LIVIA Posted April 4, 2009 Report Share Posted April 4, 2009 Poate intr-o zi Poate intr-o zi… vom fi atat de apropiati, Intuneric si lumina in doi vom imparti. E atat de greu sa ignori, sa spui ca n-are rost, Nu seamana cu nimic de dinainte sa fi fost. Vom imparti si cerul si pamantul de sub el, Cum am facut-o si-nainte cu multa dragoste. Poate intr-o zi… vom fi atat de apropiati Cu cer, cu luna, stele si pamant amestecati. Vom fi uniti cu lumea si cu universal, Din doi ce-am fost vom fi doar unul Si vom pasi pe norii-ndepartati Uitand de toate si de toti. Poate intr-o zi …vom fi atat de apropiati…. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted April 6, 2009 Report Share Posted April 6, 2009 Avangada visului Pornind, pe-a mea cărare, către soare, Nici nu ştiu când, am strivit aceste flori, Pe care le-am văzut, doar când m-am trezit înconjurat, De-o mare de parfum şi-un munte de culoare. Nu am simţit, şi nici nu am vazut, În privirea lor, atât de caldă şi gingaşă, Precum o geană de lumină ce răsare, Din a mării valuri blânde şi domoale, Rugăciunea, clipa stăruinţei unui vis, Dorinţa lor, ce sta în calea mea, Aidoma unui ţel nepreţuit, De să-l ating, depinde doar de soartă. Mă simt condus, cu-alai de umbre răcoroase, Îmi cântă-n avangardă, un cor de îngeri ghid, Şi-mi iau un pic, din povara ce m-apasă, Doar să ajung în avangarda visului iubit. Voi face un buchet,cât bucuria vieţii, Şi-am să-mpart la toţi belşugul ei Voi împărţi şi toată fericirea, Când voi atinge avangarda visului sărut. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted June 2, 2009 Report Share Posted June 2, 2009 Particularismul îngust Mă-ntreb ce-aduce nou bizarul, Timp al vieţii, joc al sorţii, Visurilor vii din minte, Ce ne-ameninţă ca fiinţă. Amăgit de jocul morţii, Prins în hora dansului morbid, Ce mai saltă, ce mai joacă, Fără pic de conştiinţă. Liniştiţi ciocnesc paharul, Plin de de acrul timp al vieţii, Şi îl beau dintr-o suflare, Ameţiţi de crudul chip al fiarei nopţii. Păsesc în ritmul satanicelor tobe, Pe drumu' închis, cu sensul către foc, Şi râd, şi plâng, către pereţii grei de lut, Care nu văd şi nu aud, adevărul particularismului îngust. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
gabiseN Posted June 10, 2009 Report Share Posted June 10, 2009 (edited) De sub nori De sub nori, Paşi se rătăceau pe bulevard Călcând pleata toamnei Ce-a trecut. Banca teilor din parc despletea în taină vorbe dulci de domnişoară, ai cărei umeri se-nfioară la cea dintâi atingere de vânt. Paltoane fug de colo-colo, serviete doldora de acte, documente, toate, cu un sens anume, toate râd şi fug în lume. Sufletele nu mai sunt, şi-au găsit sălaş pe-un nor, şi privesc dinspre apus lumea ploilor de sus. Suflete au fost, dar nu mai sunt, Mai e pe pământ, Doar un om cu trupul lui Cărunt E oraşul meu... Gheorghe Alin Gabriel Una dintre cele mai reuşite poezii ale mele Edited June 10, 2009 by gabiseN Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA Posted June 10, 2009 Report Share Posted June 10, 2009 IN FLORI DE LILIAC... autor: LIVIA BATAIOSU Ti-aud dorinta si chemarea Ce-o lasi in flori de liliac Cand luna se ineaca-n marea Iubirilor nespuse…tac… Ascult in departare, vuiet, Batai de aripi si de inimi. Cum ai ajuns la mine suflet Ce ma adori si-mi dai nelinisti? Cum ai putut doar c-o mireasma Sa ma indupleci sa privesc Spre floarea alba…ingereasca Imi pare acum dorinta sa iubesc. De ce ma chemi printre luceferi Cand bolta-i stinsa pentru mine? Aprins-ai asta noapte stele-licuri… Din care gust ale iubirii vinuri Si insetata de licoarea-ti parfumata Ma las purtata-n zari…de violet, Ascult…cum inima imi sta sa bata Cand tu te furisezi…in flori de liliac. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted June 16, 2009 Report Share Posted June 16, 2009 Plimbarea de noapte pe mal Păşesc, Pe cărarea dintre sălcile tăcute, Ce ascultă, închinate, povestea neşfârşită-a râului domol, Şi tac, privind cum mor, frunzele din zbor. Visez, Şi-ascult doar vântul răcoros, Temătoare ramuri încâlcite, vrăji neliniştite, Se zbat în linişte deplină, pe cer, sub clar de lună plină. Simt, Prin întunericul naturii, eternul simbol, Al ceţii abur mistic, maiestuos, Ce-mi intră-n suflet, mişelesc, ca un miros. Tresar, La fiecare, voce a naturii renăscute, Din amorţeala unei zi toride, Şi sper, aliată să îmi fie, nu stafie. Vreau, S-ajung la capătul aleii dintre sălcii, Să pot aduna-n plămâni, Aerul rece al nopţii-înfrânte. Dar nu mă pot abţine. Vreau să mă-ntorc pe cărarea bântuită, Prietene să-mi fie duhurile morţii, Şi-n vis să ne jucăm, prin ale sorţii întunecate taine. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA Posted June 19, 2009 Report Share Posted June 19, 2009 IN MII DE FELUI... Autor:LIVIA BATAIOSU In mii de feluri ti-am vazut lumina, Dar, azi o vad atat de pala Si-n tot atatea ti-am simtit caldura Dar, azi e ca piatra in raceala. Te simt departe peste mii de ani, Te zbati in propriul intuneric, In mii de feluri mi te-arati De am pierdut sirul numeric. Si te-am dorit in tot atatea mii De zile, ore si minute nesfarsite, De ce nu poti din nou sa fii Doar pentru mine-n mii de feluri diferite? Adanc te simt si parca mii de ani Am trait doar pentru tine, suflet, Ce mi-ai zdrobit fiinta-n aschii mii, Mii de tepuse cu dulceata otravite. Si inca te astept in mii de anotimpuri, Toate primaveri cu adieri inmiresmate, Si-n puritatea ploilor cu picuri Ce fata cu blandete or sa-mi scalde. In mii de feluri vei simti iubirea, Caci luna te va ocroti…intr-una, Iar miile de stele cu una intre ele Te va iubi etern, in mii de feluri…totdeauna. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA Posted June 21, 2009 Report Share Posted June 21, 2009 PLUTESC SPRE... Autor:LIVIA BATAIOSU Si iar plutesc spre nicaieri, Pe valuri ce ajung niciunde, Pe marea tristelor dureri, Pe ape tulburi, nestiute. Picioarele-mi ating nisipuri miscatoare Ce ma atrag inselatoare, Spre adancuri pline de tacere, Spre lumea cea pierduta, fara mangaiere. De curenti ma las purtata Pe valuri de suspine-ntretaiate, Iar lacrimile-n perle se desfata, Sunt doar un strop in marea-nvolburata. Sunt un bob in spuma ce sporeste Cand in vanturi reci tarmul il loveste, Sunt o umbra ce traieste in adanc Plutind in deriva fara nici un scop. Si iar plutesc in marea neputintei, Ma izbesc de tarmuri fara biruinta, Nu mai simt nimic doar, raceala moarta Care-i in adanc si la suprafata. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
danco Posted June 22, 2009 Report Share Posted June 22, 2009 Visul Ea mergea desculţă printre flori, Şi adieri i se-ncolăceau prin păr. Privesc la ea, ascuns printre crengile unui castan, Şi mi-e teamă să mă mişc. M-aş transforma-ntr-o mică floare, Să treacă să mă ia, în mână. Să mă apropie de obrazul ei, Să mă sărute şi să mă pună-n sân. Ea mergea desculţă printre flori, Şi îi privesc tălpile albe, ude de rouă. Si degetele-i lungi ca nişte raze de curcubeu, Printre care, fluturii să zboare, îndrăgostiţi. M-aş transforma într-un fluture şi eu, Şi m-aş lăsa prins. Să-mi şteargă pelicula culorii de pe aripă, Doar să ştiu că am să-i mor în palmă. Ea mergea desculţă printre flori, Iar soarele o urma. Noaptea geloasă-şi întinde mantaua, Cu ochii în formă de lună, spre ea. Aş vrea să mă transform în umbră, Noaptea s-o privesc, s-o acopăr, cu săruturi. Ea mergea desculţă printre flori. Eu o priveam, plângând tăcut. Ea s-a-ntors, brusc, fixându-mă cu ochii-i perle, Şi-am îngheţat, în căldura soarelui de Mai. M-a văzut mereu, ştia că-s acolo, Unde nici taina n-ajunge, strigată-n ecouri. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
