Jump to content
Vesperala Forum
vesperala

Creaţii proprii

Recommended Posts

Poate intr-o zi

 

 

Poate intr-o zi… vom fi atat de apropiati,

Intuneric si lumina in doi vom imparti.

E atat de greu sa ignori, sa spui ca n-are rost,

Nu seamana cu nimic de dinainte sa fi fost.

 

Vom imparti si cerul si pamantul de sub el,

Cum am facut-o si-nainte cu multa dragoste.

Poate intr-o zi… vom fi atat de apropiati

Cu cer, cu luna, stele si pamant amestecati.

 

Vom fi uniti cu lumea si cu universal,

Din doi ce-am fost vom fi doar unul

Si vom pasi pe norii-ndepartati

Uitand de toate si de toti.

Poate intr-o zi …vom fi atat de apropiati….

Share this post


Link to post
Share on other sites

Avangada visului

 

Pornind, pe-a mea cărare, către soare,

Nici nu ştiu când, am strivit aceste flori,

Pe care le-am văzut, doar când m-am trezit înconjurat,

De-o mare de parfum şi-un munte de culoare.

 

Nu am simţit, şi nici nu am vazut,

În privirea lor, atât de caldă şi gingaşă,

Precum o geană de lumină ce răsare,

Din a mării valuri blânde şi domoale,

 

Rugăciunea, clipa stăruinţei unui vis,

Dorinţa lor, ce sta în calea mea,

Aidoma unui ţel nepreţuit,

De să-l ating, depinde doar de soartă.

 

Mă simt condus, cu-alai de umbre răcoroase,

Îmi cântă-n avangardă, un cor de îngeri ghid,

Şi-mi iau un pic, din povara ce m-apasă,

Doar să ajung în avangarda visului iubit.

 

Voi face un buchet,cât bucuria vieţii,

Şi-am să-mpart la toţi belşugul ei

Voi împărţi şi toată fericirea,

Când voi atinge avangarda visului sărut.

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Particularismul îngust

 

Mă-ntreb ce-aduce nou bizarul,

Timp al vieţii, joc al sorţii,

Visurilor vii din minte,

Ce ne-ameninţă ca fiinţă.

 

Amăgit de jocul morţii,

Prins în hora dansului morbid,

Ce mai saltă, ce mai joacă,

Fără pic de conştiinţă.

 

Liniştiţi ciocnesc paharul,

Plin de de acrul timp al vieţii,

Şi îl beau dintr-o suflare,

Ameţiţi de crudul chip al fiarei nopţii.

 

Păsesc în ritmul satanicelor tobe,

Pe drumu' închis, cu sensul către foc,

Şi râd, şi plâng, către pereţii grei de lut,

Care nu văd şi nu aud, adevărul particularismului îngust.

 

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

De sub nori

 

De sub nori,

Paşi se rătăceau pe bulevard

Călcând pleata toamnei

Ce-a trecut.

Banca teilor din parc

despletea în taină vorbe

dulci

de domnişoară,

ai cărei umeri se-nfioară

la cea dintâi atingere de vânt.

Paltoane fug de colo-colo,

serviete doldora de acte,

documente,

toate, cu un sens anume,

toate râd şi fug în lume.

Sufletele nu mai sunt,

şi-au găsit sălaş pe-un nor,

şi privesc dinspre apus

lumea ploilor de sus.

Suflete au fost, dar nu mai sunt,

Mai e pe pământ,

Doar un om cu trupul lui

Cărunt

E oraşul meu...

 

 

Gheorghe Alin Gabriel

 

 

Una dintre cele mai reuşite poezii ale mele :bblush:

Edited by gabiseN

Share this post


Link to post
Share on other sites

IN FLORI DE LILIAC...

 

 

autor: LIVIA BATAIOSU

 

Ti-aud dorinta si chemarea

Ce-o lasi in flori de liliac

Cand luna se ineaca-n marea

Iubirilor nespuse…tac…

 

Ascult in departare, vuiet,

Batai de aripi si de inimi.

Cum ai ajuns la mine suflet

Ce ma adori si-mi dai nelinisti?

 

Cum ai putut doar c-o mireasma

Sa ma indupleci sa privesc

Spre floarea alba…ingereasca

Imi pare acum dorinta sa iubesc.

 

De ce ma chemi printre luceferi

Cand bolta-i stinsa pentru mine?

