Jump to content
Vesperala Forum

(-`- CHAT -'-)


vesperala

Recommended Posts

On 10/22/2020 at 2:38 PM, Narcisa said:

Buna sa-ti fie inima, Sami!  Ce ne mai spui despre Daciana?

Zina?

Ziua buna voua! :)

Daciana e bine, clasa a 9-a, profil real, de stiintele naturii. O saptamana online, o saptamana fizic. Se pare ca de azi intra toti online si nu-i place. A crescut, e domnisoara de acum, s-a subtiat tare. V-am zis ca are iubit?:wall:

Zina e si ea bine, are 11 ani, doarme toata ziua, iar restul timpului se spala:cat0:

In rest, suntem cu totii mai sanatosi ca niciodata, stam bine cu fizicul si cu psihicul, aud ca e lucru mare in aceasta perioada in care oamenii sunt depresivi si au inceput chiar sa se sinucida.

Pot sa zic ca 2020 a fost si inca este un an foarte interesant, care noua ne-a adus multa cunoastere si bucurii, simple si marunte, familia mai unita, o intelegere mai buna a lucrurilor. Da, eu sunt recunoscatoare pentru acest an!

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 97.5k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • vesperala

    16624

  • samsara

    11079

  • florin7franky

    5591

  • Narcisa

    5082

Top Posters In This Topic

Posted Images

Deci asa, ne-au crescut copiii, studiaza, se indragostesc, se casatoresc, nimic nou sub soare, viata isi are mersul ei.

Cat despre parinti, acestia duc mereu grija lor, oricat de bine le-ar merge si oriunde s-ar afla,  vorba veche, din batrani- copii mici, griji mici, copii mari , griji mari. Mult noroc, Daciana!

Asimetric s-o fi casatorit, dar Aprig? Nicio veste de la ei...

KyKy, despre tine, ce ne spui?

Link to comment
Share on other sites

Cumintel, e timp pentru toate, mai intai sa scapam de calul asta veninos expediat din China.

Te referi la forum? Pai, Sami si vespe au sters chat-ul si la urma au dat vina pe mine, ca nu-l mai gaseau.  Spune si tu acum ,  ele ce treaba aveau in timpul liber? Sa-l caute! Eu am vazut ca nu mai este, dar ce urgenta aveam cu el, scriam pe unde apucam, ca tot atata conta, pe la caini, pe la pisici, pe la calculatore, pe la culori, pe la florile de toamna...  ca era loc gol cat vedeai cu ochii. M-au suparat, n-am mai avut cui sa le reclam , ca au disparut toti sefii,   si mi-a crescut corespunzator tensiunea.  Direct la Barcelona o sa merg cu jalba , ca totul pe lumea asta are consecinte, sa faca ele bine si sa le traga, din moment ce le-au generat!:ang:

Link to comment
Share on other sites

On 11/10/2020 at 4:42 PM, Narcisa said:

M-au suparat, n-am mai avut cui sa le reclam , ca au disparut toti sefii,   si mi-a crescut corespunzator tensiunea.  Direct la Barcelona o sa merg cu jalba , ca totul pe lumea asta are consecinte, sa faca ele bine si sa le traga, din moment ce le-au generat!:ang:

greu sa nu fiu partinitor, nu promit. 😆

cum a ramas cu intelegerea amiabila? 😔

va salut si eu 🥰

Link to comment
Share on other sites

Ce intelegere amiabila, din moment ce nu reusesc sa le tarasc la niciun  mediator? Mai degraba o sa-ncerc  cu executorul judecatoresc, dar sa treaca nebunia asta care ne tine-n casa... Ce sa fac eu intre 11-13, ca nici pana la coltul strazii n-apuc s-ajung... :think:

Ce se mai aude pe la tine?

Link to comment
Share on other sites

On 11/13/2020 at 8:49 PM, Narcisa said:

Ce intelegere amiabila, din moment ce nu reusesc sa le tarasc la niciun  mediator? Mai degraba o sa-ncerc  cu executorul judecatoresc, dar sa treaca nebunia asta care ne tine-n casa... Ce sa fac eu intre 11-13, ca nici pana la coltul strazii n-apuc s-ajung... :think:

Ce se mai aude pe la tine?

Traiul zilnic si rutina. Nefiind in Bucuresti atat de des pe cat mi-ar fi placut, sunt oarece limitat de imprejurari atunci cand vine vorba de a desfasura anumite activitati care-mi sunt dificile acasa. Dar nu ma plang atat de mult.Am pus 7 kg de cand cu pandemia, am mutat balanta din zona lui "eram prea slab" spre cea a lui "e timpul pentru putina dieta". 😆

In rest, majoritatea zilei se desfasoara-n online, fie ca-i vorba despre facultate sau despre timpul liber. Situatia in care ne aflam iti ofera confortul de a te minti cu buna-stiinta atunci cand vine vorba de a fi delasator sau de a abuza de ore petrecute pe internet. In acelasi timp pui problema faptului ca pana sa ne lovim de asa ceva, obisnuiam sa privim unele lucruri ca fiind luate direct de pe tava, chestii ce-acum sunt relativ greu de realizat in aceeasi normalitate: sa petreci o seara undeva, sa stai o noapte intreaga afara, sa iesi fara declaratie. 😆

Asteptam vremuri mai bune, macar in ideea in care stabilizam sau reducem impactul pandemiei si numarul de cazuri. Din nefericire, acest lucru va dura suficient de mult incat sa resimtim puternic asta.


