Jump to content
Vesperala Forum

Recommended Posts

Posted

Sub stele

 

de Alexandru Macedonski

 

 

 

 

În noaptea naltă

Ce s-a lăsat peste natură

Se-ntrezăresc prin frunzătură

Stelare-adâncuri ce tresaltă.

 

Întregi sisteme

De nebuloase siderale

Răsar din lumile spectrale

Ca ofilite crizanteme.

 

În sus spre ele

A gândului mitraliare

C-o uriaşă cutezare

Străbate ţintă printre stele,

 

Dar noaptea naltă,

Ce stăpâneşte neclintită,

Se duce vecinic negrăbită

De la o lume la cealaltă.

  • Replies 1.2k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Posted

Altă matematică

de Nichita Stanescu

 

 

Noi stim că unu ori unu fac unu,

dar un inorog ori o pară

nu stim cât face.

Stim că cinci fără patru fac unu,

dar un nor fără o corabie

nu stim cât face.

Stim, noi stim că opt

impărtit la opt fac unu,

dar un munte impărtit la o capră

nu stim cât face.

Stim că unu plus unu fac doi,

dar eu si cu tine,

nu stim, vai, nu stim cât facem.

 

Ah, dar o plapumă

inmultită cu un iepure

face o roscovană, desigur,

o varza impartita la un steag

fac un porc,

un cal fără un tramvai

face un inger,

o conopidă plus un ou,

face un astragal...

 

Numai tu si cu mine

inmultiti si impărtiti

adunati si scăzuti

raminem aceiasi...

 

Pieri din mintea mea !

Revino-mi în inima !

Posted

Prin nopti tăcute

 

Prin nopti tacute,

Prin lunce mute,

Prin vantul iute,

Aud un glas;

Din nor ce trece,

Din luna rece,

Din visuri sece,

Vad un obraz.

 

Lumea senina,

Luna cea plina,

Si marea lina

Icoana-i sunt;

Ochiu-mi o cata

In lumea lata.

Cu mintea beata

Eu plang si cânt.

 

(M Eminescu)

Posted (edited)

Plumb

George Bacovia

 

Dormeau adînc sicriele de plumb,

Şi flori de plumb şi funerar vestmînt -

Stam singur în cavou… şi era vînt…

Şi scîrţîiau coroanele de plumb.

 

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb… şi-am început să-l strig -

Stam singur lîngă mort… şi era frig…

Şi-i atîrnau aripile de plumb.

Edited by Aida
Posted

Revelion

 

Colindă plăceri

Ninge

În noaptea de Crăciun.

Damigeana cu vin

Harapnice trosnind

De alte vremi...

Să ne vedem în oglindă,

Şi noaptea cântătoare

Să ne-adoarmă

Pentru uitare.

 

(Bacovia)

Posted

Destin

 

George Bacovia

 

Un viers

De demult,

Doineste,

Pe cat si tu

Amagesti,

Sa stau,

Sa ma gandesc

Din vremuri

Tineresti.

Si daca azi

Si pe atunci,

Ar fi si plans,

Tot campul

E o floare,

Tot cerul

E-un suras.

Posted

Cântec

 

Tania Lovinescu

 

 

O dată pe an mi-e sufletul alb

când cade prima zăpadă

Pe trupurile-albite ale pomilor

îmi croiesc o cărare îngustă

mi-s buzele cusute cu aţa bunei cuviinţe

şi mâinile prinse în sforile prejudecăţilor.

 

De aceea am pus fard pe pleoape

pe ochi, pe gura mea.

Din sărmanul meu coc, am făcut armă de atac.

 

Tu , jumătatea mea de măr, neştiută,

rostogolindu-te în căutarea celei ce poate închide cercul

 

 

trebuie să se nască alt soare

să se ridice uraganul violet

să prindă rădăcini bradul de Crăciun

să înflorească lumânările, globurile,

ca să vezi cât de albă e câmpia

ascunsă sub prima zăpadă!... :rose:

Posted (edited)

Contabilitate

de Marin Sorescu

 

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

 

Câteva momente când era să fim fericiţi,

Câteva momente când era să fim frumoşi,

Câteva momente când era să fim geniali.

Ne-am întâlnit de câteva ori

Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape

(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)

Toate acestea fac un viitor luminos-

Pe care l-am trăit.

 

O femeie pe care am iubit-o

Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero.

 

Un sfert de an de studii

Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă

Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)

Fac două (Scriem una şi ţinem una,

Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

Edited by Want3D
Posted

Un luceafăr

 

Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze

În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.

Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept

Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.

