vesperala Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Zilnic avem nevoie de multă răbdare în relaţiile cu cei care ne înconjoară şi în legătură cu evenimentele aşteptate... Avem nevoie de răbdare cu copiii, cu părinţii, cu bătrânii, cu tinerii, cu partenerul de viaţă, cu animalele de casă, cu persoanele străine care cu tupeu par să intre uneori în intimitatea noastră... Şi toţi au nevoie de răbdare când au de-a face cu noi.. Dar cum dobândim răbdarea ? Cum o exersăm de fapt? Eu cred că ţine de antrenament... Mai demult lucram goblen şi am simţit nu doar cum mă calmează , ci şi cum îmi dă puterea să fac acelaşi lucru de zeci de ori fără să mă plictisesc. Când dau stele e practic acelaşi mini-ritual de zeci de ori, sute de ori, mii de ori, zeci de mii de ori... Mai bine nu socotiţi.. Mereu la fel şi nicidecum plictisitor. De fiecare dată de parcă ar fi primul profil în care intru.. Mă tot întreb care sunt mecanismele răbdării. În ce măsură are mai multă răbdare o persoană flegmatică faţă de una melancolică? În ce măsură capacitatea de a stăpâni primul impuls de reacţie caracterizează un anume temperament? Sunt zeci de întrebări care mă frământă şi recunosc că nu am un răspuns suficient de clar din punctul de vedere al mecanismelor cognitive implicate. În schimb sunt tare curioasă. Şi caut de mult timp răspunsul. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
crysty2k5 Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Eu de fel nu prea am rabdare....nu-mi place sa fac un lucru ce necesita fffff mult timp...ori ma plictisesc ori ma enervez :ph34r: Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 eu cred ca daca ne place sa facem ceva, mereu avem rabdare de acel ceva si uneori nerabdare pana ajungem sa l facem Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
BigDefender Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Cred ca rabdarea vine si odata cu varsta, nerabdarea este apanajul tineretii! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Părerea mea este că, întradevăr contează atitudinea şi cum " se pune suflet", referitor la răbdare. Eu de exemplu, abia rezist 10 minute la coadă la plătit ceva..gen curent, net... dar pot sta ore în şir, aproape fără să mă misc, la un pescuit. Când sunt nervos, sau agitat, cel mai bine mă linişteşte să scriu ceva, de mână, (să copiez din istorie, nu să compun). Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
samsara Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 Cred ca rabdarea vine si odata cu varsta, nerabdarea este apanajul tineretii! Sau ar trebui. Si eu sunt cam nerabdatoare mai ales cand trebuie sa-mi soseasca un pachet, sa merg la cumparaturi, sa merg in excursii ... Sunt de parere ca aceasta se cultiva in timp si cu multa ... rabdare Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
raul Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 oamenii mari au rabdare cu cei care nu au rabdare ,sau ar trebui sa aiba Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
king_mihaitza Posted September 19, 2008 Report Share Posted September 19, 2008 ceva logica are ce spui,dar pot fi si tineri rabdatori si batrani fara rabdare. depinde si de caracterul omului,dar mai presus de toate,e o virtute ce o dobandim. eu sunt o persoana foarte rabdatoare,dar pana la o culme;si eu ajung sa ma enervez. am foarte mare rabdare ca sa citesc o carte pe care o consider interesanta,si am rabdare si cand nu e foarte interesanta,poate raman cu ceva din ea,si am si atunci cand joc triburile sau ma uit la un anime. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