La dvs? ☺️

Link to comment
Share on other sites

Va salut :)

Barce, va dura mult, mult prea mult, iar la normalitatea de dinainte de nebunia in care ne invartim acum nu vom mai reveni niciodata. Ne mintim, daca credem ca lucrurile vor reintra intr-un fagas normal fara sa facem nimic, doar sa dam din umeri si sa stam pe canapea.

Poate ma veti intreba ce e de facut? In primul rand, sa scapam de frica, de orice natura ar fi ea si, da, atunci va fi bine din nou.

Link to comment
Share on other sites

Sami, ce ne spui tu aici, adicatelea frica nu mai pazeste via? Nu ne face ea mai prudenti in special in vremurile astea de restriste, cand fiecare este cu ochii pe coltucul de paine din mana celuilalt?

Nu stiu cum se face, dar pe mine frica nu ma paraseste niciodata, mi-e frica sa nu alunec pe gresie, sa nu cad de pe vreun scaun, sa nu ma-mpiedic de vreo denivelare, sa nu ma calce vreo masina,  sa nu uit portofelul pe vreo taraba, sa nu mi-l fure hotii, sa nu pierd telefonul, sa nu iau virusul asta bezmetic, sa n-ajung la spital, nici la tribunal, sa nu-mi taie drumul vreo pisica neagra, sa nu supar pe cineva, sa nu-mi pierd prietenii, sa nu aflu vesti rele despre copii... Prin urmare, o tin tot intr-o frica si intr-un tremurat. Niciun pic de curaj nu am, nici n-am avut , i-am suspectat pe toti, i-am banuit de fel si fel... La mine n-a functionat nicio terapie, tot iepure fricos am ramas, nici urma de vreun leu.

Barcelona, mama, in asteptare. Incerc sa ma sustrag randului, sa-i las pe altii in fata, nu stiu , insa, de ce ma-ncearca  asa o banuiala ca si ei gandesc la fel si procedeaza exact ca mine.

Link to comment
Share on other sites

Va salut pe toti, cu drag si dor :)

Acum pe seara, ca eu tot in renovare... si e crunt... nu mai exista meseriasi, daca nu stai dupa ei sa le zici mura-n gura, chiar chestii pe care eu nu ar trebui sa le stiu si sa le arat eu ca femeie, iti iese totul varza. Deja m-au terminat, aproape 3 saptamani, dar cedez cu nervii :))) Si mai dureaza minim 2.

Narcisa, apropo de lei si frica... Circula pe Facebook o poza cu Snoppy cainele si omul lui, iar omul ii spune ceva de genul "Snoppy, intr-o zi vom muri". La care cainele ii raspunde: "Da, dar in restul vom trai!"

Consider ca atunci cand vom invata sa vorbim despre moarte la fel ca despre nastere si viata, cand vom invata sa o acceptam si sa o imbratisam ca pe o normalitate, caci este ceva normal, mai devreme sau mai tarziu cu totii vom muri, e ceva cert, nu te poti indoi de asta, nu te poti ascunde dupa degete precum copiii, abia atunci vom trai cu adevarat. Indiferent ca vom trai mai mult sau mai putin, dar atat cat va fi, va fi o viata minunata, liberi. Atunci vom gusta din viata ca dintr-un mar aromat, cu pofta si bucurie, atunci vom aprecia clipa si tot ce suntem si ne inconjoara.

Nu mai zic ca suntem crestini, iar esenta crestinatatii este chiar viata fara de moarte, desigur, intr-un alt plan, invierea alaturi de Creator.

Sa nu crezi ca vorbesc usor pentru ca sunt tanara si, teoretic, mai e pana la inlanirea cu moartea :) Nu se stie niciodata. Am si eu fricile mele, sunt om, dar constientizez ca trebuie sa le inteleg si sa dispara. Incet, incet... chiar au inceput sa paleasca multe frici.

Asa ca... haideti sa ne bucuram de acest prezent si sa facem Rai din ce avem la indemana.

Link to comment
Share on other sites

Sami, ma-ncearca o mare si sincera invidie. Tu si cei asemenea tie aveti ceva ce lipseste celeilalte tabere. Aveti speranta. Vesnicia. Noi, ceilalti- ca doar n-oi fi eu singura de cealalta parte- avem doar haul, intunericul pe care-l contemplam cu groaza in fiecare clipa. Evident, rolul social al lui Dumnezeu nu poate fi negat. Nu teama ar fi problema, ci sensul. Pentru cei care nu-l zaresc niciunde.

Voi ce tot mesteriti prin casa, zugravit, gresie, faianta, parchet, instalatii sanitare noi, mobila schimbata? Departe de mine paharul acesta! Nimic mai stresant in viata , cu exceptia... ptiu, uite ca iar ma rasucesc si iar ma-ntorc la inevitabil:sorry:.

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...