 

Ca o zână din poveste ea e naltă şi uşoară,

E subţire şi gingaşă şi din ochi revarsă pară,

Iar la faţă e bălâie, părul galben cade creţ,

Trandafiri pe faţă are şi cu zâmbetul isteţ.

 

(Eminescu)

Posted

Amelia Calujnai

Şi numesc totul "tu"

 

ceea ce poate să nu fie zărit

în spatele hârtiei

este doar o sclipire peste cartea sfântă

în timp ce "tu" zboară împotriva sunetului

şi ajunge la sine însuşi mai repede

decât orice tăcere

 

dar mai degrabă decât bogăţia

ştiinţei nu este zdreanţa aceea de "mine - însumi"

pe care imnul preafericitului nici n-o numeşte?

 

cine nu numeşte, ştie

şi eu ştiu la fel de bine himerele

şi numesc totul "tu".

Posted

Lupta vieţii

 

Copiii nu-nţeleg ce vor,

A plânge-i cuminţia lor.

 

Dar lucrul cel mai laş din lume

E un bărbat tânguitor.

 

Nimic nu-i mai de râs, ca plânsul,

În ochii unui luptător.

 

O luptă-i; deci te luptă,

Cu dragoste în ea, cu dor.

 

Pe seama cui ? Eşti un nemernic

Când n-ai avut un ţel hotărâtor.

 

Tu ai pe-ai tăi ! De n-ai pe nimeni,

Te lupţi pe seama tuturor.

 

E tragedie-nălţătoare

Când, biruiţi, soldaţii mor,

 

Dar sunt eroi de epopee

Când braţul li-e biruitor.

 

Comediant e cel ce plânge

Şi-i un neom, că-i dezertor.

 

Oricare-ar fi sfârşitul luptei

Şă stai luptând, căci eşti dator.

 

Trăiesc acei ce vreau să lupte,

Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

 

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,

Căci moartea e menirea lor.

 

 

(G.Coşbuc - 1894)

Posted

Ecou de romanţă

 

S-a dus albastrul cer senin

Şi primăvara s-a sfârşit -

Te-am aşteptat în lung suspin,

Tu, n-ai venit!

 

Şi vara, şi nopţile ei,

S-a dus, şi câmpu-i veştejit -

Te-am aşteptat pe lângă tei,

Tu, n-ai venit!

 

Târziu, şi toamna a plecat,

Frunzişul tot e răvăşit -

Plângând, pe drumuri, te-am chemat,

Tu, n-ai venit!

 

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,

De mine-atunci nu vei mai şti -

Nu mai veni, e prea târziu,

Nu mai veni!

 

(Bacovia)

Posted

Lacrimi

 

Am prins odata

in mana

o picatura de ploaie

ce tinea prizonier un vis.

Am inchis ochii

lasand-o sa-mi alunece

printre degete, usor,

pana ce s-a zdrobit

de pamant.

Am murit atunci un pic

Si inca mai ploua...

cu lacrimi...

 

(Iuliana Serban)

Posted

Ana Blandiana

 

Semnal

 

 

Staţi,

nu vă mişcaţi,

încremeniţi!

Orice mişcare

e-o degradare.

Fructul e-nceputul putrezirii

ideii care se deschide-n floare,

iar zămislirea, primul pas greşit

al celor ce iubesc şi sunt iubiţi .

Staţi, nu vă mişcaţi,

opriţi

în crisalida voastră ţărănească

fluturul navetist, fatal!

Dar cine oare

ar putea să oprească

rostogolirea apei nebunească

spre a se sparge iar şi iar de mal...

Staţi, nu vă mai schimbaţi,

speraţi

să nu ami moară nimeni şi nimic:

s-ar naşte alţi călăi, mai răi

şi cel mai mic pitic

ar fi mai mic.

Când orele sunt sfărâmate, marele

curaj e să opreşti arătătoarele.

Posted

Poartă

 

Suflete-n pătratul zilei se conjugă,

Paşii lor sunt muzici, imnurile - rugă.

Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,

Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

 

Pe slujite vinuri frimitură-i astru.

Munţii-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.

Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi

Fulgeră Sodomei fructul de măceş.

 

Ion Barbu

Posted

Nevroză

 

Afară ninge prăpădind,

Iubita cântă la clavir, --

Si târgul stă întunecat,

De parcă ninge-n cimitir.

 

Iubita cântă-un mars funebru,

iar eu nedumerit mă mir :

De ce să cânte-un mars funebru...

Si ninge ca-ntr-un cimitir.

