Jump to content
Vesperala Forum

Flori in suflet


malitzia

Recommended Posts

Rondelul rozelor ce mor

 

Alexandru Macedonski

 

E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini, si mor si-n mine --

S-au fost atât de viată pline,

Si azi se sting asa usor.

 

În tot, se simte un fior,

O jale e în orisicine.

E vremea rozelor ce mor --

Mor în grădini, si mor si-n mine.

 

Pe sub amurgu-ntristător,

Curg vălmăsaguri de suspine,

Si-n marea noapte care vine,

Duioase-si pleacă fruntea lor... --

E vremea rozelor ce mor.

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 113
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • malitzia

    114

La Vie antérieure

 

Charles Baudelaire

 

J'ai longtemps habité sous de vastes portiques

Que les soleils marins teignaient de mille feux,

Et que leurs grands piliers, droits et majestueux,

Rendaient pareils, le soir, aux grottes basaltiques.

 

Les houles, en roulant les images des cieux,

Mêlaient d'une façon solennelle et mystique

Les tout-puissants accords de leur riche musique

Aux couleurs du couchant reflété par mes yeux.

 

C'est là que j'ai vécu dans les voluptés calmes,

Au milieu de l'azur, des vagues, des splendeurs

Et des esclaves nus, tout imprégnés d'odeurs,

 

Qui me rafraîchissaient le front avec des palmes,

Et dont l'unique soin était d'approfondir

Le secret douloureux qui me faisait languir.

 

Charles Baudelaire

Link to comment
Share on other sites

Romanţa ultimului sărut

 

de Ion Minulescu

 

Opreşte-mă!...

Nu mă lăsa

Să te sărut,

Căci gura mea

În clipa-n care îţi sărută gura

Îţi soarbe lacomă şi respirarea

Cu care-ţi prelungeşti caricatura

Pe care bunul Dumnezeu

Ţi-a creionat-o după chipul său -

Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

 

Opreşte-mă!...

Nu mă lăsa

Se te sărut,

Căci gura mea

E gura care nu sărută

Decât cu sărutarea mută

A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,

Pornesc cu tălpile-nainte

Şi-n gură cu câte o floare,

Culeasă-anume pentru cine moare!...

 

Opreşte-mă!...

Nu mă lăsa

Să te sărut,

Căci gura mea

Sărută fără... "va urma".

 

Iar mâine-n zori când voi pleca,

În gura mea

Cu respirarea ta,

Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -

Decât portretul meu pe poartă,

O zi de doliu-n calendar,

Nota de plată la dricar

Şi... "Veşnica ta pomenire"

Pe fundul celor opt pahare

De ţuică fiartă,

Golite după-nmormântare

De cei opt ciocli ce-ţi purtară

Coşciugul în spinare.

 

Opreşte-mă!...

Nu mă lăsa

Să te sărut,

Căci gura mea

N-a sărutat decât aşa

Cum a vrut Ea...

 

Şi tot aşa va săruta mereu,

Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,

Sărută numai Gura mea...

Link to comment
Share on other sites

Iubire

 

de Lucian Blaga

 

Iubesti - când ulciorul de-aramă

se umple pe rând, de la sine

aproape, de flori si de toamnă,

de foc, de-anotimpul din vine.

 

Iubesti - când suavă icoana

ce-ti faci în durere prin veac

o tii înrămată ca-n rana

străvechiului verde copac.

 

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre

vâltori, unde nu ajung sorii,

te-avânti să culegi printre umbre

bălaiul surâs al comorii.

 

Iubesti - când simtiri se desteaptă

că-n lume doar inima este,

că-n drumuri la capăt te-asteaptă

nu moartea, ci altă poveste.

 

Iubesti - când întreaga făptură,

cu schimbul, odihnă, furtună

îti este-n aceeasi măsură

si lavă pătrunsă de lună.

Link to comment
Share on other sites

1256217q02k5t89b8.gif

 

Gelozie

 

de George Topârceanu

 

Daca nu ne-am fi-ntilnit

(Absolut din întâmplare),

Tu pe altul oarecare

Tot asa l-ai fi iubit.

 

Daca nu-ti iesam în drum

Ai fi dat cu bucurie

Altuia strain, nu mie,

Mingaierile de-acum.

 

Ai avea si vreun copil

Care, poate (idiotul!),

Ar fi semanat în totul

Cu-acel tata imbecil.

 

Si asa... ce lucru mare

Ca-ntr-o zi ne-am intilnit

Si ca-s foarte fericit, --

Absolut din întâmplare!

Link to comment
Share on other sites

647143jcto9z904z.gif

 

Departe sunt de tine...

 

de Mihai Eminescu

 

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,

Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.

Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,

Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,

Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;

Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,

Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,

Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,

Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;

Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini

Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...

Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,

În sarutări unim noi sărmanele vieţi...

O! glasul amintirii rămâie pururi mut,

Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,

Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...

Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

Edited by malitzia
Link to comment
Share on other sites

Ce bine că eşti

 

de Nichita Stănescu

 

E o întâmplare a fiinţei mele

şi atunci fericirea dinlăuntrul meu

e mai puternică decât mine, decât oasele mele,

pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare

mereu dureroasă, minunată mereu.

 

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart

fluviul rece în delta fierbinte,

ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

 

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când

lumea mea prelungă şi în nesfârşire

se face coloană sau altceva

mult mai înalt şi mult mai curând.

 

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,

douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,

una foarte de jos, întoarsă spre pământ,

una foarte de sus, aproape ruptă

în înfrigurata, neasemuită luptă

a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

 

450494a9ghabcrjs.gif

Link to comment
Share on other sites

681448d5ixd1dcak.gif

 

Dreptul la timp

 

de Nichita Stanescu

 

Tu ai un fel de paradis al tău

în care nu se spun cuvinte.

Uneori se mişcă dintr-un braţ

şi câteva frunze îţi cad inainte.

Cu ovalul feţei se stă înclinat

spre o lumină venind dintr-o parte

cu mult galben în ea şi multă lene,

cu trambuline pentru săritorii în moarte.

Tu ai un fel al tău senin

De-a ridica oraşele ca norii,

şi de-a muta secundele mereu

pe marginea de Sud a orei,

când aerul devine mov şi rece

şi harta serii fără margini,

şi-abia mai pot rămâne-n viaţă

mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

 

1009744pljmfrftfi.jpg

Link to comment
Share on other sites

534926a868c6zioc.gif

 

Emoţie de toamnă

 

de Nichita Stănescu

 

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

 

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

 

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...