Jump to content
Vesperala Forum
Mihai LEONTE

REVERII ADVERSE...poezii de Mihai LEONTE

Recommended Posts

DRAGĂ CITITORULE,

 

Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îţi vei pune întrebarea firească, cine o mai fi şi ăsta?

Sigur nu am pretenţia de a fi cineva. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam desculţ şi eram foarte fericit că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic.

Carte am învăţat mai mult iarna, dar ceea ce învăţam odată nu mai uitam. Nu aveam toate cărţile, dar când le găseam le citeam şi le ţineam minte. Regret că nu am ţinut un jurnal, căci acum după trecerea anilor, mi se pare că tot ce aş scrie nu ar mai fi autentic. Din poeziile scrise, acum când le-am tipărit, nu am schimbat aproape nimic. Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Trebuie însă să citeşti mult, trebuie să cauţi mereu şi poate vei reuşi. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document.

Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învăţat carte nu mai sunt. Le păstrez o veşnică recunoştinţă, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult.

Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valenţe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit faţete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neşlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în faţă.

Sfatul pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă trinitate: muncă, recreaţie, odihnă.

Vă doresc multă sănătate şi optimism!

Mihai LEONTE

Share this post


Link to post
Share on other sites

O, TU MINĂ ZEITATE...

 

O, tu mină zeitate nesătulă

Cu multe capete de galerii

Tu îţi devori fără vreo milă

Ai pământului copii.

 

Nu ţii cont de sentimente,

De ceea ce rămâne în urma ta

Îţi îngropi în sedimente,

Pe cei ce te-au creat aşa.

 

Zeiţă, tu ne dai doar bogăţii

Argint, aur, diamante,

Transformate-n bijuterii

Pentru sferele înalte.

 

În jurul tău sunt bucurii şi jale

Având secrete neelucidate

Din întuneric aduci lumini în cale

Dar curmi şi vieţi nevinovate.

 

Viaţa merge înainte

Nimeni nu o va opri cândva

Şi dacă mai sunt şi accidente,

Cine te poate condamna ?

post-6-1212655664_thumb.jpg

post-6-1212655683_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

EDENUL COPILĂRIEI…

 

Unde e pământul meu de-acasă

Prin care îmi păşteam cârlanii?

Dorul de acele vremuri mă apasă

Şi cât de repede trecură anii.

 

Satul meu cu largi fâneţe

Cu iarbă grasă şi cu flori

Cu oameni plini de tinereţe

Trecuţi prin vânturi şi ninsori.

 

În valea largă de pe GROAPĂ

Pe unde curge ŞIPOŢELUL

Acolo vitele s-adapă

Şi-nfloreşte dediţelul.

 

Dealul CRUCII de la noi

Carele-l urcau cu greu

Trăgeau de ele patru boi

Şi se împotmoleau mereu.

 

Nori sfioşi fugiţi de-acasă

Peste gura ruptă de la HALM

E imaginea cea mai frumoasă

Ce încă în suflet o mai am.

 

Petia iulie 1998

Share this post


Link to post
Share on other sites

REFLECŢII…

 

Distinsului poet Ion CHICHERE

 

Clopot fragil de smaragd

Cu rezonanţe în iatacuri sfinte,

Ce revin şi iar se sparg

De zidul amintirilor cuminte.

 

Ţăran plecat din vreme la oraş

Privind opinci în vechi fotografii

Cu ochiul dur, dar şi gingaş

Al îndepărtatei copilării.

 

Acum privind sicriul scăpătat

Pe gheţuşul iernii dure,

Poetul observă că a alunecat

Şi în loc de cimitir se află în pădure.

 

Trăind intens la cotele înalte

Luptând din greu cu viaţa şi cu versul

E normal că sufletul se-mparte

Şi tinde să cuprindă universul.

 

Reşiţa 11 decembrie 1999

Share this post


Link to post
Share on other sites

AMINTIRI…

 

Cerşetorului de la Catedrala din Reşiţa

 

Plângi bătrâne, surd şi orb

Observi că n-ai ce face

Câinii tăi însoţitori îţi sorb

Paşii care merg în pace.