 

Ea plânge si-a cazut pe clape,

Si geme greu ca în delir...

În dezacord clavirul moare,

Si ninge ca-ntr-un cimitir.

 

Si plâng si eu si tremurând

Pe umeri pletele-i resfir...

Afară târgul stă pustiu,

Si ninge ca-ntr-un cimitir.

 

(Bacovia)

Posted

Ne-om întâlni în cer - Pavel Coruţ

 

Iubire, lacrimă de stea

Nu simţi speranţele cum pier

Cum scade viaţa mea şi-a ta?

Se-nfruntă zeii noştrii-n cer

 

Să pleci desculţă mândro-n Cer

S-ajungi la zeii răi şi cruzi

Nu vezi speranţele cum pier

Nu vezi, iubito, şi n-auzi...

 

Să strigi, iubito, să te-aud

Că lumea noastră-i în dureri

Căci sub destinul rău şi crud

N-avem speranţe de-nvieri

 

N-avem nici vreme să iubim

Nu vezi speranţele cum pier

Cum înstelăm şi asfinţim?

Ne-om întâlni iubito-n cer...

Posted

Constantin Păun

De ziua ta

 

Cobor sfios spre rug, sau poate urc

şi nu ştiu de-am s-ajung până la noi,

spre inimă e greu să mă descurc

când bate mai puternic pentru doi!

 

De nu-s atâtea flori de crin în glas

şi nici destule flăcări în artere,

o corigenţă gravă ne-a rămas

la cea mai nesălbatică avere!

 

Mă iartă azi cum m-ai iertat şi ieri

şi sigur mă mai ierţi şi mâine

c-am tot întârziuat în primăveri

şi n-am pus flori destule-n pâine!

Posted

Nihil

 

Ce trist amor

Să vrai,

Să stai,

Cu cei ce mor.

 

Si ce avânt

Să treci,

Pe veci,

Într-un mormânt.

 

Ce fără rost

Trăind,

Gândind,

De n-ai fi fost.

 

Si ce cuvânt...

Mister,

În cer,

Si pe pământ.

 

(Bacovia)

Posted

Psalm VI

 

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere

Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,

Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?

Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

 

Pentru credinţă sau pentru tagadă,

Te caut darz şi fără de folos.

Eşti visul meu, din toate, cel frumos

Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

 

Ca-n oglindirea unui drum de apă,

Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;

Te-ntrezării în stele, printre peşti,

Ca taurul sălbatec când se adapă.

 

Singuri, acum în marea ta poveste,

Rămân cu tine să mă mai măsor,

Fără să vreau să ies biruitor.

Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

 

(Arghezi)

Posted

Strofe pentru zăpadă

 

Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţare,

Solemnitate, albă, rece, fatală, mută şi divină,

Tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină

Şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmată din păcate.

 

Nu te doreşte-aproape nimeni,

Deşi te-aşteaptă toţi să vii...

Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni,

Decât poate, îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate,

Cuminţi tăietorii de lemne şi nebunaticii copii.

 

Şi totuşi, când cobori,

Suspectă, insinuantă şi egală,

Pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi,

Tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi,

Iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.

 

Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi,

Simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează,

Doar ciorile sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează

Cu ieroglifele lor negre şi stranii, albul unanim.

 

 

(Ion Minulescu)

Posted

Ce suflet trist…

 

 

 

Mihai Eminescu

 

Ce suflet trist mi-au dăruit

Părinţii din părinţi,

De-au încăput numai în el

Atâtea suferinţi?

 

Ce suflet trist şi făr- de rost

Şi din ce lut inert,

Că după-atâtea amăgiri

Mai speră în deşert?

 

Cum nu se simte blestemat

De-a duce-n veci nevoi?

O, valuri ale sfintei mări,

Luaţi-mă cu voi!

Posted

A fost odat-un cantaret

Mihai Eminescu

 

A fost odat-un cântăreţ,

Frumos şi simţitor.

Cântat-a-ntr-un castel măreţ

La masa regelui.

 

Frumoasă fată el avea,

Cum nu s-a pomenit,

Cu ochi albaştri râzători,

Cu părul aurit.

 

Şi cântăreţul o iubi

Şi sara prin grădini

Când luna tainic străluci

I-o spuse tremurând.

 

Ea-l ascultă şi-i zise-atunci

Cu glasul apăsat:

­ În veci nu pot să fiu a ta,

De n-ăi fi împărat.

 

Şi el s-a dus ş-a răscolit

Popoare, ţări întregi,

Sfărmat-a antice cetăţi,

Zdrobit-au mândri regi

 

Şi i-au supus şi i-au silit

Să-l aibă împărat.

