Mehedinți

[Aprig]

Pozele sînt din 2009. Deci e posibil să se fi schimbat câte ceva, dar nu mă aștept să fie mari schimbări.

 

O să încep cu fortificația medievală Tricule. A fost amenajată de autorități, după cum se poate observa:

 

Iată și două poze ale fortificației:

 

Sînt făcute din ambele laterale. De ce numai din lateral? Pentru că din față nu se poate. Zona de pe mal din dreptul fortificației este îngrădită. Probabil i s-a retrocedat cuiva.

 

Dunărea la Cazane. Iată Cazanele Mari:

 

 

 

Am gășit și piesa de rezistență.

 

 

Cât despre muzeul Porților de Fier, nu zic, este interesant. Are multe chestii. Multe. Este cel mai haotic muzeu pe care l-am văzut. Are podul lui Traian, deci istorie, costume populare, floră și faună, cu animale împăiate, automobile, arme, parcă era și un gramofon pe-acolo, niște pietroaie, deci geologie, machete cu misiunile Apollo, omul pe lună, în principiu are orice. Nici măcar nu-mi amintesc tot ce am văzut acolo. Dacă ceva nu este în muzeul ăla, foarte probabil nu există. Bine, ce mă pricep eu la muzee. Poate așa trebuie. Dar părerea mea este că dacă ar face 2-3 muzee cu tematici diferite ar fi mai bine. Plus 2x sau 3x banii pe bilet

 

Este o zonă așa frumoasă și bogată, încât nu înțeleg cum de nu se înghesuie turiștii.

[samsara]

IUbesc zona asta

[Aprig]

Și mie îmi place. E cam departe, dar am fost de două ori și m-aș mai duce. Păcat că este așa lăsată în paragină. Nu este valorificată cum ar trebui. Alții au făcut super zone turistice din mai puțin.

 

Aha, cineva a făcut poze mai bune ca mine, a prins și gardul:

 

http://www.mehedinti.djc.ro/Public/Obiecti...mg.aspx?ID=5589

http://www.mehedinti.djc.ro/Public/Obiecti...mg.aspx?ID=5590

 

 

[samsara]

Da, tare pacat, o sa pun si eu poze cand am timp din zona.

 

[vesperala]

Chiar paragină.

 

Îmi amintesc despre muzeu că avea o machetă completă podului. Nimeni nu avea răspuns la întrebarea de unde mai ştiau ei cum arăta podul, dacă acum erau doar picioarele...

 

Poate de pe columna lui Traian, unde apare desenat, dar cam schematic, mi-am zis eu abia câţiva ani mai târziu.

 

Dar impresiile mele sunt vechi. Am fost in muzeu cănd aveam 14 ani. Abia picase Ceauşescu. Chiar speram să văd aici ceva mai nou decât ceea ce am văzut pe viu. Poate doar acea piesă de rezistenţă, cu sigla BCR, să fie nouă pentru mine

[Aprig]

Da, tare pacat, o sa pun si eu poze cand am timp din zona.

 

Am și poze frumoase din zonă, pot să le pun mâine dacă nu uit (acum tre' să plec la muncă). Să nu fie totul negru

 

@vespe - da, era o machetă chiar destul de mare.

 

Nu știu când ai fost ultima dată. Piciorul podului nu mai este accesibil. Când eram mic țin minte că m-am cățărat pe el. Era la nivelul solului, nepăzit, nimic. Acum este într-o groapă, împrejmuit, semiscufundat, nu ai cum să ajungi la el.

[vesperala]

1990. Deja nu se putea ajunge la piciorul podului nici atunci.

[samsara]

Tot la Cazanele Dunarii

[Aprig]

Biserica aia din a doua poză mi-o amintesc, am trecut pe lângă ea.

[samsara]

Mraconia

 

E tare fain acolo, am stat la un hotel, nu mais tiu cum ii zice acum, am mancat un peste super pe terasa aplasata exact deasupra apei, tare fain. Mi-a fost frca sa mergem cu salupa

[Aprig]

Eu am stat în Eșelnița, la o pensiune tot așa, cu restaurantul deasupra Dunării. Arăta destul de bine.

[samsara]

Mhi, da, Eselnita si eu

[Narcisa]

Palatul Gheorghe Pleșa din Obârșia de Câmp, localitate mehedințeană aflată la 65 de kilometri de Drobeta Turnu Severin.

Se spune că tatăl boierului Gheorghe Pleșa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă birurile din zonă. Într-o noapte, văzând sacii de galbeni strălucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul l-a urmărit, l-a omorât și i-a furat sacii de galbeni. La scurtă vreme, a cumpărat pământ în satul mehedințean Obârșia de Câmp și în localitatea doljeană Cetate.

Nimeni nu a sesizat dispariția turcului.

Anii au trecut și unul dintre cei doi fii ai săi, Gheorghe Pleșa, beneficiind de averea impresionantă, a hotărât să-și facă studiile și să trăiască în Franța. Acolo a fost licențiat în Drept și tot acolo ar fi trăit singura sa poveste de dragoste. Inima i-a fost furată de o frumoasă franțuzoaică, care i-ar fi cerut boierului să-i facă un castel măreț acoperit cu monezi de aur. Junele îndrăgostit nu a sta mult pe gânduri, așa că în 1882 a început construcția castelului Pleșa din Obârșia de Câmp. Pretențioasa franțuzoaică a refuzat atât căsătoria, cât și palatul. Purtând în suflet durerea iubirii neîmplinite, boierul se întorcea ori de câte ori avea ocazia la Obârșia de Câmp. Boierul Gheorghe Pleșa s-a stins fără a-și găsi alinarea sufletului, în Paris, necăsătorit, fără moștenitori.

Acum palatul a ajuns o ruina.