 

Unde ţi-s anii tinereţii

Când dansai cu o fetişcană

Admirându-te băieţii

Neavând de tine loc în sală.

 

Ţi-aduci aminte şi de şcoală

De anii zburdalnici de liceu

Când cu teamă şi sfială

Nu voiai să fii un „derbedeu”.

 

Tânăr fiind munceai pe rupte

Şi nu-ţi păsa de greutăţi

Acum ţi-s tâmplele cărunte

Ne mai putând citi în cărţi.

 

Armata te-a făcut bărbat

Căci ai rămas cu mustăcioară

Când te-ai întors din nou în sat

Însoţit de o zveltă domnişoară.

 

Reşiţa 20 august 2000

Share this post


Link to post
Share on other sites

VIAŢA…

 

Viaţa este drumul lung,

Cu frumuseţi nebănuite,

Doar cei puternici îl străpung,

Învingând greutăţile ivite.

 

Viaţa e continuă mişcare,

E mirosul florilor de tei,

E o stea din Carul Mare,

Contrazice-mă de vrei.

 

Viaţa este lupta din care,

Sigur vom ieşi învinşi,

Dar nu cuprinşi de întristare

Şi nici cu ochii plânşi.

 

Moldova Veche 8 august 2000

 

***

Volumul de versuri ,,NOSTALGII" m-a încântat prin sensibilitatea, delicateţea şi frumuseţea stilului.

Mulţumindu-vă domnule Mihai LEONTE pentru frumoasa dedicaţie de pe acest volum, vă urez să aveţi parte de alte succese literare şi vă asigur de aleasa mea consideraţie.

Cu deosebit respect,

Gheorghe FUNAR

Primar al Municipiului

CLUJ NAPOCA

Share this post


Link to post
Share on other sites

MĂRTURISIRE

 

În inimă sunt, optimist

În tot ce fac, în ceea ce scriu

Mi-e totuşi stilul pesimist

Să mă descurc vezi că nu ştiu.

 

Dar apropie-te de soare

Ce este-n eclipsa totală

Să facem din noaptea relativă

O nesfârşită zi de vară.

 

Voi crede în tot ce e viu

În flori de crin şi file de ştiinţă

Şi rândul acesta ce-ţi scriu

Va fi plin de recunoştinţă.

 

Mă simt entuziast din fire

Am fost şi am să fiu mereu,

Îmi arunc spre tine o privire

Sunt încântat, aşa voi fi mereu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

LIBER

 

Curge râul liniştit

Susurând din unde

Iar prin gându-mi răvăşit,

Chipul drag pătrunde.

 

Îmi apare ca atunci

Liniştit şi parcă,

Râul unduind prin lunci

Spre visări mă poartă.

 

Ah, de-aş fi liber ca râul

Să urmez acelaşi curs

Să-mi arunc odată dorul,

Ce-i în inimă ascuns.

 

***

Scrierea de versuri este o preocupare delicată care-ţi încununează existenţa.

În simplitatea poeziilor create, stă parfumul pur filozofic al versului lui Mihai LEONTE.

 

Arsenie BOAR filatelist Reşiţa

Share this post


Link to post
Share on other sites

SEMNIFICAŢIE

 

Pe masă buchetul de lalele

Ce le-am cules împreună

Încă nu s-a vestejit

Dovadă că încă îmi păstrezi

Dragostea ce mi-am dorit.

 

De aceea mi-am luat creionul

Şi le-am schiţat pe o filă albă

Voi căuta să le dau acelaşi colorit

Vreau să ştii că asta-nseamnă

Că te iubesc necontenit.

 

5 noiembrie 1963

 

***

 

INTERPĂTRUNDERE

 

Mi-ai pătruns în suflet,

Iubita mea, plăcut fior

De departe gândurile-mi

Te înconjor

Tu eşti ceva înălţător

Un nou impuls de viaţă poate ?

Mai mult ! Un vis stăruitor.

 

9 noiembrie 1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

ÎMI APARI

 

Ştii, aşa surâzătoare

Cum mi-apari în amintire,

O figură-ncântătoare

Ca o rază în lucire.

