Jump to content
Vesperala Forum

Ce credeţi că este cel mai important în viaţă?


Floarea Soarelui

Recommended Posts

Important este să te simţi mereu bine în pielea ta , să nu fii niciodată singur ...

 

Ei bine eu chiar cred în acea piramidă a trebuinţelor... şi în faptul că trebuie satisfăcute pe rând.

 

Pe scurt trebuie să am ce să beau, ce să mănânc, o perină şi un pat unde să dorm... pe urmă trebuie să am o familie, prieteni care să ţină la mine, un serviciu unde să mă simt utilă...

 

Să continui? Le ştiţi...

 

E o piramidă, toţi încercăm să ajungem către vârf.

 

Viaţa e o lecţie de alpinism.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...
  • 3 months later...

Pentru mine cel mai important lucru este viata copilului meu; pentru el as sacrifica-o pe a mea. Acelasi lucru e valabil si in ce o priveste pe sotia mea (s-ar numi "iubirea" asta? Nu cred totusi, caci sentimentul e complex : iubire ca atractie fizica, atasament, recunostinta, si inca o data Recunostinta, deci e probabil mai mult decat "iubirea si atat"). Iata deci ca doar acum pot spune ca pentru mine cel mai important lucru in viata este ... viata (mea).

 

Ori, asa cum au spus si altii aici, ca sa pot trai, e necesara sanatatea, sau ma rog, o minima forma de sanatate; nu zic c-as tine sa mai traiesc, daca as ajunge tetraplegic sau in stare de grava dependenta de masini si de cei din jurul meu (sunt deja dependent de medicamente, caci daca maine insulina dispare din farmacii, e fapt sigur ca n-am sa intarzii prea mult ca s-o urmez).

Acum, odata ce viata mi-e asigurata, sanatatea si ea, cel mai important lucru pentru mine ar fi (este !)confortul material (las ipocrizia la o parte...) si libertatea. Le-am pus pe amandoua alaturi pentru ca dupa o experienta de o viata (patru decenii si un pic, hai sa nu exagerez...), in care ba am avut-o pe una dar n-am avut alta, ba am avut-o pe cealalta dar n-am mai avut-o pe prima (sunt fericit ca azi le am pe amandoua in "cantitati" in care nu le-am avut niciodata in trecut, si nici macar n-am visat ca le-as putea avea; stiti, parerea mea e ca suntem limitati pana si in visarile noastre, caci nu putem visa decat ce decurge din ceea ce stim, caci si imaginatia asta are limite, si limitele astea sunt probabil fixate de acest "ce stim"...), spun cinstit ca nu pot fi fericit si, mai rau, devin extrem de recalcitrant atunci cand una sau cealalta imi lispesc; imi e un pic rusine ca lucrurile sunt asa, dar prefer sa fiu sincer... Am plecat din tara nu din cauza saraciei, ci din lipsa libertatii. Am suferit o oarecare saracie (altii n-ar numi-o asa totusi) acolo unde am ajuns, suficienta cat sa-mi amarasca viata o perioada de vreo 3 ani si sa scoata din mine demonii unei firi rebele, care chiar ea m-a dus in aceasta situatie, pe pamanturi straine… Daca resimt deci placerea asta imensa de a poseda dpdv material si de a ma simti liber printre oameni liberi, asta nu ma scuteste de teama de a pierde ce am ; ca orice bine, si acesta aduce cu el si o parte de rau deci… Cand esti liber ti-e teama sa nu pierzi libertatea asta, sau ca descendentii tai sa n-o piarda; la fel cu latura materiala. (unii, idealistii, se vor revolta vazand ca pot pune alaturi libertatea si banii, libertatea si bunurile materiale).

 

Descendenti, sotie, viata, sanatate, confort material si libertate, pentru mine setul asta este suficient ca sa faca lista mea de prioritati. Acum daca discutam despre placeri, eu unul nu cunosc pentru "locul I" decat doua (pe care refuz sa le ierarhizez, amandoua deci stau pe podium pe cea mai inalta treapta) : amorul fizic ("sexul" adica…) si lectura. Ar veni apoi mancarea. Si mai apoi voiajul. Si mai apoi filmele. Si mai apoi bautura (alcoolul adica). Si ar veni acum, poate, contemplarea naturii - tot ce inseamna natura, oameni inclusiv). Cam astea ar fi toate... muzica iese din calcul ca sunt surd (aproape), arta o gust dar nu trece inaintea spritului, sau, Doamne-fereste!, sexului, deci ar veni dupa... cam asta e tot, nu?

 

Unora le voi parea desigur monstruos ; altii poate ma vor aproba, macar in sinea lor. In fapt, n-am nevoie nici de aprobarea celorlalti, si nici de oprobiul lor, cel putin cat timp n-au argumente solide cu care sa-si intemeieze critica sau admiratia; ce stiu e un lucru: sunt un simplu om si atat. Nici mai mult, dar nici mai putin!

Link to comment
Share on other sites

Cel mai important in viata e moartea, sau mai exact, ceea ce reusesti sa lasi in urma atunci cand ea se apropie (vorbesc de cauze naturale :D:). Adica, in primul rand urmasi, apoi o influenta (cat de mica, dar pozitiva) asupra gandirii sau comportamentului unora, sau poate ceva concret, care sa schimbe intr-o anume masura lumea (nu trebuie neaparat sa fii om de stiinta, filosof, presedinte etc.)...Mie mi-ar placea ca, la 80 de ani, in pragul sfarsitului vietii (sper sa ii apuc), sa stiu ca am adus o contributie, macar de 0.000001% la dezvoltarea omenirii. :) De fapt, nu vreau nimic mai mult decat ce am scris pana acum.