KyKy Posted March 25, 2009 Report Share Posted March 25, 2009 rabdare am, chiar foarte multa, daca am ce sa fac altceva Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Broken Childhood Posted May 26, 2009 Report Share Posted May 26, 2009 Rabdare sa ascult pe cineva,sa citesc,sa termin o treaba sau sa merg un drum lung am.Dar urasc sa astept si sa nu fac nimic intre timp.De exemplu daca ma intalnesc cu cineva intr-un anume loc la o anumita ora si nu ajunge acolo in momentul stabilit ,abea pot sa astept 2 minute si incep sa-l sun,se mai intampla si sa plec daca nu a aparut dupa ceva vreme. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
gabriel Posted May 26, 2009 Report Share Posted May 26, 2009 Am rabdare de portelan , m-ai crapa si la mine Dar de obicei imi intind maxim nervii Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Rocozaur Posted May 27, 2009 Report Share Posted May 27, 2009 Cand a fost vorba sa fiu nerabdator, am asteptat linistit. Cand sa fie nevoie de rabdarea mea, am crapat si am fost mai mult decat nerabdator. Se pare ca Rabdarea nu prea se lipeste de mine Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Lucareli Posted May 28, 2009 Report Share Posted May 28, 2009 persoana mea nu respecta un tipar in ceea ce priveste rabdarea sau nerabdarea, depinde de intensitatea cu care simt lucrurile, dar, in general, sunt o fire linistita si rabdatoare... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
gbrgeorge Posted February 16, 2010 Report Share Posted February 16, 2010 Cred ca depinde mult si contextul in care esti nevoit sa iti arati una din cele 2 "calitati". Stim bine ca in trafic e bine sa iti pastrezi rabdarea pentru a ajunge linistit acasa (desi sunt mici sansele). Adeseori imi pierd calmul cand stau foarte mult asteptand raspunsul la un ghiseu, sau cand vad si particip la o coada lunga. Imi pierd cumpatul cand evident am dreptate si sunt contrazis. Dar totusi am invatat sa ma calmez si sa las cursul liber al faptelor sa se implineasca... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
catyboy69 Posted February 25, 2010 Report Share Posted February 25, 2010 Zilnic avem nevoie de multă răbdare în relaţiile cu cei care ne înconjoară şi în legătură cu evenimentele aşteptate... Avem nevoie de răbdare cu copiii, cu părinţii, cu bătrânii, cu tinerii, cu partenerul de viaţă, cu animalele de casă, cu persoanele străine care cu tupeu par să intre uneori în intimitatea noastră... Şi toţi au nevoie de răbdare când au de-a face cu noi.. Dar cum dobândim răbdarea ? Cum o exersăm de fapt? Eu cred că ţine de antrenament... Mă tot întreb care sunt mecanismele răbdării. În ce măsură are mai multă răbdare o persoană flegmatică faţă de una melancolică? În ce măsură capacitatea de a stăpâni primul impuls de reacţie caracterizează un anume temperament? Sunt zeci de întrebări care mă frământă şi recunosc că nu am un răspuns suficient de clar din punctul de vedere al mecanismelor cognitive implicate. În schimb sunt tare curioasă. Şi caut de mult timp răspunsul. Am o veste buna....si una proasta! Am rabdare de beton........si stiu cum functioneaza si se exerseaza. Asta e vestea buna....... Vestea proasta este ca am obiceiul sa despic firul in patru....asa ca cel mai bun antrenament pe care il poti face......e sa ai rabdare sa citesti tot. In primul rand ce este rabdarea sau nerabdarea? Starea pe care o avem in asteptarea unui eveniment asteptat! Scurt si la obiect.....chiar ma bucur ca am reusit sa fiu scurt. Una dintre componentele importante in mecanismul acestei stari este perceptia timpului. Chiar daca avem impresia ca timpul este doar ceva in afara noastra.....este de fapt ceva ce ne apartine doar noua, oamenilor. Animalele percep evolutia evenimentelor....viteza acestei evolutii, etc.....insa nu le intereseaza aspectul :loc in timp. Nu reprezinta nici o relevanta pentru ele daca la ora de si minutul de a avut loc acum doi ani un eveniment sau ca maine la aceeasi ora .....nicdecum. Nu le foloseste la nimic. La ele totul depinde de prezent, de ce ofera acesta. Pentru a intelege cat de cat cum percepem timpul, e important sa stim ca exista un ritm in care creierul trece in revista toate conexiunile. Acest ritm