Aprins-ai asta noapte stele-licuri…

Din care gust ale iubirii vinuri

 

Si insetata de licoarea-ti parfumata

Ma las purtata-n zari…de violet,

Ascult…cum inima imi sta sa bata

Cand tu te furisezi…in flori de liliac.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Plimbarea de noapte pe mal

 

 

Păşesc,

Pe cărarea dintre sălcile tăcute,

Ce ascultă, închinate, povestea neşfârşită-a râului domol,

Şi tac, privind cum mor, frunzele din zbor.

 

Visez,

Şi-ascult doar vântul răcoros,

Temătoare ramuri încâlcite, vrăji neliniştite,

Se zbat în linişte deplină, pe cer, sub clar de lună plină.

 

Simt,

Prin întunericul naturii, eternul simbol,

Al ceţii abur mistic, maiestuos,

Ce-mi intră-n suflet, mişelesc, ca un miros.

 

Tresar,

La fiecare, voce a naturii renăscute,

Din amorţeala unei zi toride,

Şi sper, aliată să îmi fie, nu stafie.

 

Vreau,

S-ajung la capătul aleii dintre sălcii,

Să pot aduna-n plămâni,

Aerul rece al nopţii-înfrânte.

 

Dar nu mă pot abţine.

Vreau să mă-ntorc pe cărarea bântuită,

Prietene să-mi fie duhurile morţii,

Şi-n vis să ne jucăm, prin ale sorţii întunecate taine.

 

 

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

IN MII DE FELUI...

 

Autor:LIVIA BATAIOSU

 

In mii de feluri ti-am vazut lumina,

Dar, azi o vad atat de pala

Si-n tot atatea ti-am simtit caldura

Dar, azi e ca piatra in raceala.

 

Te simt departe peste mii de ani,

Te zbati in propriul intuneric,

In mii de feluri mi te-arati

De am pierdut sirul numeric.

 

Si te-am dorit in tot atatea mii

De zile, ore si minute nesfarsite,

De ce nu poti din nou sa fii

Doar pentru mine-n mii de feluri diferite?

 

Adanc te simt si parca mii de ani

Am trait doar pentru tine, suflet,

Ce mi-ai zdrobit fiinta-n aschii mii,

Mii de tepuse cu dulceata otravite.

 

Si inca te astept in mii de anotimpuri,

Toate primaveri cu adieri inmiresmate,

Si-n puritatea ploilor cu picuri

Ce fata cu blandete or sa-mi scalde.

 

In mii de feluri vei simti iubirea,

Caci luna te va ocroti…intr-una,

Iar miile de stele cu una intre ele

Te va iubi etern, in mii de feluri…totdeauna.

Share this post


Link to post
Share on other sites

PLUTESC SPRE...

Autor:LIVIA BATAIOSU

 

Si iar plutesc spre nicaieri,

Pe valuri ce ajung niciunde,

Pe marea tristelor dureri,

Pe ape tulburi, nestiute.

 

Picioarele-mi ating nisipuri miscatoare

Ce ma atrag inselatoare,

Spre adancuri pline de tacere,

Spre lumea cea pierduta, fara mangaiere.

 

De curenti ma las purtata

Pe valuri de suspine-ntretaiate,

Iar lacrimile-n perle se desfata,

Sunt doar un strop in marea-nvolburata.

 

Sunt un bob in spuma ce sporeste

Cand in vanturi reci tarmul il loveste,

Sunt o umbra ce traieste in adanc

Plutind in deriva fara nici un scop.

 

Si iar plutesc in marea neputintei,

Ma izbesc de tarmuri fara biruinta,

Nu mai simt nimic doar, raceala moarta

Care-i in adanc si la suprafata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Visul

 

Ea mergea desculţă printre flori,

Şi adieri i se-ncolăceau prin păr.

 

Privesc la ea, ascuns printre crengile unui castan,

Şi mi-e teamă să mă mişc.

 

M-aş transforma-ntr-o mică floare,

Să treacă să mă ia, în mână.

 

Să mă apropie de obrazul ei,

Să mă sărute şi să mă pună-n sân.

 

Ea mergea desculţă printre flori,

Şi îi privesc tălpile albe, ude de rouă.

 

Si degetele-i lungi ca nişte raze de curcubeu,

Printre care, fluturii să zboare, îndrăgostiţi.

 

M-aş transforma într-un fluture şi eu,

Şi m-aş lăsa prins.

 

Să-mi şteargă pelicula culorii de pe aripă,

Doar să ştiu că am să-i mor în palmă.

