Narcisa Posted September 7, 2008 Report Share Posted September 7, 2008 Nichifor Crainic Mama de departe Lânga lacul larg-înfiorat si pal, Te-am vazut în toamna ramânând pe mal. Profilata trist pe cerul sângeriu, Printre foi cazute prea de timpuriu, Cu naframa-n care cautai sa-ngropi Sfâsiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Si de-atunci, mereu Lacrimile tale cad în gândul meu : Frunze vestejite peste lacul pal, Turburându-i vesnic sfarâmatul val. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 8, 2008 Report Share Posted September 8, 2008 Povestea zapezii Miron Manega Era o tara-n care nu ningea… Cu oameni negri e povestea mea: Atat de negre lacrimi si de triste, Inabuseau in negrele batiste Incat, odata, un strain le-a zis (Avea strainu-n brate, un cais) C-ar fi de-ajuns o lacrima de-a lor Sa piara si cais si calator! Ei l-au privit cu ochiul stins si tamp, Dar cum strangeau taciunii de pe cimp Si timp n-aveau de vorbe - au tacut. Si dus a fost strainul cel limbut. A mai trecut o noapte si ceva. Si-n tara asta-n care nu ningea Nici barem printre ganduri, uneori, Veni pe lume un copil din flori… Era frumos copilul, ca un vis De nimeni povestit, de nimeni scris, Si-atat de bland, incat ti se parea Ca ochii lui imensi, de peruzea, Te vindecau de triste si de negre. Iar mai tirziu, cind mainile-i alegre Si-au inteles menirea si norocul, Dezmeticind in colburi negre - jocul, Cercat-au el si frigul si arsura, Si mangaierea ierbilor si zgura, Vesmantul trist pe trupul de vestala, Pizmasul maracine sub petala, Taisul, lantul, rugul si cenusa, Si fulgul inefabil si catusa… Atat trudit-a gindul lui sa stie Ce-i stins in rod, ce-i rodnic in pustie Si-atat de tainic le-a deprins orandul Ca se-mbunau stihiile, urmandu-l… Cum a crescut copilul, nu v-as spune, Ar fi un cantec negru - de taciune! In zaristea posaca si putina El n-avea loc de propria lumina, Ca-l urmareau cu ura fara margini Locuitorii negrelor paragini, Sa-i interzica mainile si visul Care trezeau in amintiri caisul Vestit candva de un strain limbut… Cerneau lumini in visul lui tacut, Peste pamantul parasit de iezi; Lumini cu nume palid, de zapezi. Si visul lui era o piaza-rea In tara-n care nimeni nu visa, Caci multi l-au ascultat. Si l-au crezut. Si dorul de zapezi de la-nceput Mocnea acum ascuns pe sub cenusi. Si paznici negri se-nmulteau la usi Cu jbilturi groase incercand sa prinda, In latul lor, vreun murmur de colinda… Dar cum, de la un timp, ii urmarea In truda lor, o pasare de nea Si de nesomn , zareau lunateci iezi, L-au prins pe visatorul de zapezi Si l-au legat, departe de lumina, Cu lanturi grele, intr-o fosta mina. L-au judecat apoi, grabit, in taina, L-au condamnat sa nu mai poarte haina, Sa n-aiba drept la adapost ori mas, La buna ziua sau la bun-ramas, La somnul cel obstesc, ori la vreun pat, Sa poarte vesnic lesa cu stigmat, Sa fie ars de viu pe metereze Vreun vis de va-ndrazni sa mai viseze… Lasat sa fie-n plata nimanui Pan' s-o dezice de zapada lui! Iar cand la temnita s-au dus sa-l vada, Gasit-au doar o mana de zapada. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 8, 2008 Report Share Posted September 8, 2008 Catre Hypnos I Ei dormeau. Ei se nasteau dormind; strigat prin somn cadeau cuvintele nascându-i din ultima silaba. Cresteau dormind, se îndragosteau dormind si nunta si-o celebrau în somn. Întemeiau asezari de cuvinte, în somn. Femeile lor nasteau în somn, iar ei, cu totii, îmbatrâneau în somn si mureau astfel. Tineri dormind, le luau locul în vis, noi si sfâsietoare cuvinte adormite înlocuiau vechile, profund adormitele cuvinte. II Dar sa se trezeasca, aceasta nu o voia, nici unul. Ei traiau în somn pentru ca numai în vis traiau cu tot trupul deodata. Pasarile lor zburau dormind, pestii lor înotau dormind. Caii