Klaus Iohannis

[vesperala]

Multe de zis, pro and cons.

 

Mi s-a parut interesanta reactia lui la Paris azi:

 

http://www.wall-street.ro/articol/Politic/...e-protocol.html

Aroganţă sau suparare pe atitudinea neprotocolara a gazdelor.

Grosolănie?

 

Cert este ca de la Klaus cel liniştit până la reacţia aceasta orgolioasă, e o plajă largă pe care omul poate fi analizat.

[Mnemosyne]

Mie imi place de el

[Aprig]

Discuția este mai lungă și mai lată. Pornesc de la prezumția că este bine intenționat. Dacă nu este bine intenționat, nu am de unde să știu de acum, și nu se aplică ce scriu aici, părerea mea.

 

Ca idee, este exact ce ar trebui să fie un președinte. Bine, poate nu exact, dar pe-aproape. Românul votează la parlamentare fără să gândească prea mult sau deloc, deși este foarte simplu - fac o paranteză: bă băieți, este simplu la vot: tot ce e cu PSD nu e bun. Restul e discutabil; poate fi mai mult sau mai puțin rău, depinde de noroc. Votați PSD în masă, și apoi vă plângeți că toți sînt hoți, toți fură - mai bine închid paranteza. Deci parlamentarii fură, se ajută între ei etc - de parcă ăia ar fi ajuns singuri în Parlament. Apoi votăm un președinte și ne așteptăm de la el să lupte cu tot parlamentul, cu judecătorii (că și ăia fură și se ajută între ei), și să crească și salariile din când în când. Și dacă se poate fără să se certe, fără să înjure, și fără să se facă de râs pe la televiziuni. Că de-aia l-am votat. Și de-aia e pus acolo, să dea cu ei de pământ. Fără să încalce constituția.

 

Mda. Nu e așa. Românul are nevoie de un tătuc. Ar trebui să ne iasă chestia asta din cap. Într-o țară normală, cu instituții funcționale, președintele ar trebui să facă exact ce face Iohannis: să iasă bine în poze, să discute cu străinii, și, ocazional, să mai modereze unele derapaje. Din păcate, nu trăim într-o țară normală, iar derapajele sînt mai degrabă norma decât excepția.

 

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Asta scrie în constituție. Am citit pe undeva o statistică care spunea că circa 20% dintre parlamentari sînt urmăriți sau deja condamnați penal. Asta face cam 1 din 5. Deci la 588 de parlamentari, din care bine, vreo 17 sînt deja arestați și nu s-au organizat alegeri, deci să rotunjim, din 570 de parlamentari, cam 114, hai 110, să fie și mai rotund, deci peste 100 de parlamentari sînt în Parlament și încearcă să dea legi, că ăsta e jobul lor acolo, să dea legi, prin care să scape de pușcărie. Oricine ar face la fel în locul lor. Recunosc cinstit, dacă aș fi hoț, dacă aș ști că am furat și că o să fac pușcărie, și aș fi parlamentar și aș avea puterea să dau legi, aș încerca să dau o lege prin care să nu mai fac pușcărie. Și cine zice că nu ar face la fel mănâncă căăă ăă, minte.

 

Și acum ia-l pe Doroftei, sau pe Bute, bagă-l într-o cameră cu vreo 500 de indivizi dintre care 100 deja urmăriți penal sau condamnați cu suspendare, iar ceilalți 400 neprinși încă, și vezi dacă-i dovedește. Apoi repetă experimentul cu Iohannis, vezi dacă mai rămâne ceva din el. Da, are în spate 6 milioane de voturi, sau 7, sau câți or fi, dar ăia 6 sau 7 milioane de votanți se uită la televizor și așteaptă să facă el ceva, ei nu ar ieși din casă decât dacă se dau mici cu bere.

 

În plus de asta, orice democrație sănătoasă se sprijină pe 3 puteri independente: legislativă (vasăzică parlamentul), executivă (deci guvernul) și judecătorească. Aia a început să funcționeze cât de cât, să vedem pentru cât timp. Firește, la noi guvernul dă mai multe legi decât parlamentul (poate exagerez puțin prin număr, dar nu și prin importanță) - se numesc ordonanțe de urgență. Spre deosebire de legile trecute prin parlament, care trebuie promulgate de președinte, care la rândul lui le poate întoarce o singură dată, ordonanțele de urgență au efect imediat, nu pot fi contestate nici măcar de președinte, pot fi contestate doar de avocatul poporului. Adică Ciorbea. Mare găselniță, asta. Deci granița dintre legislativ și executiv nu e foarte clară, de fapt. Unde este președintele în toată schema asta? Păi e cam așa: el mediază între puterile statului. Nu aparține niciuneia. Decât puterii executive, în sensul că o parte din atribuțiile guvernului sînt de fapt la el - în general în politica externă, apărare și încă câteva chestii punctuale. Președintele vine cu un program electoral, pe care îl expune în campanie, apoi este ales pe baza lui, apoi este pus în imposibilitatea de a și-l realiza. Pentru că nu are puteri în direcția asta. Dacă are noroc să numească un prim-ministru care să nu-l înșele mai încolo, poate face ceva (din ce-am văzut până acum, președinții care au făcut asta au pierdut). Dacă are ghinion, are un guvern ostil și are de ales: face scandal și nu-l bagă nimeni în seamă sau tace mâlc și nu-l bagă nimeni în seamă. Dacă are și parlamentul ostil e mai simplu, dacă face scandal e suspendat.

 

Și acum vin eu și întreb: ce ar trebui să facă Iohannis? Că din tot ce-am auzit până acum, majoritatea care zic că poate să facă ceva zic să scoată lumea în stradă cât mai are susținere. Deci? Este deja învins?

 

Am scris cam mult și fără sens. Dacă mă răzgândesc, revin.

[Narcisa]

Preşedintele se apropie de sfârşitul perioadei de graţie. Si, evident, de limitele rabdarii celor care l-au investit cu incredere. Se aud tot mai multe critici dinspre sustinatorii lui cei mai infocati. Ca nici nu vrea, nici nu poate. Eu nu mai am asteptari, ramanem cum am fost si vom avea ceea ce meritam ca natie.