Jump to content
Vesperala Forum

O poezie pe zi


vesperala

Recommended Posts

Bătrînul artist

de Traian Demetrescu

 

 

„Să-mi canți, să-mi canți un cantec trist,

Să stingi din sufletu-mi pojarul!”

Am zis bătranului artist,

Și mi-am umplut cu vin paharul.

 

Și el și-a strans sub braț chitara,

Și-a început duios și rar:

„Cand soarele apune vara,

Nu te mahni, — răsare iar!

 

Și dacă te înșeală-o fată,

Bea un pahar mai mult și taci;

Și cată altor fete-ndată,

Mult mai frumoase, să le placi.

 

Nu-ți sfașia zadarnic pieptul

De-o suferință trecătoare;

Sunt alții care n-au nici dreptul

Să plangă pentru ce îi doare.

 

Eu nu știu altfel să descantec

Pe cel ce e nenorocit!”

Sub farmecul acestui cantec,

Iar am sperat, iar am iubit!

 

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 1.2k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Duşmani

Traian Demetrescu

 

 

Eram prieteni vechi, odată,

Ba din același sat,

Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă

Noi nu ne-am fi certat.

 

Dar, într-o zi de sărbătoare,

Mergand pe camp agale,

C-o fată, dintr-un sat aproape,

Ne-am întalnit în cale.

 

„A cui ești, fa?” — i-am zis în treacăt

Ia stăi din mers o leacă...”

„A cui să fiu?” — ea ne răspunde,

„A cui o ști să-mi placă...”

 

Atat a trebuit : o vorbă

Și-un semn cu salba mainii,

Și , dintr-o vorbă de muiere,

Azi ne mancăm ca cainii...

 

Link to comment
Share on other sites

 

Cat o viață

de Traian Demetrescu

 

 

Ne-am întalnit pe-o vreme tristă,

Și, plini de ploaie și noroi,

Cu-ncredere ne-am luat de mană,

Pornind spre casă amandoî.

 

În cameră , un frig de moarte...

Ea m-a-ntrebat din ochi: rămai? —

Și-am împărțit, străini și singuri,

Același rece căpătăi.

 

Și unul altuia povestea

Vieții noastre ne-am șoptit:

Ea totdeauna neiubită,

Eu totdeauna neiubit...

 

C-o dureroasă voluptate

La san ca doi copii ne-am strans,

Și-n noaptea aceea cat o viață,

Am plans... și ne-am iubit... și am plans...

 

Link to comment
Share on other sites

uite ca facem 2 pe zi :P:

 

 

Poezia 278

Giurgiu Raul(a.k.a. Cumicu)

 

Eram copii ce inca nu stiau sa minta,

Cand ne-am vazut in acea zi de marti,

Aveam siretul dezlegat, tu te dadeai pe hinta.

Acum am inima o tinta iar jocu' asta-i joc de dart.

 

Aveai agrafe negre-n par, eu buzunarul rupt,

Eram in drum spre adevar dar nu stiam sa lupt,

As fi putut musca din mar chiar daca nu eram Adam

Si nu-mi mai spune, te implor, ce sunt si ce eram!

 

Dar am uitat mirosul tau, parfumul tau select

Si sentimentul vechi ce-acum nu ma mai reprezinta

Siretul e legat in inim-am o flinta.Te-astept

cu buzunar cusut dar locu-i gol pe hinta

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Murim ca maine

Magda Isanos

 

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,

poate chiar maine, pomii de pe-alee

acolo unde-i vezi or să mai steie

voiosi, în vreme ce vom putrezi.

 

Atâta soare, Doamne, atâta soare

o să mai fie-n lume dupa noi,

cortegii de-anotimpuri si de ploi,

cu par din care siruie racoare...

 

Si iarba asta o să mai rasara,

iar luna tot asa o să se plece,

mirata, peste apa care trece-

noi singuri n-o să fim a doua oara.

 

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate

gasi atata vreme pentru ura,

când viata e de-abia o picatura

intre minutu-acesta care bate

 

si celalalt - si-mi pare ne'nteles

si trist ca nu privim la cer mai des,

ca nu culegem flori si nu zambim

noi, care-asa de repede murim.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • 3 weeks later...

Iarna stelele

Ana Blandiana

 

Iarna stelele

Sunt atât de departe,

Că nu poţi să le vezi

Prin singurătate.