lor galopau în somn si toamna în vii, se coceau struguri de vis. Nimenea si nici unul nu voia sa se trezeasca, pentru ca numai astfel forma lor le apartinea în întregime si toata deodata. III Ei îi urau pe cei treji. Spuneau ca cei ce sunt treji nu traiesc în ei însisi. Spuneau ca cei treji nu sunt altceva decât privire, atunci când privesc, auz, atunci când aud, durere, atunci când se-ndurereaza. Ei îi urau pe cei treji. Spuneau ca cei ce sunt treji nu sunt în stare sa-si locuiasca tot trupul deodata ci, ca si cum ar fi goi pe dinauntru, ei, cei treji, alearga tot timpul în ei însisi fiind rând pe rând numai o glezna sau numai o tâmpla sau numai un brat, - restul trupului azvârlindu-si-l rând pe rând în tenebre. IV Ei îi urau pe cei treji numindu-i "Cei fara de trup" Dar ura lor din când în când devenea colosala pentru ca, spuneau ei, însasi privirea se poate trezi si-atunci în ea nu mai traiesc toate culorile deodata, … însusi auzul se poate trezi si-atunci în el nu mai traiesc toate sunetele deodata Si însasi culoarea se poate trezi si-atunci în ea nu mai traiesc toate vibratiile deodata Si însusi sunetul se poate trezi si-atunci în el nu mai traiesc toate amintirile deodata… V Ei dormeau. Ei se nasteau dormind. Se înmulteau dormind. Mureau dormind. Dar tot timpul erau identici Cu trupul lor. Ei traiau în vis si chiar si arborii ca sa-i adumbreasca trebuiau mai întâi sa adoarma putând numai astfel sa-si zvârle peste trupurile lor întregi si umbra si radacinile lor. (Nichita Stanescu) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
just.me Posted September 9, 2008 Report Share Posted September 9, 2008 "Vine o vreme Cand nu mai poti fugi Vine o seara Cand se ingreuneaza aripile Vine o clipa Cand te ajumge umbra din urma...." (fragment din Merry go round- Cezar Baltag) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 9, 2008 Report Share Posted September 9, 2008 Rasunetul Câte stele şi câţi sori Pomenitu-ţi-au ţărâna De la cerul Tău ajung Când ridic spre păsări mâna... Câte stele ţi s-au scurs În inelele din trunchi, De-ţi ajunge zilnic cerul Până-aproape de genunchi?... Şi-apoi oare care cer Sprijinit de trunchiu-ţi teafăr, Mi-a iscat în pipt ninsori Ce mă dor dinspre Luceferi?... (Luca Onur) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 10, 2008 Report Share Posted September 10, 2008 Smarald efemer Aş fi putut aştepta tăcut în noaptea dintre lumi dar ninge în suflet cu gânduri înveşmîntate liturgic mă mistui ca o candelă într-un altar păgân şi te simt sfinţindu-mi respiraţia închisă în gândul tău prăpastie-n cuget nici nu mai ştiu când am pierdut secunda eternă pe-un smarald efemer râdeam când îmi şopteai prin vitralii ca-n sânul începutului sălăşluieşte sfârşitul că între viaţă şi moarte speranţa tace dar pasul ţi-e uşor şi n-aud crezând în aşteptarea lungă şi întunecată. (Taisia Mihaila Negru) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 11, 2008 Report Share Posted September 11, 2008 Din parul tau Întelepciunea unui mag mi-a povestit odata de-un val prin care nu putem strabate cu privirea, paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Si-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii în parul tau, eu, ametit de valurile-i negre si bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din parul tau - si strig, si strig, si-ntâia oara simt întreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui. (Lucian Blaga) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 11, 2008 Report Share Posted September 11, 2008 Oglinzile Grigore Alexandrescu Am citit altădată, nu mai ştiu în ce carte, Că într-o ţară mare, de aicea nu departe, Plăcuta frumuseţe trecea de uraciune: Caţi se-ntampla s-o aibă se socoteau slutiţi; Iar frumoşi de minune Se socoteau aceia ce era mai pociţi. Oglinzi