Jump to content
Vesperala Forum

ALB-NEGRU...poezii de Mihai LEONTE


Mihai LEONTE

Recommended Posts

M A M A

 

În memoria veşnică a mamei mele,

Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

 

Cu mâini albe muncitoare,

Îmi cântai un cântec să adorm,

În somn îmi apăreai o floare,

Şi-n vis un înger păzitor.

 

Mi-apari în minte ca acum,

Râzând ţinându-mă în braţe,

Urându-mi în viaţă drum bun,

Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

 

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,

Să-mi dăruie arareori o mângâiere,

Si-n mine viaţa să-nflorească,

Făr’să cunosc pic de durere.

 

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,

Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,

Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,

Şi ai plecat pe lumea ceealaltă

 

ZLATNA 1958

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

LOCURI NATALE…

 

Prin umbra răchiţilor vechi,

În farmecul acesta feeric,

Mă cheamă dorul hai-hui,

Să umblu bezmetic.

 

Dacă de pe deal privesc,

Câteva căsuţe răsfirate,

Se lasă-n amurg întuneric,

Şi parcă fantome sunt toate.

 

Dar ce mă face a plânge?

Când amintirile se scurg,

Inima-n piept mi se frânge,

Şi-mi apare al vieţii tumult.

 

De ce? Mă întreb pe mine,

Oare nu ştii că mă cheamă,

Aceste dealuri bătrâne,

Ce nimănui nu dau seamă.

 

Şi CIOFUL pârâu mocirlos,

Ce unduieşte printre răchiţi.

Ah! Peisajul acesta frumos,

Vă rog să nu mi-l răpiţi!

 

Degeaba îl păstrez în amintire,

Acum privind bătrânul ARIEŞ,

Din inima plină de iubire,

Copilărie nu dispari în veci.

 

 

TURDA 1963

Link to comment
Share on other sites

PENTRU UITAŢII MEI COLEGI…

 

Unde sunteţi voi dragi colegi,

Din anii când eram la şcoală?

Şi aşteptam cu inimile reci,

Pe doamna PROFESOARĂ.

 

Voi poate nu vă amintiţi,

Când de o palmă doar eram,

Iar ÎNVĂŢĂTOAREA zicea, citiţi:

Prima literă din ABECEDAR.

 

Acuma poate aţi uitat,

Atunci eraţi de-o şchioapă,

Şi vă chemam să vă scăldaţi,

La CIOFU-n vechea troacă.

 

Acum sunteţi la LICEU,

În şcoli profesionale,

Şi cunoaşteţi că e greu,

Ca la prispa casei tale.

 

Voi aţi uitat c-am fost colegi,

Dar n-aţi uitat cred şcoala,

Priviţi-mă cu ochii reci,

Cum ne privea şi PROFESOARA.

 

ZLATNA 1958

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

COPIL FIIND

 

Aşa de simplu am crescut,

Am mers prin noroi şi ploaie,

Cu vânturi multe m-am bătut,

Am purtat şi pălării de paie.

 

Când mergeam desculţ pe jos,

Pe dealul legendarului Corb,

Totul mi se părea frumos,

Drumul cu bolovani şi colb.

 

Nucul bătrânului bunic,

Cetate de grauri şi cuci,

Coroană regală, trunchi unic,

Acoperit de frunze şi nuci.

 

Adunam în pumni pământ

Din fânaţul de pe Groapă,

Alergam chiar şi flămând

Să mă scald la Ciofu-n troacă.

 

Salcâmii cu ciorchini de flori,

Spre al lunii Mai sfârşit,

Livada cu privighetori

Ce cântau necontenit.

 

Moldova Veche 2002

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

DRAGOSTE PROFUNDĂ…

 

Caut adâncimea,

Ca pe o hrană necesară,

Iubesc adâncimea,

Ca pe o fată sprinţară.

În adâncime mi-am plasat,

Toate visurile mele,

Precum astronomul,

Îşi are visul la stele.

De ce? Mi-am pus întrebarea

Frumuseţea rocilor,

Ale acestor minuni

Obişnuite ale pământului,

Mă fac mereu şi intens,

Să îmi placă mai mult?

Fiindcă prin forţă,

Învingi tăria,

Blocului de stâncă imens.

Dar nu numai atât,

Ci alte şi alte probleme,

Mereu îţi ridică,

De fiecare dată,

În fiecare zi , tăria din stâncă.