 

Iarna mările

Sunt atât de străine,

Că nici cursul izvoarelor

Nu li se cuvine.

 

Iarna morţii

Sunt atât de reci,

Că îngheaţă pământul

Emisferei de veci.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

PRESIMT...

Marin Sorescu

 

 

Presimt ca o sa am o zi cam proasta.

Din cat greu fost-a, este cel mai greu.

Dealtfel, zarea va ramane-albastra

Si Streangul maine fi-va curcubeu.

 

Spre mine ma deschid ca o fereastra

In care sta pe ganduri Dumnezeu.

Si iata vine pasarea maiastra

Si pasarea aceasta sunt tot eu.

 

Fragila-alcatuire si capcana,

Las corpu-acesta unei alte flori.

O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

 

Desi, vii prea devreme, tu, dojana...

Si cui sa-ncredintez aceasta pana?

Cum sa te iau, durere, sa nu dori?

Link to comment
Share on other sites

Numai poetul

 

 

Lumea toată-i trecătoare.

Oamenii se trec şi mor

Ca şi miile de unde,

Ce un suflet le pătrunde,

Treierând necontenit

Sânul mării infinit.

 

Numai poetul,

Ca pasări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului:

În ramurile gândului,

În sfintele lunci,

Unde pasări ca el

Se-ntrec în cântări.

 

 

Mihai Eminescu

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Biserica ruinata

George Cosbuc

 

Biserica sta trista pe golul mal al marii -

O noapte-a fost, cumplita, iar valul revarsat

Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.

Si bârne si cadavre si semne-ale pierzarii

Ramasera-n amestec prin mucedul namol

Când apa se retrase lasând iar câmpul gol.

Când trec corabierii în dreptul ei, pe mare,

Fac cruce, si cu vâsla bat apa mai grabit.

Se joaca vântul jalnic cu clopotul dogit,

Prin spartele ferestre cântând cu disperare.

Amurgul vine rosu, vin galbenele zori,

Si noaptea peste luna trec turmele de nori,

Ea sta, tacutul martur, pe vesteda colina

Umplând singuratatea de spaima si fiori...

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Oricum

Maica Tereza

 

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...

Iartă-i, oricum.

 

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...

Fii bun, oricum.

 

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...

Caută succesul, oricum.

 

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...

Fii cinstit şi sincer, oricum.

 

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...

Construieşte, oricum.

 

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...

Fii fericit, oricum.

 

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...

Fă bine, oricum.

 

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...

Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

 

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...

N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • 3 weeks later...

O viaţă fericită ar fi, după mine

Fără bogăţii, fără durere;

Pământul fertil, mintea tăcută,

Prietenul egal, fără ură sau dispută

Fără reguli şi guvernare

Fără boală, viaţă sănătoasă

Înţelepciune împreunată cu simplitate,

Noaptea eliberată de orice grijă.

 

Marţial

Link to comment
Share on other sites

NEPĂSĂTOR CÂTEODATĂ

-Sunil Gangopadhyay

 

Se-ntâmplă că într-o zi

când n-ai nici un prieten în lume,

să te duci la podul căii ferate.

Umbra coboară-n seara cenuşie,

trupul râului e nemişcător,

şi te-ntâlneşti cu tine-n singurătate!

Arde o lumină slabă la gară -

Dar şi ea a fost iubită.

Ce mult ţi-e dragă lumea celestă acum,

omule; şi-ntr-o clipă dată uitării,

n-ai spus tu cu un zâmbet:

"A trăi e tristeţea unui vis pierdut?"

Îţi aduci aminte de acea falsă beţie?

De sabia puterii şi a veseliei desfrânate,

pe care ai ţinut-o în mâinile-ţi orgolioase?

Ochii tăi lacomi şi-au dorit

colb de aur şi de argint,

altarul stăpânirii sau femeia!

Azi le-ai lăsat pe toate-n urmă.

După ce se scufundă soarele-n sânge,

râsul cui se aude la podul căii ferate?

Cu rostirea înecată în plâns

cine îşi zice:

"Iubesc mântuirea?"

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

 

 

Cunosti tu noaptea ce-n vazduh se lasa

Pe vant turbat si-n rapait de ploi,

Cand nu e stea pe bolta'ntunecoasa

Si nici un ochi nu vede prin puhoi?

