Jump to content
Vesperala Forum
Mihai LEONTE

REVERII ADVERSE...poezii de Mihai LEONTE

Recommended Posts

N-AM SĂ POT …

 

N-am să pot descrie în cuvinte

Înălţimea la care tu m-ai ridicat

Nici culmile ce mi le-ai indicat,

Drumul ce duce tot înainte.

 

Orice vers, mereu clarificat

Va aduce noi amintiri în minte,

Păstrându-le pe toate sfinte,

Pe tine care sus m-ai înălţat.

 

N-am să reuşesc să-ţi dau

Tot ce aş vrea din univers

De aceea în dileme tot mai stau.

 

Din când în când îţi scriu un vers,

Inspirându-mă din Heine sau Lenau

Rămânând din minte-ţi şters.

Share this post


Link to post
Share on other sites

N-AM SĂ REUŞESC…

 

N-am să reuşesc să te cunosc

Pe tine, enigmă neînţeleasă

Care te cred cu inima aleasă,

Asta remarc oriunde bucuros.

 

Când, în tăcere te admir, frumoasă

Cu priviri timide şi oarecum sfios

Inima tresaltă în piept tumultuos,

Când îmi răspunzi desigur mai voioasă.

 

Nu pot să rabd răceala-ţi exterioară

Care mă face să sufăr foarte mult

Căci iei o Alură mult superioară.

 

Totuşi, în astfel de cazuri, inima ascult,

Te atac cu forţe noi, Pe tine domnişoară

Pe laurii victoriei să ştii că nu mă culc.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

O VEŞNICĂ REVOLTĂ

 

Război am declarat, şi-ţi mai declar

Nu în sensul de a cuceri încă o cotă

Ci pentru a învinge raţiunea ce nu suportă

Ca dragostea să vină dintr-un gest sprinţar.

 

Sufletu-mi e o veşnică revoltă

Voind să definească în spaţii ce e clar,

Pentru a nu avea nimic în el vulgar

Şi a nu cădea în vreo falsă escortă.

 

Nu mă sperii, sigur n-am să cad

Chiar de mă-nşeli în sentimente

Am să găsesc prin viaţă vad.

 

Voi trece cu mişcări indiferente

Sub al sincerităţii larg stindard

Gândurile-mi vor fi independente.

 

4 octombrie 1965

Share this post


Link to post
Share on other sites

MEREU

 

Azi, de am în suflet vreo îndoială,

Mâine sunt sigur se va ameliora,

Chipul tău în timp se va definitiva

Aşa cum eşti severă, totuşi amicală.

 

Mâine te voi vedea în ziua estivală,

Prin spaţii mai mult te vei contura,

Călătoria prin univers va mai dura

Admirând la tine aceeaşi îndrăzneală.

 

Peste un an, zece sau o sută,

Peste milenii, sau chiar peste ere,

Problema ta va fi tot mai acută.

 

Căci dragostea mai multe jertfe cere

Fie că mintea nu mă prea ascultă

Nu-mi definitiva tu vreo plăcere.

 

20 noiembrie 1965

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

PREVIZIUNE

 

Zbuciumul meu sufletesc, interior

Îmi strânge inima ca într-un cleşte

Durerea mea pe zi ce trece creşte

Că gândul tău acum e nepăsător.

 

Tot idealul meu la tine se sfârşeşte

Şi nu mai sunt acelaşi visător

Pentru tine sunt un oarecare trecător

La care privirea nu se mai opreşte.

 

De ce s-ar mai opri asupra unui punct

Cu dimensiuni atât de minuscule

Nu mă asculţi, căci tu te-ai rupt.

 

Mă contrazici? Argumente sunt destule

Însă e veridic că tu mi-ai întrerupt

Mersul meu de idealist, prin lume.

 

11 octombrie 1965 Baia de Arieş

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

IPOSTAZĂ

 

Semeaţă de îţi ridici privirea ta severă

Căutând să-i dai nuanţe cât mai dure

Şi te preumbli cu gesturi prea mature

Nu vei putea vreodată să te simţi lejeră.

 

În faţa mea îţi impui o autoritate

Pe care cauţi să ţi-o accentuezi

Totuşi în puţine ipostaze te limitezi

Pierzându-te în întuneric, nu în seninătate.

 

De aceea nu vei rămâne în posteritate

Nici nu-ţi vei crea un nou tablou

Care să aibă o cât de mică claritate.

