă, În care toţi pe sus îşi poartă nasul, Disimulându-şi mutra, gândul, glasul… Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă. Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta aşez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă. De la oricine-un snop de paie seceri, Apoi te uiţi râzând la câte-o filă: Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia imobilă. Quote
vesperala Posted January 15, 2009 Author Report Posted January 15, 2009 Naşterea lui Eminescu - Adrian Păunescu Ciudată noapte simt că o să fie şi-o să trăznească în dicţionar, la noapte, în Moldova mijlocie, se naşte Eminescul nostru iar. A fost sortit să vină-n cea mai dulce şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări, pleca-vor toţi ai zilei să se culce şi-l vor primi strămoşii lui călări. Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul, pământul nostru suferă adânc, la Ipoteşti se naşte Eminescu şi-n toată România mame plâng. La noapte, dintr-un pântec şi o slovă, se naşte steaua celor ce-au tăcut, îngenunchez, în faţa ta, Moldovă, şi mâna mult lovită ţi-o sărut. De-atâtea ori, în vremuri, sfâşiată ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot, dar Eminescu ce se naşte, iată, în Doina lui, o să cuprindă tot. Ciudată noapte, noaptea noastră mare, o noapte cum a fost la început, şi, de la Cernăuţi şi pân’ la Mare, pâraiele se-aud plângând în Prut. În el tresare trist Moldova toată, toţi fraţii-nstrăinaţi se regăsesc, în el o inimă va şti să bată acum şi veşnic, dorul românesc. În Voroneţ s-a răsculat albastrul, ca dintr-un cer fremătător de fraţi, la noapte-n ţară va urca un astru, se naşte El, Români, vă închinaţi! Quote
danco Posted January 15, 2009 Report Posted January 15, 2009 Lacul Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Şi eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult şi parc-aştept Ea din trestii să răsară Şi să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânaţi de glas de ape, Şi să scap din mână cârma, Şi lopeţile să-mi scape; Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina blândei lune - Vântu-n trestii lin foşnească, Unduioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin şi sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. Mihai Eminescu Quote
blue eyes Posted January 16, 2009 Report Posted January 16, 2009 Şi dacă de cu ziuă... Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz Desigur că la noapte un tei o să visez, Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un tei În somnu-mi toată noaptea te uiti în ochii mei. Mihai Eminescu Quote
blue eyes Posted January 17, 2009 Report Posted January 17, 2009 Marin Sorescu Trebuiau să poarte un nume Eminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe. Ca o barba nepieptanata de crai. Si niste ape ca niste copaci curgatori În care luna îsi avea cuibar rotit. Si, mai ales, au existat niste oameni simpli Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn, Stefan cel Mare, Sau mai simplu : ciobani si plugari, Carora le placea să spuna Seara în jurul focului poezii - "Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a". Dar fiindca auzeau mereu Latrînd la stîna lor cîinii, Plecau să se bata cu tatarii Si cu avarii si cu hunii si cu lesii Si cu turcii. În timpul care le ramînea liber Între doua primejdii, Acesti oameni faceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduiosate, De curgeau doinele la vale Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei Si ai altor tari românesti. Au mai existat si niste codri adînci Si un tînar care vorbea cu ei, Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ? Acest tînar cu ochi mari, Cît istoria noastra, Trecea batut de gînduri Din cartea cirilica în cartea vietii, Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii, ai iubirii, Care îi ieseau mereu fără sot. Au mai existat si niste tei, Si cei doi îndragostiti Care stiau să le troieneasca toata floarea Într-un sarut. Si niste pasari ori niste nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi si miscatoare sesuri. Si pentru ca toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. Quote
