vesperala Posted December 20, 2008 Author Report Share Posted December 20, 2008 Fior de toamnă George Dumitrescu Cu paşi de lup, aud cum trece Pe la fereastră noaptea rece. Timpul a stat sau timpul curge Prin vălmăşagul nopţii murge. Inima ta – sub lăcate – Ce melodie mai bate? Misterioase vâsle-ncete Sub stele trec în sure cete Şi svonul lor, pierdut departe, Se scutură cu plâns şi moarte. Inima ta – sub lăcate – Ce melodie mai bate? Ascult tăcut cum frunza sună Şi tremură de frig şi lună Şi tremură, în cioburi spartă, Şi luna-n plopul de la poartă. Inima ta – sub lăcate – Ce melodie mai bate? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted December 20, 2008 Report Share Posted December 20, 2008 (edited) Vagabondul de Olivier Deck Eu nu posed niciun pămant, numai rătăcirea. Cu atat mai puţin un teritoriu şi nu cunosc itinerarul meu. Eu nu posed nic un pămant înauntrul sau înafara mea, nici orizont, nici cer, iar cerul...cine posedă cerul? Un pas, o idee nouă. Un pas, o lumină stinsă. Murmurul memoriei, ecou al stelelor pierdute. Murmurul memoriei, tot orizontul în spatele meu. Numai uitarea usucă raurile. Uitarea, cand lumina tace. Uitarea, cand suferinţa se coagulează. Eu cunosc drumul, meandrele ridurilor le cunosc. Eu cunosc brazda îndoielii, o cunosc. Speranţa rănită de la un capăt la altul al privirii. Merg singur, condus de umbra mea, sa-mi leg umbra de umbră Cand se va sfarşi rătăcirea, Cand va cădea vagabondul. Edited December 20, 2008 by Narcisa Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 23, 2008 Report Share Posted December 23, 2008 Frig Sunt lângă un gard rupt, Şi vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afişe şi flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceţi foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... (Bacovia) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 24, 2008 Report Share Posted December 24, 2008 Alb Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări -- Cântau clare sărutări ... Larg, miniatură de vremuri viitoare .. (Bacovia) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
love_me Posted December 24, 2008 Report Share Posted December 24, 2008 Ana Blandiana Tu eşti somnul Întotdeauna toţi m-au iubit, Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare. Am trecut printre oameni Mereu acoperită de dragoste, Cum trec prin iarnă Acoperită mereu de ninsoare. Legea talionului e fără milă. Iubirea cere iubire Cum sângele cere sânge, Când ninge Şi lascive, ameninţătoare, Funii lungi de argint Scămoşat mă încing, Ninsoarea îmi cere şi mie să ning. Dar eu trec prin zăpadă dormind, Tu eşti semnul din care Nu vreau să mai ies, Rar câte-o privire mai mare Distrată, uitucă visez, Neaua moale îngheaţă pe mine, Mă strânge, Mi-e cald în somn şi bine Şi ştiu că o să mor, Aş fi iertată Dacă m-aş trezi din tine, Dar nu-mi doresc decât, De sub pleoapele închise izvorât, Fâlfâitul acesta uşor. Trec dincolo cuprinsă de zăpadă, Spre inima celui din urmă labirint, Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată Care-o să mă găsească vinovată Poate Şi-o să mă pedepsească pentru toate Iubirile pe care le-am netrăit dormind. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 24, 2008 Author Report Share Posted December 24, 2008 Poemul de sticlă Mihai Duţescu Ar fi trebuit să mi se dea, odată cu şansa de a te fi cunoscut, şi timpul pentru a te iubi. dar viaţa mea, aceasta, câtă trece a fost doar să te caut pe tine, dragostea mea. şi ce nevoie fără margini aş avea acum de câteva toamne, în care să vânăm împreună iepurii umbrelor, umbrele stelelor de care ţi-am vorbit într-o altă viaţă, umbrele inimii vorbitoare. în somnul meu se face lumină şi încep să văd ceea ce mi-am dorit o viaţă întreagă să văd: un poem de sticlă pe care să-l purtăm amândoi pe străzile lumii. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 24, 2008 Author Report Share Posted December 24, 2008 După o asemenea iubire Mihai Duţescu După o asemenea iubire se poate lesne muri ce aş mai putea aştepta îmbătrânesc dar chipul meu se purifică în bătaia timpului, fermecătoare amintirile îmbătrânindu-mă treptat trăindu-mă După o asemenea iubire ce mi se mai poate întâmpla, lămâia zilei alunecă de-a lungul podelelor, un portret se aşează pe scaun să mă aştepte, după o asemenea iarnă ce fel de primăvară poate veni a bătut ceasul din turn e ora când păsările îşi întind mâinile când dansatorul pe sârmă adoarme în cer azi poţi veni la mine numai cu sufletul. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 25, 2008 Author Report Share Posted December 25, 2008 Mai mult decât Ion Brad Mai mult decât o dragoste... mai mult.... Această-nvălmăşeală de stări şi-ngândurare... Pe tine dintr-un codru subpământean te-ascult? Sunt eu sau eşti doar tu care tresare? Ne-am întâlnit ca luna şi soarele pe cer într-o conjuncţie nimicitoare? Mă rog de zei - dar stelele tot pier. Mă rog de mări - dar apa lor tot moare. Când le vom face toate la un loc ca omul prim? Când ne-ntrupăm din magmica ardoare? Numai din dragoste sorbim, sorbim... Numai cu ea un cosmos nou răsare... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 25, 2008 Report Share Posted December 25, 2008 De-aş avea De-aş avea şi eu o floare Mândră, dulce, răpitoare, Ca şi florile din mai, Fiice dulce-a unui plai, Plai râzând cu iarbă verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind încetişor, Şoptind şoapte de amor; De-aş avea o floricică Gingaşă şi tinerică, Ca şi floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Şi de una purpurie, Cântând vesel şi uşor, Şoptind şoapte de amor; De-aş avea o porumbiţă Cu chip alb de copiliţă, Copiliţă blândişoară Ca o zi de primăvară, Câtu-ţi ţine ziuliţa I-aş cânta doina, doiniţa, I-aş cânta-o-ncetişor, Şoptind şoapte de amor. (Mihai Eminescu) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 26, 2008 Author Report Share Posted December 26, 2008 În oceanul îngheţat de nicăieri Lucian Avramescu Puteam să fiu bogat puteam să fiu mort, puteam să fiu vesel ca o cometă care arde în jurul tinereţii sale puteam să mă însor cu câte o fată în fiecare seară, puteam să fiu cel mai mulţumit soţ (şi chiar am fost câteodată toate acestea după toanele inimii mele capabilă să ucidă zei sau să salveze diavoli de la înec) Puteam să fiu raza unui cuvânt rebel care nu se traduce în nicio limbă, puteam să fiu mort de o mie de ori, celebru de o mie de ori, spânzurat în orice chip de craca destinului, dar fericit niciodată. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 26, 2008 Report Share Posted December 26, 2008 Altfel Omul începuse să vorbească singur... Şi totul se mişca în umbre trecătoare - Un cer de plumb de-a pururea domnea, Iar creierul ardea ca flacăra de soare. Nimic. Pustiul tot mai larg părea... Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, - Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ, Omul începuse să vorbească singur... (Bacovia) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 27, 2008 Report Share Posted December 27, 2008 Decembre Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveşte - Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape, - Citeşte-mi ceva de la poluri, Şi ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine, Şi toate din casă mi-s sfinte, - Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte nainte. E ziuă şi ce întuneric... Mai spune s-aducă şi lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Şi-a prins promoroacă şi clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi şi nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte nainte. (Bacovia) v Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