Unii d-iubire-l ascultau,

Alţii de frică iar.

 

Atunci s-a dus colo, colo,

La cel castel măreţ,

Unde ca luna-i străluci

Amoru-adânc şi drag.

 

Dar vai! când intră-n salele

Măreţe, nalte, reci,

Pe-un sarcofag întins văzu

Copila ce-a iubit.

 

Ca ceara palidă era

Şi, moale, părul blond

Sta resfirat, amestecat

Cu aurul vergin.

 

Şi preoţi tainic murmurau

Adânce rugăciuni

Şi clopote se auzeau

Vuind încet şi lin.

 

,,Atât de mult am suferit

Dureri, mărirea gré

Şi astfel toate s-a sfârşit

Şi-ntreb: de ce? de ce?”

 

Ea auzise cum că el

Murise-n bătălii

Şi de durere ea s-a stins

Ca floarea-n vijelii.

Posted

Îmbătrânit e sufletul din mine

M. Eminescu

 

Îmbătrânit e sufletul din mine

Ca un bordei pustiu în iarnă grea.

Unde te-ai dus, pe cari căi străine

O, tinereţă, tinereţa mea!

Suspine n-am ­ ah, de-aş avea suspine,

De-aş avea lacrimi, plânge de-aş putea!

Durerea cea mai crudă, cea mai mare,

Aflând o formă, află uşurare.

 

Nimic, nimic! Cântarea spăimântată,

Popoare ce-o ridic la Dumnezeu.

Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată,

Amorul blând şi dulce glasul său,

Ah! toată lumea este fermecată

De umbra unui dor… şi numai eu

Mă furişez o umbră şi nu pot

Să scap de ea… de mine… şi de tot!

 

Oricine-a plâns şi spune că ferice

În lume nu-i, acela e-un nebun.

Ce ştie el ce sunt dureri când zice

Că-ntr-al lui suflet armonii răsun ­

Căci armonie-i orice plâns aice,

E-o împăcare plânsul… e un bun.

Cel ce nu poate plânge, acela ştie

Ce-i viaţa moartă, ce e moartea vie?

 

Acela are-ntr-însul grămădită

Vecia-ntreagă de dureri şi chin,

A ei mărime; ochiul nu s-a stins,

În lacrimi s-o traduci şi în venin.

Icoane nu-s şi vorbe nu-s; n-apară

Măcar aproape ce înseamnă…

O, fericiţi acei ce pot de formă…

 

V-aduceţi oare de-acei regi aminte,

Ce-n piramide, alţii în pustiu,

Morminte mari, urieşeşti morminte,

Un munte-ntreg le fu a lor sicriu?

Durerea care nu găsea cuvinte

Aflat-a semne mari, care o ştiu.

­ Tu, taină mută, de zidiri mărime ­

Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine.

 

Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet,

Marmura ce-i, pentru ce noi simţim?

O coardă-adâncă imiteze-un tunet,

Un ah ! să spuie cum ne chinuim.

Nu, nu… Şi fie forma cât de nudă,

N-ajunge-n veci durerea noastră crudă.

De bate-o inimă sub alba haină,

Abia se mişcă creţii de omăt.

 

Un semn că sub ea se petrece-o taină,

C-un suflet e de groază sfâşiet.

Un semn abia ce poate, ce distaină

Din chinul nostru vorbe ce arăt?

Neputincioase sunt semnele-orcare …

Ce-arată faţa mărei ce-i în mare?

O foaie scrisă *** se cade

C-un ocean se mişcă, c-un imperiu arde.

 

Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie

S-arate ceea ce se mişcă-n cer,

Încunjurând cu moartea ei pustie,

Pământul greu cu a lui hemisfer,

Care vuind se mişcă-n vecinicie

În jur de soare,-n ocean d-eter ­

Şi toate astea într-un cerc pe-o coală:

Mărimea lumei şi a firei fală.

 

Pe ce domnim?… pe cifre şi pe semne…

Posted

Zăpada, tinereţea mea

Eugen Jebeleanu

 

Zăpada, tinereţea mea,

copilărie pală, mută,

tu, care eşti lumină, stea

ce piere surâzând tăcută

 

cazi lin pe mâinile aceste

şi luminează-le mereu,

pe tâmple aşterne-te şi peste

sprâncene, pe obrazul meu,

 

pe-ntregul trup aşterne-mi, clară,

aceste muzicale oşti

şi ocoleşte-mi ochii doară,

doar ochii – să mă recunoşti…

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...