Gabi Posted December 30, 2008 Report Posted December 30, 2008 Sub stele de Alexandru Macedonski În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adâncuri ce tresaltă. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale Ca ofilite crizanteme. În sus spre ele A gândului mitraliare C-o uriaşă cutezare Străbate ţintă printre stele, Dar noaptea naltă, Ce stăpâneşte neclintită, Se duce vecinic negrăbită De la o lume la cealaltă. Quote
Want3D Posted December 30, 2008 Report Posted December 30, 2008 Altă matematică de Nichita Stanescu Noi stim că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu stim cât face. Stim că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu stim cât face. Stim, noi stim că opt impărtit la opt fac unu, dar un munte impărtit la o capră nu stim cât face. Stim că unu plus unu fac doi, dar eu si cu tine, nu stim, vai, nu stim cât facem. Ah, dar o plapumă inmultită cu un iepure face o roscovană, desigur, o varza impartita la un steag fac un porc, un cal fără un tramvai face un inger, o conopidă plus un ou, face un astragal... Numai tu si cu mine inmultiti si impărtiti adunati si scăzuti raminem aceiasi... Pieri din mintea mea ! Revino-mi în inima ! Quote
raul Posted December 30, 2008 Report Posted December 30, 2008 Prin nopti tăcute Prin nopti tacute, Prin lunce mute, Prin vantul iute, Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Vad un obraz. Lumea senina, Luna cea plina, Si marea lina Icoana-i sunt; Ochiu-mi o cata In lumea lata. Cu mintea beata Eu plang si cânt. (M Eminescu) Quote
Aida Posted December 30, 2008 Report Posted December 30, 2008 (edited) Plumb George Bacovia Dormeau adînc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar vestmînt - Stam singur în cavou… şi era vînt… Şi scîrţîiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb… şi-am început să-l strig - Stam singur lîngă mort… şi era frig… Şi-i atîrnau aripile de plumb. Edited December 30, 2008 by Aida Quote
raul Posted December 31, 2008 Report Posted December 31, 2008 Revelion Colindă plăceri Ninge În noaptea de Crăciun. Damigeana cu vin Harapnice trosnind De alte vremi... Să ne vedem în oglindă, Şi noaptea cântătoare Să ne-adoarmă Pentru uitare. (Bacovia) Quote
Aida Posted December 31, 2008 Report Posted December 31, 2008 Destin George Bacovia Un viers De demult, Doineste, Pe cat si tu Amagesti, Sa stau, Sa ma gandesc Din vremuri Tineresti. Si daca azi Si pe atunci, Ar fi si plans, Tot campul E o floare, Tot cerul E-un suras. Quote
vesperala Posted December 31, 2008 Author Report Posted December 31, 2008 Cântec Tania Lovinescu O dată pe an mi-e sufletul alb când cade prima zăpadă Pe trupurile-albite ale pomilor îmi croiesc o cărare îngustă mi-s buzele cusute cu aţa bunei cuviinţe şi mâinile prinse în sforile prejudecăţilor. De aceea am pus fard pe pleoape pe ochi, pe gura mea. Din sărmanul meu coc, am făcut armă de atac. Tu , jumătatea mea de măr, neştiută, rostogolindu-te în căutarea celei ce poate închide cercul trebuie să se nască alt soare să se ridice uraganul violet să prindă rădăcini bradul de Crăciun să înflorească lumânările, globurile, ca să vezi cât de albă e câmpia ascunsă sub prima zăpadă!... Quote
Want3D Posted December 31, 2008 Report Posted December 31, 2008 (edited) Contabilitate de Marin Sorescu Vine o vreme Când trebuie să tragem sub noi O linie neagră Şi să facem socoteala. Câteva momente când era să fim fericiţi, Câteva momente când era să fim frumoşi, Câteva momente când era să fim geniali. Ne-am întâlnit de câteva ori Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape (Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?) Toate acestea fac un viitor luminos- Pe care l-am trăit. O femeie pe care am iubit-o Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de an de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere A căror înţelepciune am eliminat-o treptat. Şi, în sfârşit, o soartă Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?) Fac două (Scriem una şi ţinem una, Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi). Edited December 31, 2008 by Want3D Quote
raul Posted January 1, 2009 Report Posted January 1, 2009 Un luceafăr Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă şi uşoară, E subţire şi gingaşă şi din ochi revarsă pară, Iar la faţă e bălâie, părul galben cade creţ, Trandafiri pe faţă are şi cu zâmbetul isteţ. (Eminescu) Quote
vesperala Posted January 1, 2009 Author Report Posted January 1, 2009 Amelia Calujnai Şi numesc totul "tu" ceea ce poate să nu fie zărit în spatele hârtiei este doar o sclipire peste cartea sfântă în timp ce "tu" zboară împotriva sunetului şi ajunge la sine însuşi mai repede decât orice tăcere dar mai degrabă decât bogăţia ştiinţei nu este zdreanţa aceea de "mine - însumi" pe care imnul preafericitului nici n-o numeşte? cine nu numeşte, ştie şi eu ştiu la fel de bine himerele şi numesc totul "tu". Quote