ca să se vază nu se afla în ţară, Şi era poprit lucru să s-aducă d-afară. Aşa fieştecine Socotea despre sine Ceea ce auzea, Căci chiar undele garlei ce curgea prin cetate Erau atît de negre ş-atat de-ntunecate, Încat nu putea omul nici umbra a-şi vedea. Dar după multe zile şi vreme-ndelungată, O corabie mare, cu oglinzi încărcată, Trecand pe lîngă ţara de care vă vorbesc, O apucă furtuna, o furtună cumplită, Sau ca să zic mai bine, furtună norocită, Pricină de prefaceri, de un folos obştesc; Şi pentru-al obştei bine, o pagubă oricare Nu mi se pare mare, Mai vartos cand acesta nu s-atinge de mine. Împinsă de talazuri, corabia slăbită Se sfăramă, dar marfă puţină s-a-necat; Oglinzele ,mai toate, le scoase la uscat. Locuitorii ţării, Caţi se aflau atuncea pe ţărmurile mării, Cu toţii alergară, Şi-n graba le -adunară. Se priviră în ele, şi cuprinşi de mirare Văzură adevărul, mulţi însă cu-ntristare. Dar afland dregătorii minunea întamplată, Porunciră îndată A se sparge cu pietre ş-a se desfiinţa Oglinzele acelea, oriunde s-ar afla. Multe se sfăramară, dar ascunseră multe Acei care porunca nu vrură s-o asculte. Şi din vremea aceea , toţi oamenii frumoşi Arata o oglindă acelor uracioşi. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 12, 2008 Report Share Posted September 12, 2008 frumoasa poezie,Narcisa Sonnet Tired with all these for restful death I cry, As to behold desert a beggar born, And needy nothing trimmed in jollity, And purest faith unhappily forsworn, And gilded honour shamefully misplaced, And maiden virtue rudely strumpeted, And right perfection wrongfully disgraced, And strength by limping sway disabled And art made tongue-tied by authority, And folly (doctor-like) controlling skill, And simple truth miscalled simplicity, And captive good attending captain ill. Tired with all these, from these would I be gone, Save that to die, I leave my love alone. (W.Shakespeare) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 13, 2008 Report Share Posted September 13, 2008 Rondelul rozelor de august Mai sunt incă roze, -- mai sunt, Si tot parfumate si ele Asa cum au fost si acele Când ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic avânt... Priveam, dintre oameni, spre stele; - Mai sunt incă roze -- mai sunt, Si tot parfumate si ele. Zadarnic al vietei cuvânt A stins bucuriile mele, Mereu când zâmbesc uit, si cânt, In ciuda cercărilor grele, Mai sunt incă roze, -- mai sunt. (A.Macedonski) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA Posted September 13, 2008 Report Share Posted September 13, 2008 Descintec de ploaie Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile, Innebunitele ploi si ploile calme, Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei, Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit, Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile, Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta, Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti, Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii. Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie , E urit si poate nici nu e adevarat, Dar lasa-ma atunci cind ploua, Numai atunci cind ploua, Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie . Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par, Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii, Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu Esti departe plecat si eu te astept, Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept Si totusi astept. E-n aer miros de dragoste viu, Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul, Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator, Toti trecatorii sint indragostiti, Si eu te astept. Doar tu stii - Iubesc ploile, Iubesc cu patima ploile, Innebunitele ploi si ploile calme, Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei... Autor: Ana Blandiana Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