 

Fiindcă ai ceva feeric,

În purtare, în mişcări,

În al nopţii întuneric

Mă îndemni doar la visări.

 

Tu mă faci să uit de toate

Vitregiile vieţii,

Ca şi aerul cam rece

La ivirea dimineţii.

 

Tu mă faci să mă gândesc

Câte îmi mai trec prin minte,

Iată-mă că şi zâmbesc

Să-ţi mai spun? Nu am cuvinte.

 

De-ar fi toate în natură

Cum ne par de minuscule

Să mai spun? Nu. Tac din gură

Căci opinii sunt destule.

 

Însă vezi că tot prezentul

Se transformă în trecut,

Îmi păstrez considerentul

Şi o iau de la-nceput.

 

Ca o rază în lucire,

Tot aşa surâzătoare,

Îmi apari în amintire.

Mereu încântătoare.

Share this post


Link to post
Share on other sites

REVELAŢIE PROFESIONALĂ

 

În liniştea eternă şi sublimă

Din frontul cu pereţii aburiţi

Ies încet minerii la lumină

Cu feţele voioase, nu par obosiţi.

 

Râd, glumesc fără răgaz,

Nu sunt trişti, ci veseli mereu,

Au sclipiri în ochi şi-n glas,

Ca în lumină, bucăţi de minereu.

 

Din adâncuri, de departe,

Pe galeriile pustii acum,

Se strecoară prin a minei noapte,

Praful de la puşcături şi fum.

 

***

Mihai LEONTE, prin „pana” sa, a prins tematica minieră în poezie într-un stil deosebit , plin de sensibilitate. Venind dintr-un domeniu pe care îl considerăm dur, dar atât de frumos, mineritul.

 

Şandor NOVĂCESCU

Subinginer miner - Moldova Nouă

Share this post


Link to post
Share on other sites

MELANCOLIE

 

Când stau la suprafaţă

Mă cuprinde dorul,

Căci din adâncuri

Iar mă cheamă

Discret perforatorul.

 

Dar toate dimprejur

Natură, Soare, Apă,

Sub cerul de azur

Din priviri îmi scapă.

 

Aici sub razele de soare

Mă simt destul de bine

Dar totuşi dorul minei,

Nu-l complectează nimeni.

 

1963

 

***

Cred că mare dor de satul natal PETIA v-a făcut să scrieţi acele sincere şi frumoase versuri despre locurile natale, unde aţi văzut lumina zilei. Deocamdată nu cunosc pe nimeni care să fi scris aşa de frumos despre satul nostru.

 

Ion DONISĂ 82 ani

Pensionar ţăran PETIA.

Share this post


Link to post
Share on other sites

AŞ FI VRUT

 

Aş fi vrut să mă nasc,

Să trăiesc şi să mor,

Peste trei secole. De ce?

E simplu. Iată răspunsul.

Mi-ar fi plăcut, ca în viitor,

Să văd ce s-ar fi făcut.

 

Dar totuşi îmi pare bine

Că sunt contemporan,

Cu cine?

 

Cu tine minerule,

Care în adâncuri,

Umed perforezi,

Şi tragi mai tare

Pentru a scoate

O realizare,

Cât mai mare,

Desigur pentru

Bani.

 

1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

MINUNI ?

 

În peşteri tainice de piatră

Fâşii de aur, telururi

Se ascund în roca

Mineralizată

Minunile acestei lumi.

 

O mică dungă de metal

Acesta este tot filonul,

Dar nu, întregul deal

L-a cuprins în braţe omul.

 

Şi de sub razele de soare

Din aerul acesta plin de ozon

Am bătut a „Păcii transversală”

Până dincolo de-al şaselea filon.

 

Nu am dat din întâmplare

Peste bogăţii ascunse în pământ,

Ci prin atentă cercetare

Am găsit atâta aur în adânc.

 

Şi-n zgomotul simfonic, săltăreţ

De sute de perforatoare,

Pentru un ţel nobil şi măreţ

Am trecut la exploatare.

 

1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

DOUĂ INIMI

 

Inima mea, desigur şi a ta

Ca la atâtea milioane

Sau miliarde,

În pieptul de miner

Neîncetat îmi bate.