gargbird Posted April 16, 2010 Report Share Posted April 16, 2010 Avatar Animalul din mine nu priveşte în jos Spre pământul şăgalnic deschis, ce m-aşteaptă Cub de aer şi sunet decupat grandios De groparul neutru cu privire-nţeleaptă. Animalul din mine nu priveşte în sus Spre un înger şăgalnic străjuind Paradisul Lac de vid şi de stele, Răsărit şi Apus, Neştiută dilemă: e viaţa, e visul… Animalul din mine nu priveşte deloc E tentacul şi gheară, sugrumare şi gheaţă Şi cu gesturi crispate azvârle în foc Resturi: suflet, iubiri, sentimente şi viaţă Să continui să-ncui uşa negrelor vise? Să las fiara să urle acolo, e bine? Ori alături să mergem spre tărâmuri ucise Eu, un zâmbet şăgalnic şi animalul din mine? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mnemosyne Posted July 14, 2010 Report Share Posted July 14, 2010 Nu s-a specificat proză sau poezie. Dacă am greşit topicul îmi cer scuze Evoluţie prin artă În tine stă sclipirea. Aceea când vezi soarele pe cer cum prinde viaţă. Strângi cât mai multă lumină şi nu ştii să o reverşi. Cum să oferi ceea ce zace în tine de atâta timp? Caută-te, regăseşte-te, împrăştie-te. Nu zbura, creează zborul dinainte de a simţi aerul plutind prin tine. Unii oameni cuprind dansul prin paşi, învârt cercurile pe podele, umbrele mâinilor se încolăcesc pe ritmul muzicii. Alţi oameni fac din degete fragmente de pânză, dedublează nuanţa şi o transformă în mii de viziuni. Au curajul să îndrăznească. Nu există interdicţie în artă. Ca să evoluezi ai nevoie de pasiune, de un devotament, de o grijă faţă de tine însuţi şi ceea ce aşterni. Capeţi individualismul şi îi conferi un nou sens. Te poţi juca cu nisipul (sand-play) şi descoperi lucruri noi, graniţele gândirii tale se depăşesc. Cum pot să te conving cititorule să trăieşti această chemare? Poţi fi prezent cu trupul şi cu sufletul în relatarea mea şi să te gândeşti oare cum ar fi? Oare sunt în stare? Evoluţia umană s-a făcut prin acel dram de nebunie de-a despărţi literele din imposibil şi a crea posibilul. Nu aştepta să fii modelat precum lutul, spiritul tău e viu. Singura mea dorinţă în viaţă e să am muze. Să surprind fiecare stare, fiecare gest din trup şi până în suflet. Îmi voi pune tălpile pe ocean şi se vor naşte scoici în urma mea. În ochii omenirii mereu a fost, este şi va fi o lumină. Nimeni nu îţi răpeste ce este nobil în sufletul tău chiar dacă deseori ne simţim îngrădiţi de standarde şi limite. Dă-ţi voie să exişti aşa cum vrei tu, nu cum vor alţii. Tu eşti special şi ştii asta. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mnemosyne Posted November 19, 2011 Report Share Posted November 19, 2011 am suflat mov au ieșit din mine perle și cercuri am suflat mov au ieșit din mine eternități de vis am suflat mov am închis în mine secrete și destine am suflat mov am închis în mine inimi și plecări Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
poem Posted February 11, 2012 Report Share Posted February 11, 2012 in acea dimineata din noapte, cand soarele mi-a rasarit in cale iarasi eterna poveste a unu-i trecut ce doare. sa ma repet in nestire, de atunci a iubirii cuvant sa cer timpului sa-mi spuna acea asteptare din gand. inca o zii ce trece vorbe ce mor in rastimp, timpul se duce acolo unde lumea se'maparte in rand. si l-a fel mereu sa facem un pas n'este greu ca poate si maine ii zii sa zicem un DA tremurand. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
