Jump to content
Vesperala Forum
BigDefender

BigDefender

Recommended Posts

(1) METROUL BUCURESTEAN

 

Constructia lui a inceput in anul 1978 cu Magistrala 1( Pantelimon-Industriilor), iar la conducerea lucrarilor a fost adus un militar, generalul Constantinescu, absolvent al Liceului Militar ''Manastirea Dealului'' din Targoviste( coleg cu Regele Mihai) si a Scolii Militare de la Saint Cyr( Franta).

S-au infiintat doua unitati speciale: una de proiectare si alta de executie, care putea lua subcontractanti din toata industria romana. Societatea mea( recte si subsemnatul), in cadrul Santierului 18 LSCF( lucrari speciale cai ferate) de pe Uranus, am montat toate ramificatiile de cale ferata din statii, vomitoare, depouri si rebrusmente, precum si toata sina a 3-a de contact.

Ceea ce este specific metroului nostru, spre deosebire de altele, este ca se afla la mica adancime, intre 14 si 30 m, de aceea in unele zone trecerea ramelor este resimtita in apartamente( ulterior s-au pus prinderi elastice la sini).

El are unele caracteristici de microclimat si in plus s-a evitat efectul de piston al aerului prin crearea unor camere de detenta la intrarea in statii. Cei mai curiosi veti putea vedea usile de etansare antiatomica de la intrarea-iesirea din statii. Si in plus sa stiti ca de la Cotroceni se poate trece sub Gradina Botanica, la un adapost special pentru presedinte.

Definitii: vomitoare=iesiri la suprafata in depouri si rebrusment= incrucisare in forma de X a liniilor de cale ferata.

Specific primei magistrale este constructia in forma de caseta(U), cu sapare normala, placare cu beton, introducere totul pe sus, terminarea lucrarii si acoperirea cu placi de beton si apoi cu pamant. La celelalte Magistrale s-a facut apel la Foreza dirijata prin laser de la Tunele Brasov, de fapt s-au sapat cate doua tunele: unul de dus si unul de intors.

Munca era foarte grea, pentru ca eram multi, fiecare vroia sa-si faca treaba, ne mai incurcam unii de altii, esential este ca toti ne-au silit sa montam sinele, ca sa poata cara cu vagonetele marfa lor.

In Metrou razele de curbura sunt aspre( auziti scartaitul de la curbe, 50m, 70m, 100m) spre deosebire de exterior.

Sina a 3-a de contact o vedeti in statii, prin ea circula 700Vcc( aviz amatorilor!).

In rest plata era foarte buna, aveam aceleasi conditii ca minerii in subteran, Metroul avea grija de prime trimestriale si anuale, iar cei din provincie am avut si dupa Revolutie( pana s-a infiintat SC.Metroul SA.) liber la transportul in subteran).

Edited by BigDefender

Share this post


Link to post
Share on other sites

(2) CASA POPORULUI

 

Povesti au fost multe in mass-media despre Casa Poporului!

Eu va spun una adevarata pe care am trait-o!

Va plac gardul si portile care o inconjoara?

Ei bine, sunt realizate de societatea mea!

Fostul meu Director de la IPIC-CF Buzau, dr.ing.Ionescu Nicolae, a participat alaturi de alti 20 licitanti pentru a fi ales sa construiasca gardul si portile, pentru care fiecare a prezentat o macheta si a noastra a fost aleasa( bineinteles eu ma refer la partea metalica si nu la cea de beton).

A fost o munca titanica, eram 4 echipe care faceam naveta Buzau-Bucuresti, cu materiale si oameni, a durat cca. 1 an de zile si a venit..........Revolutia!

Si acum incepe rasul!

Adrian Nastase de la Camera Deputatilor a vrut sa temine lucrarea si ne-a chemat pe proiectant si contractant( adica eu).

Pana aici bine, am stabilit ce mai trebuia, termene, conditii, etc. La stabilirea pretului, am spus ca un panou de gard costa cat o Dacie, Nastase a intrebat cum am calculat, eu am raspuns ca simplu: pe vremea lui Ceasca un panou de gard costa 70.000ROL si acum costa tot atat, avand in vedere inflatia, a ras si am batut palma( a se citi am semat contractul, inchipuiti-va ca o poarta a costat cat 18 Dacii).

Tot in Bucuresti sa vedeti si gardul de la Ministerul Transporturilor facut tot de societatea mea!

PS. Cine trece prin Buzau sa vina in Parcul Crang sa vada gardul( copie fidele a celui de la Castelul Schonnebrun din Austria) felinarele si chioscul pentru fanfara!

Share this post


Link to post
Share on other sites

(3) SMA Maracineni-Judetul Arges

 

Si ADINA( Ceausica) era nebuna si paranoica!

A vrut neaparat ca AUTOBUZELE si TRACTOARELE din Romania sa circule cu gaz metan, daca la autobuze RAR-ul a fost cel care a invins pana la urma, la agricultura trebuia sa se intample o nenororcire, ca sa se sisteze lucrarea!

Deci, pe langa faptul ca am fost Sef CTC peste un produs( macaze de cale ferata) caruia trebuia sa-i garantam siguranta in expoloatare, am mai fost si autorizat ISCIR( cu poansonul 701) pentru recipienti de inalta presiune in perioada 1985-1995, am poansonat cca. 500.000 de butelii de oxigen, azot, gaz metan, sulf,CO2, acetilena( brevet romanesc al societatii),aer comprimat,etc.

Experimentul nefericit cu tractoarele s-a desfasurat in Judetul Arges la SMA Maracineni, am ajuns acolo in ziua omologarii cand s-a produs explozia care a omorat pe loc 5 oameni si a mai ranit cca. 10!

De ce? Va explic imediat!

Ideea era ca o remorca cu 64 de butelii de gaz metan( la 150 atmosfere) sa se afle pe tarlaua pe care o arau tractoarele, la capat si cand ele terminau gazul stocat in doua mari rezervoare aflate de o parte si alta a motorului( alta tampenie!) sa reincarce cu ajutorul unui reductor!

Noi am livrat 32 butelii de gaz metan, la restul s-au calicit sa ia din recuperari( de la fier vechi aproape si sa le vopseasca)!

Remorca a intrat la incarcat, intre doi pereti de beton, buteliile erau legate intre ele si dupa un timp a facut buf!