depinde de la persoana la persoana. Motivul acestei treceri in revista este un fel de refresh care modifica informatia la care se refera o conexiune in raport cu situatia prezenta din mediu. Pentru creier, mediul este cel exterior, insa in aceeasi masura conexiunile se refera si la organism deci la mediul interior. Acestea sunt cele doua medii cu care compara informatia stocata si cea prezenta. Acest ritm este totusi unul extrem de rapid.Noi avem impresia ca ne gandim la ceva si imaginea apare in minte instantaneu....insa: in acest timp creierul a parcurs conexiunile de cateva ori , timp in care a adunat intr-o memorie tampon toate informatiile care fac astfel imaginea noastra, gandul nostru. In timpul acestui refresh de memorie, se face un refresh si al memoriei care reprezinta drumul nostru prin viata. Acest refresh incepe cu informatiile despre nastere, trece prin memoria care are legatura cu prezentul apoi continua in partea de memorie ALOCATA IDEILOR PROGRAMATE pentru VIITOR. De fapt acolo sunt stocate toate informatiile pe care noi le-am considerat ca influenteaza viitorul. Un fel de camara unde punem tot felul de unelte, ganduri, imagini etc, pe care intr-un moment sau altul le-am atribuit momentelor din viitor. Cat e de lunga ca si timp portiunea de spatiu in memorie alocata viitorului? Creierul nu plaseaza limite....ci doar informatii, la locul lor in camaruta din viitor pentru care au fost gandite. La ce ne foloseste acesta stocare a informatiilor pentru viitor? Creierul nu are notiunea decat cea de prezent....daca noi ne gandim la 5oo de ani de viata, acesta extinde memoria pentru informatiile privind viitorul la 500 de ani minus cat am trait pana acum. Asta e treaba lui si oface fara probleme. Stocheaza , organizeaza informatiile in asa fel ca atunci cand vine momentul sa fie folosite sau cel putin usor de gasit. Cu alte cuvinte.....in fiecare secunda , facem o trecere in revista a vietii noastre poate de sute de ori. Ce legatura are acest lucru cu perceptia timpului? Unitatea la toata acesta memorie de timp, cea mai mica parte, considerata de creier ca indivizibila este tocmai perioada in care face un refresh. Sa presupunem ca faca acest refresh de 100 de ori pe secunda, inseamna ca timpul in memoria alocata vietii noatre este impartit in sutimi de secunda. Acum! Trecerea evenimentelor o percepem ca normala cand creierul ne da o anumita cantitate de informatie pe secunda. Asta in mod constient. Ce se intampla cand evenimentele avem impresia ca se precipita. Viteza cu care creierul face refresul este constanta insa numarul de informatii pe care il transmite constientului sunt mai multe decat in mod normal. Daca in cadrul refresului normal, la 100 de asemenea treceri in revista ne expunea 50 de informatii, cand ne ofera 100 de informatii in aceeasi perioada de timp, percepem ca a trecut timp dublu. Daca in loc de 50 de informatii ne trimite 25 percepem ca a trecut doar o jumatate din timp. Percepem intotdeauna comparand cu media de 50 de informatii in unitatea de timp. Exagerand, pentru intelegere, trimitand 1 informatie in unitatea de timp, vom percepe ca a trecut o unitate de timp doar cand s-au acumulat 50 de informatii. Pentru ca am primit doar o informatie percepem ca a trecut doar o unitate de timp /50. Vom percepe o unitate de timp intreaga dupa ce ni se va trimite 50 de informatii. Acum , dupa ce stim cum percepem timpul, putem analiza ce reprezinta starea de rabdare si nerabdare. Principiul de baza al acestei stari este asteptarea unui eveniment dorit. Cel care are asteapta curabdare, si placere evenimentul, accepta din start ca intre momentul prezent si momentul aparitiei evenimentului mai sunt incluse inca o multime de evenimente care trebuie luate in calcul. Perceptia sa plaseaza in minte ideea ca evenimentul este la locul lui si dupa un anumit numar de unitati de timp va avea loc. In acest timp primeste