A bate, a pulsa

Cu multe bătăi pe minut,

Te miră? Ce-i anormal

În aceste verbe?

E ceva de neconceput?

Dimpotrivă, e ceva atât

De obişnuit încât

Nu ştiu ce-ai găsit

În asta neobişnuit?

Dar eu acolo, în abatajul,

Din mină am o a doua inimă,

Care alături de mine

În ritm mai susţinut

Se cheamă la în trecere

Pe sine

Şi caută să realizeze

Tot mai mult.

Dar cine mi-a dăruit-o?

Atât de aprigă.

De înfocată,

Puternică

Şi neastâmpărată?

Vreo vrăjitoare? Ursitoare,

Sau poate hurii

Mi-au adus-o

De la Mama Pădurii?

Nu, nimic şi nimeni

Din lunga pledoarie

Ce mi-ai înşirat

 

Două inimi nu mi-a dat.

Da, acesta este verbul,

Ascultă-l!

A munci, e ceva.

 

1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

DOR

 

Nu ştiu cum, mă simt tot singur

Şi parcă sunt trist mereu,

Mi-e dor de frontul lung,

Prin gânduri trec,

Doar bulgări mari de minereu.

 

În muşchi simt parcă trepidaţii

Ale aceluiaşi perforator C.P.-eu,

Deasupra mea sunt constelaţii,

Nu bulgări mari de minereu.

 

Urcă zgomotoasă Mocăniţa la Abrud,

Locomotiva mică, suflă tot mai greu,

Razele de soare usucă pământul ud

Şi sclipesc, ca bulgări mari de minereu.

 

Dar abatajul e departe sub pământ,

Gândul mi-l aduce-n faţă mereu,

Păstrez un singur lucru-n gând,

Bucăţile de minereu.

 

„Mocăniţa” Turda – Abrud.

 

18 noiembrie 1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

ETATE

 

Atâtea ere ce s-au scurs

Cine le are evidenţa?

Tu omule, Pământului

I-ai smuls

Doar existenţa.

Un miliard de ani,

Aceasta este oare vârsta,

Bătrânei noastre Terre?

Eu nu îmi spun acelaşi lucru,

Ea a avut şi are

Enigme şi mistere.

 

Dacă ar fi după mine

Pământul ar fi tânăr

Nu i-aş da mai mult

Să zicem, douăzeci de ani.

 

Şi secoli se rostogoliră

Mereu pe suprafaţa

Veşnicului Pământ.

 

1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

MILENIUL TREI

 

Au trecut milenii fără număr,

Evidenţe clare nu există

Pământul este veşnic tânăr

La toate relele încă rezistă.

 

Ce a fost, noi am văzut

Luptându-ne cu greul şi viaţa

Astfel anii au trecut

Precum roua dimineaţa

 

Privind în urmă vechi istorii

Treci prin gând evenimente

Bune, rele sunt memorii

Desigur nu ne sunt indiferente.

 

Aşteptăm mileniul trei

Îl vedem pe scenă virtual,

Încă nu-i găsim temei

Dar sigur el va deveni real.

 

31 decembrie 2000

Moldova Veche

Share this post


Link to post
Share on other sites

SĂ ÎNVĂŢĂM !

 

Am făcut destule-n viaţă,

Fel de fel de lucruri,

Dar să ştii că nu pot spune

Care mi-au părut nimicuri.

 

Cel puţin din fiecare

Ceva tot am învăţat,

Dintr-un lucru mic sau mare

Care mi s-a întâmplat.

 

Uneori ceva pe care

Mă bazam că îl ştiam,

Mă solicita mai tare

Şi adesea mă-ncurcam.

 

Nici acum nu ştiu prea multe

Din câte ar trebui să ştiu,

Dintre lucruri mii şi sute

Să învăţ nu e târziu.

 

1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

ATLETUL COSMIC

 

După ce a salutat Pământul,

Privindu-l luminat doar din profil,

S-a relaxat, şi a luat avântul

Cu un elan deplin.

 

A câta încercare reuşită,

N-a reţinut arbitrul Soare

Doar Luna l-a privit uimită

Cu faţa zâmbitoare.