Simplu, noi am livrat buteliile de gaz metan cu o presiune reziduala de cca. 2 atm. de azot( gaz inert), dar in compunerea celor 64 au intrat si butelii de oxigen si aer comprimat, va inchipuiti ce a facut gazul metan la mare presiune in combinatie cu oxigenul rezidual, a rezultat un amestec exploziv si buf!

Explozia a omorat pe cei 4 tehnicieni de la statia de incarcare si pe Inginerul Sef, care era acolo, noroc de mine ca eram la cca 1 Km. departare protejat de mai multe cladiri, eram intr-un birou, pregateam documentatia pentru omologare!

Explozia s-a propagat cu resturi pe o raza de cca. 10 Km. s-au gasit resturi si alti 10 oameni au fost ranit de schije( tarani, sateni,etc).

A venit imediat Primul Secretar( Ion Sarbu), Procuratura, Militia, Ambulante, carambol mare, ISCIR_ul Pitesti, Facultatea de Mecanica din Pitesti care ezecutase remorca, etc.

Primul Secretar a luat o schija, a gasit poansonul meu pe ea si a spus ca acst om sa fie arestat si omorat, noroc ca au sarit ceilalti sui au spus ca trebuie sa se termine ancheta si pe urma represalii!

Asa ca, vreme de vreo 6 luni am fost anchetat de Procuratura, Securitate, Militie, ISCIR si nu mai stiu cine,nu eram arestat, dar eram consemnat la domiciliu. Noroc ca Ion Ursu,apropiat de Ceausica i-a sugerat sa sisteze si sa lase lumea in pace, cei de la Pitesti platesc si in ziua de azi daune si pensii alimentare, dupa procesul penal si civil!

In final m-am ales si eu cu sanctiuni administrative si pecuniare, desi eram nevinovat, asa erau timpurile, trebuia sa se raporteze zilnic cei sanctionati!

Pana in 2005 am stat cu frica in san, ultimul poanson il batusem in 1995, dar pana atunci erau in garantie 10 ani!

Share this post


Link to post
Share on other sites

(4) Podurile Noi Dunarene

 

Traficul pe Podul Saligny fiind ingreunat de transporturi grele si multe inspre si dinspre mare, s-a luat decizia de a mai construi in paralel o pereche de poduri la nivelul secolului XXI, lucru ce s-a si facut, dar spre deosebire de cele vechi acestea sunt sudate si lansate ca panouri separate, in plus au in lateral benzi pentru circulatia autovehiculeleor.

Am venit tarziu aici, cand podurile era deja gata, noi am pus calea ferata pe ele si aparatele de compensare a dilatarii sinelor odata cu podul.

Ce ne-au spus constructorii este ca au avut probleme cu o pila in care a navalit apa Dunarii si ca un tablier metalic facut la IPMPB Pitesti s-a lansat gresit si s-a deformat in caderea din Dunare, de a fost nevoie sa se fabrice altul.

Lucram la cca.37 m. deasupra apei si parapetii de protectie erau provizorii, aveam doi oameni la echipa, care nu faceau altceva decat sa se uite la noi si sa tipe:ATENTIE! CADETI!, iar de dormit dormeam pe un slep, am mancat peste 6 luni de m-am saturat!

Frumos a fost la receptie cand ambele fire de circulatie erau pline de locomotive( asa s-a facut proba statica) iar noi de pe mal vizam in Franjuri Moire starea de tensiune a pilelor si a tablierelor( scuze pentru detaliile prea tehnice).

Oricum pentru Romania a fost o mare reusita, insa circulatia s-a desfasurat cu mare grija pana s-au efectuat si testele dinamice de sarcina si suprasarcina.

Asa ca Motzoc poate sa se mandresca cu munca lui la alt obiectiv mare al Romaniei, am uitat sa va spun ca sunt cate 12 aparate de compensre pe fiecare fir, putandu-se misca pana la 325 mm.

Share this post


Link to post
Share on other sites

(5) Lucrul in subteran( mina)

 

Cum am ajuns sa lucrez si in subteran, la Lupeni, Anina si Petrila, este simplu!

Pe vremea lui Ceasca era o metoda de compensare a datoriilor, asa ca daca societatea mea era datoare la RENEL cu plata energiei electrice, Renelul era dator la Termocentrale si ele la randul lor erau datoare la mine pentru carbunii livrati.

In tot acest angrenaj eu livram produsele mele la mine si ele efectiv imi compensau, nu in bani, ci in energie electica de care aveam nevoie.

Ce le livram: aparate de cale( dar sa nu uitati ca erau ca niste jucarii, ecartamentul la subteran este cam la 1/2 fata de cel de la suprafata=1435mm.), casti de miner, lopeti pentru minerit, foreze pentru abataje,etc.

Aparatele de cale trebuiau montate, ei nu aveau specialisti si ma deplasam impreuna cu un lacatus, plus ca primeam oameni de la ei de la intretinere.

Le livram placi turnante pentru ca aveau incrucisari de galerii la 90grd., macaze pentru bifurcatii, bretele in X pentru capete de abataje.

Sa va spun ce inseamna :''orizontul 200,300,400,500,600''= efectiv asta era distanta de la suprafata pamantuui sau adancimea la care lucram.

De intrat materialele intrau cu un ascensor mare care putea transporta si utilaje mici, locomotive, vagoane, iar in interior le demontam si le caram pana la locul cu pricina cu vagonetele.

Cei care au muncit cu noi erau de la intretinere, le convenea chiar 12 ore, pentru ca erau platiti dublu, fata de suprafata, de mancat mancam la ei si dormeam la caminul de nefamilisti.

Regula era urmatoarea: la intrarea in ''shut'' ne dezbracam complet, la maieu si chiloti si primeam izmene si flanel de piele, salopeta, casca, lampa si manusi.Inainte de a cobori mancam o masa calda consistenta. La iesire automat treceam pe la baie si urma alta masa calda+ o cinste in oras, deoarece intra in protocolul lui ''Miron Mitrea''!

In subteran, afara de lampile cu acumulator, minerii au si o lampita cu carbid pe care o supravegheaza mereu, daca se schimba culoarea flacarii, inseamna ca se acumuleaza gaz metan si trebuie sa iesim la suprafata urgent, desi sistemul de ventilatie functioneaza permanent.