 

Eu ? Niciodată nu voi fi erou

De mică sau de mare popularitate

În suflet voi avea eternul nou.

 

15 octombrie 1965

Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

FILOSOFIE

 

Semnale luminoase, acustice eu nu primesc

Nu pentru că receptorii îmi sunt defecţi,

Dar nu există oamenii acei perfecţi

Care din greutăţi ies şi optimişti păşesc.

 

Puţini au gândul mereu semeţ

Laconici în mişcări, dar aprigi se strivesc

În situaţii simple nu se regăsesc

La ei nimic nu-i sigur, ci răzleţ.

 

La mine, după propria-mi gândire

Îmi pare totul conturat destul de clar

Şi totuşi mă încurc în nevăzute fire.

 

Uneori în sentimente sunt avar

Dorind să am doar singur fericire

Ceea ce se-ntâmplă foarte rar.

 

15 octombrie 1965 Baia de Arieş

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

CRISTOS A ÎNVIAT!

 

A venit şi ziua Învierii

Îngerul spre lume a strigat,

În mijlocul primăverii

Să ştiţi, CRISTOS a Înviat!

 

Coşurile pline sunt de ouă roşii

Cu alese bunătăţi şi cozonac,

Zâmbesc copiii, chiar şi moşii

Îţi spun, CRISTOS a Înviat!

 

Merge lumea-n cimitire

Unde are un neam apropiat,

E frumos, în unduirea de zefire,

Da azi, CRISTOS a Înviat!

 

Tu eşti aici în stânga mea

Şi sunt atât de încântat,

Nu-ţi pot spune altceva

Decât CRISTOS a Înviat!

 

http://blogulmeu.ro/gigiuzv/files/2007/03/...os-a-inviat.swf

 

15 aprilie 2001

Paştele tuturor crestinilor

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

ÎNCERCARE

 

Strig în vasta-mi singurătate

Cuvintele, singur nu le înţeleg,

Încerc din minte să le şterg

Dar ele stăruie pe mai departe.

 

Caut ca nepăsător să merg,

Să fac lucruri cât mai însemnate

Purtarea-mi să fie în fapte

Numai după real vreau să alerg.

 

Tac. Supus de forţe importante

Care sunt mici în a lor esenţă

Şi nu pot ocupa locurile vacante.

 

Dacă sunt trist în aparenţă

Interiorul mi-e pe culmile înalte

Din care iau doar câte o secvenţă.

 

24 noiembrie 1965

Baia de Arieş

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

IUBEŞTE CE-I FRUMOS!

 

Când te calcă alţii în picioare

Trântindu-te pe jos,

Tu te ridică şi mai tare,

Iubeşte ce-i frumos!

 

De-i putred totul împrejur

De un lugubru miros,

Tu, păstrează-te tot pur,

Iubeşte ce-i frumos!

 

Când te insultă unii grav,

Prefă-te mai sfios.

Ocoleşte totul cei mârşav,

Iubeşte ce-i frumos!

 

Admiră cerul plin de stele,

Şi cel întunecos,

Şi în bune şi în rele,

Iubeşte ce-i frumos!

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

MOŞ NICOLAE 2010

 

Moşul cel cu daruri multe,

Care Nicolae-l cheamă,

A venit ca să ne asculte,

Să ne bage EL în seamă!

 

La mine când a venit,

A întrebat de sănătate,

Dar mi-a spus aşa şoptit,

Că este pe terminate!

 

Moşul ăsta nu glumeşte,

Are păreri şugubeţe,

Nimeni nu mă depăşeşte,

Chiar de merg în două beţe!

 

05 decembrie 2010

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

IARTĂ-MĂ!

 

Părinte Ceresc mă iartă,

Am greşit, căci sunt un om

Chiar conştiinţa mea mă ceartă

Dar tu eşti mare şi eşti Domn.

 

Sincer să fiu greşit am început,

Zi de zi încerc să nu greşesc

Privind la mine în trecut,

Iartă-mă Te rog, mai îndrăznesc.

 

Greşelile au fost umane,

Altfel poate n-ar fi fost,

Greşesc doar suflete sărmane

Precum săracii mai ţin post.

 

Persist şi astăzi în greşeală

Îmi place tot ce-i pământesc,

Trăind în lumea mea reală

Cum aş putea să nu greşesc?

 

28 decembrie 2000 Moldova Veche

Share this post


Link to post
Share on other sites

CASA PĂRINTEASCĂ.