Eu, tu, în general minerii,

Nu au teamă de piatră,

De tot ce-I colosal. AŞA ESTE.

NU-I FENOMENAL?

 

1963

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

AMINTIRI ANTICE

 

Sintetizând gândirile celebre,

Din toate timpurile ce-au trecut,

Cu tradiţii în descrieri celebre,

Când totul era la început.

 

Te mişcă teama pentru zei,

A cântăreţului elen HOMER,

La SOFOCLE destinul unei femei,

E naivitate, dar eu o prefer.

 

La toţi anticii eu am găsit,

În orice vers sau frază, originalitate,

Oare ce facultate au absolvit,

Atunci departe în antichitate?

 

Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA,

Nici diplome bune de înrămat,

Atunci de unde a scos pe ANTIGONA,

SOFOCLE? Unde oare a-nvăţat?

 

Ce studii literare stau la baza,

Acelei POETICA a lui ARISTOTEL?

Şi unde a-i putea identifica,

Laboratorul lui ARHIMEDE şi DEMOSTEN?

 

15 octombrie 1965

Link to comment
Share on other sites

FĂRĂ COMENTARII…

 

Chiar dacă toamna rece,

Pare monotonă, tristă,

Nu înseamnă că deacuma,

Să-mi ţin nasul în batistă.

 

Sau să-mi iau din cui paltonul,

Pentru a nu-ngheţa de frig,

Nu vreau ca să-i ţin isonul,

Dispoziţia să-mi stric.

 

Lasă-mi bată ea în strună,

Iată vara caldă trece,

Eu îmi zic mai mult în glumă,

Chiar se face timpul rece.

 

Dar păstrez considerentul,

Şi concluziile tale,

Mă îmbrac tot în cămaşă,

În picioare-mi iau sandale.

 

Nu ţin cont nici dimineaţa,

Când văd bruma pe pervaz,

Nici când aerul cam rece,

Mă-nroşeşte în obraz.

 

1963

Link to comment
Share on other sites

ARTIST ÎN MINERIT…

 

Bat găuri douăzeci şi două,

Atacul este împlinit.

În plan se-nscrie o cifră nouă,

Vezi, asta înţeleg eu minerit!

 

Dar iată şutul a trecut

Şi luna este la sfârşit,

Te bucură orice minut,

Căci planul iar l-ai depăşit.

 

În urma ta betonul se aşterne

În drepte şi curbe nesfârşit,

Pe galerii lumina lămpilor se cerne,

Şi-n colţul gurii, un zâmbet ţi-a-nflorit.

 

Din nou eşti sus cu colivia

Şi soarele îţi spune: Bun sosit!

Ţi-e tot mai dragă meseria

Căci eşti artist în minerit!

 

Publicată în ziarul ,,Turda Nouă''

Mihai LEONTE, miner la Baia de Arieş,

Membru al cenaclului literar

,,Pavel Dan'' Turda 4 iunie 1963

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

…ONOMASTICĂ

 

Ziua onomastică,

Sintagmă plastică,

Ocazie fantastica!

 

Să ofer în dar,

De vin un pahar,

Roze de Cotnar!

 

Sigur că zâmbesc,

Sunt mirat! Trăiesc,

De asta vă iubesc!

 

Toţi îmi spun bătrân,

De acord, mă-nclin,

În faţa Ta Destin!

***

La mulţi ani pentru toţi Arhanghelii…

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

SUPREMAŢIE

 

OMUL? UN ATOM?

Nu dintr-o oarecare moleculă,

El transformă totul în nou,

Şi zboară spre lună.

 

Piedici nu are în cale,

Pentru el totul se poate,

Viaţă mai lungă, din noapte,

El face o nesfârşită zi,

Căile din spaţii astrale,

Enigme nu vor mai fi.

 

Şi pe toate în parte,

Cu asalt le va cuceri.

Ape transformă-n lumină,

Iar continentele pustii,

Vor deveni,

O înfloritoare grădină.

 

Viaţa ne va fi fericire,

Eternă precum am visat,

Mereu în veşnică-nflorire,

Şi-n veşnic asalt.

Link to comment
Share on other sites

SONET MINIER

 

Sclipitoare în lumină,

Rocile ce mă-nconjoară,

În contrast cu timpul de afară,

Eu mă simt mai bine în mină.