Oricat de neagra-i noaptea, zi se face;

Deci culca-te in tihna, dormi in pace.

 

Cunosti tu noaptea ce pe vieti se lasa

Cand moartea-ti da culcusul cel de veci,

Nemarginirea cand te cheama acasa

Si sangele zvacneste-n spaime reci?

Oricat de neagra-i noaptea, zi se face;

Deci culca-te in tihna, dormi in pace.

 

Cunosti tu noaptea ce in gand se lasa

Si nu-i poti smulge valu'ntunecat

Cand sufletu-i pierdut ca strans in plasa

Si mii de diavoli creierii-ti strabat?

Atunci nu-ti afli tihna si nici pace,

Caci niciodata ziua nu se face.

 

Link to comment
Share on other sites

Adrian Păunescu

 

Făt-Frumos

 

Oameni, oameni, fraţii mei,

Disperaţii, fericiţii,

V-aţi spălat de superstiţii,

De demoni şi dumnezei.

 

Însă-i nu-i destul folos

Dacă peste tot ce este

V-aţi spălat şi de poveste,

L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.

 

Vin la voi acum plângând,

Gura-mi sângeră ca rana,

Unde este Consânzeana,

În ce bolţi, pe ce pământ?

 

Mă ridic plângând de jos,

Ca la un pierdut examen,

Unde vă e basmul, oameni.

Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos?

 

Făt-Frumos n-a existat,

N-a stat nimănui în cale,

Era numai visul moale

Al vreunui trist băiat.

 

Mai visaţi de vreţi să fiţi

Fericiţi cu capu-n pernă,

Feriţi epoca modernă

De rigizi şi scofâlciţi.

 

Din prea mult entuziasm

Să nu spargeţi Voroneţul,

Daţi-i voi mai mare preţul,

Oameni, mai râvniţi la basm.

 

Voi, care aveţi copii,

Nu-i lăsati sub gând satanic,

Să respire sterp, mecanic,

Ca şi când nu ar fi.

 

Doborâţi himera jos,

Oameni, reveniţi în lume,

Pe umana noastra culme

Regăsiţi pe Făt-Frumos.

 

Făt-Frumos şi toţi ai lui,

Fiincă unde nu-i poveste

Lume nu-i şi om nu este

Şi, de fapt, nimica nu-i.

 

El venea la noi pe jos

Şi ni l-au răpit piraţii,

Vameşi vigilenţi, redaţi-i

Actele lui Făt-Frumos.

 

Daţi-i viaţa înapoi,

Ochii mari, mişcarea buzii,

Făt-Frumosul din iluzii

Şi frumos numai prin voi.

 

Link to comment
Share on other sites

Birocrație

 

- „Bună seara” - zise lupul, calm și demn,

- „N-ai la tine, oaie, cum să zic, un semn,

Buletinul, poate,

de identitate?”

- „N-aaam” - răspunse oaia-

- „Măăă grăbeeesc, că vine ploaia!”

-„Pleacă”, zise lupul cugetând adânc

-„Oaie fără acte nu pot să mănânc”!

 

Nu știu cine a scris-o. Am citit-o acum muuulți ani, într-un almanah. Nici nu mai știu care almanah. (Un almanah, două alma... știți voi!)

Link to comment
Share on other sites

Birocrație

 

- „Bună seara” - zise lupul, calm și demn,

- „N-ai la tine, oaie, cum să zic, un semn,

Buletinul, poate,

de identitate?”

- „N-aaam” - răspunse oaia-

- „Măăă grăbeeesc, că vine ploaia!”

-„Pleacă”, zise lupul cugetând adânc

-„Oaie fără acte nu pot să mănânc”!

 

Nu știu cine a scris-o. Am citit-o acum muuulți ani, într-un almanah. Nici nu mai știu care almanah. (Un almanah, două alma... știți voi!)

 

Pai, de ce-as manca eu oaia? :qmark: Si-nca una cu buletin.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Asemenea păsărilor

O. Paler

 

Şi nu ne mai separă de zei decât moartea.

 

Am văzut cum se goleşte clepsidra

 

şi cineva dintre noi spunea că şi mormintele mor,

 

nu numai cei ce-au coborât să le umple, şi poate aşa trebuie,

 

altfel mormintele ar cuceri toată lumea.