Mai luam de mancare in subteran ca si ei pita, slana si ceapa, pe care o mancam la 6 ore de munca, exclus bautura, asta numai seara si afara.

Erau sobolani, care se urmareau si ei, deoarece constituiau avertizarea cand treceau in goana pe langa noi, ca este pericol de surpare si trebuia sa ne evacuam( nu am avut cazuri).

Insa cand mancam si in liniste trozneau peretii, abia atunci realizam ca de fapt acolo suntem o picatura de nisip in desrt sau una de apa in ocean.

Share this post


Link to post
Share on other sites

(6)Ghid ONT

 

Am invatat limba rusa incepand cu clasa a 4-a si terminand cu al treilea an de facultate(total=11 ani, de multe ori eram singurul care stiam sa citesc, sa scriu sau sa port o conversatie coerenta).

Pe vremea aceea( 1963-1968, la Facultate la Iasi) toata documentatia noastra tehnica era numai in limba rusa si netradusa, asa ca am pus osul la treaba si in trei ani ajunsesem de scoteam si un ban din tradus( 5 lei vechi de tot pagina, scoteam cam 100 de lei pe noapte), pusesem afise pe la toate caminele.

Limba rusa mi-a prins bine mult mai tarziu cand am ajuns ghid ONT pe relatia est, a trebuit sa dau examen la limba rusa si sa mai obtin niste aprobari de la Comitetul Judetean PCR si de la Securitate, plus ca ma facut un curs de trei luni la ONT Bucuresti ca sa stim ce prezentam, cum sa ne comportam cu turistii si ce sa vorbim si ce nu, si mai ales sa nu-i las sa cada prada ''ispitelor''!

Efectiv in perioada 1969-1989, nu am luat concediu de la uzina, am condus grupuri de rusi in Romania si grupuri de romani in Rusia( de fapt in toate tarile socialiste din CAER=Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia.

In mai multe calatorii facuta atat cu trenul, cat si cu autocarele, mi-am luat si sotia si de vreo trei ori si copii.

Asa ca am fost la Moscova( obligatoriu Mausoleul lui Lenin din Piata Rosie), Leningrad( cu noptile albe), Praga( orasul de aur), Budapesta( cu cele doua maluri ale Dunarii), Berlin( cu turnul de televiziune), Sofia, Belgrad, Varsovia, Krakovia, etc.

Era un avantaj, ghidul nu platea excursia, si in plus, stia toate lucrurile despre preturi, ce se cauta, rata de schimb, cum sa treci granita, ce sa faci la vama si la dus si la intors. Practic depindeai de ghid, el intocmea programul si avea grija de cazare si masa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

(7) Deraieri de trenuri

 

In cei 20 de ani cat am lucrat la CTC( Controlul Tehnic de Calitate), am vazut multe deraieri de trenuri, care pe vremea lui Ceasca nu se faceau publice. Daca ati avut vreodata intarzieri de trenuri, o posibila cauza era si aceasta.

Dupa deraiere, imediat erau convocati toti factorii responsabili, se intrunea o comisie, se luau la puricat toate Instructiile, Instructiunile, Regulamentele, Odinele, Circularele, ca sa se vada cine si mai ales unde s-a gresit si cum sa se prevada asta in viitor.Securitatea avea si ea ancheta ei ca sa fie sigura ca nu este un act de sabotaj.

Nu vreau sa va impui capul cu multe, am sa descriu o singura deraiere, care m-a impresionat, dar ca sa vedeti ce insemna ordinea si mai ales disciplina la CFR, va spun ca terminasem o delegatie la Suceava, am ajuns in gara si am cerut un loc pentru Buzau( pe vremea aceea aveam autorizatie de calatorie si control pe toata tara, inclusiv pe locomotiva, vagon de bagaje sau de posta, marfare,drezina,ca sa pot sa ma deplasez operativ unde era nevoie) dar casierita mi-a spus ca are ordin ca in noaptea aceea sa ma deplasez la Baia Mare, in loc de Buzau(acasa) unde avusese loc o deraiere si era necesara prezenta mea a doua zi dimineata la comisie( nu erau telefoane mobile ca sa-mi anunt familia, dar aveam acasa telefon CFR, pe reteaua proprie si mi-am sunat familia, nu plecam la mine fara un carnet de CEC in buzunar, nu stiam unde o sa ajung in final si cat o sa stau).

Sa stiti ca daca nu erau pagube importante, comisia dadea vina pe o cauza tehnica, care ulterior se analiza de catre ICPTT( Institutul de Cercetari in Transporturi si Telecomunicatii) si se stabilea o noua regula, altminteri multi oameni ar fi facut puscarie, eram aceeasi la comisie numiti de Ministru si cu drept de decizie pentru Intreprinderea pe care o reprezenta fiecare.

Deraierea de care vreau sa va vorbesc s-a produs la Branesti-Pasarea, pe linia Constanta-Bucuresti, a fost ceva cutremurator, am plecat cu masina acolo, ulterior a venit un tren special de la Uzina mea, cu piesele de schimb care trebuia sa le inlocuiasca pe cele distruse de deraiere.

Ce s-a intamplat de fapt? Un nebun( ca nu pot sa-i zic altfel, poate era ruda cu Ramaru) a fost dat afara de la CFR si ca sa se razbune pe seful lui, in cunostinta de cauza, a facut ceva la un macaz, ca sa deraieze un accelerat in care venea seful lui de la mare, numai ca nenorocirea a facut ca acel accelerat sa intarzie si inaintea lui a deraiat un pesonal care venea tot de la mare plin cu copii care se intorceau din tabara.

Nu va mai spun ce jale era, 100 de ambulante, caini politisti, circulatia intrerupta, ministrul, militie, securitate, armata, se lasase noaptea, reflectoare si oameni care adunau resturi si pietre manjite cu sange, pana a doua zi dimineata s-a redat circulatia pe in singur fir, iar ziua in mod normal, in 24 de ore nu se mai cunostea nimic acolo.