un numar normal de informatii....50. Cel care asteapta cu nerabdare face o mica greseala de perceptie. Masoara timpul care trece pana la acel eveniment, in acest proces orienteaza fara sa stie atentia spre numarul de informatii primite de la creier. Acesta percepe orientarea atentiei spre memoria evenimentelor ca fiind necesar sa constientizeze mai multa informatie, astfel ca prin acest procedeu reusim sa marim fluxul de informatii spre constient. Daca in loc de 50 de informatii normale in unitatea de timp....ne ofera acum 250 de informatii pe secunda sa spunem, perceptia noastra este ca au trecut 5 secunde, in loc de una cat a trecut in realitate. Daca nerabdarea creste, numarul de informatii creste.....se poate ajunge la 500. Intr-o secunda. Asta o percepem automat ca 10 secunde. Daca le punem fata de un minut putem sa vedem cat de mare efect are caesta actiune.....informatia pe care o primim de obicei in 10 minute, o primim acum intr-un minut. Pur si simplu avem constient convingerea ca au trecut 10 minute, astfel ca simtim efectiv ca timpul trece foarte incet. Mijloacele de simt deasemenea se supun acestui ritual, informatiile pe care le analizam din priviri in zece minute, le analizam acum intr-un singur minut. Chiar daca privim ceasul tot nu dispare senzatia ca atrecut prea mult timp. De fapt nu facem altceva decat suntem atenti la tot ce misca, astfel ca fiecare miscare marcheaza in mintea noastra trecerea timpului. Cam asta cu rabdarea si nerabdarea. ------------------------------------------------------------------------------ Totusi perceptia timpului are si parti deosebit de placute: indragostitii, uitand de lumea din jur, analizeaza in acele momente extrem de putine evenimente care marcheaza constient trecerea timpului, astfel apare senzatia extrem de placuta ca se pierde notiunea timpului. Sunt interesati doar de ei , astfel ca semnele exterioare trec neobservate. Stiu din proprie experienta ca ai senzatia ca nu poti include in timpul scurs toate evenimentele la care ai participat. Perceptia de oprire a timpului in loc este asa puternica deoarece acordam atentie doar catorva evenimente exterioare, astfel ca ce ni se intampla de obicei in 24 de ore, se petrece acum prin masurarea a celor doua sa trei intalniri, care avem clar impresia ca au durat 24 de ore cu toate ca analizand la rece constatam ca au fost doar trei momente de cate o ora. Devin asa de importante incat, nu mai analizam si pe celelalte 21 de ore, avand impresia astfel ca 24 de orea am petrecut impreuna. ----------------------------------------------------------------------------- Cum se trateaza nerabdarea? Rabdarea merge pe principiul ca timpul se scurge in ritmul sau. Nerabdarea merge pe principiul ca timpul pana la eveniment este prea lung. Asta se traduce la creier, care este servitorul nostru , ca fiind o comanda de a da mai multe informatii pe secunda. Chiar nu este interesat de motivul acestei cereri....el executa. O caracteristica la persoanele nerabdatoare este senzatia de lipsa de timp. Ar dori sa treaca de la un eveniment la altul fara sa mai treaca prin evenimentele intermediare. E ca si cum ar dori sa se teleprteze dintr-o locatie in alta. O metoda este obisnuirea cu ideea ca este timp destul pentru fiecare aspect al vietii noastre. Ce este cel mai important, este faptul ca analizand toate aspectele vietii, creste senzatia de abundenta a timpului. Dam timpului timp! O alta metoda este de a exersa constient perceptia timpului. Stand in camera asteptand sa treaca un minut, sau 10, ne obisnuim sa percepem la viteza normala ceea ce se petrece in jur. Nerabdatorii pierd din vedere perioadele dintre evenimentele importante. Astfel au 10 minute libere si le trec pur si simplu cu vederea concentrandu-se doar pe ceea ce marcheaza trecerea timpului. In acesta perioada insa fac o multime de actiuni pe care practic nu le traiesc, le asteapta