 

Casa din lut bătut cu pleavă,

Acoperită cu draniţă de brad,

Grădina cu meri şi cu otavă,

Unde mă-ntorceam cu drag.

 

Ochii blânzi ai mamei nu erau,

Trecuţi demult în nefiinţă,

Eu totuşi îi vedeam mereu,

Şi îi purtam în conştiinţă.

 

Fântâna din larga ogradă,

Săpată de nu ştiu care bunic,

Este aproape de livadă,

O ştiam de când eram mic.

 

***********

 

Iată că din florile fragede cu rădăcini în pământul hleios al CIOFULUI, o văgăună plină totuşi de viaţă, una a reuşit să dea mireasma binecuvântată a poeziei, aceasta fiind Mihai LEONTE, fiu al satului PETIA.

Vasile DONISĂ

Preot - Botoşani.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

PAHARUL VIEŢII,

 

Dar iată anii au trecut,

Păru-i nins şi-i mai puţin

Ne amintim ce-a fost demult

Şi-n tinereţe revenim.

 

Luptându-te din val în val

Încă din anii tinereţii,

Vezi în cupa de cristal

Umplându-se paharul vieţii.

 

Vin din urmă ani trecuţi

Sar trepte mari spre înălţimi,

Sfioşi la început, ca şi recruţi,

Puţin câte puţin devin mulţimi.

 

Ajungând în vârf de piramide

Modelând un vârf ne precizat,

Întorcând apoi clepsidre

Cu un nisip nemăsurat.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mihai LEONTE, Poetul

 

… a îmbogăţit zestrea literară românească, în doar vreo trei luni (noiembrie 1999 – ianuarie 2000) cu două plachete de versuri scrise în anii tinereţii sale: „ALB NEGRU”, apoi „NOSTALGII”.

Am citit cu grijă versurile şi am trăit bucuria de a descoperi strofe calde, sincere, scrise cu prospeţimea vârstei la care au fost create, în ele vibrează fecund emoţii, sentimente şi idei culese din viaţa adevărată, interesantă dar deloc uşoară, pe care a trăit-o colindând ţara pe deasupra, dar mai ales prin neştiutele tainiţe ale minelor. Fiindcă Mihai LEONTE nu este un poet ermetic, nici unul de salon literar, nu caută expresii sofisticate, ci a fost miner şi este un om de o rară hărnicie şi binecuvântată înţelepciune care a cules cu migală de orfevru (bijutier) flori de fiori din existenţa sa tot astfel cum a găsit şi flori de mină, sau fluturi de aur curat în munca sa neobosită: ,,Nu mă căutaţi în sonore ipostaze/ Nici pe culmea înaltelor gândiri/ Nu mă pierd niciodată în miraje/ Doar câteodată în roze amintiri”.

Un căutător neobosit de comori reale este Mihai LEONTE, care a vrut şi a ştiut să-şi cristalizeze uimirile, bucuria şi dragostea în versuri pe care, de-abia acum le-a oferit semenilor: „Dorinţa-mi e să pot zbura/ Să spintec aerul cu line aripi”…

 

 

Noi colegii săi din Asociaţia Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură din România – A S R –

Îi urăm zbor înalt, ca cel al unui cocor din primăvară

 

Profesor Claudiu Mircea VODĂ

Preşedinte A S R – 12 aprilie 2000.

***

KOŞAVA,

 

A nins cu frunze ruginite

Prefigurând al iernii vifor,

Dar printre florile ofilite

Natura crede în viitor.

 

Suflă vântul, bate, bate,

Prin ferestre acum sparte

Doamne, ce s-o întâmpla?

De-o mai ţine tot aşa.

---

Share this post


Link to post
Share on other sites

SERALISTUL POET

 

Mihai LEONTE, fostul meu „seralist”, a avut o apariţie surprinzătoare pe tărâmul poeziei. Nimic nu lăsa să se întrevadă acest lucru, mai ales că era preocupat de geografie şi istorie. Atunci când şi-a luat bacalaureatul în 1972, fiind maistru miner subteran, a ţinut „secret” faptul că este contaminat de microbul poeziei. Cu toate că nu are la activ o facultate, îşi publică în 1999 „ALB NEGRU” în 2000 „NOSTALGII”, caiete de poezii care sunt expresia greutăţilor lucrului în mină. Cine-i parcurge creaţiile, rămâne uimit de uşurinţa şi simplitatea versificaţiei, fiind pornite din inima sa mare, de autodidact, dar cultivat, dovedind o veşnică tinereţe.