Ce a facut vinovatul? Destept! A fugit cu o masina in Bucuresti si a spart imediat un chiosc, a fost arestat si prins abia dupa un an de la eliberare, cand la un pahar de vin s-a laudat cu fapta sa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(1)

1 ianuarie 1985, aeroportul Otopeni, -15 grd.Celsius. Eu sunt de profesie inginer constructor de cai ferate si am fost trimis de Contrasimex( unitatea MTTc.)sa montez doua triaje si o cale ferata de 70 Km. intre o balastiera si o fabrica de ciment, facuta deja de Arcom.

Pe aeroport, am fost sfatuit de insotitorul grupuiui( a se citi:securist) sa-mi las paltonul,fularul, caciula si manusile sotiei, eventual si haina si sa raman in pulover si camasa, deoarece acolo erau +30 grd.

Am decolat la 4,30pm si dupa un zbor de trei ore am ajuns la Bagdad, unde era deja 7,30pm. Vama si controalele au fost foarte stricte, nu puteai sa introduci in Irak mai nimic, doar obiecte de uz personal si cate unull din fiecare, exclus ceva de mancare.

Pasapoartele ne-au fost retinute de ''prietenul'' nostru si le-am mai vazut abia la plecare, urmand a ni se face niste carti de rezident la Politia irakiana, cu poza si inscriptionate in araba si engleza, cu ele nu putei iesi din Irak, sa emigrezi in alta parte.

De la Baghdad, ni s-au dat ca acont pentru inceput 25 dinari(cca.75$) pentru nevoi de inceput, am fost urcati intr-un autobuz portocaliu( ca de altfel toate masinile romanesti, asta era culoarea de recunoastere), am mers toata noaptea cca 600 Km, pana la AlQuaim, la granita dintre Irak,Siria si Iordania(sa nu uit: am oprit de mai multe ori si am mancat, baut Pepsi, ceai arabesc foarte tare sau cafea).

Dimineata am ajuns rupti de obosela acolo unde aveam sa-mi petrec 2 ani din viata, fara sa-mi vad familia( doar scrisori si 2-3 telefoane pe an).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(2)

Sa revenim!

Nu am ramas acolo, dimineata, ni s-a facut un instructaj despre drepturi si indatoriri si pe la pranz autobuzul a plecat inca 70 Km. pana la destinatia finala Al Waha, la cariera.

Ce era acolo? O organizare de santier, cu 10 baraci, o cantina, un teren de popice si un teren de fotbal.

Cazarea in baraci cu ''aer conditionat''culler=pisla imbibata permanent cu apa prin care se aspira aerul cald din exterior, il umidificau si il bagau in baraca.

Stateam cate doi in camera, aveam dus,WC, chiuveta, un aragaz cu butelie si un frigider.

Programul de lucru, 6-12 si 16-20, la pranz nu puteai sa muncesti din cauza caldurii(60grdC vara).

La punctele de lucru eram dusi cu autobuzele si adusi inapoi.

Diferentele de temperatura dintre zi si noapte erau de 30grdC, am prins ploi numai in ianuarie si 3 recolte pe an de zarzavaturi.

Despre furtunile de nisip, scorpioni , viata pe santier,etc.altadata!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(3)

Scularea dimineata la 4,30, mic dejun, compus in general din ceai arabesc(foarte tare), paine(lipii), unt , gem , 2 oua prajite+ bidonul de apa( mostenire de la alte generatii) de 10 litri luat la noi, autobuzele plecau incepand cu orele 5 din sfert in sfert de ora, pana la 6, cand incepeau sa revina la organizarea de santier, la 6.00 am. incepea lucrul.

Era groaznic de frig si cald, sa va explic: in Ianuarie dimineata erau 0grd.C( de umblam cu izmene pe noi si camasi de piele) iar la pranz+30grd.C, de veneam inapoi in pantaloni scurti si trcouri, iar vara dimineata erau+30grd.C si la pranz +60grd.C.

Munceam pana la orele 12, cand veneau iar autobuzele sa ne duca inapoi la santier, unde serveam masa de pranz, la cantina contra 400 filsi(1 dinar=3,25 $=1000 filsi, 1 pepsi=15 filsi)

Dupa masa, fie domnul cat de mic, tot dormea un pic, pana la orele 15, cand se repeta figura cu autobuzele pana la orele 16, cand incepea lucrulde dupa-amiaza si inevitabil alt bidon de apa=total min.20 litri de apa beam pe zi, in doi ani am slabit aproape 18 Kg. si am ajuns ca taciunele de nu ma mai cunostea nimeni.

La orele 20, sefii de echipe aveam sedinte operative cu conducerea Santierului( am avut sef pe ing.Dospinescu din Brasov, care o perioada dupa revolutie a fost si primar al Brasovului).

La orele 21, dus si masa de seara, aici am o completare:

masa de seara era servita de colegul meu de camera, un ardelean de treaba Ianos-baci, cu care imparteam o camera, el era bucatarul santerului si era bucuros sa gateasca pentru cineva in particular, mai ales ca m-am oferit sa-i tin toate scriptele, inventarele, gestiunea,etc, o diviziune perfecta a muncii.

Dupa orele 22, aveam televizor COLOR(in 1985), prindeam Irak1 si2,Siria, Iordania, Turcia,Liban,etc.

Cei care mai rezistau puteau juca fotbal in nocturna sau popice, dar a doua zi de dimineata o luam de la capat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(4)

Saptamana incepea de fapt sambata( dupa pauza religioasa musulmana de vinerea), program impus de autoritatile irakiene.

Organizarea de santier era pazita 24/24 de soldati inarmati( de cine, ca nu ne ataca nimeni!) cu automate Kalasnicov fara serie, cu patul din masa plastica injectata( sigur erau cehoslovace, noi am fi pus lemn bun!), pana la final ne-am imprietenit cu ostasii, i-am corupt la barak( bautura facuta intr-o baraca, drept replica la alcoolul lor trditional care se numea ''arak'', avand proprietatea ca in contact cu apa sa se albeasca, deci nu putea fi falsificat, de aici si nenumarate certuri cu nevestele acasa care turnau bautura in pahare spalate, dar nesterse si-ti puneau invariabil intrebarea daca in cei doi ani le-ai inselat)

Am tras de nenumarate ori cu acele automate( de fapt cele din dotarea si a armatei romane) si castigam mereu pariul cu ei ca mutam din trei focuri in picioare cutia de lapte praf la distanta de 50m.