 

Ea mergea desculţă printre flori,

Iar soarele o urma.

 

Noaptea geloasă-şi întinde mantaua,

Cu ochii în formă de lună, spre ea.

 

Aş vrea să mă transform în umbră,

Noaptea s-o privesc, s-o acopăr, cu săruturi.

 

Ea mergea desculţă printre flori.

Eu o priveam, plângând tăcut.

 

Ea s-a-ntors, brusc, fixându-mă cu ochii-i perle,

Şi-am îngheţat, în căldura soarelui de Mai.

 

M-a văzut mereu, ştia că-s acolo,

Unde nici taina n-ajunge, strigată-n ecouri.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Avatar

 

Animalul din mine nu priveşte în jos

Spre pământul şăgalnic deschis, ce m-aşteaptă

Cub de aer şi sunet decupat grandios

De groparul neutru cu privire-nţeleaptă.

 

Animalul din mine nu priveşte în sus

Spre un înger şăgalnic străjuind Paradisul

Lac de vid şi de stele, Răsărit şi Apus,

Neştiută dilemă: e viaţa, e visul…

 

Animalul din mine nu priveşte deloc

E tentacul şi gheară, sugrumare şi gheaţă

Şi cu gesturi crispate azvârle în foc

Resturi: suflet, iubiri, sentimente şi viaţă

 

Să continui să-ncui uşa negrelor vise?

Să las fiara să urle acolo, e bine?

Ori alături să mergem spre tărâmuri ucise

Eu, un zâmbet şăgalnic şi animalul din mine?

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu s-a specificat proză sau poezie. Dacă am greşit topicul îmi cer scuze

 

 

Evoluţie prin artă

 

În tine stă sclipirea. Aceea când vezi soarele pe cer cum prinde viaţă. Strângi cât mai multă lumină şi nu ştii să o reverşi. Cum să oferi ceea ce zace în tine de atâta timp?

 

Caută-te, regăseşte-te, împrăştie-te. Nu zbura, creează zborul dinainte de a simţi aerul plutind prin tine. Unii oameni cuprind dansul prin paşi, învârt cercurile pe podele, umbrele mâinilor se încolăcesc pe ritmul muzicii. Alţi oameni fac din degete fragmente de pânză, dedublează nuanţa şi o transformă în mii de viziuni. Au curajul să îndrăznească. Nu există interdicţie în artă.

 

Ca să evoluezi ai nevoie de pasiune, de un devotament, de o grijă faţă de tine însuţi şi ceea ce aşterni. Capeţi individualismul şi îi conferi un nou sens. Te poţi juca cu nisipul (sand-play) şi descoperi lucruri noi, graniţele gândirii tale se depăşesc.

 

Cum pot să te conving cititorule să trăieşti această chemare? Poţi fi prezent cu trupul şi cu sufletul în relatarea mea şi să te gândeşti oare cum ar fi? Oare sunt în stare? Evoluţia umană s-a făcut prin acel dram de nebunie de-a despărţi literele din imposibil şi a crea posibilul. Nu aştepta să fii modelat precum lutul, spiritul tău e viu.

 

Singura mea dorinţă în viaţă e să am muze. Să surprind fiecare stare, fiecare gest din trup şi până în suflet. Îmi voi pune tălpile pe ocean şi se vor naşte scoici în urma mea.

 

În ochii omenirii mereu a fost, este şi va fi o lumină. Nimeni nu îţi răpeste ce este nobil în sufletul tău chiar dacă deseori ne simţim îngrădiţi de standarde şi limite. Dă-ţi voie să exişti aşa cum vrei tu, nu cum vor alţii. Tu eşti special şi ştii asta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

am suflat mov

au ieșit din mine

perle și cercuri

 

 

 

am suflat mov

au ieșit din mine

eternități de vis

 

 

 

am suflat mov

am închis în mine

secrete și destine

 

 

 

am suflat mov

am închis în mine

inimi și plecări

Share this post


Link to post
Share on other sites

in acea dimineata din noapte,

cand soarele mi-a rasarit in cale

iarasi eterna poveste

a unu-i trecut ce doare.

 

sa ma repet in nestire,

de atunci a iubirii cuvant

sa cer timpului sa-mi spuna

acea asteptare din gand.

 

inca o zii ce trece

vorbe ce mor in rastimp,

timpul se duce acolo

unde lumea se'maparte in rand.