danco Posted January 17, 2009 Report Posted January 17, 2009 A căzut cerul din ochii tăi A căzut cerul din ochii tăi Şi s-a fărâmiţat. A căzut de pe faţa ta soarele Şi-a îngheţat. Încremenit e vântul cel răcoros Fără harnicele tale mâini. Căutându-te pe tine, S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni. Ca un pom doborât Însuşi graiul Parcă se aude căzând. Doamne, atât de singur, Atât de singur N-am fost nicicând! Grigore Vieru Quote
florin7franky Posted January 17, 2009 Report Posted January 17, 2009 Floare galbenă Şi-am adus o floare galbenă şi grea, Care-ntoarce ochii către ea, Galbenă şi-avară, fără de splendori. Rece pentru ochii-ntrebători. Când la tine-n casă se va-ntuneca, Ochiul să se lase peste ea, Să rămână-n noaptea dusului tău gând Singură şi-amarnic luminând. S-o aşezi ţinând-o-arzând, cu mâna ta, Şi s-adormi cu faţa către ea. Răscolită-n visuri liber să-i zâmbeşti, Trupu-ncetinel să-ţi dezveleşti. Astfel, toată noaptea sta-veţi amândouă, Trupul tău sub tainica ei rouă, Dimineaţa însă voi veni-n foc mare: Să-mi dai floarea, galbena mea floare! Mihail Celarianu Quote
blue eyes Posted January 18, 2009 Report Posted January 18, 2009 Cum se spală ariciorii Grigore Vieru Aricioaica-n umbra florii Îşi grijeşte ariciorii, Îi tot spală de cu zori Pe botic şi ochişori. Doar pe spate, doar pe spate Să-i grijească nu mai poate. Ariciorii, aşadar, Stau cu spatele murdar. Şi-s spălaţi abia când plouă, La o lună sau chiar două. Bucuraţi-vă, măi pici, Că nu sunteţi pui de-arici. Quote
Narcisa Posted January 18, 2009 Report Posted January 18, 2009 E-o liniste iubirea? Grigore Vieru E-o liniste iubirea? Mi-s pletele albite. Si tulbure mi-e somnul Ca intre doua pite. Nu stiu: rasare iarba, Mai curg pe vai izvoare ?! Departe esti de mine Cum Luna e de Soare. Pier stele neatinse. Noi stele se vor naste. Am cunoscut durerea, Nu am ce mai cunoaste. Quote
blue eyes Posted January 19, 2009 Report Posted January 19, 2009 PLOAIA Vine ploaia peste lunci Cu picioare-albastre, lungi! Pic-pic-pic, pic-pic-pic, Graul creste mare-n spic! Iata, ca pe taraieci, Prind in palme stropii reci. Ploaie, tu de unde stii Sa cresti paine in campii?! Autor: Grigore Vieru Quote
blue eyes Posted January 20, 2009 Report Posted January 20, 2009 Grigore Vieru - E-o liniste iubirea? E-o liniste iubirea? Mi-s pletele albite. Si tulbure mi-e somnul Ca intre doua pite. Nu stiu: rasare iarba, Mai curg pe vai izvoare ?! Departe esti de mine Cum Luna e de Soare. Pier stele neatinse. Noi stele se vor naste. Am cunoscut durerea, Nu am ce mai cunoaste. Quote
dolce Posted January 21, 2009 Report Posted January 21, 2009 Ia aminte l.avramescu Ia seama, femeie, te iubesc infernal te doresc cum calugarul ivirile sfinte dar atentie, principesa de stal, ia aminte nu-mi cere supunere oarba si nici nu-ti fa giuvaier la dest inainte nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu ia aminte tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte iti apartin ca vreau eu, ia aminte un miliard de comori am in inima mea "la inceput a fost cuvantul"- eu sunt miliardar de cuvinte pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur dar nici un gram din metalul libertatii mele ia aminte! Quote
blue eyes Posted January 22, 2009 Report Posted January 22, 2009 Grigore Vieru Faptura Mamei Usoara, maica, usoara, C-ai putea sa mergi calcand Pe semintele ce zboara Intre ceruri si pamant. In priviri c-un fel de teama, Fericita totusi esti Iarba stie cum te cheama, Steaua stie ce gandesti. Quote
daniela Posted January 27, 2009 Report Posted January 27, 2009 Autopastel Ana Blandiana De mulţumirea lumii cu mâhnire Mi-s ochii mai uscaţi şi paşii mai înceţi, Şi orice gest se-opreşte la pornire, Şi hergheliile îmi mor buimace pe pereţi. Oh, nechezatul lor să nu scâncească În râsul lumii prea copilăros, Să nu lucească prea riscanta-mi sanie Alunecând de viaţă mai în jos. Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba, Degeaba peste mine uriaşele ninsori, De mulţumirea lumii cu mâhnire Mă refugiez în urşi îngrozitori. Dar sunt şi urşii mei la fel de laşi Şi mă preling cu zâmbet în prăpăd. Când cu mâhnire mulţumirea lumii Din blana ursului o văd. Sunt ursul eu, spre mulţumirea lumii, Şi fotograful lângă urs tot eu. Nu muşc, dar pot să muşc, nu muşc Şi mă fotografiez mereu. Quote