Bautura era interzisa si nici nu se gasea decat la Baghdad la Free Shop, pentru diplomatii straini, asa ca romanul inventiv a gasit fructe(curmale, smochine, banane, portocale) care fermentau repede datorita caldurii in ''tanangi''=butoaie de plastic si cu ajutorul tiganilor de la forja am realizat si cazanul de tzuica, care functiona permanent( unul din echipa ramanea le cazan) si asigura bautura pentru cei 80 oameni ai organizarii de santier.

In ziua libera mai spalam o rufa, mai dormeam, mai citeam ceva, ne uitam la televizor, table,sah, popice, fotbal,etc.

Cei care doreau, mergeau 70 Km., pana la cel mai apropiat orasel sa mancam ''geagea''=pui la rotisor, cu lipie si legume( 1 pui intreg=1 dinar=3,25$) sa bem pepsi si cafea sau ceai, o inghetata sau sa cumparam ceva.

Respectam cele 5 rugaciuni zilnice al arabilor rituale, ne ridicam in picioare si ei scoteau covorasele si se inchinau la Mecca.

Mai aveam o pasiune, sa joc domino cu niste batrani, pe pachete de tigari, castigam mereu, ii inchideam, era simplu: pietrele erau la vedere si eu calculam mental ce mai aveau in mana, duceam pana la 15 pachete de Marlboro acasa intr-o vineri.

Intrebati-ma de inchisori, furtuna de nisip, sacali, scorpioni, paianjeni, musca de Baghdad si magazia second-hand!

Despre frizerie si munca la negru! Si despre vizita ministrului adjunct, cum trimeteam scrisorile acasa!

Am scris toate astea ca sa nu uit si sa va tin atentia treaza pentru urmatorul fo

Share this post


Link to post
Share on other sites

Completari la Irak(4)

Perceptia irakienilor despre romani era a celor care stateau pe un strat de petrol in curte si le era lene sa sape, de trebuia sa plateasca un strain sa vina cu harletul!

Asta era perceptia majoritatii oficiale, de fapt eram platiti pentru asta.

Ceea ce ma exaspera in Irak, era cuvantul:''shoia=incet'' sau ''baden=maine'', ei au alta perceptie a timpului, la ei nu conteaza daca o treaba se face azi, maine sau poimaine.

Sa fi trait acolo, cu 4 neveste maximum? Era o idee! Insa conditiile de igiena erau sub limita normalului, la closet aveam un bidon din care puteam lua apa dupa ce ne faceam necesitatile, iar de mancat la birturi mancam cu mana( numai la restaurantele din Baghdad erau furculite, linguri si cutite0, insa peste tot era o chiuveta cu sapun langa ea( numai ca nu aveau servetele si hartie igienica).

Erau tot asa de indoctrinati ca si coreenii si ca si noi, in cultul personalitatii!

Peste tot tablouri cu Sadaam in diferite ipostaze(puternic luminate noaptea), pe care-l adorau atat barbatii (invalizi din razboiul cu Iranul) cat si femeile care se zbateau sa nasca cati mai multi baieti sa inlocuiasca pe cei cazuti pe front( pentru fiecare copil statul irakian aloca familiei pana la 18 de ani, cand se duceau obligatoriu la armata si baieti si fete cate 100 de dinari pe luna, cam 325$. daca aveai 10 copii iti punea Alah mana in cap).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(5)

a)Ceea ce era de ras cu inchisorile, era faptul ca daca era inchis un barbat, putea fi inlocuit tot de cineva de parte barbatesca din familie, care intra in locul lui, iar el era liber sa se duca acasa, sa-si vada familia pentru max. o saptamana, nu mai vorbesc ca inchisoarea era o parodie, nu-i pazea mai nimeni( nu ma refer la inchisorile pentru straini, am avut si noi un roman inchis pentru furt de marfa din magazine in timpul rugaciunilor rituale la musulmani), aveau de mancare din belsug, nu munceau nicaieri, stateau toata ziua degeaba la umbra si jucau table sau domino!

Povestea cu taiatul mainii celui care a furat nu se aplica!

b)Am prins in doi ani, doua furtuni de nisip, una cand eram la lucru, alta cand eram acasa.

Oricum esential era sa te adapostesti si sa-ti pui o basma la nas si ochi, ca sa nu-ti intre nisipul, altminteri era prapad, iar daca te apuca afara, valul urias de nisip ca un tsunami, te trantea jos si te ingropa, nu va spun ce munca titanica aveam ca sa suflam cu compresorul stratul de nisip depus pe Km.intregi de cale ferata.

c)Sacalii faceau parte din peisaj, aveam si noi unul semidomesticit care ne pazea camera, contra mancare consistenta de doua ori pe zi.

Scorpionii ziua stateau pititi in locuri umbroase, noaptea ieseau la atac, cand stateam la televizor, cataram piciorele pe un scaun ca ei forfoteau pe dedesupt. Cei mai mici erau galben-verzui(puii), maronii( tinerii), negri si mortali cat o palma(adultii). Prins intr-o cutie de conserve de lapte batut, deci fara scapare, se omora singur, infigandu-si singur acul in ceafa.Unul mare l-am adus fetei ca sa-l duca la scoala, inchis ermetic intr-o ladita de plastic, otrava in ac fiind activa si 10 ani! La organizarea de santier, aveam un asistent medical cu antivenin, avea o singura pretentie, sa vada ce tip de scorpion te-a muscat, iti facea injectia, luai polivitamine si nu aveai voie sa bei apa 4 ore( colegul meu de camera Ianos-baci a patit-o intr-o noapte dar traieste si in ziua de azi ca bucatar intr-un restaurant din Cluj), asta pana ne-a invatat un arab batran si ne-am adus in camera un cameleon, el si scorpionul in acelasi spatiu erau incompatibili.

d)Paianjenii erau cat palma, ca vaduva neagra si mortali, taiau scorpionul in doua si-l mancau, am vazut intr-o noapte o lupta, numai ca ei cam ocoleau organizarea de santier, nu stiu nici cum ce-i deranja.Musca de Baghdad verde era mare cat un taun de-al nostru, nu puteai scapa de ea, te ciupea si se facea o blanda rosie ca o moneda de 0,50 lei actali de care nu scapai o saptamana cu alifie cu tot.

e)Magazia second-hand insemna ca cel care pleca acasa definitiv lasa acolo toate hainele, pleca doar cu ce era pe el, urmand ca cei care veneau de acasa sa aduca mai putine lucruri de imbracat si mai multe de vandut( adidasi,tamaie,halate, agrafe, ace se siguranta, fluiere, muzicute, orice starnea curiozitatea copiilor si de ce nu si a adultilor, nu uitati stateam cam ca la tara undeva izolati). Deci de la magazie te puteai imbraca din cap pana in picioare, dupa ce le spalai in prealabil, detergentul era foarte bun, apa calda din belsug, numai ca rufele mele spalate in Irak, acasa in Romania au cedat toate la cusaturi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(6)

a) Fiindca nu aveam cum sa ne ducem 70 Km., ca sa ne tundem si in plus era si foarte scump la posibilitatile noastre financiare, am deschis o frizerie la organizarea de santier.