danco Posted January 1, 2009 Report Posted January 1, 2009 Lupta vieţii Copiii nu-nţeleg ce vor, A plânge-i cuminţia lor. Dar lucrul cel mai laş din lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs, ca plânsul, În ochii unui luptător. O luptă-i; deci te luptă, Cu dragoste în ea, cu dor. Pe seama cui ? Eşti un nemernic Când n-ai avut un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi ! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor. E tragedie-nălţătoare Când, biruiţi, soldaţii mor, Dar sunt eroi de epopee Când braţul li-e biruitor. Comediant e cel ce plânge Şi-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârşitul luptei Şă stai luptând, căci eşti dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoşi se plâng şi mor. De-i vezi murind, să-i laşi să moară, Căci moartea e menirea lor. (G.Coşbuc - 1894) Quote
raul Posted January 2, 2009 Report Posted January 2, 2009 Ecou de romanţă S-a dus albastrul cer senin Şi primăvara s-a sfârşit - Te-am aşteptat în lung suspin, Tu, n-ai venit! Şi vara, şi nopţile ei, S-a dus, şi câmpu-i veştejit - Te-am aşteptat pe lângă tei, Tu, n-ai venit! Târziu, şi toamna a plecat, Frunzişul tot e răvăşit - Plângând, pe drumuri, te-am chemat, Tu, n-ai venit! Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu, De mine-atunci nu vei mai şti - Nu mai veni, e prea târziu, Nu mai veni! (Bacovia) Quote
Want3D Posted January 2, 2009 Report Posted January 2, 2009 Lacrimi Am prins odata in mana o picatura de ploaie ce tinea prizonier un vis. Am inchis ochii lasand-o sa-mi alunece printre degete, usor, pana ce s-a zdrobit de pamant. Am murit atunci un pic Si inca mai ploua... cu lacrimi... (Iuliana Serban) Quote
vesperala Posted January 2, 2009 Author Report Posted January 2, 2009 Ana Blandiana Semnal Staţi, nu vă mişcaţi, încremeniţi! Orice mişcare e-o degradare. Fructul e-nceputul putrezirii ideii care se deschide-n floare, iar zămislirea, primul pas greşit al celor ce iubesc şi sunt iubiţi . Staţi, nu vă mişcaţi, opriţi în crisalida voastră ţărănească fluturul navetist, fatal! Dar cine oare ar putea să oprească rostogolirea apei nebunească spre a se sparge iar şi iar de mal... Staţi, nu vă mai schimbaţi, speraţi să nu ami moară nimeni şi nimic: s-ar naşte alţi călăi, mai răi şi cel mai mic pitic ar fi mai mic. Când orele sunt sfărâmate, marele curaj e să opreşti arătătoarele. Quote
blue eyes Posted January 3, 2009 Report Posted January 3, 2009 Poartă Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Paşii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru. Munţii-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi Fulgeră Sodomei fructul de măceş. Ion Barbu Quote
raul Posted January 3, 2009 Report Posted January 3, 2009 Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, -- Si târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cântă-un mars funebru, iar eu nedumerit mă mir : De ce să cânte-un mars funebru... Si ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge si-a cazut pe clape, Si geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Si ninge ca-ntr-un cimitir. Si plâng si eu si tremurând Pe umeri pletele-i resfir... Afară târgul stă pustiu, Si ninge ca-ntr-un cimitir. (Bacovia) Quote
EM!L Posted January 3, 2009 Report Posted January 3, 2009 Ne-om întâlni în cer - Pavel Coruţ Iubire, lacrimă de stea Nu simţi speranţele cum pier Cum scade viaţa mea şi-a ta? Se-nfruntă zeii noştrii-n cer Să pleci desculţă mândro-n Cer S-ajungi la zeii răi şi cruzi Nu vezi speranţele cum pier Nu vezi, iubito, şi n-auzi... Să strigi, iubito, să te-aud Că lumea noastră-i în dureri Căci sub destinul rău şi crud N-avem speranţe de-nvieri N-avem nici vreme să iubim Nu vezi speranţele cum pier Cum înstelăm şi asfinţim? Ne-om întâlni iubito-n cer... Quote
vesperala Posted January 3, 2009 Author Report Posted January 3, 2009 Constantin Păun De ziua ta Cobor sfios spre rug, sau poate urc şi nu ştiu de-am s-ajung până la noi, spre inimă e greu să mă descurc când bate mai puternic pentru doi! De nu-s atâtea flori de crin în glas şi nici destule flăcări în artere, o corigenţă gravă ne-a rămas la cea mai nesălbatică avere! Mă iartă azi cum m-ai iertat şi ieri şi sigur mă mai ierţi şi mâine c-am tot întârziuat în primăveri şi n-am pus flori destule-n pâine! Quote
raul Posted January 4, 2009 Report Posted January 4, 2009 Nihil Ce trist amor Să vrai, Să stai, Cu cei ce mor. Si ce avânt Să treci, Pe veci, Într-un mormânt. Ce fără rost Trăind, Gândind, De n-ai fi fost. Si ce cuvânt... Mister, În cer, Si pe pământ. (Bacovia) Quote
raul Posted January 5, 2009 Report Posted January 5, 2009 Psalm VI Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere. Pentru credinţă sau pentru tagadă, Te caut darz şi fără de folos. Eşti visul meu, din toate, cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă. Ca-n oglindirea unui drum de apă, Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti; Te-ntrezării în stele, printre peşti, Ca taurul sălbatec când se adapă. Singuri, acum în marea ta poveste, Rămân cu tine să mă mai măsor, Fără să vreau să ies biruitor. Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!" (Arghezi) Quote