Narcisa Posted January 27, 2009 Report Posted January 27, 2009 DE CE- AI DAT, DOAMNE?! Grigore Vieru Copiii lesina, nu-i bine, Si moarte picura din nori. Si chiar izvorului ii vine Un fel de greata , uneori. Atatea vorbe si minciuni, Atatea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?! A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea! Mai bine ar vorbi In lume florile, Iar omul ar tacea! E falsa mila ori e muta, Iar crucea de la piept e joc. In moarte tot mai multi se muta, Vazand ca-n viata nu au loc. Atatea vorbe si minciuni, Atatea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?! A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea! Mai bine ar vorbi In lume, florile, Iar omul ar tacea! Quote
daniela Posted January 29, 2009 Report Posted January 29, 2009 Castele pe apa te ascunzi între vitralii de biserică în mîini purtînd buchet de durere rîzi uneori după pleoape îngînînd nemurirea ce va să vină cu primul ţipăt de viaţă te împiedici de gînduri nerostite prea mult visezi, femeie - mă cerţi eu te mîngîi cu fîntînile din palme şi mergi mai departe prin ape iluzie de paşi mă agăţi în fiecare colţ de lună şi-mi spui nu călca pe ciobul ăsta... te va durea castelul părăsit în camera cea mai din stînga arzi lăcrămioare te priveşti în oglinda mereu întreagă din suflet mereu întreg pe dinafară eu ridicam ridicam cu înverşunare castele de nisip alb între timp ciob de viaţă îmi eşti între Evele nerupte din nici un bărbat de Ana Calavrias Quote
Narcisa Posted January 30, 2009 Report Posted January 30, 2009 Cantecul mamei Grigore Vieru Nu-mi lua cercei si salbe, Ca ,de-amu , am plete albe. Nu-mi lua naframi straine, Ca , de-amu, eu nu vad bine. Rochie nu-mi lua ,de lana, Ca, de-amu , eu sunt batrana. Incaltari nu-mi mai alege, Ca, de-amu ,eu nu pot merge. Ia-i mai bine norei, lasa, Ca ea-i tanara, frumoasa, Iar eu, fiule,-s batrana, Cine m-o vedea-n tarana?! Quote
Narcisa Posted January 31, 2009 Report Posted January 31, 2009 Formular Grigore Vieru -Numele şi prenumele? -Eu. -Anul de naştere? -Cel mai tânăr an, când se iubeau părinţii mei. -Originea? -Ar şi semăn dealul acela din prelungirea codrilor. Ştiu toate doinele. -Profesiunea? -Ostenesc în ocna cuvintelor. -Părinţii? -Am numai mamă. -Numele mamei? -Mama. -Ocupaţia ei? -Aşteaptă. -Ai fost supus judecăţii vreodată? -Am stat nişte ani închis in sine. -Rubedenii peste hotare ai? -Da. Pe tata. Îngropat. În pământ străin. Anul 1945. Quote
Mihai LEONTE Posted January 31, 2009 Report Posted January 31, 2009 TOAMNA ÎN PARC autor poetul EROU Ioan GROSARU Aleea cântă doine triste se clatină-n ţâţâni pădurea Şi cornul zării ţipă-n flăcări plângând cu stropi rătăcitori Pe banca rece şi tăcută aştepţi un gând trimis aiurea Zburând cu anotimpul umed prin amintiri şi căutări. Doar ploaia deasă te atinge şi doar uimirea te apasă Răspunsul la-ntrebarea firii doar tu-l mai rumegi taciturn Ai vrea să pleci s-aduni din frunze dar vântul rece nu te lasă Adulmeci însă cu privirea tristeţea de pe cerul brun. Ai vrea să cânţi o melodie pe note reci din dicţionar Dar glasu-n tunet ţi se duse, ţi l-a luat pe datorie Ecoul spart în mii de cioburi se puse piatră de hotar Pictând scântei întunecoase pe zarea-nchisă, tuciurie. Mai ard pe-alocuri norii-n creştet şi spume dănţuie aleea Citeşti albastrele citate din cartea gândurilor reci Ai vrea să mai întorci o filă, n-ai reţinut decât ideea Aştepţi un gând trimis departe şi de aceea nu mai pleci. Quote