Pana aici, nimic deosebit, numai ca perioda de timp de 2 ani, fiind foarte lunga, faceam diferite experimente cu parul nostru, intr-o perioada eram rasi numai pe o jumatate de cap, alta data aveam carouri cu par si fara, carare pe mijloc, etc. Am si o poza din acea perioada, color, o voi scana si posta aici.

b)Munca la negru se desfasura in general vinerea libera, veneau arabii la organizarea de santier cu masinile si luau muncitori, in special zugravi, instalatori, mozaicari, faiantari, pentru casele in constructie ale lor.Numai Seful Politiei din AlQuaim, nu stiu cum a aranjat cu Seful nostru de Santier, de o echipa complexa a muncit trei luni de i-au terminat casa. Sa nu uitati ca cei trimisi in strainatate, numai unul ca mine eram de meserie, ceilalti se cunosteau de demult si dadeau spaga in Romania, ca sa plece, pusi pe capatuiala. Dar si plata la constructii era foarte buna, 1 ora de munca se platea de catre arab cat o zi de mnuca de Statul Roman!Plus ca serveam de trei ori masa pe zi/munca, ceaiuri, cafele, sucuri si tigari!

Am fost si eu cu bolintinenii mei de la echipa o vineri la munca la negru, m-au pus la facut si carat betoane, eu nu eram calificat pentru alta meserie, ei erau o echipa complexa care atasau cate un necalificat pentru muncile grele, am avut febra musculara timp de o saptamana, dar au fost parolisti si pentru 12 ore de munca, mi-au dat 48 de dinari, adica aproximativ 163$.

Si tot ei au mai descoperit ceva, vazandu-ma ca lipesc JIL_uri( joante izolate lipite pentru delimitarea electrica a tronsoanelor de cale ferata) cu patru elemente amestecate dupa retetar: rasina, intaritor, praf si catalizator, au intrebat daca nu se poate lipi si gresie si faianta, eu am spus ca DA, dar nu le-am dat reteta, care o aveam in cap si ordinea operatiilor, ei au furat de la magzie solutiile , dar s-au facut de ras ca nu le-a iesit, au venit la mine spasiti si au recunoscu ca au gresit si am ''picat la pace".

c) Vizita Ministrului Adjunct cu Investitiile din acea perioada, ing.Alexandru Dobre, a picat exact in mijlocul unei furtuni de nisip, lucru care l-a facut sa plece imediat la Baghdad, dupa ce s-a amuzat copios de pancarta pusa la intrarea in organizarea de santier( ideea mea):

Bine ati venit la AlWaha!

Soarele si onanismul,

Intareste organismul!

d)Ca sa scrii acasa era un traseu lung, o scrisoare facea trei saptamani la dus si in alte trei saptamani primeai un raspuns, dupa ce trecea scrisoarea de doua cenzuri: irakiana si romana, insa romanul inventiv, a gasit o posibilitate de eludare, in fiecare miercuri plecau acasa in Romania oameni si veneau altii, asa ca ei erau carausii nostri, iar familiile din tara, trimtea scrisorile la firma din Bucuresti si de acolo plecau in Irak!Asa ca dubla: legala si ilegala functiona perfect si eram cam la curent cu ce se mai intampla acasa.

Cand am ajuns acasa, eram in Gara de Nord si ii spun sotiei ca ma duc la WC, am venit de acolo cu 200 de scrisori dosite in diferite locuri, pe unele am mai pus si timbre si le-am expediat pe toate, era o datorie de onoare! Cam la trei luni, mai trimeteam cate un pachetel mic acasa, intotdeauna a ajuns.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Completari la Irak( 5 si 6)

Nu erau muncitori arabi in tot Irakul, erau folositi mai mult la treburi casnice sau de hamaleala, nationalitatile aveau fiecare organizarea lor de santier: romani, brazilieni, nemti,canadieni, francezi=intalniti de noi cu prilejul lucrarilor la calea ferata!

Scrisorile circulau greu pentru ca nu erau trecute legal prin posta irakiana si romana!( a se citi cenzura!)

In plus in Irak nu puteai sa introduci un gram de mancare din afara, spun ei ca era cald si se putea strica, in realitate nu vroiau altceva dacat sa cumperi de la ei si unele conserve mai erau si cu carne de porc!!!!!!!!!

Cafea varsata nu ne lasau sa iesim cu ea din Irak, trebuia macar sa aiba ambalaj irakian!

Cand am plecat definitiv la aeroport am ras cu lacrimi, din doua motive:

-era o doamna cu un mini exagerat, vamesii si granicerii se uitau numai la ea, iar valizele( vreo 10 la numar curgeau linistite pe banda fara oprelisti)

- unul din colegii mei a lilpit pe o fata a valizelor poza lui Ceausescu si pe cealalta poza lui Sadaam, toata lumea era in pozitie de drepti si saluta cu onor!!!!!!!!

Romanca se schimbase in aeroport, in rest araboaicele umblau ca tigancile pe la noi, in urma barbatilor cu niste feregele negre( numai ei aveau ''gealabale'' albe sau crem), sandale, capul si fata acoperita, numai ochii se vedeau! Cand mergeam in orasele lor nu ne primeau in pantaloni scurti sau femeile in fuste scurte, erau stricti, dar in Bagdad viata era mai cosmopolita, am vazut tineri si tinere, studenti si studente, imbracati europeneste, ele machiate si cunoscatori de limbi straine, arabii batrani nu stiau decat limba araba si rugaciunile, dar copii si tinerii vorbeau multi fluent engleza si franceza.