danco Posted January 5, 2009 Report Posted January 5, 2009 Strofe pentru zăpadă Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţare, Solemnitate, albă, rece, fatală, mută şi divină, Tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină Şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmată din păcate. Nu te doreşte-aproape nimeni, Deşi te-aşteaptă toţi să vii... Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni, Decât poate, îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate, Cuminţi tăietorii de lemne şi nebunaticii copii. Şi totuşi, când cobori, Suspectă, insinuantă şi egală, Pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi, Tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, Iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală. Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi, Simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează, Doar ciorile sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează Cu ieroglifele lor negre şi stranii, albul unanim. (Ion Minulescu) Quote
blue eyes Posted January 10, 2009 Report Posted January 10, 2009 Ce suflet trist… Mihai Eminescu Ce suflet trist mi-au dăruit Părinţii din părinţi, De-au încăput numai în el Atâtea suferinţi? Ce suflet trist şi făr- de rost Şi din ce lut inert, Că după-atâtea amăgiri Mai speră în deşert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O, valuri ale sfintei mări, Luaţi-mă cu voi! Quote
Narcisa Posted January 11, 2009 Report Posted January 11, 2009 A fost odat-un cantaret Mihai Eminescu A fost odat-un cântăreţ, Frumos şi simţitor. Cântat-a-ntr-un castel măreţ La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaştri râzători, Cu părul aurit. Şi cântăreţul o iubi Şi sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă şi-i zise-atunci Cu glasul apăsat: În veci nu pot să fiu a ta, De n-ăi fi împărat. Şi el s-a dus ş-a răscolit Popoare, ţări întregi, Sfărmat-a antice cetăţi, Zdrobit-au mândri regi Şi i-au supus şi i-au silit Să-l aibă împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alţii de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreţ, Unde ca luna-i străluci Amoru-adânc şi drag. Dar vai! când intră-n salele Măreţe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Şi, moale, părul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin. Şi preoţi tainic murmurau Adânce rugăciuni Şi clopote se auzeau Vuind încet şi lin. ,,Atât de mult am suferit Dureri, mărirea gré Şi astfel toate s-a sfârşit Şi-ntreb: de ce? de ce?” Ea auzise cum că el Murise-n bătălii Şi de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii. Quote
Mithras Posted January 11, 2009 Report Posted January 11, 2009 Îmbătrânit e sufletul din mine M. Eminescu Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordei pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O, tinereţă, tinereţa mea! Suspine n-am ah, de-aş avea suspine, De-aş avea lacrimi, plânge de-aş putea! Durerea cea mai crudă, cea mai mare, Aflând o formă, află uşurare. Nimic, nimic! Cântarea spăimântată, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând şi dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De umbra unui dor… şi numai eu Mă furişez o umbră şi nu pot Să scap de ea… de mine… şi de tot! Oricine-a plâns şi spune că ferice În lume nu-i, acela e-un nebun. Ce ştie el ce sunt dureri când zice Că-ntr-al lui suflet armonii răsun Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul… e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela ştie Ce-i viaţa moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri şi chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci şi în venin. Icoane nu-s şi vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă… O, fericiţi acei ce pot de formă… V-aduceţi oare de-acei regi aminte, Ce-n piramide, alţii în pustiu, Morminte mari, urieşeşti morminte, Un munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsea cuvinte Aflat-a semne mari, care o ştiu. Tu, taină mută, de zidiri mărime Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simţim? O coardă-adâncă imiteze-un tunet, Un ah ! să spuie cum ne chinuim. Nu, nu… Şi fie forma cât de nudă, N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mişcă creţii de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfâşiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare … Ce-arată faţa mărei ce-i în mare? O foaie scrisă *** se cade C-un ocean se mişcă, c-un imperiu arde. Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mişcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie, Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se mişcă-n vecinicie În jur de soare,-n ocean d-eter Şi toate astea într-un cerc pe-o coală: Mărimea lumei şi a firei fală. Pe ce domnim?… pe cifre şi pe semne… Quote
blue eyes Posted January 11, 2009 Report Posted January 11, 2009 Zăpada, tinereţea mea Eugen Jebeleanu Zăpada, tinereţea mea, copilărie pală, mută, tu, care eşti lumină, stea ce piere surâzând tăcută cazi lin pe mâinile aceste şi luminează-le mereu, pe tâmple aşterne-te şi peste sprâncene, pe obrazul meu, pe-ntregul trup aşterne-mi, clară, aceste muzicale oşti şi ocoleşte-mi ochii doară, doar ochii – să mă recunoşti… Quote
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.