lidia_1234 Posted December 27, 2008 Report Share Posted December 27, 2008 Atât de fragedă... Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Şi de la creştet pân-în poale Pluteşti ca visul de uşor. Din încreţirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atârnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi şi noroc. O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din poveşti, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce eşti, Cât poţi cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde şoapte, Cu-mbrăţişări de braţe reci. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi: E-ntunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinţi. Te duci, ş-am înţeles prea bine Să nu mă ţin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Că te-am zărit e a mea vină Şi vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăşi-voi visul de lumină Tinzându-mi dreapta în deşert. Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană - Unde te duci? Când o să vii? (Mihai Eminescu) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 27, 2008 Author Report Share Posted December 27, 2008 Constantin Preda Melopee cu o floare în colţul gurii Mai ţii minte zece culmi stăteau trântite sub ulmi jucau leapşa pe o frunză inimă de foc şi spuză şapte vipere pe-un deal ţineau luna sub un şal amiaza dădea-n cărare ploaia rea cu trei picioare aveai umeri mici de fată poala gurii tămâiată au au au ce chip sublim doamne ce era să fim. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 28, 2008 Author Report Share Posted December 28, 2008 Mihai Duţescu Rugul M-a ajuns somnul neadormiţilor lumii, ca o ghiulea de picioarele mele legată visarea lor, visarea cu ochii deschişi şi mă duc în adâncul vremii cobor translucid cu ghiuleaua mea de picioare. m-a ajuns oboseala neodihniţilor, speranţa lor ca o piatră de moară mă trage mereu în adâncuri şi cobor prin apa verzuie a zilelor cu piatra mea de picioare. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA Posted December 28, 2008 Report Share Posted December 28, 2008 George Coşbuc Iarna pe uliţă A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin ţipând Şi se-mping şi sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Şi de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureşe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puşi; Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi plâng grămadă Pe la uşi. Colo-n colţ acum răsare Un copil, al nu ştiu cui, Largi de-un cot sunt paşii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Vezi de-aceea-i încruntat, Şi s-avântă, şi se crede Că-i bărbat; Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Şi tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc - să mi te ţii! Colo, zgomotoasa gloată, De copii! El degrabă-n jur chiteşte Vrun ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvăleşte Pe-ntrecut. - "Uite-i, mă, căciula, frate, Mare cât o zi de post - Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dânsa şapte sate Adăpost! Unii-l iau grăbit la vale, Alţii-n glumă parte-i ţin - Uite-i, fără pic de vin S-au jurat să-mbete-n cale Pe creştin! Vine-o babă-ncet pe stradă În cojocul rupt al ei Şi încins cu sfori de tei. Stă pe loc acum să vadă Şi ea ce-i. S-oţărăşte rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. - "Aţi înnebunit de tot - Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, Şi-apoi zici că eşti român! Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară Şi-o petrec cu chiu cu vai, Şi se ţin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-şi păzească drumul lor! Râd şi sar într-un picior, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Mai cu zor. Baba şi-a uitat învăţul: Bate,-njură, dă din mâini: - "Dracilor, sunteţi păgâni? Maica mea! Să stai cu băţul Ca la câini! Şi cu băţul se-nvârteşte Ca să-şi facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Şi mulţimea năvăleşte Iarăşi stol. Astfel tabăra se duce Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Scuipă-n sân şi face cruce De Satan. Ba se răscolesc şi câinii De prin curţi, şi sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc miraţi bătrânii Din bordei. - "Ce-i pe drum atâta gură? - "Nu-i nimic. Copii ştrengari. - "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Parcă trece-adunătură De tătari! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 28, 2008 Report Share Posted December 28, 2008 Strofe pentru o fată Ştiu de ce eşti albă şi nepăsătoare ... Carnea ta e suflet îngheţat; de ger, Aburii stau încă şi ninsoare Toata dimineaţa zilei lui prier. Gerul dimineţii şi-al copilăriei Dăinuieşte-n tine, dezmorţit puţin ... Sânii duri, doi turturi, spun din creţul iei Prourul vieţii rece şi senin. Carnea ţi-e de suflet, sufletul de carne, Unul şi acelaşi sloi, de ce să-l rup? N-a-nceput în aburi gheaţa să se-ntoarne, Albă, numai suflet, suflet înca trup!... Dar, încet, sub ochiul soarelui de vară, Moleşită-n zâmbet, sau în lacrimi noi, Toată amintirea strânsă-n carnea clară Aburind, sui-vă sufletul înapoi ... Izvorăsc din carne sufletele oare? Ştiu atât, că dacă astăzi eşti de stei, Carnea-nduioşată şi-atotştiutoare Îţi va face-un suflet din topirea ei. (Vasile Voiculescu) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Aethera Posted December 28, 2008 Report Share Posted December 28, 2008 Unui luptător de Ştefan Octavian Iosif E mult de-atunci... şi, totuşi, ai crede c-adineauri Visai că lupţi de-a valma cu zmei şi cu balauri, Să dezrobeşti pe mândra copilă de-mpărat... E mult de-atunci... şi, totuşi, ai crede c-adineauri Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri, În lupta pentru bine, de-o lume admirat... Azi, obosit şi sceptic, ai devenit cuminte, De visul de mărire râzi când ţi-aduci aminte, Cum râzi şi de himera minunii din poveşti; Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii, Şi-ai prăpădit o viaţă, luptând cu mici mizerii, Şi n-ai avut o clipă norocul s-o trăieşti! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
florin7franky Posted December 28, 2008 Report Share Posted December 28, 2008 Pribeagul Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină, Unde plopul se înalţă în sunete argintii, Unde-s pietre şi stele. Deasupra torentului puntea se bolteşte somnoroasă, Băiatul priveşte cu ochi de cristal, Se trezeşte înfloritul vânt, cântec de pasăre asemenea morţii, Iar paşii înverzesc în pădure, uşor. E amintirea copacului şi-a animalului. Domoale trepte de muşchi; Şi luna Căzând cu sclipăt în apele triste. Acela se reîntoarce şi pribegeşte de-a lungul malului înverzit, Îl leagănă gondola neagră prin oraşul în ruine. Georg Trakl Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Want3D Posted December 29, 2008 Report Share Posted December 29, 2008 (edited) Elegia a şasea Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli şi plouă mărunt, şi nu pot să aleg pe nici unul şi-n aşteptare-nlemnesc, idolii-n ploaia măruntă, Eu stau şi nu pot să aleg între două bucăţi de lemn, şi plouă mărunt şi nu pot în putreda ploaie s-aleg. Stau, şi lemnele, cele două, şi-arată coastele albite de ploaia măruntă. Stau între două schelete de cal şi nu pot să aleg pe nici unul, stau şi plouă mărunt, topind pămîntul sub oasele albe, şi nu pot să aleg. Stau între două gropi şi plouă mărunt şi apa roade pămîntul cu dinţi de şobolan înfometat. Stau cu o lopată în mînă, între două gropi, şi nu pot, în ploaia măruntă, să aleg prima pe care voi astupa-o cu pămîntul muşcat de poaia măruntă. (Nichita Stanescu) Edited December 29, 2008 by Want3D Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted December 29, 2008 Report Share Posted December 29, 2008 Din noaptea... Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aş vrea odată-n viaţă tu Să te înalţi în sus. Şi dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini. Şi dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înţeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt. (M Eminescu) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted December 29, 2008 Report Share Posted December 29, 2008 Voichiţa lui Ştefan Doamna lângă Ştefan vine, Blândă-n vorbe şi-n purtat: - "Doamne, iar eşti supărat !" - "Sunt Voichiţă, pentru tine !" Zăpăcită doamna sta Şi-nflorită de ruşine : - "Ce-am făcut, măria ta ?" -"Tu ?...Nimic ! Şi vodă strânge Mâna doamnei gânditor. Şerpii au culcuşul lor... Ah, Voichiţo, cum aş plânge! Rău ca Radu, nimeni nu-i : Uite-n pumni aşa aş frânge Gât de lup cum e al lui." Doamna i-a pătruns cuvântul, Până-n suflet i-a pătruns. El tăcea, ea n-a răspuns. Noapte e şi bate vântul, Şi prin noapte, cu vreo doi, Tari să baţi cu ei pământul Pleacă Ştefan la război. Dintr-acelaşi ceas Voichiţa Nu s-a mai oprit din plâns. Brâu pe trup ea n-a mai strâns, Nu şi-a mai gătit cosiţa. În genunchi, c-un dor păgân Ea sărută iconiţa Maicii Domnului, din sân. Unu-i şoţ, iar altu-i tată, Pentru care se ruga ? Zile-ntregi ea se lupta De fiori cutremurată; Când avea pe şoţ în gând Ea se pomenea deodată Pe părinte blestemând. "Ah ! De-aş fi un zid de-aramă Între dânşii, până-n nori !" Şi prin plâns adeseori Îi părea că ei o cheamă Să-i împace ! Ea, dar cum ? Pe ea cine-o bagă-n seamă ? Prutul să-l opreşti din drum ! Şi-ntr-o zi, sătui de sânge, Iată-i, moldovenii vin. Sufletul, de milă plin, Al Voichiţei cum se frânge : Pentru soţul ei dorit Râde veselă, şi plânge Pentr-un tată biruit. Ea cu paşi grăbiţi porneşte, Să-şi cuprindă sotu-n prag; Ochii-i stinşi s-aprind de drag. Ştefan însă ocoleşte Ochii doamnei, e pripit. Iar Voichiţa nu-ndrăzneşte Nici să-i zică "Bun sosit". -" Tu mă ştii, Voichiţo, bine ! Neamul vostru-i neam de hoţi, Şi voi duşmăniţi pe toţi, Cum te duşmănesc pe tine ! Am să-i curm pe-ai tăi de veci Nu mai poţi trăi cu mine : Tu ai mamă, poţi să pleci." Doamna-ngălbenind scoboară, Ochii umezi în pământ, Făr-a zice vrun cuvânt. Iese-apoi. I-a spus-o doară, Şi-a durut-o ce i-a spus Un altar ce se coboară Când vin trăsnete de sus ! Şi rămas acum viteazul Singur în iatac, şi-a pus Capu-n mâini, pe gânduri dus. El şi-a potolit necazul Dar pe doamna o iubea ! Şi-ngropând în coif obrazul Ştefan vodă-acum plângea. (G.Coşbuc - 1894) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 29, 2008 Author Report Share Posted December 29, 2008 Romanţă George Bacovia Când lumea e o rază de argint Hai, că te-aştept în zăvoiul de argint. De n-o să vii nu e nimic, E-un secol mic, Toţi mint, Când totul e pentru argint. Rămâne luna, rază de argint, Azi nu-i vreme de alint, De vei veni Când n-o să vin, Pe banca veche vei găsi Un crin Şi o monedă de argint. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Aida Posted December 29, 2008 Report Share Posted December 29, 2008 (edited) Şoapte George Topirceanu În noaptea tristă care ne desparte, Tu poate simţi în jurul tău suspine Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte... E dorul meu ce vine de departe Şi ostenit adoarme lângă tine, Cuminte ca un fluture de noapte Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte Închisă de la sine Când ai simţit că somnul ne desparte... Edited December 29, 2008 by Aida Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted December 30, 2008 Author Report Share Posted December 30, 2008 Nichita Stănescu Ridicare de cuvinte Astfel, ca pielea de pe o oaie tunsă, se ridică ziua. Greu este să jupuieşti o piatră de sinele său. Dar de ce să vorbim noi, aceasta! La urma urmelor şi lumina are piele, şi lumina poate fi jupuită... Deci şi lumina este vinovată că este. Vine aer curat o dată cu mileniul. Noi suntem frumoşi; De ce n-am fi frumoşi? Ne mâncăm unii pe alţii numai din foame din adoraţie din structură din amor. N-are importanţă. Noi suntem ceea ce suntem, adică frumoşi. Port în inima mea sângele mereu nemişcat. Port în ochiul meu lacrima mereu sărată. Port îngerul în mijlocul cerului. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.