Ca sa radeti, intr-o zi ploua la AlQuaim, aveam partidele de domino programate, nu aveam umbrela,asa ca am plecat la drum cu sapca in cap si un halat albastru pe mine, ce sa va spun, cand a stat ploaia, aveam zeci de cumparatori pentru halat, care in final l-am dat pe 10 dinari( cam 32,5$), deoarece culoarea asta nu o avea nimeni acolo, erau ca niste copii mari, care-si doreau jucarii, care sa nu le mai aiba nimeni, dar contra cost!

Asa romanii vindeau adidasi, umbrele, ace de siguranta, carlige de rufe, fluiere,etc. lucruri de nimic pentru noi!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(7)

 

a)Irakienii au doua fluvii mari:Tigrul si Eufratul, care se unesc in apropiere de Baghdad, sunt mai mici ca latime si debit decat Dunarea noastra. Ei nu pescuiesc, nu prea stiu, desi pe piata se gaseste peste proaspat, culmea din import!

Asa ca romanul inventiv, care avea la echipa si lipoveni( venisera inzestrati cu plase enorme de acasa, care de abia incapeau intr-o valiza), cere vinerea o bascula, pleca cu lipovenii 120 Km. pana la Eufrat, ei intra in apa, adauga greutati la marginile plasei( ca un prostovol urias), o intind si eu cu ea agatata de spatele basculei o trag la mal. Din 10 trageri am umplut bscula cu cca. 2 tone de peste. Am lasat la Piata Centrala un coleg cu cca. 1 tona sa vanda crapi si somotei, am dus cca.500 Kg. la Organizarea Principala de Santier din AlQuaim si restul la noi la AlWaha, unde aproape doua zile toata lumea a mancat peste, de ne saturasem.

 

b)Ce era cu hotelurile din Baghdad? Erau si de 5* ca Sheratonul, numai beton si sticla cu lifturi exterioare, dar pentru noi, contra unui singur dinar, ni se dadea o saltaea, un cearceaf si o perna si dormeam pe jos, pe mozaicul unei sali mari ca de sport, unii langa altii, de toate

nationalitatile. Si ca sa si mai radeti, eram la un mic birt sa mancam ceva si-l intreb pe coleg, daca pot in mod discret sa ma descalt de pantofii de vara pe sub masa, el imi raspunde ca sigur si atunci tusti, un pici imi ia pantofii si fugi cu ei afara in strada. Ce sa ma fac, imi iau altii?

Colegul imi spune sa stau linistit, pustiul este lustragiu si in schimbul unei ''rube=1/4 dinar'', mi-i face cu crema si ma incalta la iesire si asa a fost.

 

c)Fiind multe firme in Irak, care munceam concomitent pentru calea ferata:romanesti, germane, franceze si braziliene( la Magistrala Baghdad-Akhashat=600 Km. cu gari cu tot), m-am gandit la organizarea unui campionat de fotbal inter-tari. Zis si facut: Mendez Junior, firma braziliana, ce era antrepenor general avea un teren de fotbal in nocturna si cu tribune, asa ca am aranjat sa disputam meciurile noaptea de joi/vineri sistem tur-retur, la noi am facut o improvizatie de iluminat cu reflectoare si faruri de masini. Spre lauda noastra selectionata romana nu a pierdut nici un meci( 3 egaluri in deplasare si 3 victorii acasa) si a castigat o diploma si trofeul+ o masa copioasa cu toti fotbalistii.Am avut suporteri, la meciurile din deplasare veneau romanii cu autobuzele, la fel si strainii la noi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Irak(8)

 

a) Am vizitat in 2 ani, Baghdadul, Mossul, Basra,Hilla, Babel,etc., aceste vizite si ce am vazut vor face obiectul unui foileton separat si sper ca pe 11.08.2007 sa va pun si poza cu mine in Irak!( vin copii de la Bucuresti cu aparatul digital si sa-mi scaneze poza color).

Nu exista sa cumperi ceva de la un arab fara sa te tocmesti, el este foarte politicos, te trateaza cu ceai si tigari, te pofteste sa stai jos si incepe tocmeala, care poate tine ore intregi, fiecare cu argumentele lui! Daca nu te tocmesti, nu cumperi nimic!

Groaznic era faptul ca romanul( nu tigani) profita de cele 5 rugaciuni zilnice ale musulmanilor, cand scoteau covorasul afara cu fata spre Mecca si nu-i mai interesa 1/2 ora de nimic, atunci furau din magazine, unii au fost prinsi si au facut ani grei de puscarie!

Ce era cu aurul? Aveam bani putini si atunci arabii, care aveau copii la studii in Romania, acceptau ca familiile noastre din Romania sa dea bani copiilor lor si cand primeau instiintarea de la ei, ne dadeau aurul, pe care il scoteam in pasta de dinti sau pasta de ras, eu l-am pitit dupa bateriile dintr-o papusa mecanica. Si ca sa mai radeti aveam la mine o poza cu niste copii tigani, vreo 5-6 si am spus arabului ca am multi si nu am bani, el mi-a scos o poza cu cei 14 copii ai lui si a spus ca si el este stramtorat, tocmeala s-a incheiat cu ''Ceausescu-Sadaam=sadici(prieteni)''.

 

b)Masinile noastre se stricau mereu, nu prea erau proiectate si executate sa reziste la asa caldura, nu mai vorbesc de cauciucuri, care explodau zilnic! Intr-o zi mi-a venit o idee, i-am cerut sefului de santier o bascula si am plecat la alte organizari de santier, la gropile lor de gunoi! Si am venit, eu, soferul si un mecanic, cu bascula plina de tot felul de lucruri folositoare si in special cauciucuri semi-uzate, pentru asta am primit trei zile libere si o premiera!

 

c)In 1984 am fost trimis de statul roman la Concernul VAE Austria ca sa iau la receptie componente pentru aparatele de cale ce le construiam pentru Irak si pentru care nu aveam posibilitati tehnice sa le fabricam in Romania! Am stat la receptie doua saptamani la Zelweg( pentru cei interesati pot povesti si acest lucru, atentie era in 1984 si eram singur in Austria!!!!)