 

si l-a fel mereu

sa facem un pas n'este greu

ca poate si maine ii zii

sa zicem un DA tremurand.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poezia de mai sus e, in mod sigur, creatie proprie. :lol: Ma iau dupa modul in care sunt scrise cuvintele. :ok:

 

Gata, ma apuc si eu sa scriu. Daca oricine poate... :huh: Da' nu ma pricep.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hai să vedem...se face primăvară cu o rândunică? Sau măcar, dă semne de puls un topic în moarte clinică? :D:

 

 

 

IUDA URA VOIT

 

Sunt propriul Iuda al vieţii mele -

Îmi crucific

Cu o devoțiune ingenuă

Zi de zi, visele,

Din aceeași ură conștientă, pentru tot ce

Nu am apucat să devin.

 

Îmi sărut fals pe obraz noaptea din care am apărut,

În goana după un timp

Care nu mi-a aparținut niciodată,

Hrănindu-mă cu propriile aripi

Înmuiate în venin,

Și sădindu-mi speranța printre rândurile unei rugăciuni ipocrite,

Rostită la umbra unui

Păcat originar voit.

 

Era atât de simplu

Să fi înviat fără a muri,

Doar de mi-aș fi spânzurat arginții...

 

 

(Dacă vă place, vă mai aberez... :P: )

Share this post


Link to post
Share on other sites

:yahoo: Salutam intoarcerea fiului ratacitor pe post de randunica! :bighug: Cu o floare nu se face primavara , dar e semn ca ea exista , chiar daca pe moment e reprezentata doar de tine, feueR-B-Frei. Iti multumim pentru ca nu ne-ai uitat.

 

Imi place mult poezia postata de tine :yes: .

 

"sădindu-mi speranța printre rândurile unei rugăciuni ipocrite"

- iata paiul de care se agata intotdeauna cel sortit inecului...-

 

"Era atât de simplu

Să fi înviat fără a muri,

Doar de mi-aș fi spânzurat arginții..."

 

Asta , din pacate, se-nvata cand deja e prea tarziu.

 

Te asteptam si cu celelalte creatii, sunt sigura ca mai ai ceva pe masa de lucru sau pastrat in sertare .

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

feueR-B-Frei, ca topicul asta nu mai are puls e una, ca noi n-am fi creatori din nastere , e alta. Stai sa vezi cum sta chestiunea :rules: . Suntem noi , aici , sa zicem asa un numar rotund, vreo 15 ? Suntem. Buuun. Afla ca toti suntem niste creatori , unii de voie, cum ar veni, de placere, altii din cea mai acuta nevoie. Fiecare si-a depasit demult limitele inventivitatii, din moment ce-a supravietuit pana acum. Vrei niscaiva exemple? Pai, uite , cateva la indemana. Seful Asimetric e varful aisbergului, e creatorul a tot felul de compozitii literare, muzicale, grafice, problema e ca le tine intr-un seif la o alta banca , am mai sterpelit eu de-acolo cat am putut, dar tot au ramas destule pe meleaguri straine. Seful Aprig nu poate fi banuit de lipsa spiritului creativ din moment ce chiar zilele trecute a descoperit un surub sub cantar si-a scapat astfel de sarit coarda si de mancat varza si ardei , ca Sami si ca Mnemosyne, si ele creatoare de diete . Ca Vesperala are alte metode de slabit, ea merge zilnic pe jos o statie de autobuz si urca mereu pana la etajul 7.

Pufonelul nostru a depasit demult limitele creatiei terestre, el cerceteaza acum ce-a creat Domnul in cele sase zile de neodihna.

Asa. Trecem la Barcuta . Varf de lance, creeaza si el de nevoie , somat de profesorii aia rai din liceul lui . Bunaoara, ieri la istorie, cica rascoala din '907 :confused: ! Ei, taman lectia asta o sarise Barcuta, ca erau cateva file lipite in manualul lui, asa ca si-a imaginat si el ce si cum :paint: si gata creatia! Ca, adicatelea, ce putea fi la o rascoala, niste tarani sucariti , imbracati asa si-asa, ca in tabloul lui Bancila, inarmati din mila Domnului cu furci, topoare si ce-au mai gasit prin curte, voiau pamant ca parca asa depunea marturie Cosbuc, si da-i si tese, si da-i si brodeaza , de asa maniera incat sa semene cumva a rascoala . Adicatelea, asta nu e creatie? Ba e , si inca una veritabila! De-ai sti tu cate creatii am avut noi pe forum, dar niciunul dintr cei suparati si plecati n-au plecat cu geamantanele goale, de-aia am ajuns noi asa saraci acum :think: .