 

Chiar de munca nu e uşoară,

Mulţumirea ţi-e deplină,

Când în roca cristalină,

Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

 

Când iau un bulgăre minereu,

Muşchii se încoardă şi prefer,

Să simt că aş munci mai greu.

 

Şi orice piatră mi se pare giuvaer,

Căci simt adânc în pieptul meu,

Pulsând o inimă adevărată de miner.

 

19 Octombrie 1963

Link to comment
Share on other sites

ESTIVALĂ…

 

Căldură toridă. E vară,

Razele de soare te-nţeapă,

Ce linişte şi cald e afară,

DIN APĂ.

 

Te arunci ca un peşte,

Scăpat cumva din plasa ruptă,

În râul ce liniştit unduieşte,

SUB STÂNCĂ.

 

În jur totu-i aprins,

De căldură pietrele crapă,

Când din greşeală le-ai împins,

ÎN APĂ.

 

În oraş căldură mare,

Asfaltul crapă sub talpă,

Chioşcuri de răcoritoare,

VÂND APĂ.

 

Toată lumea trage la ştrand,

În foarte mare grabă,

Fug toţi de soarele cald,

LA APĂ:

 

TURDA BĂI

August 1963

Link to comment
Share on other sites

CONSTATARE

 

Ce frumos vă şade vouă,

Suflete indiferente,

Chiar de ninge sau de plouă,

Voi rămâneţi tot latente.

 

Nu simţiţi mişcări vioaie,

Nemişcate-n sentimente,

Fie viscol, fie ploaie,

Voi rămâneţi tot latente.

 

De dureri nici nu vă pasă,

Chiar de zilele-s incerte.

Zi urâtă sau frumoasă,

Voi rămâneţi tot latente.

 

De iubire nici poveste,

Alte gânduri mai concrete,

De aţi vrea să se ateste,

Voi rămâneţi tot latente.

 

18 Mai 1965

Link to comment
Share on other sites

DRAGOSTE ETERNĂ…

 

Dragostea mea , de atâţia ani,

Lângă tine sunt mereu şi voi fi,

Chiar când nu voi exista,

Voi rămâne lângă tine.

Spre tine mă cheamă,

Glasul adâncului,

Misterios parcă.

Tunetul puşcăturilor de dinamită,

Când mă relaxez o clipă,

După efort, tu mă alinţi,

Cu trosnete, din încheieturile,

ARMĂTURILOR.

Întotdeauna când plec de la tine,

Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,

E întuneric la tine,

Dar tu îmi zâmbeşti,

Prin gurile de galerii.

Ochii tăi sunt minuscule firicele,

De aur care sclipesc în LUMINA,

Lămpii de carbid,

La tine totul e splendid.

Eşti frumoasă ca o zână,

Iar eu te iubesc aşa cum eşti,

Eşti iubită frumoasă mină.

În pieptul tău bat mii de inimi,

De oameni, de perforatoare,

Sau de diferite motoare.

Totul pulsează cu o frecvenţă

Regulată, care ne face, ca noi toţi,

Să te IUBIM mai mult,

Iar tu să fii mai atrăgătoare,

Să ne laşi să scoatem,

De la sânul tău comorile,

Ce stau ascunse de veacuri.

 

Trebuie chiar de nu vrei.

Noi vom învinge duritatea

Rocilor şi vom scoate la

Lumină, comorile tale,

TEZAURIZATE.

 

Baia de Aries 13 Iulie 1965

 

Mihai LEONTE este un prieten şi colaborator al ziarului ,,TIMPUL''. Personal, apreciez vivacitatea acestui ,,BĂTRÂN” plin încă de tinereţe.

 

,,TIMPUL” 8 Octombrie 1998

Mircea CAVADIA scriitor Resita

Link to comment
Share on other sites

UITĂ…

 

Uită clipe fericite,

Dacă ai avut?

Clipele în doi trăite,

Nu mai sunt demult.

 

Uită lungi poveşti din seri,

Când n-aveam ce face,

Limitându-ne plăceri,

Vino iar încoace.

 

Uită că exist pe lume,

Nu te necăji,

Dintre valurile-n spume,

Iarăşi teafăr voi ieşi.

 

Uită totul. Fără amintiri,

Din minte mă şterge

Timpul fără reveniri,

Înainte merge.