florin7franky Posted September 13, 2008 Report Share Posted September 13, 2008 Douăzeci şi unu de cântece cu luminiţe Odorul meu îl port bijuterie, o rază de bujor într-un pahar. Orice sărut al lui e o cutie unde surâde un mărgăritar. În orice stih şi pas e numai el, îl culc în raze şi-l adorm cu stele şi ca pe-un zbor ceresc de porumbel îl leagăn peste crângul vieţii mele. Radu Gyr Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted September 13, 2008 Report Share Posted September 13, 2008 Rondelul unei flori Vara aceasta, o floare-a-nflorit mai mult, Rotindu-şi parfumul după fiecare trecător Şi le zămbeşte tuturor, sperând Să îi zâmbească cineva, recunoscător. Şi-am căzut în genunchi, ocrotindu-i petalele cu mâna, Rugând-o să nu plece, cu ultimele raze întârziate. Vara aceasta, o floare-a-nflorit mai mult, Rotindu-şi parfumul după fiecare trecător. M-am aplecat şi i-am şoptit, Cât de mult inseamna acum, când florile dispar, Strălucirea şi parfumul ei, Nemuritor...dor, speranţă, viitor... Vara aceasta, o floare-a-nflorit mai mult Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
blue eyes Posted September 13, 2008 Report Share Posted September 13, 2008 Magda Isanos Belsug trist Inima mi-i pom impovarat de rodii singerii ; le-am scuturat, si nu s-au scuturat, si trebuie sa vii. Ramurile sa se-ndrepte vor catre cer si soare usurate, tu stii ca doare bogatia lor, culege-le cu mina ta pe toate. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted September 14, 2008 Author Report Share Posted September 14, 2008 Faptura mamei Usoara, maica, usoara, C-ai putea sa mergi calcand Pe semintele ce zboara Intre ceruri si pamant. In priviri c-un fel de teama, Fericita totusi esti Iarba stie cum te cheama, Steaua stie ce gandesti. Autor: Grigore Vieru Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 14, 2008 Report Share Posted September 14, 2008 (edited) frumoasa poezia ,vesperala ,asteptam sa mai postezi aici Tu ai murit Memoriei lui Stefan Petica Tu ai murit in una din zilele aceste, Tu, blond copil de vise, sfios si vesnic trist, Dar Ea mai geme inca, te cheamă, blande Crist, Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste... Vioarele din doliu, cu strunele plesnite, Te cheama tremurande cu nota cea din urma Si-n van se uita-n zare si-ntreaba de-a ta urma Fecioara-n alb, pe brate cu roze vestejite. Se duse visatorul cu fruntea intristata, Si trandafiri de-acuma nu vor mai inflori, Cu visurile moarte in pace va dormi... Fecioara-n alb muri-va pe marmura stelata... (G. Bacovia) Edited September 14, 2008 by raul Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 14, 2008 Report Share Posted September 14, 2008 Taxi Magic de Adriana Lisandru ce mai faceţi, doamnă? aţi rămas la fel de frumoasă, unde vă las? la capătul lumii, prietene, acolo unde toamnele nu mai găsesc drumul întoarcerii, acolo o să-mi fac o căsuţă din vorbe dulci cu adevăruri amare la subsuoara silabelor, aşternut voi pune privirile voastre, tablouri mâinile voastre dezbrăcându-mă-n gând. el mă priveşte pe furiş în oglindă, de ce are femeia aceasta ochii aşa de negri? ca să înveţe întunericul pe de rost, îi răspunde oglinda . Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 15, 2008 Report Share Posted September 15, 2008 (edited) Poarta sufletului De-aş putea rupe tăcerea dintre noi ! Dar cum să ceri iernii flori de mai ? Mă prinde triste?ea şi-n taină contemplu... Aripi albe, mari se desfac - Poarta sufletului se deschide... Sunt furtună, sunt ploaie, sunt soare ! (Viorica Sălăjeanu) Edited September 15, 2008 by raul Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
