Jump to content
Vesperala Forum

Poza mea


amadino

Recommended Posts

  • Replies 879
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • 2 months later...
  • 4 months later...
:lol: Ok, ok...si ce trib erati voi?

 

Kitaponga

 

Mnemo, ce surpriza !

 

Eram datoare cu o aparitie :hugs:

 

Vai, pana sa deschid poza, asa mica cum era, credeam ca sunteti goi pusca :crazy: :blush:

 

Era o treaba . Aveam facute costumatii din saci si apoi o colega minunata ne-a ajutat cu confectionarea lor.

Edited by Mnemosyne
Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...
Intereanta si frumoasa viata de artist :)

 

Si grea. Traind viata atator personaje diferite ajungi sa te incarci cu fel si fel de experiente, cu fel si fel de emotii, incat ai impresia ca nu te mai poti regasi pe tine insuti. Propriul Eu incearca sa-ti mentina nealterata identitatea, devine revoltat, derutat, o lupta greu de castigat . Am urmat timp de trei ani sectia Regie-Teatru. Scena , spectatorii m-au traumatizat, niste emotii cumplite, greu de stapanit. N-as mai trece pe cararea acea, tot la sapa e mai usor :lol: . Bine, celor cu har , celor foarte talentati, cum e Mnemosyne a noastra , banuiesc ca le este mult mai la indemana. Dar usor nu le este nici lor, concurenta e acerba, oamenii parca din ce in ce mai putin apropiati de cultura adevarata ...

 

Link to comment
Share on other sites

Nu stiam asta despre Narcisa :o:

 

Sami, nu am facut o facultate de actorie, precum Mnemo a noastra, ci doar o simpla Scoala populara de arta .Profesor era actorul Nani Vladimir, un nume de notorietate la acea vreme. Imi amintesc cu precizie ultimul rol pe care l-am interpretat: Sunita, din "La o piatra de hotar", de I.D Sarbu. Si stii de ce-mi amintesc cu atata claritate :lol: ? Aveam de interpretat o scena in care baiatul indragostit de mine trebuia sa cante mereu din fluier pentru ca cei care se opuneau acestei iubiri sa se asigure ca n-o sa ma sarute. Ca sa iesim din incurcatura, el venea cu ideea sa cant eu la fluler si el sa aiba mainile libere. Asa prevedea scenariul. Din fluier stiam amandoi sa cantam, pe atunci in liceele pedagogice se facea multa muzica instrumentala . Numai ca, pe scena fiind, colegul meu a realizat ca uitase fluierul intr-o geanta pe care o daduse spre pastrare unui prieten aflat in sala. Mi-a soptit asta si-ti dai tu seama ca , novice fiind amandoi, fastaceala noastra a fost deplina si sesizabila . Am improvizat noi ceva , dar ne-a certat profesorul la final. Si poate ca n-ar fi fost atat de suparat, dar , cum un necaz nu vine niciodata singur, in sala se afla invitat insusi autorul piesei, dramaturgul I.D. Sarbu! Nu m-am folosit niciodata de diploma obtinuta, n-a fost cazul. Dar cu ceva tot m-am ales: am putut sa ma port ca si cand as fi in culmea fericirii, ori de cate ori imi plangea sufletul. La o adica, de ce sa dau strainilor apa la moara :lol: ?

Asa ca , stiu, am purtat opincile respective, la un nivel inferior, desigur, munca unui actor e titanica , tiranica si niciodata indeajuns de rasplatita. Actorul e ca si medicul, preia boli, necazuri, frustrari, incercand mereu sa vindece suflete, sa descreteasca frunti.

Deci, tot respectul pentru Mnemosyne :flowers: !

Link to comment
Share on other sites

Si grea. Traind viata atator personaje diferite ajungi sa te incarci cu fel si fel de experiente, cu fel si fel de emotii, incat ai impresia ca nu te mai poti regasi pe tine insuti. Propriul Eu incearca sa-ti mentina nealterata identitatea, devine revoltat, derutat, o lupta greu de castigat . Am urmat timp de trei ani sectia Regie-Teatru. Scena , spectatorii m-au traumatizat, niste emotii cumplite, greu de stapanit. N-as mai trece pe cararea acea, tot la sapa e mai usor :lol: . Bine, celor cu har , celor foarte talentati, cum e Mnemosyne a noastra , banuiesc ca le este mult mai la indemana. Dar usor nu le este nici lor, concurenta e acerba, oamenii parca din ce in ce mai putin apropiati de cultura adevarata ...

 

Doamna regizor :) Cineva care intelege cum ma simt.

 

Sami, nu am facut o facultate de actorie, precum Mnemo a noastra, ci doar o simpla Scoala populara de arta .Profesor era actorul Nani Vladimir, un nume de notorietate la acea vreme. Imi amintesc cu precizie ultimul rol pe care l-am interpretat: Sunita, din "La o piatra de hotar", de I.D Sarbu. Si stii de ce-mi amintesc cu atata claritate :lol: ? Aveam de interpretat o scena in care baiatul indragostit de mine trebuia sa cante mereu din fluier pentru ca cei care se opuneau acestei iubiri sa se asigure ca n-o sa ma sarute. Ca sa iesim din incurcatura, el venea cu ideea sa cant eu la fluler si el sa aiba mainile libere. Asa prevedea scenariul. Din fluier stiam amandoi sa cantam, pe atunci in liceele pedagogice se facea multa muzica instrumentala . Numai ca, pe scena fiind, colegul meu a realizat ca uitase fluierul intr-o geanta pe care o daduse spre pastrare unui prieten aflat in sala. Mi-a soptit asta si-ti dai tu seama ca , novice fiind amandoi, fastaceala noastra a fost deplina si sesizabila . Am improvizat noi ceva , dar ne-a certat profesorul la final. Si poate ca n-ar fi fost atat de suparat, dar , cum un necaz nu vine niciodata singur, in sala se afla invitat insusi autorul piesei, dramaturgul I.D. Sarbu! Nu m-am folosit niciodata de diploma obtinuta, n-a fost cazul. Dar cu ceva tot m-am ales: am putut sa ma port ca si cand as fi in culmea fericirii, ori de cate ori imi plangea sufletul. La o adica, de ce sa dau strainilor apa la moara :lol: ?

Asa ca , stiu, am purtat opincile respective, la un nivel inferior, desigur, munca unui actor e titanica , tiranica si niciodata indeajuns de rasplatita. Actorul e ca si medicul, preia boli, necazuri, frustrari, incercand mereu sa vindece suflete, sa descreteasca frunti.

Deci, tot respectul pentru Mnemosyne :flowers: !

 

Nu sunteti inferioara! Lumea asta e accesibila tututor celor care vor sa o exploreze! Da, la primul meu examen, colegul meu nu a avut chef sa repete si totusi, a iesit bine! Cel mai greu de suportat sunt jocurile de culise, nu rolurile jucate. Acelea le porti cu entuazism si mandrie! Ca fac parte din tine!

 

Artistii sunt oameni aparte.

Am si eu in casa unul in devenire, asa sper... :)

 

Artist plastic... a dvs :)

Edited by Mnemosyne
Link to comment
Share on other sites

A fost anul trecut, in vara , doua saptamani la Cluj.....a venit foarte incantat de acolo ! :)

Plus ca am si ceva rude din partea mamei pe acolo, eu fiind ardelean pe jumatate.

 

Chiar la inceputul saptamanii a fost pe acolo....

 

Ah e baiat! Nu stiu de ce aveam impresia ca ai zis ca ai o fata! Scuzele mele! Noh bun! Daca e Cluj, Cluj sa fie!

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...