Narcisa Posted February 2, 2009 Report Posted February 2, 2009 De acum Grigore Vieru De-acum as putea Si fara picioare trai, Da, fara de ele La cine vroiam sa ajung Am ajuns. Si fara de ochi, Da, fara de ei, As putea sa traiesc. Pe cine vroiam sa vad Am vazut. Si fara de maini As putea sa traiesc, Da, fara de ele. Pe cine vroiam sa cuprind Am cuprins. De-acum si singur, iubito, Ca o pata de sange pe lespezi, Ca o stea ce cade-n neant, Ca un vultur pe munti, Da, singur As putea sa traiesc. Quote
LIVIA Posted February 2, 2009 Report Posted February 2, 2009 SPERANŢA M.EMINESCU Cum mîngîie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii ! Tristeţă, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sînu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munţi rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vînt Din noaptea pădurii de iese: Aşa şi speranţa - c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pălindă - Animă-nc-o dată tremurîndul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Şi unde o veste s-avîntă. La cel ce în carcere plînge amar Şi blestemă cerul şi soartea, La neagra-i durere îi pune hotar, Făcînd să-i apară în negru talar A lumii paránimfă - moartea. Şi maicii ce strânge pruncuţu-i la sîn, Privirea de lacrime plină, Văzînd cum geniile morţii se-nclin Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin, Speranţa durerea i-alină. Căci vede surîsu-i de graţie plin Şi uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin, La pieptu-i îl strînge mai tare. Aşa marinarii, pe mare îmblînd, Izbiţi de talazuri, furtune, Izbiţi de orcanul gheţos şi urlînd, Speranţa îi face de uită de vînt, Şi speră la timpuri mai bune. Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranţa-a lor frunte-nsenină, Speranţa cea dulce de plată în cer, Şi face de uită de-a morţii dureri, Pleoapele-n pace le-nchidă. Cum mîngîie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii ! Tristeţă, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sînu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Quote
vesperala Posted February 3, 2009 Author Report Posted February 3, 2009 Chemarea stelelor -Emil Loteanu Eu v’am iubit Şi acum o mie de ani Ca şi astăzi… Necontenit V’am iubit Chiar dacă peptul gemea – Stelelor, stelelor, Scumpe mire albastre, Ştiţi oare voi Despre dragostea mea? Fiind negrăit de departe, Totuş Mi-aţi fost aproape… V’aţi coborît pe flamuri, Şi pe frunţi de ostaş – În stihul poetului Cu ochii iubitei sub pleoape, Lucind totdeauna adînc, Pătimaş! Dorul acesta de stele Zvîcneşte în suflet, În tîmple… El trece din sînge În sînge, El trece din tată În fiu. Focul albatsru al stelelor Ochiul mi-l împle, Coborînd pînă’n fundul orbitei Puternic şi viu. Quote
Narcisa Posted February 3, 2009 Report Posted February 3, 2009 Primul cer Grigore Vieru Cum as putea candva, maicuta, Cum as putea a te uita. Cand primul cer vazut de mine Sunt ochii tai, privirea ta, Maicuto; Cand ale tale brate scumpe Mi-au fost si primul capatai Si cea mai draga jucarie Cu care m-am jucat intai, Maicuto?! Din slavi crestine, Din slavi crestine Coboara chipul tau Ca dulce foc! Te am pe tine, Te am pe tine, Ar fi pacat sa spun Ca n-am noroc! Chiar de-i judecator, se spune, Pe tata-l poti lasa-ntr-o zi. Dar chiar de este cersetoare Pe mama n-o poti parasi. Esti primul cant al vietii mele Ce vesnic ma va mangaia. Frumoasa-i Tara langa tine Si tu frumoasa langa ea. Din slavi crestine, Din slavi crestine Coboara chipul tau Ca dulce foc! Te am pe tine, Te am pe tine, Ar fi pacat sa spun Ca n-am noroc! Quote
danco Posted February 3, 2009 Report Posted February 3, 2009 De spus când adormi Să-nvălui vreau în cânt pe cineva Lângă ea să fiu şi să stau. Şi să te leagăn şi nani ţi-aş cânta Şi din somn şi în somn să te iau. Şi-n casă numai eu să fiu anume, Acel ce ştie : noaptea a fost rece. S-ascult afară şi-n adânc ce se petrece, În tine, în pădure şi în lume. Se cheamă orologiile, bătând ; Străfundul vezi prin timpul limpezit. Jos mai aud un om străin trecând, Străin, un câine-n somn a tresărit. În urmă e tăcere. Eu cobor, Ochii mei larg deschişi asupra ta ; Ei te ţin şi se desprind uşor, Când în noapte se mişcă ceva. (Rainer Maria Rilke) Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.