trecerea. Daca in 24 de ore au 3 evenimente importante, restul zilei pare doar de umplutura. Nerabdatorii in general pierd legatura cu frumusetea vietii, pierd din vedere atatea aspecte importante. Efectul in timp este cel mai important. Faptul ca informatia se aduna doar cu ideea ca sunt utile pentru a ingreuna trecerea timpului, face ca acele informatii sa piarda din valoare, nu mai sunt apreciate de creier la valoarea lor, astfel ca atunci cand ne gandim la ceva , creierul ne va oferi doar informatiile pe care le-am marcat ca utile. Lipsa de informatii utile duce in timp la lipsa de optiuni. Efectele se pot anticipa...... O metoda este cea a observatorului..... Se porneste de la ideea ca nerabdarea este un obicei. Ca sa schimbi un obicei, in primul rand e foarte important sa cunosti acel obicei. Asta se face prin observatie a actiunilor proprii. Practic privim ca o persoana exterioara ce face mintea, gandirea, organismul etc in perioada in care se manifesta nerabdarea. in timp adunam destule informatii despre acesta nerabdare astfel se gasesc si metode de control.(eu la un moment dat aveam impresia ca semana foarte bine cu un obicei copilaresc, priveam nerabdarea ca o manifestare a copilului din mine, chiar ma amuzam cat de nerabdator pot fi ) Insa orice metoda aplicam , e foarte important sa fie bazata pe cunoasterea fenomenului. O obisnuinta se schimba foarte usor daca o cunosti bine, insa devine un efort de sisif daca incerci sa o schimbi fara sa stii cat e de bine inradacinata. Observarea fenomenului este cel mai important pas. De obicei cand informatiile sunt destule, stii efectiv cum se schimba , prin intelegerea fenomenului aflam si raspunsul la intrebarea cum am dori sa fim? --------------------------------------------------------------------------- V-am avertizat.....insa cine are rabdare si citeste atent......sigur gaseste informatii foarte utile. Eu de la nerabdare in fiecare moment am trecut la rabdare perceputa de cei din jur ca fiind "de beton". N-am facut minuni, am inteles fenomenul si mi-am raspuns apoi la intrebarea....eu cum vreau sa fiu. Si sunt asa cum vreau...."beton". ---------------------------------------------------------------------------- Toate aceste informatii fac de fapt un efort de CONSTIENTIZARE. Orice obicei la care suntem atenti.....prin constientizarea sa il cunoastem apoi putem sa il schimbam asa cum dorim de fapt. Eu ma intreb zilnic : cum fac cand fac ceea ce fac? Raspunsul la acesta intrebare e tocmai constientizarea modului de actiune ! De acolo e doar un pas spre o schimbare dorita! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Barcelona Posted February 25, 2010 Report Share Posted February 25, 2010 Eu am rabdare Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Eonica Posted February 25, 2010 Report Share Posted February 25, 2010 Din ceea ce scrieti voi aici adaugat la experienta personala conluzionez: 99 % din cazuri: a avea rabdare = a avea timp In ce categorie intru eu daca in majoritatea situatiilor as avea rabdare, dar nu am timpul disponibil la indemana ca sa imi dovedesc rabdarea ? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
NightShift Posted February 26, 2010 Report Share Posted February 26, 2010 99 % din cazuri: a avea rabdare = a avea timp Ezapt. Alocam timp si prioritate unei probleme, in functie de importanta ei. Clar. Unii ne exaspereaza despicand firul in 4, altii ne exaspereaza cu lipsa lor de rabdare. Toti apartinem ambelor categorii in functie de situatie, fiindca IMPORTANTA unei anumite chestiuni este perceputa diferit de catre cei implicati. nu stiu, zic si eu. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Lucareli Posted February 26, 2010 Report Share Posted February 26, 2010 Nu prea am rabdare de felul meu in ideea ca nu suport sa astept, turbez. Daca ma aflu in situatia de a preda ceva, cu copiii, ma refer, am o rabdare infinita, chiar. Dar sa nu ma puna cineva sa astept, la coada, la doctor, oriunde Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