 

Uită vechi filozofii,

Instabile fraze,

Din a mele poezii,

Cu reale ipostaze.

 

Uită, calcă în picioare,

Sentimente pure,

Amintiri frumoase. Oare,

De nuanţe dure?

 

Uită ultimul sărut,

Şi pe primul uită,

Să rămân necunoscut,

Fii tu cunoscută.

 

Uită gingaşe cuvinte,

Izvorâri spontane,

Nu le ţine toate minte,

Cifrele romane.

 

Uită chipul meu timid,

Ochii mei saşii,

Uită totul ce-i splendid,

Sau urât mai ştii?

 

Uită şi treci cu vederea,

Trebuie gândire multă,

Iată că eu rup tăcerea,

Şi îţi spun, doar UITĂ!

 

16 Noiembrie 1965

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

DE MOŞ CRĂCIUN

 

Primiţi raze de credinţă,

A sărbătorii de Crăciun,

Mergeţi spre biruinţă,

Pe drumul cel mai bun.

 

Sfântă dulce închinare,

Oferiţi cu mare drag,

Primiţi binecuvântare,

În al vostru simplu prag.

 

Cu steluţe de argint,

Potcoviţi alte cuvinte,

Eliberaţi înaltul cânt,

Pentru lucrurile sfinte.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

ÎNDEMNURI

 

Zburaţi cocori sub cerul nesfârşit,

Aripile voastre largi stindarde,

Nu vă limitaţi în infinit,

Iar tu nu înceta, creează barde.

 

Alergaţi miei pe câmpul de smarald

Dansaţi fără nici o regulă precisă,

Ascundeţi-vă în al vântului fald,

Da pruncule, calea ţi-e deschisă.

 

Curgi râule în plină libertate,

Nu te opri în cale-ţi sfios,

În unde e atâta puritate,

Şi-n fiecare val un cântec sănătos.

 

Creşti mugur de stejar,

Avântă-te semeţ spre cer,

Desfă-ţi coroana hoinar,

Şi fii al codrului străjer.

 

Urcaţi pe stâncile albastre,

Zburdalnici cerbi şi căprioare,

Apropiaţi-vă mai mult de astre,

Beţi apă din a cerului izvoare.

 

1966

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

RĂZBUNAŢI-VĂ

 

Zamolxis scoate-ţi spada ruginită,

Cobori asupra mea răzbunător,

De am vreo vină încă ne găsită,

Te rog răzbună-te nepăsător.

 

Nu te opri ci vino-n grabă,

Să-mi iei din mine ce-i mai scump,

De inimă e vorba, ţi-o dau întreagă,

Căci nu mai vreau gândirea să-ntrerup.

 

Implor tot paradisul vostru zei,

Să coborâţi cu ură asupra mea,

Arătându-vă cu ce temei

Vă dau ofrandă inima.

 

5 Mai 1966

Link to comment
Share on other sites

ELOGIU

 

S-au rupt enorme bariere,

Şi-a năvălit lumina,

În mijlocul acestei ere,

Te-ai ivit CRISTINA.

 

În haosul de nedescris,

De voioşie plină,

Triumfătoare ai descins,

Angelică CRISTINĂ.

 

O rază plină de splendoare,

Cu strălucirea ta divină,

Pentru mine ai fost Soare,

Prietenă CRISTINĂ.

 

Ce frumos e să visezi,

Dar nu asta îmi e vina,

N-aş vrea să te eclipsezi,

Tocmai tu CRISTINA.

 

Şi al durerilor crunt val,

Lângă tine se alină,

Dar acum tu eşti ideal,

Frumoasă CRISTINĂ.

 

8 August 1966

 

Link to comment
Share on other sites

LINIA VIEŢII

 

acrostih

 

Lut am fost, lut sunt şi voi rămâne.

Eroziunea vieţii lungi tot mă răpune

O zi, o treaptă înspre mâine.

Nu ştiu cât voi trăi pe lume?

 

Temeri, mi-s gândurile toate.

Evazive totuşi fără rezonanţă.

Mă mir că nu se pierd în noapte.

În infinit fără distanţă.

 

Humă sunt, dar, voi deveni ţărână,

Alte vieţi din mine vor apare,

Indiscrete plante prin rădăcină

Libere vieţi vor reveni în soare.