 

Şi a sărit atâţia kilometri,

Distanţă colosală. Timp record

Le-a parcurs în câte ore?

Împins de al atomului resort.

 

Se pare că se pregăteşte tare

Un salt cu totul epocal.

Un om pentru aselenizare

Pe spaţiul Lunii selenar.

 

1963

Share this post


Link to post
Share on other sites

SUNT FERICIT

 

Sunt fericit că n-am reacţii

Că sufletul nu mi-i împărţit

În numere abstracte sau în fracţii

Doresc să fiu mereu tot fericit.

 

Nu încerca să mă dejoci

Căci sigur nu vei avea succes

Oricum ai vrea să te întorci

Tu mai ai încă de mers.

 

Desigur drumul ţi-l urmează

Şi caută-ţi calea prin timp

Chiar inima de-ţi oscilează

Viaţa va trece zburând.

 

1964

 

***

Apreciez şi îţi acord o mare preţuire dragă prietene şi coleg, Mihăiţă LEONTE, căci m-am regăsit în versurile tale şi nu mă mai satur a le citi. Dacă ai fost bun tânăr, fii bun şi la bătrâneţe. Scrie în continuare!

 

Ionel CÂNDREŞ

Pensionar Oţelul Roşu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

UMBRE

 

Fiinţe mistice, amăgitoare

Prin faţă mi se perindă,

Stau lângă masă în picioare,

Cu privirea fixată în grindă.

 

Filme cu desene animate

Privesc pe ecranul câmpiei,

M-acopăr de nostalgii uitate

Umbre frumoase ale copilăriei.

 

Zile frumoase, nopţi înstelate

Vise de călătorii astrale

Se sfarmă în a inimii cetate

Fantome pur imaginare

 

Secvenţe reale de viaţă,

Autentice fără sens relativ

Ies din minte la suprafaţă

Stafii ce mă fac emotiv.

 

17 ianuarie 1966

Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

FANTEZIE ?

 

Din îndepărtate ţinuturi siderale

Ba nu, reale peisaje pământeşti

Spre mine cu gânduri ireale

Mi se pare tu pluteşti.

 

Şi nu ştiu care din amândoi

Dorinţa vrea să-şi scoată la iveală

În prezent sau mai apoi

Să nu fie cuprins de îndoială.

 

Spre mine te poţi îndrepta

Dar calea-i plină de hârtoape

În inimă când ai vreun dor

Oricând eu îţi voi fi aproape.

 

N-aş vrea să-mi pierd temperamentul

Să cad în mlaştini să mă scufund

Vreau să merg în pas cu prezentul

La infinit, ba chiar mai mult.

 

1964

Share this post


Link to post
Share on other sites

FAGUL MONUMENTAL

 

Trăieşti pe malul apei line

Când timpul liniştit domneşte

Şi totul în natură se odihneşte,

Iar zările-s curate şi senine.

 

Te clatini În faţa vântului puternic,

Iar fruntea-ţi înfrântă parcă plânge,

Dar niciodată trupul nu-ţi va frânge,

Vântul ăsta cât e de nemernic.

 

Alături de tine sălbatice stânci

Te înconjură atât de magistral

Între ele tu eşti mai colosal

Trufaş coroana spre cer ţi-o ridici.

 

Priviri spre tine au cătat cu drag

De secole ai stăpânit veşnic pădurea,

Spre tine nu s-a îndreptat securea

Rămânând mereu acelaşi tânăr fag

 

22 octombrie 1964

Baia de Arieş – Muncel

Share this post


Link to post
Share on other sites

ALERG

 

Alerg după o stea

În universul întreg

O voi găsi undeva

Sau degeaba alerg?

 

Alerg după un ţel

Dar care este în esenţă?

Între paşnic şi rebel

O fi vreo diferenţă?

 

Alerg în jurul unui punct

Rotindu-mă degeaba poate,

Alerg aşa neîntrerupt

Şi n-am ajuns departe.

 

Dar cât voi alerga aşa ?

E singura mea întrebare.

Va fi oare degeaba ?

Sau voi rămâne-n căutare.

 

1964

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...