 

Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.

 

Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine

 

Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om

 

Această dragoste,

 

această lumină şi vântul care nu ne cruţă,

 

Care ne obligă să ne aducem totul aminte…

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

Acel taram...

Constantin Atomii

 

 

Ma-ntrebi ades ce mi s-ar intampla

De-as fi instrainat de tara mea?

 

Eu iti raspund, prietene, c-as fi

O noapte fara rasarit de zi,

Copac umil plantat intr-un pustiu

Batut de vanturi care nu ma stiu,

Sau o privighetoare fara glas

Facand din pom in pom strain popas.

In somnul meu , cumva de l-as avea,

Urechea zari de doine ar visa,

Iar ochii mei pe dinafara-nchisi

Livezi de pruni, de mar si de caisi.

Iar daca, totusi, Doamne, as uita

In clipe ratacite tara mea,

As auzi cum vin din departari

Din tulnice carpatice chemari

Sa ma intorc la dulcele pridvor

Cladit langa un susur de izvor.

Ce-nchipuie un mic parau de-argint

Privirii mele cel mai scump alint.

De m-ar opri ispite mari de trai

Imblelsugat ca la un tron de crai

M-as ofili ca floarea din buchet

Cu gandul dus spre maluri de Siret.

 

Acel taram chiar de mi-ar da palat,

M-as pierde-n el de dorul unui sat.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Toamna mea!

Marius Adrian Porojnicu

 

Toamna visele-si fosneste

Prinse-n vantul jucaus...

Gandurile mele zboara

Si-n haoticul urcus

Iluzoriu se-ntretaie:

Vise vechi si vise noi,

Frig-fior sau valvataie,

Cand stingher, cand pas in doi...

 

Ai fost ieri...parca si astazi,

Maine poate-i iarna bine...

- M-ai chemat sau eu pe tine?

Viata-mi trece...frigul vine...

 

Parca vad ca vine iarna

Si-mi ingheata gandurile...

Si-ntre foi ingalbenite

O sa-mi zaca randurile...

 

Si din toate cate astazi

Ma atrag sau ma-nspaimanta,

Pumn de oase si cenuse...

Si o lira! Lira franta...

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Soarta

Marius Adrian Porojnicu

 

Sentimente 'ngamadite intr-o inima de om,

Si iubire , si durere... toate visele din somn...

Disperare si speranta , decadere si 'naltare!

Bine-a zis cine a zis :" a fi om e lucru mare!"

 

Pasii tai, cand mici, cand mari

Ti-au alcatuit un drum.

Vrei, nu vrei, urmezi cararea,

Chiar de treci prin foc sau scrum...

 

Chiar de treci peste mormantul

Celui drag, cuprins de huma,

Duci cararea mai departe

Chiar de-ti trece peste muma!

 

Chin, cosmar, sublim sau sfant,

Visul tau ti-arata calea

Si-ti urmezi , fara de preget,

Indarjit si ferm , cararea!

 

Marea de se-aseaza-n drum,

Muntele de-ti taie zarea,

Deschizi drum, chiar si prin astea,

Doar ca sa-ti urmezi cararea!

 

Unde duce drumul tau?

Nici nu stii , si nici ca-ti pasa,

Dar ai vrea ca acel loc

Sa-l numesti simplu: ACASA!

 

Io-s acasa-n gandul meu,

Si-n ast vers , sunt tot acasa!

Sunt acasa-n gandul tau,

Si in painea de pe masa!

 

Si-n iubire, si-n durere,

Si in slovele din carte,

Sunt acasa si-n gradina ,

Si voi fi si dupa moarte...

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Singur, fara nimeni

Adrian Păunescu

 

Fereasca Dumnezeu, daca mai poate,

Pe fiecare, de singuratate,

acesta-mi pare lucrul cel mai greu,

fereasca-ma de mine Dumnezeu.

 

Fereasca-ma noroiul de noroaie,

fereasca-ma plouandul nor - de ploaie,

fereasca-ma singuratatea mea

ca singur sa ma narui pe podea.

 

Si gura sa-mi aud cum mila cere,

vreunor pasi din vreo apropiere,

si, fara nimeni, sa ma sting in glas,

pe lume cat de singur am ramas.

 

Atat de singur sunt pe-acest pamant,

ca nimeni nu va sti daca mai sunt.

 

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...