 

Octombrie 1966

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

DAR CÂT ?

 

Rupeţi legături ca-n lanţuri de reacţii,

Refaceţi-le la loc, le reluaţi,

Împărţiţi-mă în mii de fracţii,

Dar cât o să mă diminuaţi?

 

Tăiaţi fâşii din mine nesfârşite,

Zdrobiţi tot ceea ce s-ar cristaliza,

Lăsaţi-mi iluziile tot răvăşite,

Nu are rost a mă eterniza.

 

Feriţi-vă de privirea-mi tăioasă,

Sau de ieşirile aproape indiscrete,

În existenţa mea oricum spinoasă,

Purtările nu-mi sunt perfecte.

 

25 Noiembrie 1966

 

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

OPTIMISM

 

Când plânge inima-n durere,

Şi o cuprinde o vrajă amară şi adâncă

Caută-ţi o altă putere,

Şi printre suspine tu cântă.

 

Spre piscuri pline de zăpezi

Cu elan te avântă

Natura poţi ca s-o sfidezi

Deci optimist, tu cântă.

 

Când valul spumegă sub braţ

Şi te aruncă spre stâncă

Învinge-l, respiră cu nesaţ

Aer pur şi voios, tu cântă.

 

Obosit după un suprem efort

Odihna este sfântă

Nu te lăsa răpus de tot

Şi caută de cântă.

 

26 Decembrie 1966

 

Link to comment
Share on other sites

  • 8 months later...

ACEASTA MI-A FOST URSITA!

 

Cum pot să caracterizez zodia mea?

Voi nu ştiţi? Născut sunt în plin rezbel!

În mijlocul iernii mi-am început viaţa!

Ascuns după al Ursitelor secret crenel!

 

Când paşii au început să-mi curgă,

Să facă mamei mele multă bucurie,

Ştia că viaţa ei începea să se scurgă,

Pentru plecarea departe, în veşnicie.

 

Ştia prea bine că mă aşteaptă necazuri,

Se ruga Divinului să o ţină în viaţă,

Să mă vadă plutind pe a lumii talazuri,

Cu zâmbet plin, în fiecare dimineaţă.

 

Când carul cu boi o ducea la mormânt,

Avea pe faţă o mimică interesantă,

Faţa îi era zâmbitoare, dar ochii plângând,

Drumul ducea spre lumea cealaltă!

 

Eu am rămas să merg pe acest Pământ,

Fără să înţeleg ce se întâmpla!

Până la urmă am uitat să plâng,

Continuând ce mi-a hărăzit Ursita!

 

Moldova Nouă 17 ianuarie 2010

***

Dedicată tuturor prietenilor

 

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

ALEG POEZIA…

 

Dansând pe un parchet de constelaţii,

Oricine îmi va spune visător,

Dar nu va preciza în care spaţii,

Mă voi limita ca muritor.

 

Dând concerte-n galaxii universale,

Ca solist al propriului meu eu,

Îmi voi etala şi calităţile vocale,

Dar nu le voi avea mereu.

 

Fiind polisportiv voi încerca,

Să fac salturi superluminale,

Recorduri îmi voi aduna,

Dar nu atât de colosale.

 

Căutând să prind cromatic,

Pe pânză chipuri de planetă,

Voi deveni mai enigmatic,

De ne-nţeles şi nu voi fi vedetă.

 

Lăsând totul să alerge,

În ritmul rimelor zglobii,

Uşor îmi voi putea alege,

Un tărâm de bucurii.

 

26 Ianuarie 1967

 

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

EVRIKA! TE-AM DESCOPERIT…

 

Soţiei mele ANA LEONTE…

 

Alergam prin spaţii nesfârşite,

Nomad. Cu gândul cam nehotărât,

Aleile din cale-mi, de ierburi năpădite,

Mă-nfiorau şi totuşi te-am găsit.

 

Ardeau în mine doruri ne-mplinite,

Rug imens era tot trupul meu,

Trimiteam în univers apeluri infinite,

Îngheţasem aşteptându-le mereu.

 

Nu ştiu ce reacţii s-au produs!

Orbita mi-am găsit mereu pierdută,

Ivindu-te tu stea necunoscută,

Cert este că te-am descoperit şi eşti,

Încrezătoare în mine. NU GREŞEŞTI.

 

4 Aprilie1967

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...