florin7franky Posted September 15, 2008 Report Share Posted September 15, 2008 Semper eadem Mi-ai spus: „De unde-ţi vine ciudata întristare Ce creşte ca şi marea pe-un ţărm stâncos, pustiu?” Când inima culesul şi-a isprăvit, ne pare O boală viaţa. Taina aceasta toţi o ştiu. E o durere simplă, deloc misterioasă Şi limpede ca tine când râzi şi lumii placi Nu căuta degeaba frumoasa mea curioasă Şi-acum, deşi ţi-e glasul atât de dulce, taci! Taci, ne-nvăţato! Suflet ce nu cunoaşte ceaţa! Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viaţa În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt şi-alene Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis Şi-ncet s-adorm în umbra ce-ţi lunecă din gene! Charles Baudelaire Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Dor de munţi Teofil Răchiţeanu Şi-o să-mi sune iarăşi cornul Şi-o să-mi fie iarăşi dor Să mă sui la munţii veşnici Petrecuţi cu fruntea-n nor. Şi-o să las în urmă patimi Şi în munţii cei de dor Singur numai mă voi pierde Prin adâncul codrilor. Lepădând mâhniri, aleanuri – Ceasul cine-l poate spune? – Am să cad pe-un ţărm de apă Cu faţa spre Soare-Apune. Şi-apoi, soarele-o să moară Sub o geană de pământ Şi-o să mă cuprindă somnul Legănat de-un mulcom vânt. Şi-o să fie seara lină Şi-o să-mi sune codrul sfânt, Ca un plâns din altă lume Revărsat peste pământ… Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Glossă - fragment- Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rau şi ce e bine Tu te-ntreaba şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. (Mihai Eminescu) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 20, 2008 Report Share Posted September 20, 2008 Trecatorului Cincinat Pavelescu In fata casei mele te afli. Intra , daca Macar o data viata un dor ti-a sugrumat. Si-n chinuri al tau suflet de-a trebuit sa taca, Aici vei stii cat doare un tipat nestrigat. Caci, cine valul vietii nu l-a simtit intr`ansul Cum urca si se zbate, ca marea cand e rea, Si n-a stiut ce-i visul, ce-i dragostea si plansul, Acela o sa fie strain in casa mea. Dar daca vii la mine cu fruntea innorata, Simtind si tu ca visul e greu sa-l faci cuvant, Atunci impinge poarta si intra ; o sa bata O inima de frate in oaspetele sfant. Trecutul meu va creste din umbra ce se lasa. Iti voi intinde jiltul sa stai. Vei asculta Si-ti va parea o clipa, ca esti la tine-acasa Si versul meu ca spune povesti din viata ta ! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 20, 2008 Report Share Posted September 20, 2008 Spre toamna Pe drumuri delirînd, Pe vreme de toamnă Mă urmăreşte-un gînd Ce mă îndeamnă : - Dispari mai curînd ! La casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Şi-o chem ca să vadă cum plouă Frunzişul, în tîrgul ploios. Dar, iată, şi-un mort evreiesc… Şi plouă, e moină, noroi - În murmure stranii semite M-adaug şi eu în convoi. Şi nimeni nu ştie ce-i asta - M-afund într-o crîşmă să scriu, Sau rîd şi pornesc înspre casă, Şi-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Şi mereu delirînd, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gînd Ce mă îndeamnă : - Dispari mai curînd !… (George Bacovia) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 21, 2008 Report Share Posted September 21, 2008 Cantec Cincinat Pavelescu Un fluviu calm as vrea sa fiu, Un fluviu calm cu ape line, Sa ninga luna peste mine In clare nopti, argintu-i viu. Si tu, o insula sa fii, O insula de roze pale, Sa zboare-adeseori petale Pe linul undei aurii. O insula de flori si soapte Muiate-n aer de amurg… Si eu, in jurul tau sa curg, Mangaietor ca si o noapte. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 21, 2008 Report Share Posted September 21, 2008 Nervi de toamna E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează. (George Bacovia) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.