 

Norocul!

Daca te lasi purtat de "noroc", iti irosesti singura viata pe care o ai, pentru ca nu vei mai primi o a doua sansa de a arata ca, intradevar, poti face ceva pe Pamant si ca ai un anume scop aici. :)

Edited by Stelist_4_3v3r
Link to comment
Share on other sites

Eu cred ca in viata este important sa il iubesti pe Dumnezeu (chiar si cand nu iti este bine), sa iti iubesti semneii (chiar daca verbal ii mai apostrofezi - important este sa nu urasti in suflet pe nimeni) si sa lasi ceva in urma ta.

 

Facand o paralela - Se spune ca intr-un pelerinaj important este drumul , nu sa ajungi la destinatie. Asa si in viata...

Link to comment
Share on other sites

S-ar putea ca insasi existenta noastra sa fie cel mai important lucru in viata, dar si mai important dupa parerea mea este sa dovedim ca o meritam prin tot ceea ce facem si gandim.

Omul in sine este un adevarat univers al iubirii si al armoniei dar poate distruge intr-o singura clipa ceea ce s-a creat cu atat de multa munca pana acum.

Link to comment
Share on other sites

E greu sa spui ce e cel mai important in viata, dar probabil ca sunt 2 lucruri legate intre ele: felul cum traiesti si ceea ce ramane dupa tine. Si nu ma refer aici doar la perpetuarea speciei, ci mai ales la faptul ca trebuie sa devii un model pentru cei apropiati.

Link to comment
Share on other sites

Se spune ca pe pamant fiecare avem o anumita menire de care nu putem fugi, orice miscare pe care o facem duce catre indeplinirea acelui scop. Cel mai important este sa intelegem asta, sa acceptam si sa lasam viata sa ne duca acolo unde ne este locul.

Cel mai important luncru este sa lasi ceva folositor omenirii dupa tine, sa nu respiri aerul in zadar, sa nu te nasti doar pentru a manca, ori numai pentru a munci ca sa te intretii si apoi sa mori,...o alta cruce in cimitir, care cu timpul va fi inlocuita de altele.

Sa sadesti un copac, sa scrii o carte, sa lasi ceva... si cel mai trist e ca nimeni nu stie cind va pleca din viata si mereu amanam lucrurile care sunt cu adevarat importante pe mai tarziu.......prea tarziu.

In fond, nu cred ca exista un singur: "cel mai important in viata", toate sunt importante, tot ce facem este important in felul sau si impreuna formeaza scopul pentru care am sosit aici.....

Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

Ce cred eu că este mai important în viaţă? Personal, să-mi fac viaţa în aşa fel încât fiecare zi să-mi fie(pe cât se poate) o binecuvântare, să lupt pentru asta. Apoi, să ofer copiilor o bază cât mai bună de a porni în viaţă, iar la urmă, pentru că toţi, după ce trecem "dincolo" vom fi uitaţi odată şi odată, vreau să las ceva în urma mea, să public câteva cărţi şi câteva volume de poezii.

Acum, ca să nominalizez câteva dintre trăsăturile de caracter pe care le consider extrem de importante în viaţă, notez : iubirea, încrederea în sine, puterea de a merge mereu înainte, a fi ponderat, cumpătat...

PS: vorba unui proverb - " Să trăieşti în aşa fel încât, la sfârşitul fiecărei zile, inima să-ţi fie fericită şi liniştită"

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • 1 year later...
Si cum traiesti in prezent ?Ca el nu exista.

Exista numai trecutul si viitorul. Prezentul este doar..iluzie.

Ai clipit si s-a dus. :grin:

 

As zice ca exista si trecut, si prezent. Zadarnic le-am nega, ne convin sau nu , ele exista si basta. Mereu le vom simti rasuflarea in spate, incotro sa fugi? De preferat sa ni le insusim si sa ne-mpacam cu ele si cu noi insine, ca proprietari si fauritori ai lor.

 

Link to comment
Share on other sites

As zice ca exista si trecut, si prezent. Zadarnic le-am nega, ne convin sau nu , ele exista si basta. Mereu le vom simti rasuflarea in spate, incotro sa fugi? De preferat sa ni le insusim si sa ne-mpacam cu ele si cu noi insine, ca proprietari si fauritori ai lor.

Uiti ca esti la filozoifie aici.

Defineste prezentul, viitorul si trecutul, din prisma timpului ?

 

Daca vei incerca, vei vedea ca tot ce faci apartine viitorului.

Fiecare gand, vine in "clipa ce urmeaza".

 

Traim o existenta trista si incerta intre doua timpuri infinite!

 

Link to comment
Share on other sites

-Uiti ca esti la filozoifie aici.

 

-Traim o existenta trista si incerta intre doua timpuri infinite!

 

-Nu uit, incerc si eu sa ma afirm cu propria-mi filozofie. :rules: Dar daca zici ca nu-i buna, o abandonez , ca nu dadui vreun ban pe ea. :secret:

 

-Doua timpuri, zici? :huh: Puteam sa jur ca traim ipostaze diferite ale aceluiasi timp finit. Dar, daca spui ca mai exista unul, cu atat mai bine, ca pe primul l-am cam gatat. :clepsidra: :cry:

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...