Acum, aisbergul nostru, ca oricare altul, are si-o parte sub apa. Om la apa, cum s-ar zice. Subsemnata. Dar pana si eu , in nimicnicia mea, creez cate ceva, uite , epistola asta prin care imi apar saracia si nevoile si forumul , ce este, nu tot creatie se cheama :gblush: :D: ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Wohoooo...daca "revenirea" mea a cauzat o asemenea epistola, atunci...se impune sa mai postez! :)

 

OPTICĂ

 

În lumea aceea cvasi-perfect de ridicolă,

Obiectele se îmbăiau în propriile nume, iar stafiile de adineauri

Gravitau, tencuite cu cicatrici,

În jurul lumânării ce trăgea spre noapte.

Un fular peticit cu pumnul asigură

Un armistiţiu al tăcerii,

Calendarul a căzut din nou de pe perete,

Și dacă nici mâine nu vine primăvara,

Insist să facem un pact

Și să rebotezăm "azi" în "alaltăieri".

 

Păcat,

Prin telescoapele din galaxiile vecine

Se vede o lume cvasi-ridicol de perfectă.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mai dam un "electrosoc" topicului asta? :)

Inca una, intru a fi supusa disectiei (cea mai "cruda" din sertar):

 

RÄVAČ CÄTRE UN ALT EU

 

AgaČÄ-Či un vis

Ăn cuierul din hol, Či

LasÄ-l sÄ-Či fie

PÄlÄrie, ĂŽn vântul din talciocul de ieri

Či umbrelÄ

Ăn acidul ploii din ora de dirigenČie de mâine...

Dar sub nicio formÄ, nu-l lÄsa

SÄ ajungÄ talpa

ČoČonilor de aziâŚ

 

CondimenteazÄ-Či, cu bucata ta de mÄr muČcat,

Micul dejun cu miros de jucÄrii,

Prânzul, cu al sÄu fel principal -

Viteza,

Či amarul cinei, servitÄ la unul dintre

Capetele bastonuluiâŚ

 

AdunÄ-Či toate lacrimile de fericire

Ăn cÄuČul palmelor

Pe care le-ai ĂŽncasat veacul acesta,

Či lasÄ-le sÄ-Či Čiroaie

Ăn cÄldura laptelui,

Ăn imboldul cafelei,

Ăn liniČtea vinului,

Ăn ritmul perfuzieiâŚ

 

Altfel,

Pe toate acestea, le vei fi invocat

Degeaba.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inca un vis langa alt vis, inca o lacrima si inca una, mereu se aduna in golurile adanci din sufletele sensibile.

Frumos , feueR-B-Frei, minunat, ai publicat ceva?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inca n-am suficient "portofoliu" pentru un volum...picatura cu picatura, se aduna...sper sa pot accelera ritmul, daca scriu (in medie) 3 pe an, ies la pensia pe care n-o voi apuca inainte sa le vad adunate p-olalta :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tot eu vă bâzâi ☺️

În ultima vreme am dat-o pe compus în sfera muzicii, așa că vă prezint latura lirică dintr-o piesă pe care am scris-o și instrumentat-o recent...sper să vă placă 🙃

 

NUCLEU

 

Undeva, sub cerul de lut

Norii se-amestecă-n valuri

Toți zeii au căzut

Mușcându-și din piedestaluri

Umbrela neagră de foc

Ce se topește în zare

Pictează ca într-un joc

Ploaia de sânge din soare

 

Umbre fumegă-n vânt 

Frânturi de vise dintre cer și pământ

Lumini cu mireasmă de iad

Se poticnesc printre stele și cad

Se-nalță pe aripi de ciori

Furtuna care se întoarce în nori

Umbre scăpate din iad

Frânturi de stele care încă nu cad, nu cad…

 

 

Privesc tremurând printr-un gard

Sentința dată în pripă

Și văd milenii ce ard

Ca să se stingă-ntr-o clipă

Te implor, destin efemer

Asumă-ți tu toată vina

Fă cumva și sculptează-mă-n fier

Să-mi port și mâine rugina 

 

Umbre fumegă-n vânt 

Luând cu ele destine între cer și pământ

Lumini cu mireasmă de iad

Rugăciuni către stelele ce încă nu cad

Se-nalță pe aripi de ciori

Furtuna care se întoarce în nori

Umbre scăpate din iad

Furibund se-aruncă spre stele, și-mpreună cu ele...cad...

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...