In 1998, acest concern a preluat cotra 4 mil.$, societatea noastra de la statul roman si primul om de care au intrebat a fost subsemantul, deci nu ma uitasera dupa 14 ani si m-au reconfirmat la CTC direct!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vizite la Baghdadul, Mossul, Basra,Hilla, Babel,Ur

 

In general, in Irak se circula cu maxitaxi, microbuze de 16 locuri,care plecau la completarea locurilor, puteai sa pleci imediat, daca le plateai pe toate si mai recuperai din bani la cap de cursa, tot se mai urcau pe parcurs. Cursele erau nonstop, fara orar precis, pleca una, venea alta. Plateam de la AlQuaim la Baghdad, cca.10 dinari( cam 32,5$=80 RON, pentru 600 Km). Circulatia era cam haotica, multi arabi adormeau la volan si ieseau din decor, aveau camionete Toyota, in cabina statea el cu baietii, iar nevestele cu CAMILA, sus in spate, pe doua bancute, in aer liber. Esentialul era sa nu ai fata botita la masina, in spate se presupunea ca te-a lovit altul. Erau posturi de control ale armatei la 100 Km., pe noi, romanii care aveam culoarea caracteristica la masini portocalie, nu ne opreau, ne spuneau:''Yalla=treceti''. Autostrazile erau foarte bune, facute de indieni, nu cum se topeste asfaltul la noi, iar iesitul in decor era de fapt in nisip!Semnalizarea noaptea avea un alt sens, la dreapta insemna ''stai la cutie, nu depasi, ca vin multi si tare din fata!'' iar la stanga:''du-te, este liber si esti mai rapid ca mine!''.

Se putea lua Carnet de conducere international contra a 25 dinari( cam.80$) din Baghdad, cu sala si condus 1/2 ora, permisul era bilingv, arabo-englez, insa nu era valabil dincolo de Bosfor, in Europa. La o noapte de calatorie se faceau cam 3 popasuri sa mancam si sa bem rece, ceva!

Am vizitat Baghdadul, oras superb, intins pe 60*60 Km., ca loc aveau destul, de ce sa se ridice pe verticala.Este un amestec de modernism in centru si de mizerie la periferii.La Mossul, 150 Km. de Baghdad, romanii din Buzau, dela ''Chimica'' construiau o fabrica de masti de gaze,la Hilla se faceau TAB_uri de catre cei de la Marsa, la Basra in Golf, munceau petrolisti de ai nostri.

Am vizitat ramasitele Turnului Babel si ale ziguratului din Ur.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Postez o poza din Irak !

post-10-1199378819_thumb.jpg

Edited by BigDefender

Share this post


Link to post
Share on other sites

O POVESTE DESPRE ZODII

 

 

"Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12

copii, intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata,

dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a

luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si

primi darul divin.

 

 

Tie, Berbecule, iti harazesc prima mea samanta, pe care o poti sadi cu

onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in

mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea,

pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta. Tu vei fi primul

care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa

hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l

faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste

menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine!

Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.

 

 

„Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a

preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de

rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel

semintele se vor risipi in vant. Nu te vei indoi niciodata de

puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei

depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria:

foloseste-o intelept!

Si Taurul reveni supus la locul sau.

 

 

„Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara

raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si

simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce

acesta vorbeste sau asculta, dar, in cautarea

intelesurilor adanci ale lumii, vei afla darul Meu:

cunoasterea!

Iar Geamanul, ingandurat, pleca.

 

 

„Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti

invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau

lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor

gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca.

Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o

poti inmulti!

Si Racul se retrase timid.

 

 

„Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi Creatia

Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de

mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este

opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita

aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini

totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele

tuturor. Pentru aceasta, ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez!

Leul pasi maiestuos spre locul sau.

 

 

„Tie, Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce

omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei

scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni

cand greseste. Astfel, creatia poate atinge

desavarsirea prin tine. Pentru aceast,a vei primi

puritatea gandirii!

Fecioara pleca privind atent in jurul sau.

 

 

„Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie

constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa,

el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii

si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor

sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta

infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste!

Si Balanta se retrase umila spre locul sau.

 

 

„Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila.

Vei avea iscusinta sa patrunzi in mintile oamenilor, dar nu iti va fi

permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins

de amaraciune din cauza celor pe care le descoperi. Aceasta te va

apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu

va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atat de multi oameni

traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele

lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale... Totusi, mai devreme sau

mai tarziu, te vei reintoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar

al hotararii! Scorpionul pasi ferm spre locul sau.

 

 

„Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci,

atunci cand inteleg gresit Ideea Mea, devin posaci. Umorul tau le va

reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece

prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul

infinitei abundente, pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind

lumina! Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.

 

 

„De la tine, Capricornule, vreau straduinta si

sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i

invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este

usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. Insa,

pentru jugul poverilor tale, eu iti daruiesc intreaga responsabilitate

a omului!

Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.

 

 

„Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii: privirea

ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai

insa durerea singuratatii, pentru ca aceasta viziune

nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar, pentru a-i intoarce pe

oameni catre noile sanse, primeste darul libertatii pentru a servi

omenirea oricand va avea nevoie de tine!

Varsatorul pasi increzator spre locul sau.

 

 

„Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate: iti

cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului.

Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele.

Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu

existi ca sa-i aduci omului compasiunea. De aceea iti harazesc darul

cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va

intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in

care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta!

Si Pestele se retrase emotionat la locul sau.

 

 

Dumnezeu le-a spus:

„Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine.

Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti

ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul.

Creatorul insa este mai mult decat aceasta."

Share this post


Link to post
Share on other sites

Azi am sarbatorit 45 de ani de la absolvirea liceului, reintalnire emotionanta, colegi care au decedat intre timp, multi plecati in strainatate la copii, traiesc doar doi profesori: cel de sport si cea de rusa, esarfe, flori, sa nu ne mai cunoastem, fete schimbate, vagi asemanari cu cei care am fost promotia 1963 a Colegiului National ''B.P.Hasdeu'' Buzau.

Deseara, incepand cu orele 20,00 la ''Taverna Buzoiana'' masa festiva.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...