Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
night

Carari....catre sufletul tau

Recommended Posts

CÂNTAREA CÂNTÃRILOR

 

[ -- BIBLIA ROMANA.COM -- ]

 

 

 

Capitolul 1

 

1. Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.

 

2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,

 

3. mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

 

4. Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.

 

5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.

 

6. Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.

 

7. Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –

 

8. Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.

 

9. Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

 

10. Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât, şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

 

11. Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. –

 

12. Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.

 

13. Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţâţele mele.

 

14. Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. –

 

15. Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! –

 

16. Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –

 

17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. –

 

 

 

Capitolul 2

 

1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

 

2. Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. –

 

3. Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

 

4. El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

 

5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

 

6. Să-şi pună mâna stângă sub capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –

 

7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea! –

 

8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri.

 

9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

 

10. Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

 

11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus.

 

12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.

 

13. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

 

14. Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

 

15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.

 

16. Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.

 

17. Până la răcoarea zilei, şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.

 

 

 

Capitolul 3

 

1. Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit…

 

2. M-am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit!

 

3. M-au întâlnit păzitorii care dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”

 

4. Abia trecusem de ei, şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. –

 

5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. –

 

6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca nişte stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –

 

7. Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.

 

8. Toţi sunt înarmaţi cu săbii, şi toţi sunt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.

 

9. Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn din Liban.

 

10. Stâlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea de aur, scaunul de purpură; iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.

 

11. Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. –

 

 

 

Capitolul 4

 

1. Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.

 

2. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.

 

3. Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.

 

4. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

 

5. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.

 

6. Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.

 

7. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.

 

8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!

 

9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!

 

10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!

 

11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

 

12. Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.

 

13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;

 

14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.

 

15. O fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.

 

16. Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese! –

 

 

 

Capitolul 5

 

1. Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –

 

2. Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –

 

3. „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăşi?

 

4. Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.

 

5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.

 

6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam, când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

 

7. Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit; m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.

 

8. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –

 

9. Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? –

 

10. Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.

 

11. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul.

 

12. Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.

 

13. Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.

 

14. Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;

 

15. picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.

 

16. Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –

 

 

 

Capitolul 6

 

1. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –

 

2. Iubitul meu s-a pogorât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.

 

3. Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –

 

4. Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.

 

5. Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului.

 

6. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.

 

7. Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta…

 

8. Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,

 

9. dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –

 

10. „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –

 

11. M-am pogorât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.

 

12. Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –

 

13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?

 

 

 

Capitolul 7

 

1. Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.

 

2. Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.

 

3. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

 

4. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.

 

5. Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…

 

6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!

 

7. Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.

 

8. Îmi zic: „Mă voi sui în finic, şi-i voi apuca crăcile!” Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.

 

9. Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim!

 

10. Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.

 

11. Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp, să rămânem noaptea în sate!

 

12. Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.

 

13. Mandragorele îşi răspândesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.

 

 

 

Capitolul 8

 

1. O! de ai fi fratele meu, care a sub la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.

 

2. Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

 

3. Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –

 

4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. –

 

5. Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea.” –

 

6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

 

7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.

 

8. Avem o soră micuţă, care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?

 

9. Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. –

 

10. Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

 

11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

 

12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –

 

13. Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –

 

14. Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!

Share this post


Link to post
Share on other sites

OAMENI CARE UCID OAMENI

 

Ceva care nu se poate uita

 

The Atomic Bombing of Nagasaki

 

Hirosima

 

Si urmarile….

 

12.jpg

9.jpg

7.jpg

16.jpg

10.jpg

13.png

 

lista e mult prea lunga si plina de ororile lasate in urma de OAMENI

 

Un crin pentru fiecare lacrima

 

crini-web.jpg

 

 

 

DIN LACRIMA NOPTII..

 

Autor: LIVIA BATAIOSU

 

Din lacrima noptii, zorii se nasc

In boabe de roua , in cuiburi de flori,

Pe aripi de fluturi se raspandesc

In zarile limpezi iesite din nori.

 

Carari de lumina, zori ai sperantei

Izvorati din neguri, muguri de vis,

Neagra plamada crescuta din noapte,

Scaldata in roua…etern paradis.

 

Din lacrima noptii se naste iubirea

Ce-mbraca pamantul in suflet duios,

Carari de lumina se-ndreapta spre tine,

Nu-ntoarce privirea, traieste frumos !

Edited by malitzia

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iisus Hristos

 

 

Iisus, cunoscut şi ca Iisus din Nazaret sau Iisus Nazariteanul, (* cca.4 î.Hr. - † 31 d.Hr., Ierusalim) este figura centrală a creştinismului, unde este cunoscut ca Isus Cristos. Sub numele de Isa, este recunoscut şi ca unul din principalii profeţi ai Islamului.

 

Conform tezei tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut pe la 4 î.Hr. în Bethleem

 

 

 

Edited by malitzia

Share this post


Link to post
Share on other sites

Codul bunelor maniere -

 

Este permis sa te adresezi unor necunoscuti ?

 

" Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.

continuarea

Edited by vesperala
nu se pun articole întregi şi e necesar un link la sursă

Share this post


Link to post
Share on other sites

E zece seara

 

Autor: Andrei

 

E zece seara-n colt de mare

Iar soapte dulci de luna,

În van se risipesc cu-ardoare

Prin frunza noptii bruna,

 

Pe strada mea cu flori de gheata

Si raze reci de stele,

Trec singur prin amara ceata

A visurilor mele,

 

Un card de lebede gratioase

Vioi spre lac se-ndreapta,

Iar norii în priviri ploioase

De sus din cer le-asteapta,

 

N-as vrea cararea cea senina

În versuri sa ti-o-ntuneci,

Ci blândul chip de stea marina

Sa-l strâng la piept când luneci,

 

Pe strada ta cu arbori tineri

În valuri cade apa,

Firav tresari când mângâieri

Prin somn îti uda pleoapa,

 

N-ai vrea pe nimeni lânga tine

Precum maretii îngeri,

Ci doar parfumul de smochine

Sa îl mirosi din ceruri,

 

Al nostru pas în praf sporeste

Încet, încet prin minte,

Când umbra mreje îsi croieste

Amorul sfânt paleste,

 

Si totusi noi, prin frunza vietii

Cu aripi de matasa,

Ne-nchidem cartea tineretii

Si nu-mi vei fi mireasa...

Share this post


Link to post
Share on other sites

lacrima noptii

 

Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane

 

IN FLORI DE LILIAC

 

autor: LIVIA BATAIOSU

 

Ti-aud dorinta si chemarea

Ce-o lasi in flori de liliac

Cand luna se ineaca-n marea

Iubirilor nespuse…tac…

 

Ascult in departare, vuiet,

Batai de aripi si de inimi.

Cum ai ajuns la mine suflet

Ce ma adori si-mi dai nelinisti?

 

Cum ai putut doar c-o mireasma

Sa ma indupleci sa privesc

Spre floarea alba…ingereasca

Imi pare acum dorinta sa iubesc.

 

De ce ma chemi printre luceferi

Cand bolta-i stinsa pentru mine?

Aprins-ai asta noapte stele-licuri…

Din care gust ale iubirii vinuri

 

Si insetata de licoarea-ti parfumata

Ma las purtata-n zari…de violet,

Ascult…cum inima imi sta sa bata

Cand tu te furisezi…in flori de liliac

 

tac......poate mi se pare mie dar cuvintele sunt magice...

 

 

Edited by malitzia

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...