poem Posted February 25, 2012 Report Share Posted February 25, 2012 ii mai usor sa copiezi decat sa concepi Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Asimetric Posted January 21, 2015 Report Share Posted January 21, 2015 Poezia de mai sus e, in mod sigur, creatie proprie. Ma iau dupa modul in care sunt scrise cuvintele. Gata, ma apuc si eu sa scriu. Daca oricine poate... Da' nu ma pricep. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted April 19, 2016 Report Share Posted April 19, 2016 Hai să vedem...se face primăvară cu o rândunică? Sau măcar, dă semne de puls un topic în moarte clinică? IUDA URA VOIT Sunt propriul Iuda al vieţii mele - Îmi crucific Cu o devoțiune ingenuă Zi de zi, visele, Din aceeași ură conștientă, pentru tot ce Nu am apucat să devin. Îmi sărut fals pe obraz noaptea din care am apărut, În goana după un timp Care nu mi-a aparținut niciodată, Hrănindu-mă cu propriile aripi Înmuiate în venin, Și sădindu-mi speranța printre rândurile unei rugăciuni ipocrite, Rostită la umbra unui Păcat originar voit. Era atât de simplu Să fi înviat fără a muri, Doar de mi-aș fi spânzurat arginții... (Dacă vă place, vă mai aberez... ) Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted April 19, 2016 Report Share Posted April 19, 2016 Salutam intoarcerea fiului ratacitor pe post de randunica! Cu o floare nu se face primavara , dar e semn ca ea exista , chiar daca pe moment e reprezentata doar de tine, feueR-B-Frei. Iti multumim pentru ca nu ne-ai uitat. Imi place mult poezia postata de tine . "sădindu-mi speranța printre rândurile unei rugăciuni ipocrite" - iata paiul de care se agata intotdeauna cel sortit inecului...- "Era atât de simplu Să fi înviat fără a muri, Doar de mi-aș fi spânzurat arginții..." Asta , din pacate, se-nvata cand deja e prea tarziu. Te asteptam si cu celelalte creatii, sunt sigura ca mai ai ceva pe masa de lucru sau pastrat in sertare . Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted April 20, 2016 Report Share Posted April 20, 2016 feueR-B-Frei, ca topicul asta nu mai are puls e una, ca noi n-am fi creatori din nastere , e alta. Stai sa vezi cum sta chestiunea . Suntem noi , aici , sa zicem asa un numar rotund, vreo 15 ? Suntem. Buuun. Afla ca toti suntem niste creatori , unii de voie, cum ar veni, de placere, altii din cea mai acuta nevoie. Fiecare si-a depasit demult limitele inventivitatii, din moment ce-a supravietuit pana acum. Vrei niscaiva exemple? Pai, uite , cateva la indemana. Seful Asimetric e varful aisbergului, e creatorul a tot felul de compozitii literare, muzicale, grafice, problema e ca le tine intr-un seif la o alta banca , am mai sterpelit eu de-acolo cat am putut, dar tot au ramas destule pe meleaguri straine. Seful Aprig nu poate fi banuit de lipsa spiritului creativ din moment ce chiar zilele trecute a descoperit un surub sub cantar si-a scapat astfel de sarit coarda si de mancat varza si ardei , ca Sami si ca Mnemosyne, si ele creatoare de diete . Ca Vesperala are alte metode de slabit, ea merge zilnic pe jos o statie de autobuz si urca mereu pana la etajul 7. Pufonelul nostru a depasit demult limitele creatiei terestre, el cerceteaza acum ce-a creat Domnul in cele sase zile de neodihna. Asa. Trecem la Barcuta . Varf de lance, creeaza si el de nevoie , somat de profesorii aia rai din liceul lui . Bunaoara, ieri la istorie, cica rascoala din '907 ! Ei, taman lectia asta o sarise Barcuta, ca erau cateva file lipite in manualul lui, asa ca si-a imaginat si el ce si cum si gata creatia! Ca, adicatelea, ce putea fi la o rascoala, niste tarani sucariti , imbracati asa si-asa, ca in tabloul lui Bancila, inarmati din mila Domnului cu furci, topoare si ce-au mai gasit prin curte, voiau pamant ca parca asa depunea marturie Cosbuc, si da-i si tese, si da-i si brodeaza , de asa maniera incat sa semene cumva a rascoala . Adicatelea, asta nu e creatie? Ba e , si inca una veritabila! De-ai sti tu cate creatii am avut noi pe forum, dar niciunul dintr cei suparati si plecati n-au plecat cu geamantanele goale, de-aia am ajuns noi asa saraci acum . Acum, aisbergul nostru, ca oricare altul, are si-o parte sub apa. Om la apa, cum s-ar zice. Subsemnata. Dar pana si eu , in nimicnicia mea, creez cate ceva, uite , epistola asta prin care imi apar saracia si nevoile si forumul , ce este, nu tot creatie se cheama ? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mithras Posted April 20, 2016 Report Share Posted April 20, 2016 narcisa, epistola ta se incadreaza la Dezastre naturale, nu vrei tu s-o muti acolo? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted April 20, 2016 Report Share Posted April 20, 2016 Wohoooo...daca "revenirea" mea a cauzat o asemenea epistola, atunci...se impune sa mai postez! OPTICĂ În lumea aceea cvasi-perfect de ridicolă, Obiectele se îmbăiau în propriile nume, iar stafiile de adineauri Gravitau, tencuite cu cicatrici, În jurul lumânării ce trăgea spre noapte. Un fular peticit cu pumnul asigură Un armistiţiu al tăcerii, Calendarul a căzut din nou de pe perete, Și dacă nici mâine nu vine primăvara, Insist să facem un pact Și să rebotezăm "azi" în "alaltăieri". Păcat, Prin telescoapele din galaxiile vecine Se vede o lume cvasi-ridicol de perfectă. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mnemosyne Posted April 20, 2016 Report Share Posted April 20, 2016 Interesant Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted August 16, 2018 Report Share Posted August 16, 2018 Mai dam un "electrosoc" topicului asta? Inca una, intru a fi supusa disectiei (cea mai "cruda" din sertar): RÄVAČ CÄTRE UN ALT EU AgaČÄ-Či un vis Ăn cuierul din hol, Či LasÄ-l sÄ-Či fie PÄlÄrie, ĂŽn vântul din talciocul de ieri Či umbrelÄ Ăn acidul ploii din ora de dirigenČie de mâine... Dar sub nicio formÄ, nu-l lÄsa SÄ ajungÄ talpa ČoČonilor de azi⌠CondimenteazÄ-Či, cu bucata ta de mÄr muČcat, Micul dejun cu miros de jucÄrii, Prânzul, cu al sÄu fel principal - Viteza, Či amarul cinei, servitÄ la unul dintre Capetele bastonului⌠AdunÄ-Či toate lacrimile de fericire Ăn cÄuČul palmelor Pe care le-ai ĂŽncasat veacul acesta, Či lasÄ-le sÄ-Či Čiroaie Ăn cÄldura laptelui, Ăn imboldul cafelei, Ăn liniČtea vinului, Ăn ritmul perfuziei⌠Altfel, Pe toate acestea, le vei fi invocat Degeaba. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted August 17, 2018 Report Share Posted August 17, 2018 Inca un vis langa alt vis, inca o lacrima si inca una, mereu se aduna in golurile adanci din sufletele sensibile. Frumos , feueR-B-Frei, minunat, ai publicat ceva? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted August 17, 2018 Report Share Posted August 17, 2018 Inca n-am suficient "portofoliu" pentru un volum...picatura cu picatura, se aduna...sper sa pot accelera ritmul, daca scriu (in medie) 3 pe an, ies la pensia pe care n-o voi apuca inainte sa le vad adunate p-olalta Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
feueR-B-Frei Posted February 12, 2020 Report Share Posted February 12, 2020 Tot eu vă bâzâi ☺️ În ultima vreme am dat-o pe compus în sfera muzicii, așa că vă prezint latura lirică dintr-o piesă pe care am scris-o și instrumentat-o recent...sper să vă placă 🙃 NUCLEU Undeva, sub cerul de lut Norii se-amestecă-n valuri Toți zeii au căzut Mușcându-și din piedestaluri Umbrela neagră de foc Ce se topește în zare Pictează ca într-un joc Ploaia de sânge din soare Umbre fumegă-n vânt Frânturi de vise dintre cer și pământ Lumini cu mireasmă de iad Se poticnesc printre stele și cad Se-nalță pe aripi de ciori Furtuna care se întoarce în nori Umbre scăpate din iad Frânturi de stele care încă nu cad, nu cad… Privesc tremurând printr-un gard Sentința dată în pripă Și văd milenii ce ard Ca să se stingă-ntr-o clipă Te implor, destin efemer Asumă-ți tu toată vina Fă cumva și sculptează-mă-n fier Să-mi port și mâine rugina Umbre fumegă-n vânt Luând cu ele destine între cer și pământ Lumini cu mireasmă de iad Rugăciuni către stelele ce încă nu cad Se-nalță pe aripi de ciori Furtuna care se întoarce în nori Umbre scăpate din iad Furibund se-aruncă spre stele, și-mpreună cu ele...cad... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.