tequila Posted February 26, 2010 Report Share Posted February 26, 2010 E greu cu...rabdarea Uneori, trebuie sa ti-o auto-induci/educi... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
catyboy69 Posted February 27, 2010 Report Share Posted February 27, 2010 Scuze daca pagina de trei pagini scrisa de mine incurca topicul. Nerabdarea m-a impins in viata la alegeri care m-au costat enorm. Tot din cauza nerabdarii, plasam in minte o idee......si dupa un gandulet doua, tragem concluzia. Necazul este , ca prin alegerile succesive pe care le facem ulterior, ajungem exact acolo unde am dorit , dar cu efort dublu, incercari multiple, esecuri lamentabile. Fiecare are ritmul sau in care aduna informatii. Trebuie sa faci un traseu prin viata mai lung sau mai scurt ca in timp si spatiu sa aduni destule informatii pentru ca sa ai destule detalii sa formulezi o decizie bazata pe obiectivitate si intelegerea fenomenului.....nu pe concluzii finale care se dovedesc doar pasi mici. Nerabdarea ne impinge sa procedam ca un cultivator fara rabdare care cultiva de mii de ori un anumit tip de samanta: acesta pana a invatat ca samanta are o perioada clara pana iese la suprafata, a dezgropat din nerabdare mii de seminte, rupandu-le radacina. Deci tot la rabdare a ajuns pana la urma! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Gliphy Posted March 13, 2010 Report Share Posted March 13, 2010 Nu prea ma am cu rabdarea, dar chiar daca raman fara continui sa raman calma. Zambesc, si dupa ce se termina tot imi trece, gandindu'ma la ce aiurea e sa astepti. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle1 Posted July 18, 2012 Report Share Posted July 18, 2012 Sunt colerica, bineinteles ca nu prea le am cu rabdarea. Nici nu vreau sa am rabdare, mi se pare plictisitor si pentru oamenii care gandesc lent, ca sa zic asa. Bineinteles ca din nerabdare am facut multe tampenii, dar parca mai multe am facut in extrem de putinele ocazii in care am avut rabdare. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted March 6, 2013 Report Share Posted March 6, 2013 Oameni si oameni. Ce-i uneste? Ce-i dezbina? Steinhardt, amintiri din inchisoare: " Fereastra e batuta in scanduri, dar sus e un patrat mic neacoperit. Pe acesta il putem tine inchis sau deschis. In principiu, este interzis a te apropia mai mult de doi metri de fereastra, dar unii gardieni se fac ca nu vad si in camera aceasta suntem lasati a manipula patratelul dupa voie. Jumatate din camera doreste sa-l tina inchis. ( Vreti sa ne omorati? Trage, dom'le, e un curent ucigator!) Cealalta jumatate sustine sa fie deschis. ( Vreti sa ne omorati? Ne sufocam, dom'le, e o caldura de moarte!) Ce minunata ocazie sa-mi arat marinimia, blandetea si detasarea. Zic: cum vreti, mi-este egal, nu ma pronunt. Pe loc se realizeaza unanimitatea celulei, care ma dusmaneste. Din toate partile se aude: ce, vrei sa te pui bine cu toata lumea? Vrei sa fii si-n car si-n caruta, si cu slanina-n pod si cu porcu-n cotet, nu-ti merge, ori cu carne, ori cu branza... Ura e generala, a tasnit spontan si sincer. ............................................. Votez cuminte pentru fereastra deschisa. Toate se potolesc ca prin farmec." Morala: mai usor cu nepartinirea si indiferenta fata de micimile si desertaciunile din jur! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Radu_RoAp Posted July 23, 2013 Report Share Posted July 23, 2013 Nu prea am rabdare de felul meu in ideea ca nu suport sa astept, turbez. Daca ma aflu in situatia de a preda ceva, cu copiii, ma refer, am o rabdare infinita, chiar. Dar sa nu ma puna cineva sa astept, la coada, la doctor, oriunde Is situatii cand astepti. Nimeni n-a murit din asa ceva. Sau? Sa-l citez pe doc oprescu? no way, tipo. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.