Iubirea, tinereţea, munca sunt teme predilecte îmbrăcate în simboluri precum: apa, stânca, stelele, bărbăţia. Scrise în diferitele locuri, pe unde a peregrinat, poeziile sale ca manifestări de artă autentică, reprezintă „o oază de lumină în peisajul cultural destul de cenuşiu al oraşului Moldova Nouă”.

Fie ca reuşitele anterioare, prin care a adus la suprafaţă „flori de mină”, să-i dea posibilitatea să-şi înfrângă modestia şi să ne fericească pe mai departe cu noi nestemate din creaţia sa poetică.

 

Profesor Ilie PODARIU

Licenţiat în Litere al Universităţii Timişoara

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

TINEREŢEA BĂTRÂNULUI

 

În vara anului 2000, am avut plăcerea să-l întâlnesc pe Mihai LEONTE şi să-i citesc poeziile tipărite. M-a impresionat stăruinţa cu care într-o lume tributară prejudecăţilor şi unor vechi clişee, acest om se încumetă să fie „altfel”. Că este o persoană deosebită o dovedeşte refuzul domniei sale de a fi un pensionar cu orizonturi închise. Energic şi inventiv, se implică în proiecte sociale şi culturale, menite să aducă stropi de lumină în viaţa celor vârstnici. Abătându-se de la „tipare”, prin eforturi autodidacte, şi-a depăşit condiţia de om cu studii medii, dorind să acceadă dincolo de aparenţe.

Citindu-i poeziile, ţi se relevă permanenta sa nevoie de îmbogăţire spirituală şi de cunoaştere, transformând încercările destinului şi traseele pe care viaţa l-a purtat, în tot atâtea trepte spre înţelegerea mai profundă a lucrurilor, iar poezia i-a devenit cel mai la îndemână mod de a împărtăşi tuturor experienţa sa de viaţă. Încercările literare, se află sub semnul unei continue ascensiuni, caracterizate prin propriile versuri premonitorii, scrise în 1966: „Senzaţional, am cucerit o nouă cotă, Spre piscul muntelui înzăpezit”

 

Camelia TAMAŞ Scriitoare REŞIŢA

8 noiembrie 2000

 

***

Citind poeziile lui Mihai LEONTE, am descoperit multă sensibilitate şi gingăşie, care apar neaşteptat la un om care toată viaţa a muncit din greu, într-o meserie atât de dură cum estre mineritul, ori poate tocmai de aceea!!!

Mi-a creat o mulţumire sufletească, descoperirea unui univers redat atât de simplu şi real.

 

Eliza CIUMAŞIU – Radio TIMIŞOARA

1 octombrie 2000 Moldova Nouă

---

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

L-am cunoscut pe Mihai LEONTE din anii când eram la liceu şi am rămas impresionat de pasiunea sa de a se cultiva continuu. Cititor de istorie, colecţionar al „Magazinului Istoric”, filatelist, puţin numismat, jucător de şah la masă şi prin corespondenţă, fotograf amator, iubitor de natură şi de literatură, având o bibliotecă proprie, cu multe dicţionare şi diverse cărţi de ştiinţă.

Mihai LEONTE cultivă o poezie simplă, narativă, normală, cu caracter descriptiv, fără însă a demonta ansamblul prea mult în piese minuscule. Din scrisul său reiese clar ceea ce a fost întotdeauna, un om liber, căci nimic şi nimeni nu l-a îngrădit, chiar spaţiul închis al minei nu i-a redus în nici-un fel creaţia, dimpotrivă şi adâncului limitat găsindu-i o motivaţie poetică. Acesta este poetul scos la lumină acum la 60 de ani.

 

SĂNĂTATE ŞI LA MULŢI ANI, Nea Mihai.

27 decembrie 2000 SIMICI Ştefan

 

*

 

Am o deosebită preţuire pentru Mihai LEONTE, pasionat om de cultură care m-a ajutat în realizarea cărţii „Conspiraţia Universală”.

Cu ocazia aniversării a 60 de ani, îi adresez un gând plin de respect distinsului pensionar.

Gheorghe JURMA

Director Editura „TIMPUL” REŞIŢA

 

*

 

Un gând frumos pentru domnul Mihai LEONTE, un etern luptător şi iubitor de tot ceea ce înseamnă sensibilitate şi suflet.

Rodica Elena MIHU

Scriitor şi ziarist „TIMPUL” REŞIŢA

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...